Blues despre cum mă sfâșie câinii pe drum

cel mai mult în viață

mi-am dorit să fiu zeu
zeul liniștii dacă mi s-ar fi dat de ales
dar nu s-a putut și ca un făcut
tot zgomotul lumii
mă lovește
de-o viață în tâmplă /în piept
apoi păianjeni roz
îmi invadează ochii /privirea
capitulez
totuși mâna mea are cinci degete
știu, nu mă crezi
o ridic în aer /cedez

cel mai mult când e cald

stau la terasa de sub castani
beau bere halbă după halbă
până când sticlele ochelarilor
se umflă și plesnesc
apoi mă strecor printre pereți
și în urma mea aud mereu
același gâlgâit
de pâlnie însetată și înlemnesc
dar sunt prea obosit
și deja bătrân
să mă mai răzvrătesc
apoi păianjeni roz
îmi invadează ochii /privirea
capitulez

cheamă-mă la tine
și-apoi aruncă-mă la câini
omul și câinii sălbatici
universul din noi