Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DOCHIA FLORIN
Forme orfane / Florin Dochia - Baia Mare : Editura
Ecreator 2021
ISBN 978-606-9719-16-9

821.135.1

Coperta layout & DTP: Florin Dochia

Editura ECREATOR - sediu

Maramureş Baia Mare
Str Transilvaniei bl 14 ap 20
Cod poştal 430251

B-dul Bucureşti bl 21A ap 11

- punct de lucru

Editura ECREATOR este înscrisă în Registrul

Internaţional al Editorilor
(The Global Register of Publishers)

rosiianu@yahoocom

tel/fax +40 262 225 251

0723 245 297
 florin dochia

forme orfane

Baia Mare 2021

Colecţia Editura
POESIS ECREATOR
sinistră-i existenţa omenească şi pururi fără
sens: fatalităţii îi ajunge o paiaţă
friedrich nietzsche
allegro suscettibile

tu ştii drumul spre lumina zilei

te urmez călare pe pasărea morţii
intru cu tine cu tot în peştera de sânge
ies cu tine prin hornul unui lamento sur
ca un fum fac al muntelui înconjur
cine te aleargă poate nu te ajunge

baladă de acoladă cântată la corvoadă

asta da robie rece matematică
totul e fix totul e static înţepenit
doar iubirea e o stare dinamică
ridică praful pe cărări uitate
cu mişcările unui derviş rotate

te pierzi în sistem te risipeşti

iei patul şi umbli cu el în spinare
prin saloane şi pe coridoare

7
 f l or in doc hia

dai peste asistente peste medici

ai grijă să nu te împiedici
ieşi în cârjă la poartă să cerşeşti

piaţa e plină de orbi şi bastarzi

în tine creşte tot nimicul mai intens
se umflă ca un balon şi capătă sens
eşti pe rug vei începe să arzi
regele râde că aşa e de bonton
apoi îşi taie venele ca un nebun un bufon

8
 f o rm e orf a ne

autoscopie
o cafea cu tine pe trepte la metrou
când noaptea grea rămâne doar ecou
iară apusul lunii e o rană
larg deschisă-n cer ca o coroană

o cafea cu tine-n far cu păsări mici –

albatroşi de aer dezbrăcaţi de frici
de pe stânci narcotic şi zadarnic zboară –
te privesc în ochi şi-asta mă-nfioară

o cafea cu tine şi-acea clipă fastă

când ne poartă visul înspre plaja vastă
a dorinţei crude explodând în piept
stoluri mari de fluturi – am să mai aştept

o cafea cu tine sub un arbor falnic

peste noi veni-va limpede năvalnic
viitorul care se va pierde-n ceaţă
dragostea ne fie sfântă fortăreaţă

9
 f l or in doc hia

noaptea peştilor
vine noaptea peştilor vine noaptea
fug vulpi în crâng printre arţari
se ridică ape visându-se gheţari
cineva pregăteşte ziua a şaptea

sub brusturi se ascund şopârle verzi

în aer două zboruri împletite
din ceruri plouă iute cu ispite
doar în ocean iubito să te pierzi

sub valuri corăbii nu ştiu de comori

sunt departe de flota flamandă
ţi-am ales un câmp de lavandă
acolo dormi şi fără aripi zbori

în braţele tale mereu e acasă

ne aruncăm neştiutori în mare
vine noaptea peştilor în care
vei fi atât atât de frumoasă

10
 f o rm e orf a ne

minunată lumea nouă

de vei fi iarbă ei te vor tăia

fereastră de vei fi te vor închide
au colivii în care uiţi de zbor
de ai un vis ţi-l vor ucide

ei spun: lumina te orbeşte!

şi bezna ţi-o vor face dar
la peştii mării au tocmit acvariu
jivinele pădurii aleargă în zadar

tu ştii că nu mai e scăpare

ei ştiu că ai pierdut speranţa
fără onoare supune-te şi mori
aici perpetuă e ignoranţa

11
 f l or in doc hia

sindromul joplin

cearcăn sub cerul cernit

liniştea lichidă limpede susură
voi chema un taxi galben
ca submarinul gândacilor

cădea peste noi un clar de lună

ceva à la française
în oraşul pustiit doar vântul se rătăcea
pe aleile din jardin des plantes

acum aş vrea să te întorci

dar nu o vei face baby
nu o vei face
take another little piece of my heart now baby
şi fugi departe!

12
 f o rm e orf a ne

furtunile vor mătura plajele

vor scufunda bărcile
vor rătăci aeronavele
vor prăbuşi zgârie-nori
vor îneca pescăruşii albatriştii cormoranii

aş schimba toată ziua de mâine

pentru o singură clipă din ziua de ieri
ca să te mai simt aproape
baby

13
 f l or in doc hia

efectul hendrix

nefericitul prinţ din elsinore

s-a cazat la marginea întunericului
îmbrăcat într-o rană refuzată de cicatrice

ce moarte tânără
aşteaptă la fereastră – zice –
şi îşi trimite amanta la mănăstiri
în excursie cu agenţia de voiaj şi pariuri

e plină metropola de griuri

el iese din cort şi

uite-mă – zice –
o ceaţă purpurie e creierul meu
toate lucrurile îmi par asemenea
ce amuzant
se lasă o brumă purpurie peste tot

14
 f o rm e orf a ne

fata aia m-a vrăjit

şi atunci m-am făcut fereastră pentru
privirea ei înfometată de lumină

hey joe
unde te duci acuma cu arma aia în mână?
mă duc să-mi împuşc femeia!
am prins-o cu altul
mă duc să o împuşc
mă duc s-o-mpuşc
nefericit un prinţ din elsinore
ce tristă istorie
ce iubire ce foc
chiar pe endless field woodstock
faceţi loc faceţi loc
cineva simte că viaţa nu e
decât o glumă sinistră
daţi-i o batistă

15
 f l or in doc hia

antiblockdown

bobdylaneau adolescenţi prin parcuri

cu panseluţe prinse la chitare
iar fete la urechi cireşe-amare
puneau şi ne păreau pe arcuri
dansând un rock nebun în soare

trecute sunt acuma toate când

din voluptatea morţii se desprinde
o stea întunecată şi pustie
ce peste noi se lasă lunecând
ca o umbrelă-n ploaia ce-o să vie
de paşii căutării şovăinde
să spele prăfuita veşnicie

e zodia ceţii
umblăm ca orbeţii

16
 f o rm e orf a ne

ce vei face când

de-o parte şi de alta a nasului
îţi vor creşte ochi?
cum vei înţelege văzul?
cum vei recupera întunericul pierdut?
cum vei trăi fără termoscanare
fără badigardul de la uşa purgatoriului
câine cu trei capete
motan din rasa schrödinger
papagal pensat ministru –
toate astea îţi vor fi vecinătate
cu toţii te vor privi încântaţi
cum călăreşti rinocerul de sticlă

pe marile ecrane publicitare

e spectacol de marionete
vor să te îmbete
domnişoară daisy
vă béranjez vă béranjez?
bérangez-moi bérangez-moi monsieur!
17
 f l or in doc hia

taci!
pune masssss-ca!
maska!!
fă-ţi faţa verso!
vers versatil inutil

ţi s-ar face inima arşice

dacă şi prietenul zugrav ar zice:
„oamenii se-mpart în două:
cei care beau şi fumează
şi cei care plouă”

stai acasă
înserarea se lasă
închide ochii şi spune-le să plece
va fi o dimineaţă rece

18
 f o rm e orf a ne

maria către iubitul din vis

lasă-mă să fiu o biată femeie

să mă îmbăt de zvonul viu al mării
să mă vâneze şoimul înălţării
să dau dorinţei tale doar scânteie

mă vei culca în câmpul de lavandă

şi sânului vei dărui dezmierdul
fiorul trecerii prin lume pierdu-l
să-ţi fiu în faptul nopţilor ofrandă

cu tine-n veci voi fi adolescenta

visând o seară la prinţul din levant
într-un iatac de amant itinerant
când se înalţă-aromitoare menta

şi roiniţa îşi iţeşte floarea

doar tu mai poţi să-mi domoleşti ardoarea

19
 f l or in doc hia

kill the dog

pasărea neagră mătură cu negru cerul

întunecat inventează căderea
o prăbuşire a cetăţii de ceaţă
o vâltoare de fum ne cuprinde
cu fâşii de beznă smulse neantului
care-şi deschide ferestrele spre noi

gândul se topeşte în violet

chemarea ta oranj curge în venele mele
un ochi de lavandă se închide
peste apusul nehotărât
soare inert
planetă stingându-se
la o perifeerie uitată cu uşile vraişte

strigi la mine:
fii greier!

