s-a pus de-o revoluție vegetală copacii și-au scos frunzele îngălbenite din rastel și ne împușcă în spate cu o toamnă umedă toată rece și mușcătoare
la cafe-barul din satul meu
e totuși sărbătoare de curând a fost ziua mea iar prințesa împlinește chiar azi treizeci de ani de așteptare vodca ne curge gârlă în halbe și pahare și e un fum de nu te mai vezi muzica e la maxim de tare cântă The Kill Devil Hills o melodie veselă și antrenantă tare cântăm cu toții refrenul deși nimeni nu știe vreo boabă de engleză dar e haios și veselie mare dăm din picioare și din mâini ca o moară dansăm în legea lui fiecare și nu se face niciodată dar niciodată nu se face dimineață la noi în bar și nici moarte de om hârca e prinsă de dușumea aproape neomenesc în piuneze
un tractorist trecut bine
de cincizeci de ani s-a înfipt tare în hidrantul roz din colț îl mângâie și îi șoptește cu foc la robinetul de racord iubita mea, te iubesc de mor apoi ciocnește halba cu vodcă de țeava argintie și-adoarme brusc rezemat cu fruntea de un cuc împăiat în orașul tău trotuarele și-au ridicat fustele să nu se împiedice de tramvaie și-au pornit cu hărmălaie spre satul meu le urmează îndeaproape câteva borduri mai tinerele cu ștaif și eșarfe provocatoare vin și doi polițai cu fluier și baston să stea de planton ca nimeni să nu se răscoale să spargă capete uși sau pahare
cum au intrat noii petrecăreți,
noi cei de-ai casei ne-am ridicat în picioare și am aplaudat iar ele bucuroase au comandat câteva butoaie cu vodcă proletară de fericire ne-am îmbătat
să bem până picăm lați
au urlat într-un singur glas îngerii bețivilor îmbrăcați cu șepci roz și pantaloni cadrilați adunați pe ringul de dans unul singur stătea stingher izolat undeva la fereastră și se chinuia pe un colț de masă să scrie un catren într-un jurnal era îngerul meu permanent bâlbâit cocoșat și abstinent