Despre spaimele noastre ca despre un fapt divers

în tine spaima de nuntire

laolaltă cu nevoia de singurătate
stau cuminți şi stinghere
ţinându-se de mână
ca două orfeline
chircite sub candela învierii
ca şi cum luna
a picat grea
c-un fante de ghindă
în timp ce
mie dimineţile îmi sunt
murdare
prelinse din rana nopţii
praf de rodie
azvârlit într-o doară
peste seminţele de cânepă crudă

și iar in patul meu de spital

mă simt ca într-un cocon
un hamac prins
între două cute
înnegrite de timp
și germenul fricii
îşi face iar loc printre coaste
şi încolţeşte în ochi
apoi răsare acolo
ca un corn rugos de inorog
ca un ţurţure
prins între sânii tăi
lăptoşi de mamă lichidă
ascunsă-n tranşeele fricii
printre soldaţii firavi
și bolnavi de blenoragie
ca apoi să mă înlănţui
cu moartea într-un dans
languros și cumva
împiedicat
mă simt inorog și bătrân
și blestemat să înving
sau să mor
și tot mai străin
mi-e chipul
desfrunzit printre oglinzi
şi câinii latră întruna
cuprinşi de presimţiri
de umbră udă și rece
şi de întunericul perfid

în timp ce păduri de pin

se tot transformă în luntre aurii
uite cum coboară ele muntele
de-a lungul albiei de râu
şi se sparg de pietre
cu zgomot
surd
de lemn lovit
și cum îţi spuneam
nici nu pot să dorm
până când pe furiş
să îţi strecor capcane
printre amintiri
în care să prind vulturii pleşuvi
cu arc de oţel la subsuori
și poate şi un şarpe
pasăre de noapte

ca apoi să mă culcușesc
la tâmpla mamei
de care mi-e dor
mi-e cald
şi mor