IGIENA APEI

1 . Apa ca factor sanogen:

• Este matricea ( partea fundamentală )vieții
• Fără apă un om nu poate trăi mai mult de câteva zile
• Este un component primordial în cadrul proceselor fiziologice ale
organismelor vii; totodată, intră în compoziția alimentelor, se utilizează la
prepararea medicamentelor, servește pentru igiena corporală și a mediului de
viată
2. Importanța fiziologică a apei:
- toate procesele biochimice din organism se produc în mediu lichid
- este solvent pentru multe substanțe din organism ( inclusive pentru oxygen)
- participă la reacțiile chimice din organism
- asigurâ echilibrul acido- basic
- are rol în termoreglare și în eliminarea substanțeler provenite din metabolism și a
substanțelor toxice
- sursă de calciu, mg, sodiu, potasiu și alte substanțe utile pentru organism
Apa din organism provine din:
• Apă exogenă: lichide ca atare- 1,2 l, lichide din alimente – 1l =2,2 l
• Apă endogenă/ metabolică, provenită din metabolizarea substanțelor
nutritive- cca 300 ml; variază în funcție de natura substanțelor metabolizate
Total = 2500 ml
3. Repartiția apei în organism
Conținutul procentual al apei în corpul uman în funcție de vârstă
Nr. Perioada de vârstă %
Crt
.
1 sugar 70- 75
2 adult 60- 65
3 vârstnic 50- 55

Repartiția procentuală a apei în diferite organe și țesuturi

Nr. Organe/ țesuturi %
crt
1 Țesutul adipos 20
2 Țesutul osos 25 - 70
3 Țesutul conjunctiv 60
4 Pielea 70
5 Mușchii striați( m. voluntari) 75
6 Plămâni, ficat 80
7 Țesut nervos 85
8 Plasma sanghină 90
Apa din organism este repartizată în 3 sectoare:
• Sectorul intracellular – 40%
• Sectorul extracellular – 18- 20 %
• Sectorul transcellular ( in interiorul tubului digestiv) – 1%, crește în situații
patologicec
Căi de eliminare a apei din organism/ 24 ore:
• Urină – 1500 ml
• Transpirație – 500 ml
• Respirație – 350 ml
• Materii fecale/ scaun – 150 ml
_______________________________________________
Total = 2500 ml
În condiții fiziologice, ieșirile sunt echivalente cu intrările.
4. Necesitățile de apă
Necesarul de bază (cerințele minime) în ceea ce priveşte nevoile umane de apă
cuprind resursele de apă pentru „folosințe personale şi casnice”, care include:
- apa potabilă,
- apa pentru spălarea rufelor,
- apa pentru pregătirea hranei şi pentru igiena personală şi a gospodăriei .
Îndeplinirea acestor nevoi solicită, conform estimărilor specialiştilor, o cantitate de
apă cuprinsă între 50 şi 100 l/persoană/zi, dar consumul mediu în Europa
ajunge la 200 de litri de apă pe persoană și pe zi .
Nevoile umane de bază pentru apă variază în funcție de climă, de dietă, de
activitatea desfăşurată. De exemplu, cantitatea minimă de apă necesară pentru băut
pentru o persoană care efectuează muncă normală variază de la aproximativ 2 l
( sau 25 ml/kgcorp) în zonele cu climă temperată, la aproximativ 4,5 litri pe zi în
zonele cu climat cald ( 30- 35 ml/kg corp).
În țara noastră, introducerea sistemului de contorizare a contribuit la scăderea
consumului de apă pe persoană pe an.
Consumul zilnic de apă la nivel european indică diferențe de la o țară la alta.
Analiza datelor Eurostat ( oficiu de statistici al UE, cu sediul în Luxemburg)
arată că, în anul 2011, cele mai mari valori ale consumului zilnic de apă pe
persoană au fost consemnate în Cipru (263 litri/persoană/zi) şi Grecia (211
litri/persoană/zi), în timp ce cele mai mici valori au fost înregistrate în România
(79 litri/persoană/zi) şi Lituania (96 litri/persoană/zi) .
m3 Litri/zi
BELGIA 59 162
BULGARIA 45 123
CEHIA 44 121
GERMANIA 45 123
GRECIA 77 211
SPANIA 71 195
CROAȚIA 41 140
CIPRU 96 263
LITUANIA 35 96
UNGARIA 39 107
OLANDA 47 129
POLONIA 36 99
ROMÂNIA 29 79
FINLANDA 37 101
SUEDIA 71 195

