Cunoatei cu toii slbatica melancolie care ne copleete cnd ne amintim de vremurile fericite.

Au apus irevocabil i suntem desprii de ele mai necrutor dect prin toate deprtrile. Reflectate n amintire, imaginile apar cu att mai ademenitoare; ne gndim la ele ca la trupul unei iubite moarte care zace adnc n pmnt i al crei chip ne revine acum n minte cu o splendoare superioar i spiritualizant, ntocmai ca o fata morgana. n visurile noastre nsetate dibuim iari i iari pe urmele trecutului, cercetndu-i fiecare amnunt,fiecare cut. Iar atunci trecutul ne apare n aa fel de parc nam fi umplut ntreaga msur a vieii i a iubirii, ns un fel de cin nu ne mai aduce napoi cele pe care nu le-am mplinit. Oh,dac simmntul acesta ne-ar fi de nvtur pentru fiecare clip de fericire! i nc mai dulce e amintirea anilor notri solari i selenari, atunci cnd ceea ce le-a pus capt a fost o grozvie venit pe neateptate. Abia atunci ne dm seama ce fericire e pentru noi oamenii nsui faptul de a ne duce viaa n micile noastre obti, sub un acoperi panic, stnd la taifas i urndu-ne cu afeciune bun dimineaa i noapte bun. Ah, ntotdeauna prea trziupricepem c prin chiar lucrurile acestea cornul abundenei s-a i revrsat din plin peste noi.

Cnd suntem mulumii, simirile noastre gsesc ndestulare pn i n cele mai zgrcite daruri ale acestei lumi.

Vedea n oameni nite potire ale minunii i le cocedea drepturi princiare, ca unor imagini sublime.

Cuvntul este rege i vrjitor n acelai timp.

Cnd ne facem iluzia c ntr-o zi vom putea s zburm, saltul stngaci e pentru noi mai de pre dect mersul lipsit de nesiguran pe un drum bttorit.