Blues întunecat și fărâma de aripă roz

fata cu trupul de apă

și cu degetele cenușă
înfășurată în giulgiul
umed al ploii
cum desface ea
noaptea de ziuă
întunericul de lumină
zâna nopții fiica morții
și cum îmi spală ea
fața cu rouă
și mâinile și umerii
și buzele și ochii
cu lacrimi
și nu pot să cred
că e doar
în mintea mea
o închipuire

să-mi acoperi ochii te rog

cu bănuții de aramă
ca nu cumva
să rătăcesc fără de seamă
între lumea de aici
și lumea ailaltă
deși timpul meu s-a dus
așteaptă-mă
am să mă întorc

focul s-a stins demult

nu-ți fie teamă
deasupra mea
cerul s-a deschis
și pășesc în lumină
și pășesc în liniște
pășesc în bucurie
mâinile îmi sunt lungi
privirea îmi e senină
și se aud voci noi
și o altă muzică
care îmi mângâie
trupul ostenit
de-atâta durere
și mă mântuie

să-mi acoperi ochii te rog

cu bănuții de aramă
ca nu cumva
să rătăcesc fără de seamă
între lumea de aici
și lumea ailaltă
deși timpul meu s-a dus
așteaptă-mă
am să mă întorc

vântul turbat
îți sfâșie părul
și pielea
și parcă simt și eu
cum întunericul
te îmbrățișează
nu trebuie nu
să-ți fie teamă
sunt doar câteva
fărâme din sufletul meu
care te vrea să fii
lângă mine
privește în tine
ca în mine
știu că deja porți
copilul nostru în tine

să-mi acoperi ochii te rog

cu bănuții de aramă
ca nu cumva
să rătăcesc fără de seamă
între lumea de aici
și lumea ailaltă
deși timpul meu s-a dus
așteaptă-mă
am să mă întorc

numai ție îți spun

să știi
că departe
departe plec
pe o insulă uitată
și că am să fiu fericit
o să vezi
și o să-ți scriu
în fiecare clipă
las în urmă
o lume ciudată
și poate că viața
și tot ce se întâmplă
în jurul tău
o să-ți pară nedreaptă
nu plânge nu
așază-te în ochiul furiei
strivește-l
înfrânge-ți revolta
ucide-ți și plânsul
hai, râzi și soarele
îți va îmbrățișa trupul
hai, râzi și soarele
îți va îmbrățișa trupul
hai, râzi și soarele
îți va îmbrățișa trupul