20
 f o rm e orf a ne

câmpuri cu tine în braţe cutreier

când toate rugile duc în ruguri
chiar şi rugii de mure
de sângele nostru au să se îndure
şi îl vor vărsa
cascadă de maci în linia-ntâi
azi eşti învingător convingător
într-un pierdut război al tuturor

te-am îmbrăcat doar în parfum

de busuioc şi mosc
zburam şi era zborul nostru o îmbrăţişare
s-au lăsat pleoapele peste lumine

ce dimineaţă-mi e de tine
şi ce-nserare peste mine vine

21
 f l or in doc hia

junglă internă

ar putea veni trecutul peste tine

să se reverse ca o marnă umedă şi rece
dar timpul s-a oprit
nu mai începe nimic
nu mai încape nimic
sub zidul greu
lumina moare
moare moare
moare viitorul fierbinte
absenţa se umple cu întuneric sferic
au înţepenit liniile destinului în jurul
grumazului care aşteaptă sfâşierea
aşteaptă ghearele speranţei
aceea ce pare o femelă de tigru
păzind sălaşul cu pui
ţi se dă dezlegare
te poţi scurge leneş pe lângă peretele alb

22
 f o rm e orf a ne

ca să ajungi la şuvoiul negru

la mulţimea de lebede
care se visează vulturi
la mulţimea de ciori
care se visează codobaturi
la mulţimea care se visează
la mulţimea care te visează
apoi adormi
iubirea ta e trează
te poate părăsi oricând
ea poate merge oricât de departe
la genitorii tăi
la străinii tăi
de la tine dinspre tine
oriunde de nicăieri
spre nicăieri
la nesfârşit

doar tu vei auzi şoapta:

mă voi întoarce promit!
23
 f l or in doc hia

mirador

şarpele care mă locuieşte

sau mă înlocuieşte –
ceva asemănător ca ambiguitate
vreau să spun
nu sunt sigur de relaţia noastră –
refuză orice conversaţie
aşadar şarpele tace încolăcit
în jurul unei lumi invizibile

ziua veştedă ne aşteaptă cuminte să trecem

pare o horă de lacrimi
un fel de tăcere încercuită
de zgomote stinse

sârma ghimpată a dezamăgirii

ne îmbracă frunţile
rânduri-rânduri încolonaţi şi încoronaţi

24
 f o rm e orf a ne

soldaţi ai nimicului
mânaţi de călăreţi orbi şi trufaşi
prin faţa tribunelor goale
prin transparenţa vitrinelor de la măcelărie
pe puntea suspinelor
unde albina colombina
şi-a revărsat hemoglobina
o procesiune a deşertăciunii
în cinstea şarpelui
în cinstea absenţei
în cinstea măştii perpetue
crescute pe chipuri
condamnaţi la floare nu la fruct
trestii în calea furtunilor
ţărmuri în calea valurilor
martori muţi ai căderii
toate acestea doar pentru că
în spatele lor stă Dumnezeu
şi ne priveşte indiferent

25
 f l or in doc hia

încolţire

zidul îşi începe plângerea

nu mai aşteaptă încă un fiu risipitor
pierdut în nesfârşite ierni
când grădina cu absenţe e plină de rod
nicio întoarcere nu se încumetă să adopte
un pui de pisică schrödinger
expus în lanul de trestii
la poarta grădinii botanice
numai sângele
sângele îmbracă şi hrăneşte carnea
neostoit
râu fierbinte bătând malurile
globule albe înghesuite de globule roşii
alergând să salveze ce?
desprinderea gândului de gândul vecin
singularitatea spălată de valurile eternului
pasul căruia nu îi urmează un alt pas

26
 f o rm e orf a ne

ziua de mâine picurând obosită

secunde în ziua de ieri
ţesătura codului genetic
alcătuită de traiectoria lunii
în jurul traiectoriei pământului
în jurul traiectoriei soarelui
străbătând galaxia –
asta da imagine de împletit minţile şubrede!
aici lucrurile devin simple
viaţa nu este altceva decât iubire
sămânţă din care creşte lumină
spărgând coaja întunericului germinator
leagă-mi Doamne rădăcinile de tulpină
lasă-mă să înfloresc
stele şi lacrimi de cristal
să aibă zidul ce să plângă în lipsa mea

leagă-mă Doamne leagă-mă

27
 f l or in doc hia

ecloziune

stele
stele stele
stele stele
noaptea eternei reîntoarceri
când închizi ochii
şi abisul te priveşte adânc
apoi îşi face cuib în tine
pentru puii abia ieşiţi din ouă

stele
stele stele
stele stele
căzând ca nişte raţe sălbatice
la vânătoarea Marelui Vânător
rătăcit în Zona Verde
pierdut de ogarii împărăteşti

28
 f o rm e orf a ne

inima mea sfâşiată

de haite de câini vagabonzi
la marginea codrului
la marginea codrului
pe malul râului
pe malul râului
stele stele stele stele stele
noaptea eternei reîntoarceri
murind la capătul unui orizont pustiit
hrănind cuvintele tribului

oh mon Dieu!
oh mon Dieu!

29
 f l or in doc hia

domiciliu

rana în care locuiesc se face înger

din ea curge un râu de aripi
care umple piaţa centrală
şi străzile adiacente

când ai uitat iubirile recente

aduci la viaţă iubirile latente
zice îngerul şi mă doare un pic

întoarce spatele soarelui

şi-ţi vei putea vedea umbra
mai zice îngerul
şi mă mai doare un pic

e un înger dureros de frumos

dacă vii şi tu iubito
facem un triunghi amoros

30
 f o rm e orf a ne

ne mutăm la paris
şi facem din fiece durere sărut

locuiesc vă spuneam într-o rană deschisă

cu ferestrele-nchise ermetic
şi perdele de catifea verde
ieri a plouat cu îngeri
sau poate mi s-a părut

31
 f l or in doc hia

gin tonic la marcela

o zi bolnavă curge din cerul sângeriu

atât de vast e ţinutul speranţei şi pustiu
o coerenţă-i doar în spaţiile mici
acolo se adună vagi îndoieli şi frici

mi-e trupul tău sălaşul primitor

imaginare frunze cad peste el uşor
imaginara toamnă deschide-n tine ochii
şi tremuri înlăuntrul imaginarei rochii

pe spate-ţi cresc aripi imaginare

pe sâni se-aşază semne de-ntrebare
din libelule zvelte albăstrui
pe-obraze roze-nchipui cinci pistrui

32
 f o rm e orf a ne

par un zugrav pe schelă închipuind biserici

visându-se pe mare descoperind americi
cu-n răsărit în urmă ce spre apus îl duce
deja poartă cu sine sfârşitul sus pe cruce

33
 f l or in doc hia

contacte posibile

e o atingere blândă dimineaţa

tresare obrazul tău şi visul
se întoarce iar şi iar
ca o alinare de ape limpezi
în poiana de la poalele pădurii de mesteceni
dintr-un tablou prerafaelit

peste noi zboară păsări de nisip

cu mesaje din deşert în ciocurile roşii
acolo sunt ascunse fântânile
acolo sunt depozitele de iarbă
florile de câmp tot acolo se păstrează
pentru zile mai bune

blocat în liftul spre infern

nu îţi mai pot vorbi
despre strălucire şi senin

34
 f o rm e orf a ne

dar îţi pot căuta umbra

pe coridoarele întunecate
noaptea e doar ţipătul cerului
străpuns de săgeţi
ţi-am spus că bezna e o specie invazivă
şi nu m-ai crezut
acum te cutreieră un viezure leneş şi
asculţi pierită un jazzband de lăutari ţigani

bătrânul uitat pe vârful muntelui ararat

te avertizează:
degeaba inventezi o gară
dacă n-ai inventat mai întâi un tren

eu deja am coborât în sala de aşteptare

se stinge lumina

35
 f l or in doc hia

cenuşăreasă desculţă

locuiesc în suavul infern

desenat de tine pe plajă
aici m-ai legat cândva
cu frânghii de nisip
la dispoziţia albatriştilor şi a epavelor
îngrămădite lângă stâlpii farului

m-ai compus din absenţe

din aşchii de singurătate
din aşteptări sterile

oase
carne şi sânge
am primit în dar
de la un înger plin de graţie
căzut în dizgraţie
în loc de aură
am o gaură

36
 f o rm e orf a ne

în loc de aripă
să nu faci risipă
mi-ai făcut în pripă
din ochi de peşte alge şi hârtie
o paraşută verde

vom merge la petrecere

îţi sunt suflet pereche
vom dansa ca nebunii
şi cu toţii ne vor ajuta
să avem un viitor
vor aplauda pasul tău uşor
pasul tău desculţ pe treptele umede

e dimineaţă şi roua îşi face datoria

vei luneca spre cortul tău de aer
spre casa mea de scoici
rânduite cu grijă de un copil
cu sindrom down

tu fi-vei prinţesă eu fi-voi un clown

37
 f l or in doc hia

scara din vis

va fi greu să-mi spui adevărul

când vântu-ţi răzvrăteşte părul

peste anotimpul de ivoriu

creşte turn de catedrală iluzoriu

foc în cer fum în apă

lumina în mine se crapă

bezna se scurge năvală

tristeţi înlăuntru răscoală

se lasă o ceaţă amară

peste privirea de ceară

şi mută un abis de miere

în ochii tăi – uitarea piere

38
 f o rm e orf a ne

pe buze întrebarea creşte

cum şarpe-ncolăcit pe grind:

cât întuneric răscoleşte

orice lumină scânteind?

