EN 1873 Acoperisuri, Luminatoare

ICS 91.060.
20
SR EN 1873+A1
Standard Român Iulie 2016
Titlu Accesorii prefabricate pentru învelitori de

acoperiș
InfoStandard Web, 20325, MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Luminatoare individuale de material plastic

Specificații de produs și metode de încercare
Prefabricated accessories for roofing - Individual rooflights of plastic -
Product specification and test methods
Accessoires préfabriqués pour couverture - Lanterneaux ponctuels en

matiére plastiques - Spécifications des produits et méthodes d'essais
Aprobare Aprobat de Directorul General al ASRO la 29 iulie 2016
Standardul european EN 1873:2014+A1:2016 are statutul unui

standard român
Înlocuiește SR EN 1873:2014
Data publicării versiunii române: 30 septembrie 2020
Corespondență Acest standard este identic cu standardul european

EN 1873:2014+A1:2016
ASOCIAȚIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

 Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, București,  www.asro.ro
© ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parțială a prezentului standard în orice
publicații și prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.)
este interzisă dacă nu există acordul scris prealabil al ASRO
Ref.: SR EN 1873+A1:2016 Ediția 3

SR EN 1873+A1:2016
Preambul național
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 1873:2014+A1:2016.

Standardul a fost tradus de ASRO, are același statut ca și versiunile oficiale și a fost publicat cu
permisiunea CEN.
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză al standardului european
EN 1873:2014+A1:2016.
Standardul european EN 1873:2014+A1:2016 a fost adoptat ca standard român la data de

29 iulie 2016 prin publicarea unei note de confirmare.
Acest standard înlocuiește SR EN 1873:2014.
Corespondența dintre standardele europene și/sau internaționale la care se face referire la art. 2 al
acestui standard și standardele române este prezentată în anexa națională NA.
Standardul intră în patrimoniul comitetului tehnic ASRO/CT 113, Materiale pentru acoperișuri, izolații
termice, fonice și pentru hidroizolații.
La elaborarea versiunii române a acestui standard a participat:

Mihai Alexandru EFTIMIE Universitatea Politehnica din București - Facultatea de Chimie
Aplicată şi Știința Materialelor
SR EN 1873+A1:2016
STANDARD EUROPEAN EN 1873:2014+A1

EUROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENNE
EUROPÄISCHE NORM Februarie 2016
ICS 91.060.20 Înlocuiește EN 1873:2014
Versiunea română
Accesorii prefabricate pentru învelitori de acoperiș. Luminatoare individuale de

material plastic. Specificații de produs și metode de încercare
Prefabricated accessories for Accessoires préfabriqués pour Vorgefertigte Zubehörteile für
roofing. Individual rooflights of couverture. Lanterneaux Dacheindeckungen —
plastic.Product specification and ponctuels en matiére plastiques. Lichtkuppeln aus Kunststoff —

test methods Spécifications des produits et Produktfestlegungen und
méthodes d'essais Prüfverfahren
Acest standard european a fost aprobat de CEN la 23 februarie 2014 și include amendamentul 1
aprobat de CEN la 7 decembrie 2015.
Membrii CEN sunt obligați să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condițiile
în care acestui standard european i se atribuie statutul de standard național fără nicio modificare.
Listele actualizate și referințele bibliografice referitoare la aceste standarde naționale pot fi obținute pe
bază de cerere către Centrul de Management CEN-CENELEC sau orice membru CEN.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducere sub responsabilitatea unui membru CEN în limba sa
națională și notificată Centrului de Management CEN-CENELEC, are același statut ca și versiunile
oficiale.
Membrii CEN sunt organismele naționale de standardizare din următoarele țări: Austria, Belgia,
Bulgaria, Cipru, Croația, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda,
Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Portugalia,
Republica Cehă, Republica Macedonia de Nord, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania,
Suedia, Turcia, Țările de Jos și Ungaria.
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

