Despre un veteran din Legion etrangere și viața roz de cârciumar

cum rar se întâmpla

mâna pe pahar nu-i tremura
era fost militar veteran decorat
și noul proprietar
al cârciumioarei noastre
lăsat la vatră acum doi ani
din Legiunea străină
și-l chema Cârlan
îmbătrânit de tânăr
mai și șchiopăta
ori de câte ori ieșea
de după tejghea
bolborosea în barbă
cuvinte grele
mergi și crapă
aduna din sală halbele goale
pe care după ce le spăla
le umplea și ni le aducea
la masă

vorbea la telefon cam ziua toată

căuta un hidrant
de preferat roz
și un tonomat Graceland
din sticlă și tablă cromată
între timp a construit
un ring de dans
acum veneau la cafe-bar
tineri și din alte sate
îmbrăcați cu toți
în șalopete albastre
doar eu mă plictiseam
în salonul roz
salon lăsat în urmă
chiar de Dumnezeu
ca vamă între suferință
alcool femei și moarte

despre singurătatea mea

vorbeau unii pe ulița mare
cum că e dumnezeiască
doar că eu mă tot usuc
tipic de dor
și pier rapid și fără nicio șansă