39
 f l or in doc hia

apel pervers

băi cititorule
te sfătuiesc să nu citeşti mai departe
că nu vei afla nimic despre mine
nu vei afla nimic despre tine
nici despre lumea asta de rahat
mocirla în care ne bălăcim fericiţi
împreună cu alţi idioţi precum
trump cel mare
putin cel roşu
merkel cea verde
macron cel mic
recep tayyip erdoğan plin de ifose
y compris
regina marii britanii şi irlandei de nord &
împăratul hirohito
şi nici tu iubito
să nu citeşti ceea ce am scris

40
 f o rm e orf a ne

că ai sfeclit-o
mă vei urî şi apoi mă vei uita
ca oricare cititor idiot
care a citit deja acest text idiot
scris de un idiot sadea
şi nu i-a folosit la nimic
nici cât motorul acelui om din tecuci
pe numele lui de ieşean mişu ursachi
asta e viaţa
băi cititorule

41
 f l or in doc hia

poem stupid

timpul devine subţire şi transparent

în jurul tău
sisife
dar îţi îmbracă genunchii
precum nişte aripi de silfidă
şi gleznele cu nişte frânghii albe de fum
vrei să ieşi din peştera ta de homeless
să fii statuie vivantă şi
deodată mersul tău e mai greoi
o parte târâş
o parte grăpiş
aerul pare dinamic
nu te lasă cu nici un chip să adormi
flutură festiv flamuri fumurii
aduce aproape alămuri arborescente
fanfare fandosite fantasme fanfaroni
toată piaţa centrală te priveşte avidă

42
 f o rm e orf a ne

până vine o ploaie perfidă

şi turiştii o iau la goană
doar un copil care suge o bomboană
de ciocolată te priveşte insistent
apoi te ia de mână şi te scoate din scenă
ah mâinile tale
sisife
mâinile tale pline de praful secund al orei
mâinile tale îl îmbrăţişează
şi el râde apoi se îndepărtează
cu trenuleţul în mâna dreaptă
cu o moarte mică în mâna stângă
sunt mâinile tale
sisife
mâinile tale cu care copilul din tine pleacă
se îndepărtează râzând fericit
şi tu te înfăşori în pietre
te ascunzi sub un cenotaf discret
un pelerin va trece la răstimpuri
şi va lăsa buchete de flori galbene
43
 f l or in doc hia

ruptură cotidiană

se anunţă o ploaie cu peşti

iubito să nu te fereşti
împing o stâncă pe munte
tăcerile mele fireşti
cu tine au să te confrunte

nu mai ştiu cântecul chemarea

mă surprinde numai înserarea
trecerea mi-e durată mi-e răstimp
iubito vine destrămarea
un salt mortal din olimp în olimp

s-au amestecat măştile de carnaval

între secunde a crescut un imens interval
cad arlechini călăi şi colombine
din resturile oricărui festival –
în aer e-o răpire de sabine

44
 f o rm e orf a ne

plouă cu peşti plouă cu albine

te hrăneşti iubito cu suspine
eu mă fac şopârlă tu aripă
s-a prăbuşit o stâncă peste mine
lasă-te răpită de-a zborului risipă

45
 f l or in doc hia

întoarcerea fiului risipitor

trecutu-i priponit la poartă

de creanga unui nuc bătrân
iedera-nveleşte casa moartă
căderea-i n-am cum s-o amân
grădina e şi ea deşartă
cum e deşertul doar stăpân
pe lumea-nchisă în oglinda spartă

o nostalgie precum vinul învechit

uitat în beciuri peste care vine
timp nechemat timp chinuit
un mâine bântuit de palide jivine
pe ţărmul unei foste mări
între corăbii sparte şi căldări
din care smoala a fugit

46
 f o rm e orf a ne

în spate-mi raniţa e goală

nu-s marinari nu-s caravane
nici vântul nu se mai răscoală
nişte călugări cu canoane
privesc la cerul înstelat
şi toţi vom spune într-o zi
eli eli lama sabahtani

47
 f l or in doc hia

forţa absenţei

e peste tot o risipire

vine o zi de mâine
cum a venit şi ieri
cum vine dintotdeauna
ca să plece înainte de a căpăta sens
o lumină care anunţă
haite întunecate de lupi
o tocmire strâmbă
drum desenat de drumarul beat
zid zidărit de zidarul beat
cer ceruit de albinele îmbătate de mied
căzute sub stup
decăzute din rang
le sorb
uşi deschise spre neant
ferestre deschise spre abis
gropi săpate în vis

48
 f o rm e orf a ne

păianjenii circulă circulă din reţea în reţea

muşte ca iepurii şi ca veveriţele
se zbat să moară decent
hai sugeţi sângele poporului
înainte să vi se mărite amantele
risipiţi-vă
îndoiţi-vă

undeva cenuşa naşte

o pasăre cu aripi de aur
care va pleca să vâneze absenţe

49
 f l or in doc hia

pietonală

singurătatea e un
fruct care se coace încet
dezmierdare blândă a ceţii
pe coaja rece a unei dimineţi obişnuite
punte peste orice abis posibil
targă în ambulanţa spre paradis
când masca de oxigen înfloreşte pe faţă
pasul urmând pasul
apoi copacul
reazim unei aşteptări perpetue
om aşezat în iarbă
cu obrazul în palma stângă
convoiul nevăzuţilor
trece neauzit la răstimpuri
bastoane albe în şir indian
ocupă trotuarele
ochiul interior clipeşte des

50
 f o rm e orf a ne

la marginea parcului
zâmbeşte fiul tâmplarului
lângă el creşte o inimă

51
 f l or in doc hia

distanţă

nu mai e nimeni pe ţărmul pustiu

cu pasul strivesc umeda iarbă
nisipul e-o beznă ce vrea să mă soarbă
chemare şoptită-ntr-un ger auriu

orice răspuns îşi ucide întrebarea –

aşadar am tăcut fără măsură
o vastă simfonie tăcerile ţesură
să-ţi adâncească ţie tulburarea

eu nu-mi amintesc să te uit – îţi spun

şi o furtună de nuferi lacul străbate
din fantasma plutindă-mi fac cetate
tu eşti luna şi răsari eu – soarele şi apun

52
 f o rm e orf a ne

ruguri de struguri

e toamnă în vie
se va potoli setea butoaielor de stejar

bob cu bob

53
 f l or in doc hia

curbarea luminii

paragina oglinzii e o întoarcere la

pantoful cenuşăresei
ba chiar mai devreme la
fetiţa cu chibrituri

melc melc codobelc

întrebarea este de ce groparului manole

nu i-au crescut aripi
nu răspunde Doamne
lasă-mă să mai cred în zbor
să mă visez pescăruş
să mă visez fluture

lasă-mă să mai cred în dezordine

în umilinţa cărnii

54
 f o rm e orf a ne

în smerenia gândului
nu mă înconjura
cu vânzători de întuneric
profitori ai grotelor de calcar
din care au fugit în stoluri liliecii

Tu vindeci orice neputinţă orice boală

nu mă vindeca de speranţă
las-o să mă doară în fiecare dimineaţă
şi medicul să îmi spună
că nu are leac pentru mine
lasă-mi viaţa aşa bolnavă
târând după ea
cadavrul unei morţi imature

55
 f l or in doc hia

seducere

s-au spart ferestrele nopţii

şi năvăleşte lumina
orbeşte năvăleşte lumina
distruge vitrina cu porţelanuri
ursuleţii de pluş
topeşte memoria infantilă
şotronul
hoţii şi vardiştii
pescăruşii şi albatriştii

deja nu mai sunt flăcări

s-au stins tăciunii
e atâta cenuşă între noi
şi nu mai zboară nici lăstunii
dezmăţ de aripi e-n noroi

56
 f o rm e orf a ne

au ars frânghiile
s-au topit lanţuri
se scufundă corăbii fantomă
pe bulevarde curge o aromă
de întâlniri ratate
cadavre de paşi se lăfăiesc pe trotuare

eşti un continuu balans

vino încoace du-te încolo
din toată muzica
a rămas un tremolo
du-te încolo vino încoace
clipa cea repede e un fruct
care nu se mai coace

viitorul n-are nicio culoare

trecutul e doar o stridentă paloare
vino şi strânge-mă în braţe
uite că şi prezentul ne moare