European Committee for Standardization
Comité Européen de Normalisation
Europäische Komitee für Normung
Centru de Management CEN-CENELEC: Avenue Marnix 17, B-1000 Bruxelles
© 2016 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă și în Ref. nr.: EN 1873:2014+A1:2016 RO
orice mod sunt rezervate membrilor naționali CEN
SR EN 1873+A1:2016
Cuprins
Pagina
Preambul european ..................................................................................................................................5
1 Domeniu de aplicare ....................................................................................................................6
2 Referințe normative .....................................................................................................................9
3 Termeni și definiții ......................................................................................................................10
4 Simboluri și abrevieri .................................................................................................................12
5 Cerințe .......................................................................................................................................14
5.1 Caracteristici referitoare la radiații .............................................................................................14
5.1.1 Generalități ................................................................................................................................14
5.1.2 Factorul de transmisie a luminii .................................................................................................14
5.1.3 Factor de transmisie directă a energiei solare τe.......................................................................14
5.1.4 Factor de transmisie totală a energiei solare g .........................................................................15
5.2 Durabilitate ................................................................................................................................15

5.3 Etanșeitate la apă ......................................................................................................................15
5.4 Performanțe mecanice ..............................................................................................................15
5.4.1 Rezistență la sarcini ascendente ...............................................................................................15
5.4.2 Rezistență la sarcini descendente .............................................................................................15
5.4.3 Rezistență la impact ..................................................................................................................16
5.5 Reacție la foc .............................................................................................................................16
5.6 Rezistență la foc ........................................................................................................................17
5.7 Performanță la foc exterior ........................................................................................................17
5.8 Permeabilitate la aer..................................................................................................................17
5.9 Rezistență termică .....................................................................................................................17
5.10 Izolație la zgomot aerian............................................................................................................18
5.11 Emisie de substanțe periculoase ...............................................................................................18
6 Încercare și clasificare ...............................................................................................................19
6.1 Generalități ................................................................................................................................19
6.2 Caracteristici referitoare la radiații .............................................................................................19
6.2.1 Factor de transmisie totală a luminii ..........................................................................................19
6.2.2 Determinarea factorului de transmisie directă a energiei solare τ e ...........................................19
6.2.3 Determinarea factorului de transmisie totală a energiei solare g ..............................................19
6.3 Durabilitate ................................................................................................................................19
6.3.1 Clasificare pentru durabilitate ....................................................................................................19
6.3.2 Condiții pentru îmbătrânire accelerată ......................................................................................21
6.3.3 Variația factorului de transmisie a luminii ..................................................................................21
6.3.4 Variația indicelui de îngălbenire ................................................................................................21
6.3.5 Variația caracteristicilor mecanice după îmbătrânire ................................................................22
6.3.6 Epruvetă ....................................................................................................................................22
6.4 Etanșeitate la apă ......................................................................................................................22
6.4.1 Principiu .....................................................................................................................................22
6.4.2 Mod de lucru ..............................................................................................................................23
6.4.3 Aparatură ...................................................................................................................................23
6.4.4 Epruvetă ....................................................................................................................................23
6.5 Performanțe mecanice ..............................................................................................................24
6.5.1 Rezistență la sarcini ascendente și descendente .....................................................................24
6.5.2 Rezistență la impact ..................................................................................................................26
6.6 Comportare la foc ......................................................................................................................28
6.7 Permeabilitate la aer..................................................................................................................28
6.8 Transmitanța termică .................................................................................................................29
6.9 Relații între caracteristici, familii și epruvete .............................................................................29
6.10 Raport de încercare ...................................................................................................................31
7 Evaluarea și verificarea constanței performanței - EVCP .........................................................31
7.1 Generalități ................................................................................................................................31
7.2 Încercare de tip ..........................................................................................................................31
7.2.1 Generalități ................................................................................................................................31
7.2.2 Rapoarte de încercare ...............................................................................................................32
7.3 Controlul producției în fabrică (CPF) .........................................................................................32
2
SR EN 1873+A1:2016
7.3.1 Generalități ................................................................................................................................32
7.3.2 Cerințe generale ........................................................................................................................32
7.3.3 Cerințe specifice pentru produs .................................................................................................34
7.3.4 Inspecția inițială a fabricii și a CPF ............................................................................................35
7.3.5 Supravegherea continuă a CPF ................................................................................................36
7.3.6 Procedură pentru modificări ......................................................................................................36
8 Notare și marcare ......................................................................................................................36
Anexa A (informativă) Linii directoare pentru securitate, aplicare, utilizare și întreținere .....................38
A.1 Generalități ................................................................................................................................38
A.2 Linii directoare pentru securitate ...............................................................................................38
A.3 Linii directoare pentru aplicare și utilizare .................................................................................38
A.4 Întreținere ..................................................................................................................................39
Anexa B (normativă) Metodă alternativă de încercare pentru determinarea factorului de transmisie
a luminii...................................................................................................................................................40
B.1 Generalități ................................................................................................................................40
B.2 Aparatură ...................................................................................................................................40

