Peste un snop de lacrimi-nicio ploaie

şi peste nori-de mult niciun apus

peste iubiri tristeţi se încovoaie
precum un dor peste-un cuvânt nespus

din lacrimă începi să-ţi faci odaie

din cuiburi candelă şi din frunziş culcuş
din lemnul vechi un alt cuvânt îşi taie
un sunet lung în formă de arcuş

nici anotimpul nu-ți mai știe glasul

care cânta sprințar. Și el s-a stins
ți-oi face cântec nou și după dânsul
să-ți știu din nou și lacrimi și surâs.

Adaugă un nor
în sufletul pârjolit de secetă
şterge o picătură de rouă din ochii tăi
însetaţi de frumuseţile lumii
ascultă foşnetul unui zbor de insectă
în desişul sângelui
nepotolit în artera pasiunii
răscoleşte spre seară
un vraf de amintiri prăfuite
din inventarul galben al nopţilor
lasă o rază drept semn de carte
un pas fierbinte şi ferm
în iarba sticloasă.