~~o(' . ~~ok.b , nf'\ G! 19 e.

9/
--
Studii si articole Cln STUDII SI ARTICOLE 2'7
X)(Xl\! "oI -€~~I't'( - tL.celU4.~ft'~ )

V'<J. 2.6 - 52.. Insufletiti de acelasi zel crestinesc de a gasi mesajul adevarat pe care ni-l
transmit
descifrarea
cartile Bibliei, Sfinti.i Parinti au ajuns la unanimitate
sensului adevarat al Scripturilor. Aceasta unanimitate
desavîrsita
este un semn
in
al infailibilitatii învataturii lor. Dar prin aceasta ei exprima de fapt viziunea Bise-
ricii, interpretarea lor fiind facuta în acord cu norma de credinta, cu traelitia
si cu spiritul de unitate ale acesteia. Ei sînt m acest caz martori ai credintei
Bisericii si mai putin persoane particulare care s-au ocupat individual de cerce-
tarea cuprinsului Sf. Scripturi.
BIBLIA IN PREOCUpARILE SFINTILOR PARINTI Dumnezeu tnsusi i-;a ajutat, pm lum'Lna harului Sau, pe acesti barbati care
s-au distins prin viata lor sfinta si dragostea pentru adevar. Ceea ce îi caracteri-
(Aspecte ale gîndirii patristice referitoare la Sf. Scriptura) zeaza în mod special este nu numai vasta lor stiinta în domeniul biblic dar mai
ales profundul respect cu care s-au raportat la Sf. Scriptura.
Iata pentru ce sîntem datori sa facem apel la ei si sa ne folosim de stra-
Sfînta Scriptura este o oaIl"Iteunlca 'prin oontinutul, vechdmea si frumusetea daniile si profunzimile de cuget cuprinse in scrierile lor.
ei literara. Ceea ce o diferentioaza însa net de toate celelalte carti este caraoterul Ar fi greu, daca nu cumva chiar imposibil de a prezenta într-un cadru
ei inspirat. Cu toate ca a fost scrisa prin mîrua oameni.lor, ea nu este totusi opera restrins toata bogatia de reflectii în legatura cu Sf. Scriptura pe care o gasim în
pur omeneasca, deoarece gîndirea pe oare au exp11imat-o autorid biblici nu ,le-a scrierile Sfintilor Parinti. In genera,}, scrierile cu caracter biblic constituie partea
ven1t elin cugetul lor ci le-a fost furnizata de catre Duhul Sfmt, oare i-a insuflat. principala si cea mai exti'nsa a operei lor. Vom cauta, de aceea, sa înfatisam în
Bisel'ica pl'iveste Sf. SCl'iptura oa pe un monument al Revelatiei si îsi fun- cele ce urmeaza, doar cîteva aspecte a'le gîndirii patristice referitoare la Sf.
damenteaza pe ea (si deopotriva pe Sf. TMdi,tie) propria invatatura de oredmta: Scriptura, la valoarea, însemnatatea si caracterul ei indispensabil pentru mîn-
O astfel de carte, care datorita originii ei dumnezeiesti este exceptata de tuire.
orice eroare, se cere sa fie studiata cu oredinta, smerenie si cr-espect deosebit.
Spre a evita orice a1u.neoare în subiectivism în întelegeve.a si interpretarea
Sf. Scripturi se cuvine sa ne lasam permanent S,ndrumati de catre Biserica si In primul rînd se cuvine sa aratam credinta nestramutata a Sfintilor Parinti
sa I)Jam drept pilda de felul cum trebuie .sa lI1e oomportam fata de Sc.rdptUJl'a, în inspiratia Sf. Scripturi, fenomen în virtutea caruia pretuiesc ei atit de mult
modul cum s-au raportat la ea SfimtH Parinti. scrierile care o compun. Ca unii care si-au facut din studiul Bibliei o îndeletni-
Acesti barbati alesi, trai,tori în p11ime1e opt veacuri ale erei crestdne, eaTe cire predilecta si si-au hranit sufletele cu adevarurile nepieritoare cuprinse în
au 9tralucirt prin bo~ta Jor cultura si s-au remarcat prin ,adînoa traire duhov- acest izvor revelational, Sfmtii Parinti pun constant în lumina originea ei divina.
niceasca, ,.s-au adapat neînceta.t din izvorul nesecat al Scripturilor Sf.inte, cerlCe- Astfel, ei atribuie scrierilor biblice numiri sugestive ca acestea: "Sfintele carti" ,4
tindu-le cu staruinta deosebtta cuprinsul si meW'tÎnd cu multa luare aminte asupra "adevaratele scrieri" ,5 .,Cele de Dumnezeu insufla te" ,6 "Scriptura de Dumnezeu
jSensului lor profund. Teologia lor inalta nu este altJceWl decit un raspuns la însuflata" ,7 sau cînd folosesc in legatura cu ele expresii devenHe clasice, pre-
