Subiectul I ____________________________________________________70 de puncte

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.

Textul 1

Vezi înaintea ochilor un șir de case că și cum le-ai privi din stradă. Sunt acolo trei prăvălii
modeste, de târgușor provincial, întâia este a lui Take, a două este a lui Ianke și cea din urmă și micuță,
de tot a lui Cadâr. Casa lui Take și a lui Ianke sunt construite absolut la fel, numai că sunt cu totul altfel
zugrăvite. De pildă, zidurile casei lui Take sunt roșii, iar tabla de pe acoperiș albă, pe când casa lui
Ianke are zidurile albastre și tabla de pe acoperiș roșie. Firma lui Take, pe care-i scris doar: "La Take",
e neagră, cu litere galbene, iar a lui Ianke e galbenă cu litere negre. Căsuța micuță a lui Cadâr și firma
lui au luat de la fiecare câte o culoare. Așa, de pildă, zidurile sunt roșii, tabla neagră, firma galbenă cu
litere albe. Take și Ianke țin mărfuri la fel, coloniale, un pic de fierărie și mărunțișuri de marchitănie.
Numai Cadâr are specialitatea nației lui: cafea, rahat și tot felul de dulciuri. E vreme de vară. Toate cele
trei prăvălii au perdele în față, cât ține micul trotuar provincial – firește, și ele deosebit colorate. E cald
și zăpușeală. Ghicești apropierea serii - dar văpaia nămezii s-a prelungit până aici. Poate să fie ora
cinci. Ulița e pustie și nu se aude decât foarte departe - undeva - cântecul trist al unei flașnete. Toți trei
negustorii, ușor și comod îmbrăcați de vară, dormitează pe scaune înadins puse în față, fiecare la
prăvălia lui.
SCENA 7
IANKE, IONEL, ANA
ANA (se oprește, zâmbind la Ionel, apoi la Ianke): Papa!
IANKE (înlemnit): Ce vorbești? Așa o surpriză... așa o surpriză... Ei, asta zău că se poate să-i zici o
surpriză... (e așa de emoționat, că nu poate să mai vorbească. )
ANA: Ei! Papa... și nu mă săruți?
IANKE: Să te sărut? Cum să te sărut! Mi-i și rușine să te sărut, așa prost îmbrăcat cum sunt... așa o
cucoană ca tine... mă duc să mă îmbrac... că să am curaj...
ANA: Ei haide, lasă! Acu te iert! Te îmbraci după aceea... Hai, sărută-mă...
IANKE: Unde-i maică-ta să te vadă...
ANA (înduioșată): Papa!
IANKE (lui Ionel): Mă rog,sunt eu așa un dobitoc, sau e frumoasa de-a binelea?
IONEL: Îi frumoasă de-a binelea, nene Ianke.
ANA: Vai, Ionel! Înțeleg să-mi facă tata complimente, că nu m-a văzut de doi ani, dar tu...
IANKE: Ce vorbești? Ce complimente! Astea nu-s complimente... ești așa de frumoasa... ești mai
frumoasă decât era maică-ta când eram eu logodit cu ea...
ANA (înduioșată): Papa!
IANKE: Frumoasă! Și ea era așa de frumoasă. Nu era alta mai frumoasă că ea... și-așa un copil am
eu?.. O fată așa frumoasă... Spune! Tu ești a mea? A mea? Chiar a mea? Un ovrei bătrân și urât ca
mine are o fată așa de frumoasă? Un biet negustor, care vinde măsline într-o mahala, a făcut așa o
frumusețe... așa o comoară?
ANA (înduioșată la culme): Papa!
IANKE: Așa o comoară? Apoi atunci ce milionar? Gata! Capra s-a făcut aeroplan. Aeroplan s-a făcut!
(și plânge și râde și-i săruta mâinile, stând istovit pe scaun.)
ANA (mângâindu-l): Ce-i asta? (Lui Ionel.) Ce înseamnă asta?
IONEL: Vorbisem noi ceva, înainte...
IANKE: Ei, așa o bucurie face s-o împart și la alții... Hai, hai, să te vadă și păcătosul cela de Take, și
Cadâr...
IONEL: Tata vine imediat.
ANA: Și ce mai face moș Cadâr?
IANKE: Ce să facă, doarme! Ce grijă are el?
ANA: Tot nu s-a însurat?
IANKE: Așa un păcătos să se însoare? Dar să nu-i zici de asta nimic - că asta-i mare durere la inima
lui.
(Ana s-a oprit în fața prăvăliei lui Cadâr și bate în geam.)
SCENA 9
IONEL, IANKE, ANA, CADÂR și TAKE
TAKE: Hahaaa! Halal mă Ianke, asta nu e fata ta, cum nu-i a mea.
IANKE (lui Ionel): Ce ți-am spus eu? (Lui Take.) Și eu am zis tot așa! Nici eu nu cred deloc, dar ce
dracu să facem numai noi amândoi când toți ceilalți zic că-i a mea?
TAKE: Mă fato, mă, dar frumoasă te-ai făcut! Ptiu!
ANA: Ce să fac, nene Take, am crescut; era și vremea.
TAKE: Ce se face acuma păcătosul aista de tată-tău cu tine?
IANKE: Știu eu ce să fac? Dacă n-am putut să am o fată slută, mă mulțumesc și cu una frumoasă! Nu
știi tu: când n-ai pâine mănânci cozonac... Nenorocire, ce vrei? Acu trebuie să-mi tocmesc toți
jandarmii din târg, să-mi păzească casa, ca pe Banca Națională...
ANA: Lasă, că se păzește singură, papa!
IANKE: Ce, ești safe? Ca o casă de bani?
ANA: Întocmai!