57
 f l or in doc hia

cien años de soledad

erai într-o gară

sau într-o staţie de tramvai
demult nu mai trecea nimic spre nicăieri
crescuse iarba între linii
timidă înflorise păpădia
karenina se plictisise
şi plecase să-şi ia un pachet de ţigări
ar fi putut să plouă
dar în deşertul atacama
plouă foarte rar sau niciodată
o sută de mii de kilometri pătraţi
de cer albastru stau deasupra lui
şi niciun nor nu se aventurează
într-o singurătate aflată atât de departe
doar tu stai pe bancă în gară
sau în staţia de tramvai
îţi imaginezi viaţa şi

58
 f o rm e orf a ne

aştepţi poate să cadă remedios

cu cearşafurile ei peste tine
nu vezi că în palma ta scrie deja:

muchos años despues frente al peloton de

fusilamiento el coronel aureliano buendía
habia de recordar aquella tarde remota en
que su padre lo llevo a conocer el hielo

59
 f l or in doc hia

fantasmă pentru doi

trebuie să fii nebun să scrii chestia asta

pe un perete murdar al gării
de o mie de ori:

te aştept te aştept te aştept te aştept te

aştept te aştept te aştept te aştept te
aştept te aştept te aştept te aştept te
aştept te aştept te aştept te aştept

sau să nu mai ai încotro

din război vine doar o tăcere

printre plopi foşnitori
uimitoarea tăcere a spaimei şi
căderea dezaripatelor
un picaj infernal şi tăcut
cum tăcut e vagonul abandonat ruginii

60
 f o rm e orf a ne

scufundându-se în pământ şi în trecut

mormânt de călătorii lungi
de lungi dialoguri
şi de lungi tăceri
între peronul pustiu
ros de ploi
şi de zăpezi
şi peretele murdar
pe care scrie de o mie de ori

te aştept te aştept te aştept te aştept te

aştept te aştept te aştept te aştept te
aştept te aştept te aştept te aştept te
aştept te aştept te aştept te aştept

e un perete de aer
un vagon de aer
o aşteptare de aer
cu fluturi de aer cu aripi de aer
zburând într-o gară de aer cu
61
 f l or in doc hia

o cişmea de aer din care curge aer şi

un călător de aer
prin arterele căruia circulă sânge de aer
cu care scrie mereu şi mereu
sângerând în tăcere
de o mie de ori

te aştept te aştept te aştept te aştept te

aştept te aştept te aştept te aştept te
aştept te aştept te aştept te aştept te
aştept te aştept te aştept te aştept

vine soldatul de apă şi de foc şi zice:

a fi înseamnă a iubi

62
 f o rm e orf a ne

îndemânare

mâinile mele
în mâinile tale
şi răsăritul

mâinile tale
în mâinile mele
şi apusul

în noi creşte o pace

63
 f l or in doc hia

éternel retour

numai ce moare poate să renască

ceva se aude
un somn odihnitor
ai spus la revedere gravitaţiei
ca nisipul în furtuna tropicală
esenţa s-a ascuns după colţ
te priveşte râzând
adrenalina te orbeşte
o durere surdă persistă
o flacără albă ca o aripă ca o chemare
şi drumurile drumurile
se închid se închid
se închid drumurile
se sparg orizonturile
o mare de cioburi
o maree policromă
bate la poarta castelului de iarbă

64
 f o rm e orf a ne

o lumină oarbă vine să te soarbă

adormi pe patul de frunze
al toamnei târzii
corbule de unde vii?

65
 f l or in doc hia

ca şi cum

de fapt nu sunt
voi credeţi în ce vedeţi
în ce auziţi
în ce mirosiţi
et caetera
credeţi în cinci simţuri
sunteţi sclavii lor
umblaţi după ele
în două picioare
sau în patru labe
târâş
grăpiş
eu nu
eu nu sunt
eu nu sunt decât
o fantasmă

66
 f o rm e orf a ne

eu nu sunt decât
o minciună credibilă
pentru cele cinci simţuri ale voastre
doar cinci
eu sunt dincolo de ele
sunt în faţa celorlalte cinci simţuri
un set nou pe care abia l-am scos din cutie
acum citesc manualul de întrebuinţare
şi de bună purtare
voi face câteva exerciţii
antrenamente
apoi vă voi spune adevărul
eu nu sunt
eu mă am
şi nu mă dau decât mie însumi
ca şi cum

67
 f l or in doc hia

vibrato

din pricina luminii

nu vedeam întunericul
se lăsase o perdea
peste privirea mea
ceva murea şi învia
şi eu habar nu aveam
orbit de strălucire
robit de strălucire
habar nu aveam

apoi mi-am făcut

un atelier de reparat lumina
şi l-am văzut
şi mi-a plăcut
mi-am făcut o fabrică de întuneric
e o piaţă bună

68
 f o rm e orf a ne

concurenţială
totul merge bine
sunt tot mai robit de întuneric
e o funingine groasă peste oraş
sunt tot mai orbit de întuneric

fraţilor
din pricina luminii nu vedem întunericul
veniţi cu mine
salvaţi-vă

69
 f l or in doc hia

pauză de prânz

v-am văzut
zburdaţi
zburaţi
aţi furat aripile vântului şi vă faceţi de cap
şi aripile ploii le-aţi furat
şi călcaţi pe ape
acuma zburdaţi
zburaţi
de parcă toată viaţa n-aţi făcut decât asta
de parcă lumea întreagă e a voastră
de parcă aţi descoperit graalul
nu furtuni
nu uragane
nu cutremure
nu topirea gheţarilor

70
 f o rm e orf a ne

ajunge ştrengarilor
va veni poliţia ploii
va veni poliţia vântului
vă va încătuşa
vă va dărui coliviei
vă va vindeca de această boală virală
staţi liniştiţi la locurile voastre
nu taina e tainul vostru

71
 f l or in doc hia

fantasmitică

de-aş fi un râu şi tu mi-ai fi naiadă

iară lumina nu ar fi părere
să fim mereu ai toamnei robi ne-am cere
ai ploilor şi nostalgiei pradă

în buzunare bezna ca pe-o vină

de ai ascuns-o nu va fi povară
ci doar tovarăş pe poteci de ceară
spre mierea unui zbor visat de-albină

spre mâine de-i deschide o fereastră

zidul durerii va deveni fragil
îl dărâma-va o mână de copil
răpit cândva de-o pasăre măiastră

în colivia ei e cald e bine

se spun poveşti cu un final feeric

72
 f o rm e orf a ne

cu-n prinţ danez ori visător iberic –

vei crede că poţi fi oricând oricine

cade apoi ceva ca o-nserare

peste îmbrăţişarea noastră-nchipuită
vom fi doi albatroşi şi o ispită
pierduţi la ţărmul fără nicio mare

73
 f l or in doc hia

înserare

fâşii de secundă peste vibraţia zilei

un tremur acid
arzător
pe insula asta jarul e cenuşă
o atlantidă locuită de mulţimea vidă
numai noi siluete de fum
pierdute-n piramida de parfum
o falie ne separă
şi marea mamara lovindu-ne tălpile
spălându-ne memoria de zgură
de mituri şi poveşti sordide
şi gurile noastre avide
sorbind carnea vie a scoicilor
carnea vie a peştilor
carnea vie
pe insula asta a singurătăţii

74
 f o rm e orf a ne

care se scufundă în flăcări lichide

un foc al sângelui
ardere de fluturi
şi de libelule
ardere de pescăruşi
şi de cormorani
doar luna pluteşte nepăsătoare
în privirea ta
ca pe o mare albastră

75
 f l or in doc hia

soluţii saline

se ascunde ceva
dincolo de blocurile de sare
dar n-am de ce să mă sperii
poate că nu sunt decât nişte imperii
abandonate din nepăsare

tu te pierzi în depărtare
dar eu depărtarea am pierdut-o
mi-au furat-o cu grăbire
poate nici n-am avut-o
un cezar cu cezara lui îndrăgostită

sarea asta vindecă aerul şi apele

ţărmul mării este deja o muzică
viorile îmi deschid un drum spre visare
pianului nu-i mai obosesc clapele

76
 f o rm e orf a ne

odată cu tine
mierea a fost alungată
din oraş
şi din stup
va trebui să lenevim cu toţii
în vieţi cristaline
unii spun că e rău
alţii spun că e bine
fără tine însă lumea mea
nu mai are nici trup

e o singurătate
mângâiată de valuri
şlefuită de nisip
în care mi se dezvăluie adevărul etern:

să fii blocat în paradis

este adevăratul infern
şi transparenţe de sare îmi ţin loc de chip

77
 f l or in doc hia

trebuie să mergi

s-a umbrit lumina

nu-i nimeni pe înierbatele cărări
trebuie să mergi mai departe desculţ
odată ce ai făcut primul pas desculţ

e cărarea îngustă
e ascuţită piatra ascunsă în praful roşcat
când taie pielea călcâiului
e rece bruma zorilor pe frunzele toamnei
e stranie singurătatea călătorului
atunci când ştie încotro merge
hotărât merge
noapte şi zi merge
prin ploaie şi prin zăpadă merge
prin nisipul fierbinte al deşertului merge