cuvîntul Sf. Soriptul'i, o perpetua referire Ia el.I cum: "Spiritus revelabat", "Spiritus dabat", "Spiritus scripsit", "Deus predixit".8
Prin vechimea, sfinten1a si mtelepoiunea lor, Sfimtii Pail'iJntireprezi,I1Ita modele In poemele. sale, Sf. Grigol'lÎe de N<aziJanz presupu.neinspia'lati,a carti/lor sfi:nte
demne de urmat cînd este vorba sa ne OIuentam i.n acest domeniu 'aUt de dificil
cînd ,le numeste ~e:07t"'LUO''t'oUC;.9
de abordat al interpretarii Sf. Scr-iptul'i. AUltol"itatea lor este Lnddscutabila ,prin
faptul ca n~au pornit în munoa de cercetare 'a ,teX1telor sfmte de Ia considerente Sf. Vasi-le 001 Moa're numeste oureI1lt Scropturi-le ca d!l1Spirate. "Toa.ta ScriptuNI
de ordin ifielividual sI nici nu s~au .sprijinit in eX'OI1JJ9ivi1Jate pe puterile rntill1nii - afil'I11a 01 - este impi,Mta si scri.sa ,pm Sfintul Duh".10
proprii, ci s-au aflat neîntrerupt în legatura cu Biserica, lasîndu-se pMrunsi de "Luati bi1l1eîn primire Script.ulile Sfinte, scrie si Clement Romanul, oa runele
harul Duhului Sfînt si fÎiÎind mereu cu .atentia îndreptata spre felul i.n oare Mîn- ce sînt oadevi\l'a'te, înt'l'UICît îsi ,trag origlinea de .Ia Duhul Sfint. I,n ele nu se afla
tuitorul, Sfintii Apostoli si ucenicti acestora >8IUmte1es si explicat ronsul Sf. nimic nedrept si flaIs".lI
Scripturi. Pe baza l8U1toritatii MîmuitoruIuIi Hristos sia Sf. Apostoli, oa,re 'au folosi'!
De la o astfel de cale si modaUtate de ,lrucrare ei nu s..au ,abatut nioiodata. cartile Vechiul ud Te5lbament ca pe niste documente divine, Sfintii Pal'inti le~au
In consbLinta lor au pastl'at mereu V1ieoonvingerea ca fara ajutorul dUJ11J1ezeiesc admis si ei oa 'atare, socotind ca orig>inea Jor iIlici nu mai trebuie demonstrata.
si îndrumarea Bisericii, facuta prin barbatii oare cu rîvna .sfînta s-a<u. dedioat Totusi pentru 18 ae pune în evidenta oaraoterol UI!15pil'8tei se folosesc de doua
studiului Scroptul.'Li, aceasta nu poate fd corect inteleasa si valorificata în folosul a,rgumen1e <lemne de IUBit ~n seama: împlinirea pi'ofetiilor si acordUil scriiwl,i-lor
mîntuirii oamenilor. In ,acest sens, Fer. Ieronim afirma ca nu se poate dobîndi'.
întelegerea adevarata a Sf. Scripturi fara harul lui Dumnezeu si învatatura celor Vechiu1ui Testamen>t întroo1la1JJta. Realizarea profetiUor, prin intrupa'rea Mîl11tudto-
rolui 18 plinirea vremii, probeaza t8:devaI'IlLlJor si t8:oota ca ,profetii oa're ae-au sel'lis
vechi,2 adica a îoointasmor care prim rugaciune, asceza si mu1ta nevointa au scrutat
cu mintea încalzita de credinta textele dumnezeiesti.
Si Fer. Augustin trateaza drept orgoliu ignorarea 'ajutorului dumnezeiesc si 4 Ol'igen, De principiis, .1ib. 1, P. G., I!:. XI, 001. ,118, l1a ili. Nd.cO'1,aeNea'ga,
deopotriva a scrierilor înaintasilor adînc cunoscatori ai cuprinsului Sf. Scrip- "N...am vendt sa st1'ÎiCLegea", Sibiu 1940, p. 85.
turi.3 La fel, Sfintii Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz tin cont în scrierile 5 ClemeI1lt Romanul, Epist. 1 ad Corinthios, P. G., I!:.1, 001. 300.
lor exegetice de autoritatea celor vechi. 6 Clemenrl: AJlexa.ncl:riJnUJl,
Strom., a&b.III, P. G., t. VIII, col. 397.
, 7 Sf. VooÎile cel Mare, Omilia la Ps. 1, P. G., I!:.XXIX, col. 209.
1 Pl'. prof. dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vdl. 1, EdituM LnstdJtutului Bdblic 8 Fer. AiugusUn, De duitate Dei, Ildb. XVIII, P. L., ,t. XLI, 001. 598, Ila Dr.
si de Misiune al B~ioLi Ol1todoxe Române, B1.IJ01.IreS11i,
1984, p. 15. Nicolae Neag>a, op. dt., p. 85.
2 In Dan. XI, 45, P. L., 1. XXV, col. 575. 9 Poem. dogm. 35, P. G., I!:.XXXVII, coil. 517-518,
3 De utilitate credemli, 17,35, P. L., t. XLII, col. 91. 10 Omil. la Ps. 1, 1, P. G., I!:.XXIX, col. 209.
11 Epist. 1 ad Corinthios, P. G., t. 1, col. 300.
 STUDII SI ARTICOLE 29
28 MITROPOLIA ARDEALULUI