IANKE: Ei, bun! Atunci m-ai scăpat de-o cheltuială și de-o grijă! Dar eu tot zic să fac niște obloane mai
tari! Poate că tot nu ești așa de "safe"!
IONEL: Nu, nu, e foarte "safe".
IANKE: Ce vorbești, ai încercat? Ei bun! Atunci pot să las casa așa cum este!
ANA: Las-o așa, numai s-o vopsești.
IANKE (lui Take): Ei poftim, nu ți-am spus?
TAKE: Ba eu ți-am spus - nu tu. Hai să-i întrebăm acum că-s amândoi veniți. A rămas vorbă să le
vopsim după gustul vostru.
ANA: Albă, papa.
IONEL: Albă.
IANKE: Amândouă la fel de albe?
IONEL: Exact! Practic, curat.
ANA: ...vesel și frumos!
IANKE: Asta ați învățat la școală?
ANA: Nu te mai mira și fă cum spunem noi!
IANKE: Eu am să fac, dar tot am să mă mir!
ANA: Eh! Lasă că mai vorbim noi, acum mă duc puțin în casă să mă aranjez și mă întorc. Sper că nu
s-a schimbat nimic pe-acolo, papa!
IANKE: Ce să se schimbe? Toate au îmbătrânit de două ori cât erau și fiindcă te-ai făcut și tu de două
ori mai frumoasă or să-ți pară de două sute de ori mai urâte. Încolo, totul e cum știi. Dar nu-ți mai dau
voie să-mi iei papucii, că i-am renovat cu pingele noi. Te rog!
Textul 2
Victor Ion Popa e o frunză de laur din coroana teatrului nostru naţional, iar celebra sa
piesă cu trei nume e un simbol al sfintei instituţii. Aflată la răspântia celor mai multe drumuri
bătătorite ale ţării de dincoace de negurile morilor cu noroc, legând Chiriţe provinciale cu
proşti sub clar de lună, vodeviluri localizate din vremea domniţei Ralu de muşatisme în ritm
de vals. Fără a mai socoti atâtea scrisori pierdute prin falduri de carnaval furtunos. Prăvăliile
celor 3 negustori, ca-n basmele înşirate pe fir de mărgărite, dau, în orice punere clasică în
scenă, către o piaţă în care se pupă patriotic toţi cei ce s-ar putea întreba, făcând pe drakku-
n patru, de ce-or fi venit la teatru.
Dacă te duci la un spectacol cu Take, Ianke şi Cadâr negreşit vei păşi pe aşternut de
gânduri ca cele de mai sus. Primul şoc e că, la mai puţin de 2 ore de la deschiderea casei, mai
găseşti abia câteva bilete periferice la al doilea spectacol, peste 2 săptămâni, primul fiind deja
vândut. Apoi, amicul care ţine minte textul mai bine ca tine, te introduce în
atmosferă, întrebându-te dacă ai cumpărat versiunea de program de sală cu Beligan, ori cea cu
Jules Cazaban. Clipeşti din ochi, derutat. Gluma e mai bună decât pare. Căci Beligan joacă.
Cum joacă el, nemuritor, de peste jumătate de secol, de ce n-ar juca şi contemporanii săi din
istoria nemuritoare a comediei naţionale? Dar, oricât de tentante ar fi lunecările metaforice în
visare, spectacolul e şi real şi incredibil de viu, de alert, de modern, de dinamic. Şi eşti
avertizat din primele secunde de după deschiderea cortinei, când decorul se apropie de poziţia
de joc pentru primele momente, într-o semiobscuritate complice. Eşti avertizat, printr-
un simplu artificiu, că mecanismele arhitecturii dramatice sunt transparente, căci în lumea de
azi nici cortinele de catifea nu-şi prea mai găsesc rostul.
De aici porneşte totul, de la scenografie. Dar şi despre asta erai avertizat. Căci,
în caietul-program, Cătălina Buzoianu îl prezintă pe scenograf, Mihai Mădescu, într-un text
sub titlul "Structurile matematice ale imaginarului". Scenografia utilizează la maximum
mobilitatea scenei. Corpul celor trei case, din care cea a lui Cadâr e mereu invizibilă, e rotit cu
900, cu 1800, uneori şi cu unghiuri intermediare, eliberând mereu spaţii de joc în numele
continuităţii. Se joacă în faţa prăvăliilor, la mesele din curtea din spate, lângă fântâna din
lateral, se joacă simultan în locuri diferite, pe grupuri de personaje, dând o senzaţie de viu, de
autentic, excluzând orice teatralitate.
Fireşte, în atari condiţii, spectacolul e fără pauză. Şi, nota bene, joacă Beligan. Iar
textul lui Ianke e aproape jumătate din cel al întregii piese. Dinamica permisă de scenografie
se prelungeşte în distribuirea eficace a accentelor, ca urmare ponderea lui Cadâr în prima
parte nu e atât de ştearsă ca în celelalte montări. O ţesătură savantă, din urzeala unei mişcări
scenice ce valorifică toate spaţiile de joc, cu petele de culoare ale accentelor unui gest, ori a
unei rostiri de efect, ce ia în calcul reacţia forţată a sălii, antrenând-o în desăvârşirea unitară a
spectacolului.
„Un spectacol uluitor – Take, Ianke și Cadâr” – Radu Ilarion Munteanu
Subiectul al II-lea _________________________________________________20 de puncte

