FEMEIE, FEMEIE, FEMEIE in ragetul acestei dimineti de decembrie cine elibereaza din degetele sale atata lumina, atata

lumina? cine provoaca aceste descarcari clonice, ciobirea veiozelor, declansarea automata a aparatelor de fotografiat din vitrine in urmarirea hazardului, spectrului, sangelui, anvelopei? cine traieste senzatia de vertigo, vazand si pipaind nu cu vazul si nu cu pipaitul? cine intinge in vitrina magazinului muzica atatia nori de purpura dizolvata? cine arunca un pahar urias de apa gazoasa pe marmura de esapament a palatului telefoanelor? cine intra rujata cu flacara in bucurestiul inghetat, transparent? cine isi taraste rochia sa peste reteaua de curent electric provocand aprinderea simultana a crengilor cismigiului, transfigurarea grilajelor verzi, lumina taborica? cine atinge cu soldul si cu poseta cladirea clubului universitas, revistei amfiteatru, purificand, excitand si polarizand odaile verzi unde se tin congresele fumului? cine aduce o dulce delasare in ochiul lasciv al contemplatiei noastre care acum, in iarna, isi simte pleoapa mai panoramica decat cina cea de taina a lui da vinci si mai grea decat nazaretul? cine isi lasa umbra boticului sau peste caroseriile pline de rani, de teroare si nemultumire, jupuindu-le de sapte randuri de coaja si storcandu-le mecanismul? cine isi lasa boabe de lacrima pe sacoul meu; cine a fost odata mai vie decat lipscanii, mai geniala decat bulevardul cu cinematografe, mai tandra ca gradina icoanei, mai bosumflata ca marea galbena cand se limpezeste si in apa ei se vede ocolul rechinilor? cine zgarie banda casetofoanelor si aduce nereusita ceaiurilor si onomasticilor, terminate in baut din rasputeri, ros la sandviciuri cu peste si dans mai deloc, pe cand pe balcon isi celebreaza sabatul vrajitoarelor lunii decembrie, putind a diamante, mucegaind in jasp si coral? cine pune umbre asa ascutite pe zapada de-a lungul casei scanteii si promenadei de la sosea? cine are obrajii grasuti si luciosi si cu gropite si totusi teribili ca obrajii paranoiei, mortii si descompunerii? cine sclipeste, cine e orbitoare, cine misca o botina dupa alta iar parul sau fluturator isi schimba culoarea dupa fiecare dintre cele o suta de miliarde de anotimpuri? cine pluteste zvacnind din venele gatului, imensa ca o statuie a libertatii si lenta ca-n vis peste visul noptii de iarna al orasului, bagandu-si unghiile ramificate prin toate ferestrele , prin toate sifonierele cu oglinda, prin toate sertarele si scotand ciorapi cu ochiuri duse, lenjerie putreda, rujuri mucede, teancuri de bani sifonati si paianjeni adolescenti? cine ne-a aratat stupiditatii noastre umarul ei dezgolit si sanul cu ghimpe de scorpion? cine umpluse cu levantica, pucioasa, asparagus, flacara, dragoste, biscuiti si carbid troleibuzul pe care il asteptam in statie la tunari?

POEMA CHIUVETEI intr-o zi chiuveta cazu in dragoste iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie se confesa musamalei si borcanului de mustar se plinse tacimurilor ude. in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea: --stea mica, nu scinteia peste fabrica de piine si moara dimbovita da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine ele au la subsol centrale electrice si sint pline de becuri te risipesti punindu-ti auriul pe acoperisuri si paratraznete. stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit tot felul de cintece pentru tine, cum se pricepe si el vasele cu resturi de conserva de peste te-au si indragit. vino, si ai sa scinteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum craiasa a gindacilor de bucatarie. dar, vai! steaua galbena nu a raspuns acestei chemari caci ea iubea o strecuratoare de supa din casa unui contabil din pomerania si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi. asa ca intr-un tirziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu privire la sensul existentei si la obiectivitatea ei si intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei. ...cindva in jocul dragostei m-am implicat si eu, eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste. am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decit o data... dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari si tot ce a fost mi se pare un vis.

SUB BICIUL CAII FERATE E noapte. Un gandac iti rostogoleste sufletul pana in dreptul ferestrei. Sub biciul caii ferate / unde toate se duc, se despart doar timpul umilul pensionar al unui cantar de precizie asaza lipitori pe tampla durerii. SINE DE TREN, VIETI PARALELE Sine de tren, / vieti paralele crucificate de un destin de roti in alergare nu v-as putea intelege decat lasandu-ma dus odata cu voi... Traind o viata paralela, trecand prin ea ca printr-un coridor al fantasmelor nu as putea intelege fierul / decat ruginind odata cu el... Frunza nu as putea-o intelege decat cazand odata cu ea, pe omul de zapada / nu l-as putea intelege decat topindu-ma odata cu el. NEGRU DE FUM, ALBA ZAPADA ... cate nopti auzul meu nu s-a intins ca un covor / pe trepte, pe scari! Unde intunericul isi musca si acum mainile asteptandu-te. Unde niciun trecut nu se mai intoarce din ramele aurite... FANTASME Ninge pentru ultima oara anul acesta un frig sangeros taie nasurile boierilor albi ai zapezii si fiecare fulg e-un inger cazator bubuind pe-acoperisuri. E-un pacat ce apasa. O lene geroasa nascatoare de umbre si visuri. As putea, daca-as vrea, sa-mi pun ochelarii fumurii de orb la suferinta... Si sa orbecai pierdut intre lucru si fiinta.

Fii obisnuit si nimic altceva Mananca-ti mancarea, misca-ti maruntaiele, treci apa si daca esti ostenit intinde-te la pamant. Ignorantul te va rade, dar inteleptul va intelege... SUNT SI EU UN JUNE Tu ai putea indupleca o noua era glaciara cu sarmul tau ai putea face ocolul pamantului in optzeci de zile... AER CU DIAMANTE