B.3 Piese de încercat .......................................................................................................................40
B.4 Mod de lucru ..............................................................................................................................41
B.5 Exprimarea rezultatelor .............................................................................................................41
Anexa C (normativă) Metodă de încercare pentru permeabilitate la aer ..............................................42
C.1 Generalități ................................................................................................................................42
C.2 Aparatură de încercare ..............................................................................................................42
C.3 Epruvetă de încercat .................................................................................................................42
C.4 Mod de lucru ..............................................................................................................................43
C.5 Evaluarea rezultatelor................................................................................................................43
C.6 Reguli de rotunjire de utilizat pentru permeabilitate la aer ........................................................43
C.7 Raport de încercare ...................................................................................................................44
Anexa D (normativă) Determinarea transmitanței termice a luminatorului ...........................................45
D.1 Generalități ................................................................................................................................45
D.2 Determinarea transmitanței termice a componentelor luminatorului .........................................45
D.2.1 Determinare prin măsurare .......................................................................................................45
D.2.2 Determinare prin calcul..............................................................................................................45
D.2.2.1 Generalități ................................................................................................................................45
D.2.2.2 Transmitanța termică a montantului Uup și Uup,e ........................................................................45
D.2.2.3 Transmitanța termică a profilului de margine Ue .......................................................................45
D.2.2.4 Transmitanța termică a piesei de joncțiune Uj...........................................................................45
D.2.2.5 Transmitanța termică a părților translucide Ut ...........................................................................45
D.2.2.6 Transmitanța termică liniară e,j, t .......................................................................................46
D.2.2.7 Definirea punctului de pornire pentru calculul transmitanței termice ........................................46
D.3 Determinarea ariilor unui luminator ...........................................................................................47
D.3.1 Componente ..............................................................................................................................47
D.3.2 Aria montantului luminatorului ...................................................................................................48
D.3.3 Aria profilului de margine ...........................................................................................................49
D.3.4 Aria piesei de joncțiune .............................................................................................................50
D.3.5 Aria părții translucide At .............................................................................................................51
D.3.6 Aria luminatorului .......................................................................................................................51
D.4 Transmitanța termică totală a luminatoarelor individuale ..........................................................52
D.4.1 Generalități ................................................................................................................................52
D.4.2 Transmitanța termică totală Ur a luminatoarelor individuale cu profil de margine ....................53
D.4.3 Transmitanța termică totală Urc a luminatoarelor individuale cu profil de margine
și montant ...............................................................................................................................................54
D.4.4 Transmitanța termică totală Urc a luminatoarelor individuale cu profil de margine și montant
(metodă alternativă) ................................................................................................................................55
D.4.5 Transmitanța termică totală Urc a luminatoarelor individuale cu montant fără profil
de margine ..............................................................................................................................................56
D.4.6 Transmitanța termică totală Urc a luminatoarelor individuale cu profil de margine și montant și
cu mai mult de o parte translucidă .........................................................................................................57
D.4.7 Reguli de rotunjire de utilizat pentru transmitanța termică în calcul și clasificare .....................58
D.5 Epruvetă pentru evaluarea transmitanței termice: Ur,ref, Urc,ref300 ...............................................58
D.5.1 Generalități ................................................................................................................................58
3
SR EN 1873+A1:2016
D.5.2 Modele de referință....................................................................................................................58
D.5.2.1 Luminator individual fără montant .............................................................................................58
D.5.2.2 Luminator individual cu montant ................................................................................................59
D.6 Caracteristici pentru luminatorul furnizat ...................................................................................59
Anexa E (normativă) Încercare de reacție la foc ...................................................................................60
E.1 Clasa E ......................................................................................................................................60
E.1.1 Generalități ................................................................................................................................60
E.1.2 Montare și prindere pentru încercarea cu flacără mică în conformitate cu EN ISO 11925-2 ...60
E.2 Clasa A2 până la clasa D ..........................................................................................................61
E.2.1 Generalități ................................................................................................................................61
E.2.2 Montare și prindere pentru încercarea SBI ...............................................................................61
E.3 Clasa A1 ....................................................................................................................................61
Anexa ZA (informativă) Articole ale acestui standard european care răspund prevederilor
Regulamentului UE Produse pentru Construcții .....................................................................................62
ZA.1 Domeniu de aplicare și caracteristici relevante .........................................................................62
ZA.2 Proceduri pentru EVCP a accesoriilor prefabricate pentru învelitori de acoperiș – luminatoare
individuale de material plastic.................................................................................................................64