La fel se exprima si DldLm cel Orb spu.n.înd ca Legea, Profetii si Evan-

au fost insu:f1:at1 de I>u'huJl ]JUi Dumnezeu, care i-<a ajutat sa cunoasca de mai gheliile sîn.t de la acelasi DumnezeU.24
mam1e cele ce, du,pa pLanUlldwnnezeiesc, .aveau sa se impIineasca.l2
Sf. Alexandru, episcop al AleXiandriei, marturiseste credin~a Într-un silJ1-
Cît priveste acordwI care se rema,rca între profeti în redarea evenimenltelor gur Dumnezeu si Tra,tal, oare ne~a dat Legea, Profetii si Evanghelii.le si într-un
mesianice nu poalte fi altfel ÎJnteles deCÎJt oa un semn cert al inspiratiei .Lor prin singur Duh Sfînt oare i-a ,i.nsuflat pe autorii Vechi,ului si Noului Testamem.25
unul si aceLasi Duh Simt. SfîntJlll IustJi:n Mlartirul si Fmozoful rema,rca f,aptul ca
nu .acelasi JUOI'IU5-,a petrecut cu filozofii si poetii ,antichitatid pagîne care n-<aJu Aproape pe fiecare pagina a operelor sale, SI. Chiril al Alexandriei nu-
gîndit toti Îintr...ua1 fel ci ,au profes8lt .doctrine disparate, încît este imposibilI sa se meste Scriptul'!a ca fiind cllumnezeiasca si i.I1Ispimta,i'1\r pe aghiografii Vechiului
stabileasca o u.nLt8lte în'tre sistemele lor de gîndire. Este cert ca acestila din unna ;;i Noulud Testament îi I1IUIIleste dumnezeiesti si purtatol'i de Duh Sfînt. Acelasi
Duh - afirma el - a dictat cele doua Testamente.26 De aceea, Soriptura for-
au da,t expresie în scrierile ,lor propl'Iiei 'lor gî.ndd:ri pe cînd profetii .alUda<1:expresie
gîndirii DuhulJui SfîlJ1t care s-a folosit1; de ei.B Profetii, ;afirma Sf. .Arnbrozie, nu meaza o singura cal'te, compusa si pecetluiJta pl'lin Duhul SfîntP
G-<aJuafiililat nici unui si~tem fi.looofic si nici :nu Iau sel'lis dupa reguJlille artei ci an.J. Sf. Chir~l 811Ierusalimului, vorbind .despre Scripturile inspil'late, aT.ata ca
Ul'IDlat ha,rol, care depaseste oritce ;arta; ei ,au .seri.s ceea ce Duhul SfÎJnlt Je-<a d;aIt Dumnezeu cel Unul i-a învatat pe oameni în amîndoua Testa.IneiIIJtele cele spre
lor sa s.puna.14 mîntuirea lor.28
Un efect imedia.t 1811inspitl'!atiei SI. Scripturi este veraoi<tatea cuprin,gUJ1ud ei. Teodoret de rur till1e sa precizeze si el ca ,apostolii ,au fost mspil'lati ca si
Pritn f;aptul ca t81Utorol princip.al al ca,rjJiJlor bibLice este Duhul SfLm, lacestea sÎm profetii 29 si datol'li<1:aacestui fenomen care i-a stapînit deopotriva ei n...aIU scris
vrednice de crezare. Sfi.ntii Parinti au tiamt sa puna în lumina Lucrul =esta lucruri discordante, ci exista o ,perfecta larmonie Între ei.30