78
 f o rm e orf a ne

trebuie să mergi mai departe spre tine

spre cel căutat
spre cel aşteptat
spre cel îndrăgostit
singur pe înierbate cărări
pradă visului şi fantasmelor
chemărilor spre noi orizonturi
sclav şi stăpân peste simţuri

ce să vrei de la tine?
un răsărit orbitor
un popas îndelung
nu te opri
trebuie să mergi mai departe
tot mai departe
pe cărarea tot mai îngustă
trebuie
se umbreşte lumina

79
 f l or in doc hia

dragii mei

mă bucur că citiţi acum această scrisoare

a mea şi sper să vă bucuraţi şi voi de ea
aflaţi despre mine că sunt bine ceea ce vă
doresc şi vouă din tot sufletul încă nu
m-am întâlnit cu şeful cel mare dar
asta e atât de puţin important şi de
altfel şi neinteresant atâta vreme cât nu
aveţi încotro şi o veţi face şi voi cândva
vă spuneam că sunt bine şi chiar ar trebui
să fiu fericit ceea ce vă doresc şi vouă
din tot sufletul
aş putea să vă enumăr argumentele
pentru asta şi chiar o voi face
(dacă vă obosesc puteţi sări peste
rândurile care urmează)
am trăit o viaţă în două secole
am trăit o viaţă în două milenii

80
 f o rm e orf a ne

am trăit ceva ca o viaţă în două sisteme

sociale unul mai mizerabil ca altul aşa
am aflat că nu există alternativă că
omul este sortit suferinţei perpetue şi
neîmplinirii de sine că infernul sunt
ceilalţi că nu are altă cale de salvare
decât să iubească şi să se dăruiască
necondiţionat fără soluţie de
continuitate
am ratat nişte războaie dar am prins nişte
cutremure şi o superbă pandemie din
care sper să ies cu fruntea sus şi mintea
clară
am trăit liber să zbor într-o colivie
numită casă din care am ieşit adesea
într-o colivie numită oraş din care am
ieşit uneori într-o colivie numită ţară
din care am ieşit alteori într-o colivie
pe nume continent din care am plecat
în vizită la alte câteva colivii numite
81
 f l or in doc hia

continente cu ţările lor colivii cu

oraşele lor colivii cu casele lor colivii
aflate toate într-o colivie mai mare
căreia îi spunem planetă
din această colivie nu am găsit o ieşire
ştiu că există şi marea ieşire
neratabila ieşire
misterioasa ieşire
să nu ne jucam cu vorbele
dar am aflat de curând de la nasa că în
colivia galaxie sunt cel puţin alte trei
sute de milioane de planete colivii pe
care se poate lesne locui în alte şi alte
miliarde de colivii
vă scriu vouă dragii mei ca să vă întreb
dacă găsesc o ieşire
să mă mut
să nu mă mut?
vineri 13 noiembrie 2020
cu drag florin
82
 f o rm e orf a ne

o toamnă

o toamnă ca mireasa plânsă

că mirele plecat e la război
şi nu se mai întoarce însă
primi-va-ntreaga-i glorie-napoi

o toamnă ca o rochie de mătase

pierdută-n praful uliţei când plouă
şi pusă-n gardul cu uluce roase
de parc-ar mai părea vreodată nouă

o toamnă ca o clipă de zăbavă

în iarba ce-a crescut la cenotaf
cum facem toţi rememorând suavă
îţi pui bănuţul la ultimul zaraf

83
 f l or in doc hia

peisaj

caleştile trec mândre spre victorii

şi lasă-n urmă imnuri lungi de slavă
dar de copiii luptei şi-ai sudorii
n-auzi măcar o zicere firavă
ei sunt uitaţi în veci şi de istorii

pe acest drum am aşternut cuvinte

împerecheri care stârnesc emoţii
privirii pasul de ţi-l duci ’nainte
vezi cum dispare sub strivirea roţii
dorinţa ce-ţi creştea în piept fierbinte

orice rostire duce către moarte

chemarea dragostei lumină lină
e aurită calea şi e foarte
atrăgătoare-n bolta cea senină
ce-nchide zborul în a beznei carte

84
 f o rm e orf a ne

misiune

capătul drumului
ca o tăietură de sabie

aşa va veni peste tine

ca o scânteiere scurtă

te aud rostind
în tăcere

„du-mă undeva oriunde

vreau să fiu cu tine”

„leapădă-te de tine şi
vino după mine”

mă aud rostind
în tăcere

85
 f l or in doc hia

şi nu e vocea mea
celălalt rosteşte

rostitorul ne cheamă
nu ne cere vamă

o toamnă a cerului
o toamnă a inimii

ne înconjoară
ne rupe de noi

du-mă undeva oriunde

vreau să fiu cu tine

leapădă-te de tine şi
vino după mine

86
 f o rm e orf a ne

fata de miere
pentru carla şi chloe

mi-am cumpărat o rătăcire nouă

cea veche de purtare se tocise
acum voi învia visări ucise
în care-ţi îmbrăcam obrajii-n rouă

privirea ta deasupra-mi strălucise

vedeai cum peste mine luna plouă
lumina ei şi-n mâinile-amândouă
ca nişte aripi zboruri născocise

dorinţa îţi curgea pe trup ca mierea

şi îmi robea şi-mi întărea puterea
mă prefăceam în fagure şi în stup

în pajişte-nflorită primăvara
polenul să ţi-l dărui căci tu seara
de lumea veche-mi vei cere să mă rup

87
 f l or in doc hia

despre linii

orice linie dreaptă oftează

şi devine cerc sau devine spirală
apa nu ştie despre linia dreaptă
focul nu cunoaşte linia dreaptă

o dansatoare arde în piruete nesfârşite

în jurul unui centru virtual
virtute a mişcării a vibraţiei a iubirii
circulaţia circulară a sângelui şi a limfei
este fără îndoială
semnul indubitabil al minciunii
că există calea cea dreaptă
sinuosul este regula de bază a vieţii
până la moarte şi după aceea
cum adică după aceea
ai să mă întrebi prietene
cum adică după aceea

88
 f o rm e orf a ne

pen’ că mereu există după aceea

aşa cum mereu există înainte de

numai linia dreaptă nu are înainte de

şi după aceea
căci ceea ce nu este nu există
nu are trecut
nu are viitor

chiar dacă tu prietene ai visat

ai închipuit
ai dat nume
ai zis cu glas tare linie dreaptă
doar ca să ai de la ce să te abaţi
ca să ai un reper
un ideal
un scop
o neatingere
un rost

89
 f l or in doc hia

un înţelept cere un punct de sprijin

i se dă o îmbrăţişare
o încercuire cu braţele
un zâmbet larg i se dă
şi el râde ca un copil
te ia de mână şi ieşiţi în parc pe la ora zece
vă daţi în leagăn
şi leagănul îşi urmează mişcarea
semicirculară deasupra ierbii stârnite
de adierea discretă care vă însoţeşte

orice înţelept are un punct de sprijin

de la care începe să traseze o linie
sinuoasă printre idei concepte precepte

orice înţelept este un copil de la care înveţi

ce e viaţa şi la ce foloseşte ea
auzi cum oftează linia dreaptă
şi o înfăşori în jurul unei direcţii
imprevizibile de la care aştepţi totul