A. Scrie răspunsul pentru cerințele de mai jos cu privire la textele date.

1. Notează două trăsături ale genului dramatic regăsite în primul text. 2 puncte
2. Tatăl Anei este: 2 puncte
a) Cadâr;
b) Ianke;
c) Ionel;
d) Take.
3. Secvența: „IANKE: Unde-i maică-ta să te vadă...” exprimă: 2 puncte
a) Dezamăgirea
b) Entuziasmul
c) Încrederea
d) Mândria.
4. În fragmentul din ,,Take, Ianke și Cadâr”, scris de Victor Ion Popa, se evidențiază: 2 puncte
a) bucuria unui părinte mândru de copilul său
b) relația rece dintre vecini
c) sentimentul de tristețe al atatălui cauzat de plecarea copilului .
d) tristețea părinților care își încep îmbătrânirea.
5. Notează ,,X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea
acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte
Enunț Corect Incorect
a) Cătălina Buzoianu este scenograful peisei de teatru.
b) Ianke nu și-a văzut fata cinci ani.
c) Textul lui Ianke este foarte scurt.
d) Take, Ianke și Cadâr vând același tip de mărfuri.
e) Ana simte față de tatăl ei duioșie.
f) Take, Ianke și Cadâr locuiesc în capitală.
6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual din fragmentele de mai jos: 6 puncte
a) „ANA: Nu te mai mira și fă cum spunem noi!
IANKE: Eu am să fac, dar tot am să mă mir!.”
b) . „, Zidurile casei lui Take sunt roșii, iar tabla de pe acoperiș albă, pe când casa lui Ianke are zidurile
albastre și tabla de pe acoperiș roșie.”

7. Prezintă, în cel puțin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului
între textul lui V.I. Popa și fragmentul din cronica de teatru. 6 puncte

8. Crezi că simțul umorului poate constitui baza unei prietenii? Justifică-ți răspunsul, în 50-80
de cuvinte, valorificând textul dat. 6 puncte

9. Asociază fragmentul din „textul ,,Take, Ianke și Cadâr” de Victor Ion Popa cu un alt text
literar studiat sau citit ca lectură suplimentară, în 50-80 de cuvinte, prezentând o asemănare și
o deosebire dintre ele. 6 puncte
B. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos.
1. Identificați triftongii, diftongii sau hiaturile din cuvintele: ,,trebuie”, „te-ai făcut”,
„milionar”, „eu”. 2 puncte

2. Fac parte din același câmp lexical toate cuvintele din seria: 2 puncte
a) bucurie, emoționat, frumoasă, micuță;
b) jandarmi, negustor, milionar, păcătos;
c) pâine, măsline, cozonac, comoară;
d) ziduri, acoperiș, casă, geam.
3. Rescrie enunțul „(și plânge și râde și-i săruta mâinile, stând istovit pe scaun.)”, înlocuind
cuvântul ,,istovit” cu un antonim și cuvântul ,,râde” cu un sinonim, în contextul dat. 4 puncte
4. Menționează felul verbelor subliniate din fragmentul de mai jos. 6 puncte

„Vezi înaintea ochilor un șir de case că și cum le-ai privi din stradă. Sunt acolo trei prăvălii modeste.”

5. Transformă construcția activă din enunțul ,,Să fac niște obloane mai tari!.” într-o construcție
pasivă, respectând acordul și normele ortografice. 6 puncte

6. Alcătuiește un enunț asertiv, în care verbul ,,a citi” să îndeplinească funcția sintactică de
nume predicativ și un enunț interogativ în care un pronume interogativ să aibă funcția sintactică
de subiect. 6 puncte

7. Completează spațiile libere din textul de mai jos cu forma corectă a cuvintelor scrise între
paranteze. 6 puncte
___________________ (a ști, conjunctiv, prezent, pers a II-a, nr sg) că __________________
(a se înșela, indicativ, prezent, persoana a III-a, nr sg, forma negativă).