mtar.indu-i pe credJinciosi în rivna si eviliaV'ia ,lor frata de cuvîntnJl Jumpitrat raII Lui Sf. Vasitle cel M.are repeta ,afirmatia paulina din II Tim. 3, 16 spunînd:
Dwnnezeu. "Toata Scdpbura oote de Dumnezeu inspi,ra,ta si scrisa prin Duhul Sfînt" .31 Duhui
Sf. Iri.neu ne arata, în 006asta privilnta, ca noi trebuie sa oredem Scr.iJpturilor oare a vorbirt pritn apostoli si prin profeti a devenit ,asltfel auwrol Scripturii
Stinte oa lui Dummezeu, sti.ind ca ele smt perfecte, {bind descoperite !prin Cuvîntu!l iJIJspil'ate.32
1ui Dumnezeu si Duhull Sau. ObSOUJrbtatealor, în lUJIIeleparti, nu Itrebuie 5a ne Dupa Sf. Oipr]a[l, Dumnezeu n...a încetat niciodata sa-i avel"bizeze pe oa-
datine credinta deoarece, daca sînt mitne chitar în oreaturi, sa !Tielatunci de mirare
ca se vor gasi ;asl!:fel taine si în Sfintele Soripturi?15 meni. tn Sori.pturd.levechi si noi El ,a provocat pe poporul Sau U;afapte ale mi-
lomiviTii.33
O ,alta consecinta dkeota a fenomenulud ilJ1SpiI'atiei eslte unitaltea celor doua
Testamente. Tat SimtUJl Irineu afitrrna si în uegat!1ra ou aceasta di "Dumnezeu Dupa Sf. Ambrozie, acordul între cele doua Testamente este o proba a
Toatal este unicul autor .al celor doua Testamente". E)l este ,aceIa oare inspirÎJnd unicitatii aUJtJomlud ior, oare este DuhUil Sfînt.34 Duhul radevarului e cel ce i-a
prin Logosul Sau si pr,in Duhuil Sfint pe profeti, a.postoli si eV'al!1ghelisbi a faouJt i!1lSpirat 'pe ,profeti si pe apootoli.35
sa se compuna roate ca,rtiJe sfinte pe care Biserioa le-a primit ÎJn oanon.16 PentI'IU Fer. leronim, scrierile ce compun Sf. &riptura sÎl1lt tto8lte ralIe race-
Si TerrtuJdansustine ca în ciuda diversitatii celor doua Testamente, ele sînt luirasi Duh si !nU a1catUIl:escdecît o silngura carte.36
perfect tmitare, mt!'IUCÎt au de alUwr pe Dumnezeu cel Unul,17 Noul Testament a Si Fer. Augusoo sustine ca profetii n-<au !primita:lt Duh decîlt laI])09to1ii.37
fost scris sub .aceeasi i~iIlatie oa si cel Vechi.18 Ouvîntul 'lui J)urrmezeu a: fost dat oamen1llor pl'liln ApostoUi, oa .si prin Lege si
Clement AJleXiaooricr1llll1 amrma deasemenea ca cele doua Testamente an.J.fosrt
date oamenilor pri.n Cuvîn<UwI lud Dumnezeu, Pedagogul WIJ/anitatiLl9 Un siJngJu.r si
.Poofeti.38
. Vedem
.astfel . .
cum toti Sfintii Parinti rau cre2JUt .si au invata1 ca autorii
aceilasi Duh Sfmrt: a actn0!1l8ltprIim profetJi si prin apootolri.20
biblici ;ai' VechilUllud si Noului Testament au scrits sub ioopil'latla Duhullui Sfîrrt
