Despre ochiul de cuc și iluminatul magic al satului meu

de cum se face primăvară

vin toți cucii satului la mine
și-mi lasă fiecare zălog
câte un ochi până la toamnă
după care se duc veseli
până la barul din colț
de unde veghează peste noi
hidrantul roz

și cum se lăsa întunericul

umblam pe ulițe
cu un ochi de cuc
pe care îl purtam cu grijă
în căușul palmei stângi
și ochiul strălucea puternic
și-n urma mea se făcea
lumină de ziuă
o lumină magică și blândă
eram un fel de responsabil
cu iluminatul satului meu
și asta îmi dădea o stare de bine

ori de câte ori întâlneam

moartea pe ulițele satului
în timp ce plimbam ochiul de cuc
fugea îngrozită
și nici până azi n-am aflat
de ce îi era frică