5. Criteriile și standardele de potabilitate ale apei

Prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman. Aceasta poate fi:
• orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la
prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și
indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor sau este
distribuită în sticle ori în alte recipiente;
• toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea,
procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor
destinate consumului uman.
În România apa potabilă este definită și reglementată prin Legea nr. 458 din 8 iulie
2002 - privind calitatea apei potabile, completată și modificată prin Legea nr. 311
din 28 iunie 2004.
La nivelul Uniunii Europene, apa potabilă este reglementată prin Directiva
98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman
Calități fizice ale apei potabile
• incoloră, inodoră, insipidă
• temperatura : 7- 15 grade C
• turbiditatea, este determinată de substanțele dizolvate în apă: 5 ( sub 10)
• radioactivitatea, este determinată fie de prezența unor substanțe radioactive
din diverse reziduuri, fie prin deversarea de deșeuri radioactive în apă; în
mod normal ar trebui să fie zero.
 • Ph-ul apei variază intre 6,5 și 9,5; ph – ul neutru este 7, si in funcție de el se
stabilește ph-ul lichidelor din organism, inclusive al sangelui.
Proprietăți chimice ale apei potabile.
Sunt determinate de existența anumitor substanțe care intră în compoziția natural a
apei și care pot fi sub formă de :
• gaze: oxygen dizolvat în apă, bioxid de carbon
• substanțe minerale – pot fi de proveniență natural ( ape minerale plate sau
carbogazoase): cloruri, bicarbonați, sulfați, sodiu ( limita maximă admisă
este de 200 mg/litru), flor, calciu, în limite în limite admise, sau pot fi
rezultatul poluării apei ( în acest caz, concentrația lor devine toxică pentru
organism)

Indicatori bacteriologici
Numărul Numărul Numărul
total probabil probabil Numărul
de bacterii de bacterii de bacterii probabil
Felul apei potabile care coliforme de
coliforme termotolerante streptococi
se dezvoltă (coliformi
la totali) 3 (coliformi fecali 3
37 °C/cm33 /100 cm fecali) /100 cm
(UFC/cm ) /100 cm3

Apă furnizată de
instalații centrale
urbane și rurale cu apă
dezinfectată
- punct de intrare în sub 20 0 0 0
rețea
- punct din rețeaua de sub 20 0 0 0
distribuție

Apă furnizată de
instalații centrale
urbane și rurale cu apă
nedezinfectată
- punct de intrare în sub 100 sub 3 0 0
rețea
- punct din rețeaua de sub 100 sub 3 0 0
distribuție

Apă furnizată din

surse locale
(fântâni, izvoare, etc.) sub 300 sub 10 sub 2 sub 2
Abrevierea UFC reprezintă unități formatoare de colonii.
Metodele de analiză se fac în conformitate cu STAS 3001 - 91.