OrigelJ1 ap.l1ica întreg.ii Soriptul'limvatatul'la Sf. ?;avel despre inspiTatila Ve- si ca astfel Biblia înltreaga este cuvîntul lui Dumnezeu. Legaturn dintre cele
c.hiiUJui Te.<7tament.21E)] combate pe eretiC1JJlApolem care pretind ea ca serieriJIe doua Testamente este iInterdoara, ea 1iiaJI1drezUJlitOOUil
UI1IÎItatiide gindJiJre si lUCl'lare
lui MOiise nu sînt iln.9pi!ra1e. Ol'ligen ne asLgu,ra ca Duhul lui Dwnnezeu a enun- Q lui Dumnezeu.
tat poo Moise si Sf. BavaI aceleasi taine negra~te,22 Spre <a întari ceLe afinnate, tn pr.jvin~a modra1iotatilde m.anifesrtare a fenomenului iJIlspil'latiei Sfintii Pa-
Origen .adauga: ,,AooLasi Duh i-<a ins.pitrat ,pe toti aUJtorii carti/lor sfiitnJte".23 rinti ne :transmtt OOIJ8<tata.risi precizari interesante. Toti ;au sesizIlIt C!l'l'IaclteI'IUl
12 Sf. 10000 Moarti.'l"1JJl
si FdIlozoiiull,ApoI. 1, 30-53, P. G., t. VI, CO(!.373-408; 24 La II Cor. III, 17, P. G., 001. 1708.
Dialogul cu iudeul Trijon, 7, col. 492; Cohort. ud Graec., 8, 10, 12, col. 256, 261, 345.
13 VeZ>i Idem, Cohort. ud Graec., 2-3, P. G., t. VI, col. 241-258; 65, 001. 625;
25 Eplst. ud Alex. 12, P. G., t. XVIII, 001.565, 568.
Apo!. 1, 44, 001. 396; ApoI. II, 10, 13, 001. 460, 465; 'l.1atian, arat. 0J:l Graec., 2-3, 26 In Luc., P. G., t. LXXII, col. 681.
P. G., t. VI, col. 805; 25, col. 860-861; 29, col. 868; 32, 001. 872; 36, 0011.8BO;Arthena- 27 In 15. III, P. G., t. LXX, 001.656.
28 Cateheza IV, P. G., t. XXXIII, col. 493, 496.
gora, Legat. pro christianis, 7,9, P.p., t. VI, 0011.904, 905, 908. .
29 In Canto 1, 1, P. G., t. LXXXI, coJ. 53, 57, 65.
14 Epist. 1, VIII, 1, P. L., t. XVI, 001. 9126. 30 In Ezech. XXVI, 21, P. d., t. LXXXI, col. 1073.
15 Contr. haer. II, 28, n. 2-3, P. L., t. VII, 001. 8Q4 806. 31 ami!. la P5. 1, 1, P. G., t. XXIX, 001.209.
16 Ibidem, III, 12, lI, 001.905; IV, 9, col. 996-e99. 32 Adu. Eunom. V, col. 721.
17 Adv. Marc!on, IV, 1, P. L., 001. 361-363. 33 De oper. et elem. 4, P. L., t. IV, 001. 6015.
18 Ibidem, IV, 22, col. 414. 34 De parud. 8, 38, P. L., t. XIV, col. 291-292.
19 Pedagogul, 1, 7, P. G., It.VIII, 0011.320-321.
20 strom. VI, 15, col. 340, 348-349. . 35 De Spir. Sa!!1ICt. 1, 4, 50 si 60, P. L., t. XVI, coli. 718-719.
21 In Ioan. 1, n. 5, P. G., t: XIV, odI. 28-29. 36 In 15. IX, 29, P. L.,It. XXIV, 001. 332.
37 In Ioan. XXXII, 6, P. L., t. XXXV, 001. 1645.
. 22 ami!. la Gen. II, 2, 5, ~. G., t. XII, col. 165si 171. 38 De unit. Eccl. 29, P. L., t. XLIII, 001. 411.
23 De principiiS, 1, 4, P. G.,.,t. XI, col. HS.
 30 MITROPOLIA ARDEALULUI 31
STUDII SI ARTICOLE

