Cerșetorul de dimineți sau despre fluturii loviți de faruri în nopțile albite de dor de aripi și inorogi

poate îți mai amintești

de povestea
piciorului meu de lemn
care îmi înfrunzea
de fiecare dată
doar când treceai
pe lângă el
și cum din el dădeau păsări
ca mugurii de rod
și cum din el
se făceau ramuri
lungi până la cer
și din el creșteau porți tainice
spre nicăieri
tot din el adunau țigăncile
frunze verzi
mai știi cum le scuturau
de praf și le spălau
cu roua dimineții
apoi le aduceau
să le culce
în umărul meu drept
și cum tot din el zburam
zbor fără rost
uneori fierbinte
uneori cu har
uneori întineream
alteori doar muream
moarte în zadar
sunt visul inorogului
ți-am spus
visul inorogului bătrân
bolnav și obosit
căutându-și în somn
amintirea de mânz.

despre ultimul drum

am uitat să-ți spun
dar nu-mi mai pasă
bate vântul aspru
dinspre sud
boncăiau în cer
inorogi surzi
n-o să crezi
mușcă și lupii lunii
hălci mari
din oameni și livezi
au mușcat
și din soarta mea
și din răni
mi-au picurat nopți
și din răni
îmi picură și acum
amintiri rele și lacrimi
și blesteme de fete mari
și blesteme de cuci
și nu te mai văd
și nu mă mai auzi
și nu mă mai crezi
și nu mă mai aștepți
sub cireși
și se face zi de zi
doar ieri doar ieri