6. Sursele de apă din natură

- apele de suprafață: râuri, fluvii, lacuri; pot servi ca surse de aprovizionare cu
apă pentru populație numai după ce au fost prelucrate în instalațiile centrale de
aprovizionare.
- apele de profunzime/ subterane : sunt cele mai bune surse de apă potabilă,
întrucât se consideră nepoluate, au un debit și o compoziție constante.
- surse atmosferice și meteorice : ploi, zăpadă, ghețari
În mod natural, apa se găsește într-un circuit continuu. Astfel, apa râurilor,
lacurilor, mărilor și oceanelor se evaporă și trece în atmosferă sub formă de apă
atmosferică.
Aceasta este purtată de curenții de aer până ajunge în zone mai reci unde se
condensează și cade la suprafața solului sub formă de apă meteorică.
Odată ajunsă în sol, apa poate întâlni straturi permeabile pe care le străbate
formând apele subterane, sau straturi impermeabile, rămânând astfel ca apă
de suprafață.
7. Sursele de aprovizionare cu apă în mediul casnic:
A. Instalațiile centrale de aprovizionare cu apă
B. Instalațiile locale - fântânile, puțurile
A. Apa furnizată de instalațiile centrale de aprovizionare cu apă este supusă unui
proces de prelucrare care cuprinde mai multe etape, și anume:
• Captarea – se face direct din sursă, la o adâncime suficientă pentru a
asigura un debit permanent. Zona de captare trebuie îngrădită, supravegheată
și chiar balizată (marcată cu semnale, pentru a interzice circulația navală)
• Decantarea – constă în limpezirea apei în bazine de decantare cu scurgere
lentă, în care se depun majoritatea suspensiilor.Sedimentarea poate fi simplă,
prin forța de gravitație, sau accelerate, prin substanțe ce formează flocoane
prin care se accelerează depunerea suspensiilor ( sulfat de aluminiu, hidroxid
de aluminiu)
• Filtrarea – din decantoare ,apa limpezită este trecută prin stații de filtrare,
fiind filtrată de sus în jos, cu ajutorul unor filtre de nisip care rețin
substanțele organice.
• Dezinfecția – se face pentru distrugerea microorganismelor patogene.
Metodele de dezinfecție pot fi:
• Fizice- se bazează pe utilizarea razelor ultraviolet
 • Chimice – se bazează pe utilizarea clorului sau ozonului; metoda cea
mai folosită este clorizarea apei, fără alterarea mirosului și gustului.
• Înmagazinarea apei dezinfectate – se face în rezervoare mari, bine
întreținute și protejate pentru a nu se permite poluarea apei,
• Distribuția apei potabile –se face printr-o rețea de conducte subterane,
etanșe și correct amplasate.
În cazul instalațiilor centrale care folosesc apă subterană, condiția principal este
ca apa extrasă din profunzime să îndeplinească toate condițiile de potabilitate.
În cazul în care se folosește apă din patul aluvionar al unor râuri sau când apa
subterană este amestecată cu apa de suprafață, instalațiile de dezinfecție devin
absolut necesare.
B. Instalațiile locale – sunt formate în special din fântâni și puțuri. Pentru a
Evita impurificarea sunt necesare anumite condiții, și anume:
• Pânza de apă din care se alimentează fântâna sau puțul să nu fie poluată și să
îndeplinească condiții de potabilitate
• Amplasarea instalațiilor locale să fie la o distanță mai mare de 30 m față de
sursele de poluare( latrine, grajduri,, fose septice )
• Pereții fântânii să fie impermeabili, ghizdurile să nu prezinte fisuri și să fie
sufficient de înalte ( 0,9 – 1 m), fântâna să fie acoperită și să aibă un system
de extragere care să evite poluarea ( pompă, găleată)
• Solul din jurul fântânii, pe o distanță de 3-5 m în jur, să fie inclinat și
impermeabilizat, îngrădit
Purificarea apei din instalațiile locale – cuprinde următoarele procedee:
• Asanarea –constă in identificarea și îndepărtarea surselor de poluare
• Recondiționarea –constă în golirea și curățarea fântânii, repararea fisurilor
și amenajarea corespunzătoare a construcției
• Dezinfecția fântânii – constă în introducerea unei soluții de cloramină sau
var cloros 1-2 %; cantitatea de soluție dezinfectantă se calculează astfel încât
în apa de fântână concentrația de clor să nu depășească 10g/m3 apă. Soluția
dezinfectantă se lasă în fântână 12-14 ore, după care apa se scoate și se
aruncă până când mirosul de clor dispare.
8. Poluarea apei
Poluarea chimică- se întâlnește în zonele industrializate. Substanțele chimice ce
pot să ajungă în apă sunt: crom, nichel, bariu, cupru, zinc, plumb, detergenți
utilizați pe scară largă precum pesticidele și îngrășăminte chimice
Contaminarea radioactivă a apei – se produce prin deversarea în apele de
suprafață a deșeurilor radioactive provenite de la centralele atomice sau de la
exploatările miniere de substanțe radioactive. Aceste substanțe radioactive
acționează atât asupra oamenilor cât și asupra animalelor acvatice.
Poluarea cu microorganisme – se face prin pătrunderea în sursa de apă a
dejectelor umane și animale precum și a rezidurilor rezultatedi activitățile umane.
În mod special, apa poate fi contaminate bacteriologic în localitățile în care există:
• Spitale de boli infecțioase
• Indreprinderi de prelucrare a materiilor prime provenite de la
animale( tăbăcării, abatoare)
• Crescătorii de păsări, animale
Bolile infecțioase ce se pot transmite prin apă pot fi:
• Dizenteria, holera, febra tifoidă,
• Leptospiroza ( vectori fiind șobolanii)
• Hepatita epidemică, enterovirozele, poliomielita
• Parazitozele intestinale: oxiuraza, ascaridioza, lamblia, giardia
9. Profilaxia bolilor infecțioase produse prin apă
Cuprinde:
• Supravegherea epidemiologică a surselor de apă potabilă
• Protecția sanitară a instalațiilor de aprovizionare cu apă
• Educația pentru sănătate a oamenilor, colectivităților, pentru a preveni
contaminarea apei cu dejecții, deșeuri rezultate din activitățile casnice
cotidiene