determinant iaJ acestui fenomen. Astfel, dupa SI. Iustin, profetii au fost ,,pur- inspiratorului, autorul principal al Scripturilor, adica gîndirea lui Dumnezeu
tati" de CuvfuJ.tul ,lui Dumnezeu,39 sau au fost "îmbol.diti" de EI.40
Cînd -\>i~au scri.s cartiJe, autorii sfinti n...au avut nevoie de a recurge la Exegetul are prin. urmare nevoie de un ghid care sa-I preceada si sa-i arate ca~
artificii de ,limbaj sau a f,i atenti la reguli gramatioale si de elocinta învatate lea. adeva~ata d~ l!lterpretare, deoarece Sfintul. Duh a închis sub cuvintele Scrip-
tUrilor tame admcI, care. depasesc puterea de mtelegere a ratiunii omenesti. Tot-
in scoli. A fost suficient sa se aplece dociJ in1iluentei Duhului SfLnt, oare s-a
Gerv~t de ei oa UII1harpist de i<nstr.umentul sau de cint,at, si de indata a rezul- dea.una sensul a,?evarurllor cUl?rinse. în paginile ~criptu:ii este mai amplu si
mal profund decIt pare a exprima l1tera. Sensul l1terar msusi cere alte sensuri
tat acea armonie div1na care este Sf. Scriptura.41 care i se suprapun.49
Acest exemplu cu harpa, ne previne Sf. Iust in, nu trebuie înteles însa
în sens îngust, pentru ca daca acest instrument este mut si fara ratiune, nu Dupa Fer. Augustin, Biserica furnizeaza exegetului mijloacele si metodele
de a descoperi si de a expune cu exactitate sensul adevarat al cartilor sfinte.so
bot asa este cazul cu profetii. Ei sînt înzestrati cu inteligenta si cuvînt si în
mod liber ,au pus 1Ia dispozit~a lui Dumnezeu facultatile lor intelectuale. Au foS>1: Bibli-a este o carte omeneasca si dumnezeiasca în acelasi timp. Ea a fost
si ei instrumente în mîna lui Dumnezeu, dar instrumente inteligente si libere, redactata prin oameni, aflati sub inspiratia Sf. Duh, care au dat gîndirii divine,
oare au înteles descoperir~le dumnezeiesti, chiar dnd acestea le-au fost facute ce le-a fost comunicata, o expresie în mod necesar în raport cu inteligenta, ca-
in vis.42 Deci rolul lor n-a fost pur mecanic, ci unul ,activ în redactarea scrieri- racterul lor si mediul istoric specific. Din punct de vedere al limbii si al cir-
lor pe care le-au transmis posteritatii.43 cumstantelor compunerii sale, Biblia se încadreaza în categoria oricarei opere
Si Teofi1 a] Antiohiei sustine ca SI. Duh dnd cobora asupra profetil]or si literare si ea trebuie sa fie studiata ca atare dupa regulile obisnuite de inter-
graiIa pron ei îi transforma ÎIIl organe ale Sale. Dar tot el afirma ca ,aceste pretare a textelor vechi. Dar ea are în plus si origine divina. SI. Duh, care i-a
inspirat pe soriitor.id umam,i, nu numai ca a dat garanti.a lipsei de orice eroare
op'Yava 6e:ou au primi,t oa raspLata .a supunerii lor întelepciunea dumnezeiasca si gîndu!1i1or exprimate priln ei, dar le-a facut ale Sale si le-a dat o semnifi-
au vorbit ele însele în chip constient si responsabil. Nu erau nicidecum instru- catie mai profunda decît aceea a cuvintelor pe care ]e întrebuinteaza. Pentru a
mente oarbe si pasive. Inteligenta si acuitatea profetilor, pe care Je .aveau din sesiza cu ~xacti<tate gindirea divina si pentru a descoperi sensurile mai adînci
::reatie, ,au devenit mai perspicace în urma fenomenu.]ui inspivatiei, fj,jnd stTa- ale Scripturii e nevoie de alte principii si alte reguli de interpretare decît cele
]umina,te prin ha'NI lui Dumnezeu. Cînd i-a insuHat Duhul, profetii n~au fos<t pentru textele vechi obisnuite. Trebuie tinut cont de explicatiile pe care Sf.
rapiti din si>llea lor oa profeteasa pagina Py,thi.a, oare cadea în incons-tienta, Duh, autorul principal al Scripturii, le-a dat în legatura cu propri'a Sa gîndire.
ci au fost perfect :luoizi si în deplinatatea f,acultati]or minta]e.44 Iar aceste des]usiri dumnezeiesti pot fi cunoscute numai prin intermediul Bi-
Dupa Sf. Ioan Gura de Aur, J.imba Sf. Ioan Ev>anghelistn.LI vorbea aproape sericii si din Sf. Traditie. Biserica, Scriptura si Traditia alcatuiesc o unitate.
trezistibil, miscata fiind de havul divin si ooflatul sau era oa o lira pe care Dlllhul Indrumarea si supravegherea Bisericii sînt absolut necesare si exegetul care
Sfiht oatilngea, scotîndavmOI1Jii cere:;>t!i. Cu toate acestea, autorul Evangheliei ar neglija acest lucru nu poate îmbrati:;;a Scriptura în toata ~prinderea ~i si
