Dimineața sângele nostru înflorea

de câte ori făceam dragoste

trupurile noastre miroseau frumos
a bărbat și a femeie mai ales

fiecare dintre noi purtam

oglinzi subțiri în ochi
prin care treceam
unul în mintea celuilalt
ca prin niște porți
și tare mult ne plăcea
trecerea asta
ca un joc fermecat

nici nu mai era nevoie

să ghicim
dorințele celuilalt
ne trezeam vorbind amândoi
cu aceeași gură
aceleași cuvinte
din același gând

noaptea ne rostogoleam
amândoi luminoși
prin iarba cosită
cu întuneric gheață și foc
de lună uneori de un înger
gălbui și tare vânjos

apoi dimineața
sângele nostru înflorea
aveam mii de muguri în păr
la subsuori dar mai ales în ochi
și nici nu mai clipeam
de-atâta fericire
de altfel greu de întâmplat