ZA.2.1 Sisteme de EVCP ......................................................................................................................64
ZA.2.2 Declarație de performanță (DoP) ..............................................................................................66
ZA.2.2.1 Generalități ...............................................................................................................................66
ZA.2.2.2 Conținut ....................................................................................................................................66
ZA.2.2.3 Exemplu de DoP ......................................................................................................................67
ZA.3 Marcaj CE și etichetare .............................................................................................................69
Bibliografie ..............................................................................................................................................72
4
SR EN 1873+A1:2016
Preambul european
Acest document (EN 1873:2014+A1:2016) a fost elaborat de către comitetul tehnic CEN/TC 128 “Roof
covering products for discontinuous laying and products for wall cladding”, al cărui secretariat este
deținut de NBN.
Acest standard european trebuie să primească statutul de standard național, fie prin publicarea unui
text identic, fie prin ratificare, până cel târziu în august 2016 și standardele naționale conflictuale
trebuie anulate până cel târziu în august 2016.
Se atrage atenția asupra posibilității ca unele dintre elementele acestui document să poată fi supuse
drepturilor de proprietate intelectuală. CEN [și/sau CENELEC] nu trebuie făcut responsabil (nu trebuie
făcute responsabile) pentru identificarea unuia sau tuturor acestor drepturi de proprietate intelectuală.
Acest document include amendamentul 1 aprobat de CEN la 07-12-2015.
Acest document înlocuiește !EN 1873:2014".
Începutul și sfârșitul textului introdus sau modificat de amendament este indicat în text prin
reperele !".
Acest document a fost elaborat sub un mandat dat CEN de către Comisia Europeană și Asociația
Europeană a Liberului Schimb și susține cerințele esențiale ale directivei (directivelor) UE.
Pentru relația cu Regulamentul UE privind CPR, a se vedea anexa ZA informativă, care este parte
integrantă a acestui document.
!text eliminat"
Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naționale de standardizare ale

