Artele plastice

După cum o atestă descoperirile arheologice, cretanii au fost foarte buni constructori şi
arhitecţi. Într-o etapă mai avansată a civilizaţiei lor, casele din oraşele cretane erau construite
din piatră şi cărămidă uscată la soare sau arsă în cuptoare. Pereţii interiori şi exteriori erau
întăriţi cu bârne din lemn, acoperişul era plat. Nu existau ferestre spre exterior, lumina
pătrundea din curtea interioară, pavată cu lespezi de piatră. Uneori, casele aveau 2-3 etaje,
scări interioare, terase şi verande. Remarcabilă este preocuparea lor pentru funcţionalitate ,
confort şi igienă, dovadă a unui stadiu de civilizaţie avansat. Planul general al locuinţei
cretane cuprindea o încăpere centrală de mari dimensiuni, numită megaron, în jurul căreia
erau construite alte spaţii. A fost un tip de arhitectură originală ce este considerată că a stat la
baza planului templului grecesc, ce va păstra acest plan arhitectonic, cu megaronul central şi
pridvorul cu 2 coloane de lemn.
Palatul este tipul de construcţie specific arhitecturii cretane şi avea o multiplă
funcţionalitate: rezidenţă regală, antrepozit, sanctuar, arhivă, centru administrativ şi
meşteşugăresc. Cel mai bine păstrat, deşi ruinat, este palatul din Cnossos, descoperit de
Evans, care atestă faptul că palatele erau complexe arhitectonice întinse şi monumentale.
Totodată, organizarea lor semnifică caracterul puternic centralizat al statului cretan, al cărui
suprem conducător, pe toate planurile, era regele.
Apartamentele regale erau separate de cele destinate oaspeţilor, zona sacră de
asemenea, încăperile de locuit erau dotate cu tot confortul – rezervoare de apă, bazine şi băi,
căzi din teracotă şi instalaţii de încălzire a apei. Interioarele erau decorate cu basoreliefuri din
stuc pictat sau fresce.
Sculptura monumentală lipseşte din arta cretană, deoarece nici suveranii nici zeii nu
erau glorificaţi în acest fel. În schimb, s-au descoperit unele piese de sculptură mică: statuete
şi ex-voto-uri ce reprezentau divinităţi dar şi figuri de oameni obişnuiţi. Materialele folosite
erau fildeşul, bronzul, steatita, argila, faianţa. S-au păstrat şi sigilii cu figuri gravate,
reprezentând peisaje, animale, figuri umane surprinse în scene de viaţă cotidiană.
Buni cunoscători ai tehnicilor de prelucrare a metalelor, cretanii au excelat şi în acest
domeniu, realizând, pe lângă obiecte utilitare, adevărate capodopere artistice: piese de
giuvaergie în aur şi argint, cupe, statuete, arme cu încrustaţii de pietre şi metale preţioase.
Produsele de ceramică sunt şi ele realizate cu multă măiestrie: cupe cu picior înalt,
vase cu gâtul lung sau cu forme de femei şi păsări. Decorul era geometric iar motivul spiralei
este cel mai frecvent, întâlnit de altfel şi pe alte tipuri de artefacte – sigilii, picturi murale.
Spirala este o reprezentare schematică a şarpelui.
Cea mai valoroasă şi originală creaţie plastică cretană este considerată pictura, pentru
excepţionalul simţ al desenului şi culorii, pentru libertatea stilului, pentru senzaţia de viaţă pe
care o dau aceste reprezentări. Celebre sunt frescele palatului din Cnossos, dintre care una se
întindea pe un întreg coridor şi reprezenta o procesiune cu peste 500 de persoane în mărime
naturală. Unele influenţe egiptene sunt sesizabile în pictura cretană, prin felul de a reprezenta
personajele din profil, motive ca sfincşii, grifonii, planta de papirus ş.a., colorarea corpului
bărbaţilor în ocru roşcat şi cel al femeilor în alb.
Către anul 1150 î.Chr. cultura cretană îşi încheie ciclul dar va continua, în alte forme,
în cultura şi civilizaţia Greciei antice.Grecii înşişi au recunoscut, în scrierile celor mai
importanţi autori, cât de mult datorează civilizaţia lor celei cretane şi miceniene. Cultura
măslinului şi a viţei de vie , apărute prima oară în Creta, modul de organizare al comerţului
maritim, arta prelucrării metalelor,tehnicile de ţesut, instrumente muzicale precum flautul
dublu şi lira, pasiunea grecilor pentru dans şi muzică, cultul pentru condiţia fizică şi
practicarea sporturilor, tradiţia întrecerilor sportive, principiile şi structura panteonului
religios (zeii) şi multe altele au fost preluate şi dezvoltate de greci. Pe drept cuvânt, se
consideră că „miracolul” grec nu ar fi fost posibil fără existenţa predecesorilor lor.