şi într-o zi totul va veni

90
 f o rm e orf a ne

linişte şi tăcere

liniştea e o sfoară aspră de manila

înfăşurată în jurul cordului
ea irigă ogorul arid al aşteptării
picură sânge în micile orificii
ale speranţei
ţine în bătaia vântului velele corăbiilor
rătăcite în delfinariu
este cu tine când bem împreună
o cafea lavazza cu lapte
e cu tine în staţia de tramvai şi
coboară cu tine la metrou
pe un peron de la eroii revoluţiei
intră cu tine în garsoniera de la etajul zece
are grijă ca somnul tău să fie lin

tăcerea e un cordon bleu de mătase

la halatul cu care ieşi din baie

91
 f l or in doc hia

o sparge numai zgomotul napolitanei

cu lămâie din care muşti nepăsătoare
lascivă tăcerea urmează ritmul
pasului tău de domnişoară
conform unui portativ
din care toate notele au pierit
în adâncul unui violoncel uitat
într-o debara de la academia
de muzică militară
e o situaţie delicată
umplutura napolitanei e acrişoară
dar stridenţa comportamentului ei culinar
te face să suferi
plângi
satisfacţia matinală a bobului de rouă
orgasmul ierbii la întâlnirea cu soarele
tot felul de chestii
despre care nu se vorbeşte
undeva între crengile de dud
de pe marginea drumului nişte viermişori
92
 f o rm e orf a ne

albi şi veseli se învelesc în fire de borangic

foşnetul abia ghicit
e ca un cântec de leagăn
ştiu că somnul tău este totdeauna lin
de cealaltă parte a barierei
oraşul îşi trăieşte viaţa plină de zgomot
de scări rulante
şi macarale
care suie-n zare argintii
macarale
catedrale
şantiere
pieţe publice
blocuri blocuri blocuri
oraşul nu doarme niciodată
sub caniculă
sub ploi
sub zăpezi
ţurţuri la cornişe
vedete pe afişe
93
 f l or in doc hia

de cealaltă parte a barierei

este strania existenţă a celorlalţi alergători
cei din afara ta
cei care te trădează în fiecare clipă
spunându-ţi că eşti frumoasă
că eşti înaltă
că vai ce gleznă fină ai
că meriţi mai mult
că aşteaptă de la tine surprize uimitoare
de cealaltă parte a barierei
domneşte regula gălăgiei şi a uitării
cântec de surle şi tobe tumult
fanfare urme de turme
şi muncitori corporatişti fireşte
are balta are peşte
are
pas de defilare
acolo şi mâine poate fi o zi
să nu adormi niciodată acolo
ar fi somnul prea lung
94
 f o rm e orf a ne

cumva despre carla

(1616/2020)

făptura ta este respirare şi vis

însă e atât de departe
încât doar oglinda mai păstrează ceva
ca o umbră
ca un abur
chloe zice că nici nu eşti acolo
dar eu ştiu că eşti
trebuie să fie şi nişte copii
aşa scrie în scenariu
dar ea nu şi nu
făptura nu este
e doar nefericitul de richard al treilea
căutând un cal
şi nefericitul de don quijote
dăruindu-i-l pe rosinante cu arme cu tot

95
 f l or in doc hia

(e 23 aprilie
şi mi se pare firesc să vorbească aşa cu mine
totuşi io ştiu că nu trebuie să crezi
ce spune chloe – oglinzile mint – până
se întoarce carla ea e sub embargo)

şi ce facem cu gările zice ce facem –

a schimbat vorba chloe
e o devianţă o aroganţă fără importanţă
făptura ta nu are nimic de-a face
cu anna karenina
nici nu lucrează la căile ferate
deci întrebarea ei nu mă dă pe spate
făptura ta nu cere uitare nici nu admite
aşadar mă ţine pe linia de plutire
pot trăi decent între cafeaua de dimineaţă
şi ceaiul de tei de dinainte de culcare
pot ocoli mulţimile
cozile la automatele cu lapte proaspăt muls
florăriile şi bancomatele 7/24
96
 f o rm e orf a ne

terasele cu vin fiert

făptura ta se apropie de sângele meu
deodată cu somnul
mă hrăneşte visul cu tine şi-mi e destul
prinţesă brună
mi-e destul

97
 f l or in doc hia

farmecul ceţii

singura certitudine e iluzia

spatele tău e lipit de spatele meu
o săgeată de miere ne traversează inimile
un cordon din piele de şarpe
leagă baierele desagilor
cu provizii de iarnă
de iarnă ce creşte în noi
de iarnă care nu se mai termină

să ieşim în stradă!
strigă farmaciştii şi dansatoarele din buric
e criză de iarbă şi vâsc
de unde atâta cenuşă
de unde atâta absenţă?
pâine şi covrigi de pomană în faţa bisericii
coadă la peştera sfântului andrei
bastonadă pe potecile credinţei

98
 f o rm e orf a ne

întortocheate sunt căile domnului

şi pline de spini
viermele laşităţii roade
la temelia zilei de mâine
zorii îmbrăţişează înserările strâns
mai că le sugrumă
faptul zilei anulează faptele nopţii
torţele fumegă ceara curge alene
visul se scutură de zdrenţele realităţii
o singură certitudine
iluzia

99
 f l or in doc hia

banalităţi de uz cotidian

între viaţă şi moarte e o perdea subţire

o perdea primită în dar la botez
când Dumnezeu a ţinut
să nu îmi promită nimic
după ce popa m-a spălat
de amintirile intrauterine

e o perdea la fereastra
pe care tot amân să o deschid
dincolo de ea pândesc fluturii lacomi
ei rod eternitatea împăturită perfect
şi aşezată pe raftul de sus
miroase a naftalină
aici sunt eu dincolo umbra memoriei care
abia aşteaptă să aibă ce trăda
observatorul astrologic transmite în direct
pe toate lungimile de undă

100
 f o rm e orf a ne

un borangic translucid flutură

în bătaia vântului stelar
spaţiul electric tânjeşte
după carne proaspătă

universul pare a mă şti dintotdeauna

ce caut aici în pustie
urmărit de meteori rătăciţi?
opriţi-mă treziţi-mă loviţi-mă
aşezaţi-mă pe covoraşul tocit
de la uşa centralei termice
vor zice vai ce pisic drăguţ să-l luam acasă

se doarme bine acasă

pe canapeaua de la etajul şapte
răsare luna şi lumina ei
traversează perdeaua de borangic
cu o rană sângerândă
o teroare plăpândă
raza subţire pare o punte
101
 f l or in doc hia

dinspre viaţă spre moarte

raza pare o trecere
raza subţire doar
printr-o perdea translucidă
în care îmi ascund visul
pe ea scrie cu aţă roşie
corazón espinado şi como me duele el amor
urmează chitara
florile
albinele
zborul
verdele
căderea fertilă a seminţei de mac
o perdea subţire sub care încep să tac

102
 f o rm e orf a ne

una muerte más

ce curge saxofonul râu leneş de câmpie

îmbrăţişând arinul singuratic
îl simţi cum te îmbracă-n miere
eşti ca o întrebare părăsită de răspuns
când afli că numai frumosul există
dacă îl priveşti în faţă fără prejudecăţi
fără fard
în plină lumină –
plein air este secretul
îţi spune amicul acrilic –
aruncă nişte umbre aşa
ca să ai credibilitate
şi gata vei semăna îndoiala
ideea urâtului va muşca stelele umede
aruncă nişte umbre şi
priveşte cum se prăbuşeşte lent
lumea peste noi

103
 f l or in doc hia

un castel de nisip
uitat de copilul acela pe plajă
copilul acela care erai
frumosul moare în fiecare zi
frumosul se naşte în fiecare clipă
pricepeţi fini analişti
estetica e o invenţie mincinoasă
saxofonul habar nu are de asta
el se laudă nepăsător cu tandreţea lui
şi atunci te poţi uimi te poţi uimi
ce moarte frumoasă
ce moarte frumoasă
urâtul cât e de urât nu moare
(ai văzut drac mort?)
urâtul nu moare pen’ că nu trăieşte
urâtul nu există de fapt
bucură-te râzi dansează cântă
viaţa e frumoasă
moartea e frumoasă
să ne iubim aşadar!
104
 f o rm e orf a ne

tehnici demolatoare

nemişcată iarna înfloreşte

pe iarba încă verde
se prelinge în arterele deschise
spre cerul cenuşiu
picură pe ultima filă a cărţii vieţi şi destine
istorii apocrife cu eroi necunoscuţi
lumi paralele abandonate
la marginea drumului

doar ce a fugit hans castorp

cu iubita lui clavdia de mână
l-au salvat inocenţa şi un căruţaş polonez

la fel milena şi gregor samsa

au reuşit ceva habar nu am ce
max brod a uitat să precizeze

105
 f l or in doc hia

dacă şi albă ca zăpada îşi pierde pantoful

la balul prinţului mâşkin
totul e în regulă

am instaurat haosul
mă pot uita liniştit în abis
abisul se va uita la rândul său
în nietzsche până la adânci bătrâneţi

106
 f o rm e orf a ne

cicloturism

începusem să cred că e adevărat

dar nu era decât
o proiecţie tridimensională
a dorinţei sirenei fabricii de ciment
pentru clopotul bisericii cu hramul
voalul maicii domnului
din cartierul poiana uitată

o relaţie la distanţă
cât se poate de periculoasă
atât pentru clasa muncitoare
care nu mai primea vaucere
pentru a călători în paradis
cât şi pentru bieţii enoriaşi
care nu se mai culcau devreme
ca să facă economie de energie electrică

107
 f l or in doc hia

omul de hârtie s-a prescris

şi omul de tinichea e proscris
a rămas doar omul de purpură
să se scurgă pe lângă zidul înflorit
al temniţei spre curtea cu eşafod
a rămas să aprindă cadavrul
omului de lemn care dă foc lumii
şi o purifică sub ploaia de sunete
iscată din iubirea sirenei
fabricii de ciment
pentru clopote

cred că e o proiecţie tridimensională

în piaţa mare pe lângă care
trec pe bicicletă
am şi sonerie
ca să sperii pietonii matinali
cling cling!

