Nimeni nu ne vrea, spuse fata

si intunericul smulgea zilei ultimul zambet

apoi incepea sa ploua
peste strada peste anotimp peste sat

istoria se repeta intruna

si cainii si vacile rummegau aerul cald
si nimeni nu se intreba
ce va face maine

apusul nu se dezmintea
avea acelasi suras roz
fericirea se topea in caldura tare
pana in ganunchi
si de acolo
colinda departe

perechile erau putine

se ascundeau in umbra caselor
frematau in racoarea nucilor
si niciuna nu slobozea chiote

singura seara se amagea

facand ochi dulci copiilor