Despre trenul de noapte.

trenul cu farurile sparte

la naștere o ursitoare mi-a prevestit

că voi muri de cum mă voi îndrăgosti
de tine chiar din prima zi
apoi mai m-a și blestemat
să bântui lumea după moarte
ca o fantomă împiedicată
și tare buimacă
și de un timp năpăstuiesc cu sârg
trei fete de treabă și un călugăr ciung
noapte de noapte
dar numai când e lună plină

nu te întrista nici nu mă plânge

să știi că nu e atât de rău cum pare
pot spune chiar că îmi place aici
unde doar râd în hohote bizare
peste flăcările negre țâșnite din ape
la început înfricoșat de umbre
dar mă simt mult mai viu
decât am fost în viață
noapte de noapte când e lună plină

în noaptea asta va fi lună plină

degetele mele în gheare se vor preface
dinții în colți fioroși mustind de sânge
iar ochii în flăcări sângerii
și îmi e frică de mor că ai să te sperii
c-am să te pierd și acum în moarte

nu-i rău pe aici

beau cu îngerii lumină dublu rafinată
până picăm lați din cer
ascultă, se aude huruind venind de departe
trenul cu farurile sparte, trenul de noapte