următoarelor țări trebuie să adopte la nivel național acest standard european: Austria, Belgia,
Bulgaria, Cipru, Croația, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda,
Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Portugalia,
Republica Cehă, Republica Macedonia de Nord, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania,
Suedia, Turcia, Țările de Jos și Ungaria.
5
SR EN 1873+A1:2016
1 Domeniu de aplicare
Acest standard european specifică cerințele pentru luminatoarele fabricate din materiale plastice (de
exemplu, GF-UP, PC, PMMA, PVC) și luminatoarele cu montanți fabricați din, de exemplu, GF-UP,
PVC, oțel, aluminiu sau lemn, pentru instalare în acoperișuri. Aceste luminatoare au scopul de a
introduce lumina de zi.
Acest standard european se aplică luminatoarelor cu o bază dreptunghiulară sau circulară (a se vedea
figurile 1 și 2), cu o latură a deschiderii (lățime) sau un diametru al deschiderii nu mai mare de 2,5 m și
o lungime a deschiderii nu mai mare de 3,0 m, în pante de acoperiș de până la 25°. Acest document
nu acoperă luminatoarele care contribuie la capacitatea portantă sau rigiditatea acoperișului în sine.
Acest standard european se aplică luminatoarelor și luminatoarelor cu montant, atunci când un singur
producător furnizează toate componentele luminatorului cu montant, care sunt cumpărate într-o
singură achiziție.
Acest standard european se aplică luminatoarelor cu una sau mai multe părți translucide.
Luminatoarele pot fi deschise cu ajutorul unor dispozitive de deschidere în una sau mai multe părți
pentru ventilare.
Posibilele funcții suplimentare de ventilare cotidiană, ventilare a fumului și gazelor arse, de exemplu,
în caz de incendiu în conformitate cu EN 12101-2, de acces pe acoperiș și/sau ca punct de
suspendare, de exemplu, în conformitate cu EN 795, sunt în afara domeniului de aplicare al acestui
document.
Acest standard european nu include calcule legate de construcție, cerințe de proiectare și procedee
de montare.
NOTĂ – Liniile directoare pentru securitatea, aplicarea, folosirea și întreținerea luminatoarelor individuale sunt
prezentate în anexa A.
6
SR EN 1873+A1:2016
Secțiunea X-X fără și cu perete orizontal suplimentar
Legendă
a diametrul suprafeței de iluminare f lungimea deschiderii din acoperiș
b diametrul deschiderii din acoperiș g dimensiunea suprafeței de iluminare
c lățimea suprafeței de iluminare h dimensiunea deschiderii din acoperiș
d lățimea deschiderii din acoperiș i înălțimea montantului
e lungimea suprafeței de iluminare j înălțimea luminatorului
Figura 1 – Luminatoare individuale tipice
7
SR EN 1873+A1:2016
2a) Luminator individual

2b) Luminator individual cu montant
2c) Luminator individual cu montant și profil de margine
cu profil de margine fără profil de margine
2d) Montanți verticali

Legendă
1 multiperete 4 montant izolat 7 finisajul acoperișului
2 perete simplu 5 montant neizolat
3 profil de margine 6 montant cu înclinare
Figura 2 – Secțiuni transversale de luminatoare individuale tipice și montanți
8
SR EN 1873+A1:2016
2 Referințe normative
Următoarele documente, în întregime sau parțial, sunt referințe normative în acest document și sunt
indispensabile pentru aplicarea acestuia. Pentru referințele datate, se aplică numai ediția citată.
Pentru referințele nedatate, se aplică ultima ediție a documentului de referință (inclusiv eventualele
amendamente).
EN 410:2011, Glass in building - Determination of luminous and solar characteristics of glazing
EN 596, Timber structures - Test methods - Soft body impact test of timber framed walls
EN 673, Glass in building - Determination of thermal transmittance (U value) - Calculation method
EN 674, Glass in building - Determination of thermal transmittance (U value) - Guarded hot plate
method
EN 675, Glass in building - Determination of thermal transmittance (U value) - Heat flow meter method
EN 1013, Light transmitting single skin profiled plastics sheets for internal and external roofs, walls
and ceilings - Requirements and test methods
CEN/TS 1187, Test methods for external fire exposure to roofs
EN 12412-2, Thermal performance of windows, doors and shutters - Determination of thermal

transmittance by hot box method - Part 2: Frames
EN 13501-1, Fire classification of construction products and building elements — Part 1: Classification
using data from reaction to fire tests
EN 13501-5, Fire classification of construction products and building elements — Part 5: Classification
using data from external fire exposure to roof tests
EN 14351-1, Windows and doors — Product standard, performance characteristics — Part 1:

Windows and external pedestrian doorsets without resistance to fire and/or smoke leakage
characteristics
EN 13823, Reaction to fire tests for building products - Building products excluding floorings exposed
to the thermal attack by a single burning item
EN 16153, Light transmitting flat multiwall polycarbonate (PC) sheets for internal and external use in
roofs, walls and ceilings - Requirements and test methods
EN ISO 178, Plastics - Determination of flexural properties (ISO 178)
EN ISO 527-1, Plastics - Determination of tensile properties - Part 1: General principles (ISO 527-1)
EN ISO 527-2, Plastics - Determination of tensile properties - Part 2: Test conditions for moulding and
extrusion plastics (ISO 527-2)
EN ISO 4892-1, Plastics - Methods of exposure to laboratory light sources - Part 1: General guidance
(ISO 4892-1)
EN ISO 4892-2, Plastics - Methods of exposure to laboratory light sources - Part 2: Xenon-arc lamps
(ISO 4892-2)
EN ISO 6946, Building components and building elements - Thermal resistance and thermal
transmittance - Calculation method (ISO 6946)
9
SR EN 1873+A1:2016
EN ISO 10077-2, Thermal performance of windows, doors and shutters - Calculation of thermal
transmittance - Part 2: Numerical method for frames (ISO 10077-2)
EN ISO 10140-1, Acoustics - Laboratory measurement of sound insulation of building elements - Part
1: Application rules for specific products (ISO 10140-1)
2: Measurement of airborne sound insulation (ISO 10140-2)
4: Measurement procedures and requirements (ISO 10140-4)
5: Requirements for test facilities and equipment (ISO 10140-5)
EN ISO 10211, Thermal bridges in building construction - Heat flows and surface temperatures -
Detailed calculations (ISO 10211)
EN ISO 11664-1, Colorimetry - Part 1: CIE standard colorimetric observers (ISO 11664-1)
EN ISO 11664-2, Colorimetry - Part 2: CIE standard illuminants (ISO 11664-2)
EN ISO 12017:1996, Plastics - Poly(methyl methacrylate) double- and triple-skin sheets - Test
methods (ISO 12017)
EN ISO 12567-2, Thermal performance of windows and doors - Determination of thermal

transmittance by hot box method - Part 2: Roof windows and other projecting windows (ISO 12567-2)
EN ISO 13468-1, Plastics - Determination of total luminous transmittance of transparent materials -