a IV-a n-a fost inconstient de cele ce s-au petrecut cu el. S-a înaltat ca vul- se priveaza astfel, în chip voit de lumina necesara pentru a sesiza CU exactitate
<!Jurul,CU mintea, pîna la cer, dezvaluindu-<lle taina preexistentei Logosului lui Dum- si fara de greseala sensul adevarat si deplin al Sf. Scripturi.
nezeu.45 La fel a miscat DuhuJ Sfînt si inteligenta psalmistului, dar spre deosebtre de In virtutea puterii pe care o are de ]a Intemeietorul ei, Bi,serica poate de-
vrajitorul antic, psa]mistul. întelegea ceea ce zicea si pana sa scria ceea ce mina termIDa în chip ilnf.aH~bil, toate profunzimile gîndirii divi.ne exprimate în Scrip-
sa voia.46
turi si sa judece în ce masura explicatiile pe care exegetii le dau textului sa-
In oiuda foaptului ca profetll!l Amos 'a prezenTat chemarea profetica drept cru sînt adevarate.
un fapt irezistibil, afirmînd ca "daca leul mugeste, cine nu se va înfricosa si
daca Domnul graieste, cine nu V1a profeti" (cap. 3, 8), totusi Sfintii Parinti ra- Sfintii Parinti au recunoscut fara de nici o rezerva acest drept al Bise-
mîn fermi în a afirma cu tarie libertatea de vointa a profetii 01'. Fer. Ieronim ricii si au primit în mod practic explicatiile ei. Ei au arMat ca succesorii ~pos-
scrie ca profetii nu numai ca au înteles cele ce au profetit, da,r ei erau liberi tolilor, prin puterea si misiunea încredintata lor de Mîntuitorul însusi, pot ex-
sa vorbeasca sau sa taca.47 plica Scriptura fara pericolul de a gresi, aflindu-se sub scutul si îndrumarea
In privinta interpretarii Sfintei Scripturi si a autoritatii chemate sa ve- Bisericii. \
gheze ]a redarea si apararea sensului autentic al ei, Sfintii Parinti învata ca Sf. Irineu,sl Clement A]exandrinul,s2 Fer. Ieronim,S3 Fer. Augustin 54 afirma
o astfel de lucrare se poate savîrsi corect numai prin respectarea unor reguli cu totii ca în comparatie cu ereticii, care dau interpretari eronate Scripturii,
ermimcutice si sub stricta îndrumare a Bisecicii, eaTe este "stîlpp,l si temelia a- neavînd o autoritate care sa garanteze adevarul spuselor lor, exegetul adeva-
devarru:luJ." (1 Tim. 3, 15), în virtutea contffiued prezente a Duhului Sfint în ea. rat trebuie sa fie totdeauna în consens cu regula de credinta a Bisericii si sa
Fer. Ieronim arata, în acest sens, ca exegetul n-are dreptul sa înteleaga nu iPrimeasca decît ceea ce e admis peste tot, totdeauna si de catre toti, ca
dupa bunul sau plac textul sfînt, sau sa-I Îlnterpreteze dupa propriu] capciciu, adevarat.
ci trebuie sa cerceteze cu atentie ceea ce a gindit scriitorul sfint al carui text îl Potrivit viziunii 'patristice, Biserica se prezinta ca un ghid si ca un das-
interpreteaza.48 Este dator sa procedeze astfel cu atît mai mult cu cît interpre- caI foarte precis si sigur în cercetarea si interpretarea cuvintelor dumnezeiesti.
teaza gîndirea care nu este numai a scriitorului inspirat ci în primul rînd a Ea a facut permoament uz de dreptul si îndatorirea ei de a veghea cu toata fer-
mitatea la dreapta .interpretare a Sf. Scripturi. Atunci cînd ereticii au inter-
pretat gresit textul scripturistic, Bi.serica a intervenit pe cale ofioia]a, aparind
39 Apo!. I, 33, P. G., col. 385. si restabilind sensul adevarat al Scripturilor Sfinte. Astfel Si nodul ,de la Sar-
40 Ibidem, col. 385. dica a combatut eroarea a11ienilor oare ilnterpretau cuvintele diln In. 10, 30: "Eu
41 Idem, Cohort. ad Graecos, 8, odl. 256-257.
42 Ibidem, col. 308-309.
43 Idem, Dialogul cu iudeul TTifon 36, col. 553. 49 Idem, Epistol'!1 LIII, 6, col. 544.
44 Legat. pro chTist. II, 10, P. G., t. VI, col. 1064--<1065. 50 De doctrina chl'istiana, 1, 1, n. 1, P. L., t. XXXIV, odI. 19.
45 Vezi Omi!. 1 la Ioan, 1, 1-2, P. G., t. LI X, col. 25-26. 51 Contra haeres., IV, 26, 5, P. L., t. VII, col. 1056.
46 Idem, Exposit. in Ps. XLIV, 1-2, P. G., t. LV, col. 183~I85. 52 Strom., VI, 15, P. G., t. IX, 001. 338.
47 Prolog., P. L., col. 19-20. 53 In Is., VI.. 13, P. L., t. XXIV, col. 101.
48 Epist. XLVIII ad Pammachium, 17, P. L., 1. XXII, col. 507. 54 De utilitate credendi, 17, 35, P. L., t. XLII, 001. 91.