108
 f o rm e orf a ne

la même jeannette
autrement coiffée

nu mai e loc de păpuşi de sfori de

dansatori de striptis deşănţat în pieţe
publice hohote tropote cete de rinoceri
năvălind în metrou în tramvai în
supermarket în gări în aerogări în porturi
orbiţi de strălucirea nimicului

cozi de surzi la concerte

aliniaţi
distanţaţi
mânaţi pe şosele aglomerate de bice
închipuite foame de cuşcă dor de colivie
spaimă de zbor teroarea singurătăţii
pacea înlănţuirii orgasmul cătuşei
grădina maicii domnului marx engels

109
 f l or in doc hia

lenin adolf sartre stalin marcuse vasile

nicolae marin gheorghe ion constantin
dochia florin veşnica lor pomenire

triumfalia în pustie arc de triumf

bulevarde drapele trupe trupuri corpuri
teatre de operaţiuni zâmbete rânjete
sfidări trompete sicrie fanfare nepăsare
pas de defilare coridoare culoare umede
saloane saci cu cadavre pe podelele goale
spaţii verzi alcool sanitar marionete
colombine decorate arlechini dezabuzaţi
pierroţi abuzaţi mulţimi haite turme
urale rechini coioţi hiene veselie mare
sărbători pe ruine bucuraţi-vă
veniţi să vedeţi:

la même jeannette autrement coiffée

110
 f o rm e orf a ne

zoridezi

nu îţi face iluzii

acest stâlp de lumină
nu e altceva decât o ghilotină
desparte binele de rău
şi părţile le îngroapă călăul
sub iarba verde
la rădăcina unui arbore uscat
vine un câine miroase şi pleacă

nu îţi face iluzii acest stâlp de lumină

nu e altceva decât o ghilotină
desparte adevărul de minciună
şi părţile le îngroapă călăul
sub iarba verde la rădăcina
unui arbore cam uscat
vine un câine miroase şi pleacă

111
 f l or in doc hia

nu îţi face iluzii

acest stâlp de lumină
nu e altceva decât o ghilotină
desparte sufletul de trup
şi părţile le îngroapă călăul
sub iarba verde
la rădăcina unui arbore bine uscat
vine un câine

112
 f o rm e orf a ne

despre vedere

hai să ne privim în ochi ai zis

şi ai scos din geantă
oglinda cu ramă de argint
ei erau acolo strălucitori
fără lacrimile care îţi curgeau pe obraji
i-am văzut în inima mea
hrănindu-se cu lumină
eram tot mai departe şi
pleoapele ţi se închideau
peste umbrele noi
peste amintirea veştedă
a adolescenţei pierdute
ne-am privit în ochi
şi ochii au spus adevărul
nimeni nu va şterge orbirea din poveste
nimeni nu se va întoarce să scrie cu creta
pe asfaltul umed:
te aştept la şase
113
 f l or in doc hia

aquarium

fericirea este acvatică

ea nu are amintire decât senzaţia veşniciei
o permanenţă ritmică
în ton cu vibraţia circadiană
camera amniotică are culoare roz
şi muzică roz şi fereastră roz
uterul nu e niciodată albastru
nu poţi fi liber sub cerul deschis
chiar şi cu legea morală în inimă
poţi visa o delfinaţie dar nu o poţi avea
de asta ieşi cu marele ţipăt
cu marea spaimă
cu marea durere a părăsirii
singurătatea este haină străină şi rece
ca şi cum soarele a căzut prizonier
în black hole
şi lumina lui

114
 f o rm e orf a ne

s-a înghesuit înlăuntru-i şi plânge

opreşte-te din căutare
să nu te lepede
clipa cea repede
ascultă sfatul şi vino
suntem aici pe planetă-n abis
infernul s-a deschis

115
 f l or in doc hia

stare de fapt

în centrul acestei periferii este planeta

şi pe ea suntem noi doi
într-un dulap rătăcit pe o plajă
dintr-un golf cu goelete scufundate
de piraţi spanioli
cu secole în urmă
doi adolescenţi perisferici şi îndrăgostiţi
lângă stolul de albatrişti
lăcrimând sărat şi transparent
suntem desculţi şi ne-a crescut o aripă
e atâta bucurie în ochii noştri strălucitori
deja ni se pare că vine peste noi curge
ne dezmiardă un viitor luminos
deja pădurea săracă dimprejuru-ne
e o perifeerie sferică
plină de insecte translucide
dansăm pe o muzică închipuită de vivaldi

116
 f o rm e orf a ne

şi plutim plutim plutim

până când
vine îngerul şi râde de noi:
cu o aripă nu se poate zbura
nebunaticilor!

117
 f l or in doc hia

somn uşor vise plăcute!

somnul e un copil supărat

că nu a primit încă o bucată de tort
la aniversarea bunicului
şi se ascunde în dulapul cu jucării
din camera sa

fratele său visul a furat

încă o bucată de tort
şi se ascunde sub masa
pe care oaspeţii joacă bridge
pe când beau cafele şi vin

somnul e o plecare în nicăieri

visul e un refugiu în patria imposibilă
uneori se întâlnesc la micul dejun

118
 f o rm e orf a ne

dors bien fais de beaux rêves!

le sommeil est un enfant en colère

parce qu’il n’a pas encore reçu
un morceau de gâteau
à l’anniversaire de son grand-père
et il se cache dans l’armoire à jouets
de sa chambre

son frère le rêve a volé

un autre morceau de gâteau
et il se cache sous la table
où les invités jouent au bridge
en buvant du café et du vin

le sommeil est un départ vers nulle part

le rêve est un refuge
dans la patrie impossible
parfois ils se rencontrent au petit déjeuner
[versiune franceză de liliana ene]

119
 f l or in doc hia

nişte logodnici
ce să spui mai mult despre salcâm
decât ceea ce spun florile sale albe?
ce să spui mai mult despre tei
decât ceea ce spun florile sale galbene?
ce să spui mai mult despre cais
decât ceea ce spun florile sale roz?
ce să spui mai mult despre cerul nopţii
decât ceea ce spun stelele sale
oglindite în lacuri?
ce să spui mai mult despre mine decât
ceea ce spun privirile tale îndrăgostite?
de aceea tăcerile noastre
sunt atât de elocvente
iar îmbrăţişările tot mai fără de sfârşit
dezbrăcaţi de albastru
vom da foc zborului peste oraşul pustiu
ca într-o întâmplare povestită cu pensula
de movşa haţchelevici şagalov
un locuitor din vitebsk
120
 f o rm e orf a ne

concept

orice moarte e mai tânără decât viaţa

bătrâna viaţă
învechitul trai
plimbat cu alai
pierdut ca fărâme de pâine
pe asfaltul părăsit de porumbei
zborul care a fost
mereu a fost
mereu trecător
căderea care vine
care te urmează cu atâta credinţă
umbră senină zâmbitoare

ca un copil conceput prea devreme

moartea stă să se nască

121
 f l or in doc hia

petrecător valid

nu ştiu alţii cum sunt când sunt

şi cum sunt când nu mai sunt
dar la mine unghiurile dor
la întâlnirea cu cercurile concentrice

cineva uită să închidă uşa

şi intră un miros de lavandă
ploaia de roz sminteşte
animalele mici şi păianjenii
vraja parcurge căile cunoscute
şi apoi sublimează delicat şi subtil

o lumină pâlpâie la intrarea în decembrie

apoi bezna se desfăşoară nestingherit
ani la rând
anunţând în fiecare seară
sfârşitul veacurilor

122
 f o rm e orf a ne

unghiurile drepte se strâmbă la mine

din oglinzile raiului
urmează o noapte barocă şi ea mă sufocă
un concert de alămuri se scurge
pe macadamul din piaţa mare

primarul se sinucide demonstrativ

sub bustul său scrie că
există o singurătate pentru fiecare
trebuie un pic de răbdare
breasla fierarilor încă nu a pus în vânzare
cătuşele şi zăvoarele
nici sacagiii nu au găsit izvoarele
un pic de răbdare face bine

unghiurile ascuţite se fac obtuze

cine pentru ce să mă mai acuze?