Part 1: Single-beam instrument (ISO 13468-1)
EN ISO 13468-2, Plastics - Determination of the total luminous transmittance of transparent materials -
Part 2: Double-beam instrument (ISO 13468-2)
EN ISO 14125, Fibre-reinforced plastic composites - Determination of flexural properties (ISO 14125)
EN ISO 11925-2:2010, Reaction to fire tests - Ignitability of products subjected to direct impingement
of flame - Part 2: Single-flame source test (ISO 11925-2:2010)
3 Termeni și definiții
Pentru scopurile acestui document se aplică termeni și definițiile următoare:
3.1
luminator
element de clădire utilizat pentru a introduce lumina de zi, care constă dintr-o parte translucidă și
profilele de margine asociate, dacă este cazul
3.2
parte translucidă
constă din cel puțin un perete exterior de material plastic și opțional alți pereți translucizi suplimentari
sub primul
NOTA 1 la termen - Pereții suplimentari pot urma după sau pot fi integrați în peretele exterior sau pot constitui un
perete suplimentar plan.
NOTA 2 la termen - Peretele suplimentar plan poate să nu fie de material plastic.
10
SR EN 1873+A1:2016
3.3
montant
element care este un perete simplu sau multiperete sau un compozit cu pereți verticali și/sau înclinați;
cu sau fără izolare termică și având scopul dublu de a crea o zonă pentru dispozitivul de prindere al
luminatoarelor de material plastic și pentru conectarea la structura suport, la învelitoarea acoperișului
sau la etanșarea acoperișului
NOTA 1 la termen - Montantul transmite sarcinile care acționează asupra luminatorului de material plastic în
structura suport.
NOTA 2 la termen - Montanții pot include dispozitive de ventilare.
3.4
accesorii
conexiuni, dispozitive de deschidere și de blocare și materiale de etanșare pentru asamblarea
elementelor (luminator, parte translucidă, montant și profil de margine)
3.5
luminator de material plastic cu montant
element de clădire care conține, în conformitate cu definiția pentru luminator, cel puțin următoarele
elemente separate: parte translucidă, montant și accesorii
3.6
lot
cantitatea de material care a fost produsă într-o singură operație sau, în cazul unei producții continue,
o cantitate definită pentru care producătorul trebuie să demonstreze că are o compoziție uniformă
3.7
profil de margine
orice cadru și/sau profil necesar pentru a prinde sau a deschide partea translucidă a luminatorului
NOTA 1 la termen - Profilele de margine pot fi realizate din materiale plastice.
3.8
piesă de joncțiune
orice element suplimentar (de exemplu, cadru și/sau profil) utilizat cu profilul de margine pentru a
asambla luminatorul, atunci când este realizat cu mai mult de o parte translucidă
NOTA 1 la termen - Piesa de joncțiune poate fi realizată din materiale plastice.
3.9
punct de pornire pentru calcul
suprafață orizontală sau punct unde condițiile adiabatice trebuie luate în considerare pentru calcul
11
SR EN 1873+A1:2016
Legendă
a perete simplu, placă compactă
b perete dublu, placă compactă
c perete triplu, placă compactă
d placă alveolară
NOTA 1 la termen - În cazul când peretele este multiplu, grosimea plăcilor poate fi diferită.
Figura 3 – Secțiuni transversale pentru plăci de material plastic tipice
4 Simboluri și abrevieri
ΔYl Variația indicelui de îngălbenire
Hc Energie aplicată în timpul procedurii de îmbătrânire
Ls Factor de transmisie a luminii pentru o piesă de încercat
Lsn Factor de transmisie a luminii pentru cea de-a n-a piesă de încercat
τD65 Factor de transmisie totală a luminii pentru iluminantul standard
CIE D65 în %
Ms Media lui R1 și R3 (a se vedea B.5.1)
Mv Factor de transmisie a luminii pentru eșantion
R Rezistența termică în m2·K/W
R1 și R3 Indicația galvanometrului fără nicio piesă de încercat
R2 Indicația galvanometrului cu piesa de încercat
Rw Indicele de zgomot aerian în dB
U Transmitanță termică în W/(m2·K)
Yl Valoarea indicelui de îngălbenire al piesei de încercat îmbătrânite
Yl0 Valoarea indicelui de îngălbenire al piesei de încercat neîmbătrânite
ΔE Variația modulului E în %
Δσ Variația rezistenței în %
XCIE, YCIE, ZCIE Coordonate colorimetrice
12
SR EN 1873+A1:2016
Ae Aria suprafeței exterioare expuse a profilului de margine, în m2