'j
32 MITROPOLIA ARDEALULUI

si TatAl una sintem". cum cA ar fi vorba in ele numai de un simplu acord al

vointelor, aratînd cA aceste cuvinte trebuie luate in sens real, fiind vorba aici
de identitatea de fidntA si egalitatea dintre Fiul si TatAl. De asemenea, Sino-
dul al V-lea ecumenic a respins ca eronata interpretarea lui Teoclor de Mopsues-
tia data mai multor profetii mesilllIl1ce din Vechiul Testament.
Dintre cele prezentate pinA aici rezultA cu claritate locul pe ca!l"e Sf. Scrip-
turA il ocupa in preocupArile Sfintilor PArinti. Scrier~le lor cu oaracter biblic ra-
\
mîn pentru noi surse de inspiratie spre care trebuie sa ne îndreptlim ori de
cite ScripturA.
Sf. ori dorim sA cuhoastem mesajul pe care Duhul Sfint ni-l tra.n&1lite prin
INVATATURA DESPRE MAICA DOMNULUI
Rr. praf. D. Abrudan LA NICOLAE CABASILA.

1. Nicolae Cabasila, omul si opera sa

A vorbi despre Nico~e Oabasi1a înseanmaa evoca lIDa dtnure personalita-

tile remarcab~le care au HFstral istoria poldJticA, religioasa si cUJ!tu!l"ala a lumii
bizantine din secolul al XIV-lea, a scoate în evidenta oa,litatile lui de exceptie
de mare erudif si admirabil,scri,itor, temut si respectat adver98r al lati.nilor, de
teolog subtil si profund, de p~rsonalitate religioasa cu o bogata si adînca expe-
rienta mistica si care prin td~te acestea va ramîne una din luminile Bisericii
Ortodoxe de pretutindeni si de t6tdeauna.
In ce priveste cronologia ~ietii sale, trebuie sa remarcam de la bun in-
ceput faptul ca nu cunoastem ni~i prea multe si nici prea importante amanunte
despre personalitatea si viata lui' Nicolae Cabasila, iar datele furnizate de do-
cumentele lstorice pe lînga faptul caosint putine sînt si sumare.
Majoritatea cercetatorilor sînt '.pe acord ca Nicolae Cabasila s-a nascut in
Tesalonic, într-o familie nobilA, in jurul anului 1300. Mama sa era sora arhl-
episcopului Nil Cabasila al Tesaloni~ului, celebrul polemist antJ.1atin, iar dupa
informatiile cronicarului Gheorghe Sft,antzes, era o femeie foarte pioasa, care
spre sfîrsitul vietii, "parasind Tesalon\cul unde. era arhiereu fratele sau Ca-
basila (Nil) s-a retras intr-o manastire\ din Tesalonic cu hramul Sf. Teodora".1
Desi Tesalonicul, orasul sau natal,' era in acea vreme un adevarat focar
al artei si al culturii grecesti, cum se e~prima el într-o scrisoare adresata ta-
talui sliu, totusi de tînar pleaca la Consta\itinopol, atras de faima scolilor înalte
ale orasului
Cabasila sistudiaza
de unchiul sau Nil care în
la Constantinopol S\ gasea
poca atunci in capitala
de stralucita imperiului.
renastere spiri-
tuala si artistica a Paleologilor, iar prin caii tile sale deosebite si mai ales pri n

nic II si Mihail IV. ~

sirguinta la invatatura cîstiga repede bunav inta împaratilor paleologi Andro-
.
,

Aici in Bizant, Cabasila va compune si p imele scrieri ale sale între care
amintim, un "Cuvînt de lauda Sfîntului Dumitru', protectorul Tes8ilorncului, pre-
cum si un Comentar la Cartea a III-a din Synt xa lui Ptolemeu, synrtJaxa care
la aooa vreme era'autOl'Ltatea de capetenie în materi de invatatura.2
Intors la Tesalonic, Cabasila a jucat un rol estul de important în vwta
sociala si polWtica a acestui oras si probabH ca a etinut cmar si unele dem-
nitati 8JSupra caror.a nu avem îrusa dovezi sIgUre. Im eri\11 Bimn~ trecea ~n a-
cele tlimpuri prmtr-o ampla criza dublata de numero ' tulburan anteme SI ex-
teme. Pericolul tUl'CeSC era iminent, ,].a aceasta adaug du-se oresterea hegemo-
Iliei imperiului sîrbesc condus de Stef.an Dusan.

· Lucrare de semia1ar 9U:Sti:nutain oad11.illcursurilO!l"d'

].a C8itedl'a de Teologie Dogmatica si Simbo1ica, sub indrumar.
care a dat si avizuoJpentru publicarea ei.
1 Gheorghios Sfl'antzes, Anale, cartea II, oap. 5, P. G. Î'{j6, col. 751A.
2 Diacon Ene Bl'ani~te, Explicarea Sf. Liturghii duptt Nicola\ Cabasila, Bucu-
resti, 1943,p. 35.
3 - M~olla ATdea.Mul
I
j