123
 f l or in doc hia

la bună vedere

nu poţi uita să te uiţi de jur împrejur

în orice împrejurare
fie noapte fie ziuă
fie ploaie fie soare
priveşti fără-ncetare şi uiţi
că şi uitarea-i scrisă-n legile-omeneşti
dar lasă firii ceaţa îndoielii
şi somnului aducător de vise
îi lasă lenta valurilor soartă

tu cauţi fără încetare obiectele precise

le inventezi când nu se-arată vrerii tale
dar şi vederea e-o vedere a vederii
un măr pe masa-ţi este minţii
una cu poza unui măr
un nume lor le dai acelaşi şi ochiul
nu separă de adevăr iluzia iscată

124
 f o rm e orf a ne

doar mintea ta de vrea te-ndeamnă

să muşti precum adam făcu alt’dată
sau să înscrii acolo cum că
ceci n’est pas vraiment une pomme
cum şi magritte făcu cu-n măr şi pipa lui

priveşte asta este tot ce poţi să faci

e lumea doar imagine şi sunet
vibraţie e trăsnet fulger tunet
lumină e al beznei magic dar

125
 f l or in doc hia

ieşire la mare

abia am sosit în oraş şi omul meu

mă pune în temă cu starea de fapt:
muncitorii olandezi fumează tactil
de când i-a concediat şi-au schimbat
tatuajele şi modelează cocă
la marginea cheului bălăcindu-se
cu picioarele în apa jegoasă a portului
din ajutorul de şomaj
îşi cumpără alviţă şi se bat pe ea

cred că voi lua măsuri drastice

vor cădea guverne
vor fi revoluţii
voi căuta soluţii
prea multe poluţii
la adolescenţii defavorizaţi

126
 f o rm e orf a ne

sau voi da oraşului foc

va fi un spectacol fantastic
pe mare va străluci cadavrul
portavionului ancorat în radă
tot poporul va veni să-l vadă
va arde şi el voluntar în pieţele publice
omul meu va filma totul
şi va posta pe youtube
la secţiunea les morts du danube
aşa la mişto
apoi voi pleca în croazieră
cu amanta mea prizonieră

eşti nebun zice un marinar olandez

îl împuşc între ochi şi
navighez
navighez
navighez
am de recuperat un transport de orez
127
 f l or in doc hia

pastorală

lumina îi dă beznei înţelesul

orice-ntocmire e întâi idee
iubindu-mă îmi dai un rost femeie
şi firea-mi mândră e că-ţi sunt alesul

orice-ntrebare moare când răspunsul

se-arată-nveşmântat într-o absenţă
dar tu ca diafană aparenţă
dezvălui din iubire tot ascunsul

eu te închipui ciută în pădure

vânată în poienile obscure
de prinţi străini cu arcurile-ntinse

apoi te-nchid în ăst iatac de rime

las dimineaţa nopţii s-o suprime
şi te adorm sub torţele aprinse

128
 f o rm e orf a ne

invazie godotiană

prea multe pisici în oraşul nostru

prea multă jale
astea ne privesc în ochi până
ne înspăimântă şi ne prefacem în şoareci
umplem cuştile de sticlă ale muzeului
şi o ascultăm la nesfârşit
pe biata josephine din poporul şoarecilor
fluierând imnuri de slavă
e şi ea ca lucky o sclavă
ce mai kafkaim
ce mai beckettuim
de-a lungul şi de-a latul

daţi-le nişte otravă ceva

sirop de agavă
pulbere şi pleavă
daţi-le pelin

129
 f l or in doc hia

ulei de ricin
chemaţi un vecin pe cineva
chemaţi un hingher cu biciul de fier
un rinocer
pun io o vorba bună la domnu’ béranger

sunt prea multe pisici în oraşul nostru

prea multă jale
adorm celulele corpului meu
doar neuronul stingher veghează
cu respiraţia scurtă şi trează
cu urechile pâlnie
să prindă fiecare mieunat de urgenţă
când trec ambulanţele
pe bulevardul central
astea au obiceiul să calce pisici
fac întruna două dintr-una
dar nu le calcă întotdeauna
unele scapă au nouă vieţi
şi cultivă şobolani pe la blocuri
130
 f o rm e orf a ne

sunt cam multe pisici

ar trebui să plecăm de aici din oraş
o fi vreo cale de ieşire
ar putea să ne înşire
de-a lungul zidului şi să ne împuşte
sau să ne muşte sau să ne zgârie
orice se poate întâmpla cu noi
chiar să cunoaştem lumea de apoi
aşteptând tot mereu o veste
de la estragon gogo
de la vladimir didi
lucky tace lucky geme sau tace
josephine din poporul şoarecilor
nu-l mai are pe vino-ncoace
asta e

să migrăm în deşertul poeziei

pe lume sunt prea multe pisici
vom fi şoarecii lor la ospeţe
le vom fi inconştient complici
131
 f l or in doc hia

mesaj sticlos

ţi-aş putea spune totul

tăcerile mele ar vorbi neîntrerupt
dar cuvintele sunt totdeauna
foarte puternice
mai cu seamă atunci când
vor să ascundă ceva
de exemplu strania lumină a beznei
din spatele feţei ascunse a lunii
sau masca de sub masca
unei colombine bătrâne
pe care o fluieră poporul adunat
în piaţa publică
ori cagula călăului atârnat
de eşafodul nopţii
pe cale de a se naşte

132
 f o rm e orf a ne

aşa că nu-ţi voi spune nimic

voi lasă cuvintele de capul lor
să se amestece unele cu altele
în alcătuiri întâmplătoare
tăcerea mea nu va fi un răspuns
nu le va oferi vreun sens vreo direcţie
vor muri se vor stinge inutil cenuşiu
ca o pulbere de stele
în aerul încins al amiezii

133
 f l or in doc hia

ocupaţiune
din apa de la capătul ierbii
se adapă cerbii
şi ciutele se-adapă tot acolo
din susurul cu tremolo

instantaneu
tu adormi în sângele meu
aici te-am ascuns într-o doară
aseară

ştiu că eşti o minunată icoană

că singur mi-am întins acum o capcană
alegerea asta e fatală
vom trăi ca într-o lume vegetală

cum nu există îmbrăţişare absolută

eşti deja o visare pierdută
eşti o amintire uitată
eşti o niciodată
134
 f o rm e orf a ne

alegerea înţeleaptă

e cald la mine-n inimă şi bine

te învelesc în limfă şi în sânge
lumina albă-n juru-ţi o răsfrânge
o adiere – aripi de albine

un vis îndepărtat te poate plânge

dar sunt pierdute culmile alpine
sălaş de-ţi faci aici fără suspine
orice neîmplinire ţi se frânge

am ştiut dintotdeauna să te-ascund

de iubirea ta profund să mă pătrund
să mă bucur ca un animal marin

care traversează lin ultimul val

am ştiut să trec peste ce e carnal
am ştiut s-alerg spre tine ca destin

135
 f l or in doc hia

les visages du miroir

trupul tău acest potir cu miere

strălucind sub răsărit de lună
câte are oare să-mi mai spună
până la a nopţii sfâşiere

pielea ta izvor e de miresmă

şi întru dezmierduri o chemare
ochii tăi dau cerului culoare
fac fiire din orice fantasmă

o pasăre neagră stinge un foc

jocul se-ncheie fără echivoc
cad peste oglinzi perdele de fum

de-acum lumea ta e doar uitare

lumea mea se stinge sub ninsoare
urma noastră cenuşă e şi scrum

136
 f o rm e orf a ne

cuprins

allegro suscettibile / 7
autoscopie / 9
noaptea peştilor / 10
minunată lumea nouă / 11
sindromul joplin / 12
efectul hendrix / 14
antiblockdown / 16
maria către iubitul din vis / 19
kill the dog / 20
junglă internă / 22
mirador / 24
încolţire / 26
ecloziune / 28
domiciliu / 30
gin tonic la marcela / 32
contacte posibile / 34
cenuşăreasă desculţă / 36
scara din vis / 38
apel pervers / 40
poem stupid / 42

139
 f l or in doc hia

ruptură cotidiană / 44
întoarcerea fiului risipitor / 46
forţa absenţei / 48
pietonală / 50
distanţă / 52
ruguri de struguri / 53
curbarea luminii / 54
seducere / 56
cien años de soledad / 58
fantasmă pentru doi / 60
îndemânare / 63
éternel retour / 64
ca şi cum / 66
vibrato / 68
pauză de prânz / 70
fantasmitică / 72
înserare / 74
soluţii saline / 76
trebuie să mergi / 78
dragii mei / 80
o toamnă / 83
peisaj / 84
misiune / 85

140
 f o rm e orf a ne

fata de miere / 87
despre linii / 88
linişte şi tăcere / 91
cumva despre carla / 95
farmecul ceţii / 98
banalităţi de uz cotidian / 100
una muerte más / 103
tehnici demolatoare / 105
cicloturism / 107
la même jeannette autrement coiffée / 109
zoridezi / 111
despre vedere / 113
aquarium / 114
stare de fapt / 116
somn uşor vise plăcute! / 118
dors bien fais de beaux rêves! / 119
[versiune franceză de liliana ene]
nişte logodnici / 120
concept / 121
petrecător valid / 122
la bună vedere / 124
ieşire la mare / 126
pastorală / 128

141
 f l or in doc hia

invazie godotiană / 129

mesaj sticlos / 132
ocupaţiune / 134
alegerea înţeleaptă / 135
les visages du miroir / 136