Aj Aria exterioară expusă a piesei de joncțiune, în m2
Ar Aria luminatorului fără montant, în m2
Arc Aria luminatorului cu montant, în m2
Arc,ref Aria luminatorului fără montant al modelului de referință, în m2
Arc,ref300 Aria luminatorului cu montant al modelului de referință, în m2
At Aria suprafeței exterioare expuse a părții translucide mărginită de perimetrul părții
translucide, în m2
At,flat Aria proiecției orizontale a deschiderii de iluminare a părții translucide a
luminatorului individual, în m2
Aup Aria suprafeței exterioare expuse a montantului luminatorului, în m 2
Lățimea profilului de margine, în m
ee
ee,h Distanța orizontală dintre marginea exterioară superioară a izolației și deschiderea
de iluminare a părții translucide, în m
ee,v Distanța verticală dintre nivelul superior al părții translucide și nivelul superior al
montantului, în m
ej.h Lățimea piesei de joncțiune, în m
eup Înălțimea montantului, în m
h Limită orizontală a anvelopei
k Factor care ține seama de forma părții translucide
le Lungimea etanșării profilului de margine, în m
lj Lungimea zonei de tranziție dintre partea translucidă și piesa de joncțiune, în m
lt Lungimea zonei de tranziție dintre partea translucidă și profilul de margine, în m
Pe Perimetrul profilului de margine, în m
Pt Perimetrul părții translucide, egal cu perimetrul deschiderii de iluminare a părții
translucide, în m
Pup Perimetrul de referință al montantului
Pup,u Perimetrul exterior superior al montantului, în m
Pup,l Perimetrul exterior inferior al montantului, în m
Ue Transmitanță termică a profilului de margine, în W/(m2·K)
Uj Transmitanță termică a piesei de joncțiune, în W/(m2·K)
Ur Transmitanță termică totală a luminatoarelor cu profil de margine, dacă este
aplicabil, în W/(m2·K)
Ur,ref Transmitanță termică totală a unui luminator fără montant (model de referință), în
W/(m2·K)
Urc Transmitanță termică totală a luminatoarelor cu profil de margine, dacă este
aplicabil, și montant, în W/(m2·K)
Urc,ref300 Transmitanță termică totală a unui luminator cu montant (300 mm înălțime, model
de referință), în W/(m2·K)
Ut Transmitanță termică a părții translucide, în W/(m2·K)
Uup Transmitanță termică a montantului, în W/(m2·K)
Uup,e Transmitanță termică a montantului și profilului de margine, dacă este aplicabil, în
W/(m2·K)
v Limită verticală a anvelopei
Ψe Transmitanță termică liniară în zona de tranziție dintre profilul de margine și
13
SR EN 1873+A1:2016
montant în W/(m·K)
Ψj Transmitanță termică liniară în zona de tranziție dintre partea translucidă și piesa
de joncțiune, în W/(m·K)
Ψt Transmitanță termică liniară în zona de tranziție dintre partea translucidă și profilul
de margine, în W/(m·K)
5 Cerințe
5.1 Caracteristici referitoare la radiații
5.1.1 Generalități
Caracteristicile referitoare la radiații ale luminatoarelor individuale trebuie evaluate dacă sunt supuse
cerințelor din reglementări, în caz contrar această evaluare este voluntară.
Caracteristici referitoare la radiații sunt caracterizate în esență prin factorul de transmisie a luminii τD65,
factorul de transmisie directă a energiei solare τe și factorul de transmisie totală a energiei solare g.
Caracteristicile spectrale ale peretelui transparent al unui luminator individual includ caracteristicile
luminoase și solare și caracteristicile de reflexie și transmisie.
Caracteristicile sunt următoarele:
⎯ factorul de transmisie spectrală τ(λ) și factorul de reflexie spectrală ρ(λ) în domeniul lungimilor
de undă de la 300 nm până la 2450 nm;
⎯ factorul de transmisie a luminii τD65 și factorul de reflexie a luminii ρD65 pentru iluminantul
standard D65;
⎯ factorul de transmisie directă a energiei solare τe și factorul de reflexie directă a energiei solare
τe;
⎯ factorul de transmisie totală a energiei solare (factorul solar) g.
Caracteristicile sunt determinate pentru o incidență aproape normală a radiației cvasiparalele, folosind
distribuția radiației iluminantului standard D65 (a se vedea EN 410:2011, tabelul 1), distribuția radiației
solare în conformitate cu EN 410:2011, tabelul 2, și distribuția radiației ultraviolete (UV) în conformitate
cu EN 410:2011, tabelul 3.
Factorul solar depinde, precum toate celelalte caracteristici optice ale materialelor, de unghiul de
incidență. Se recomandă ca unghiul de incidență să fie luat în considerare pentru diferite poziții ale
soarelui.
5.1.2 Factorul de transmisie a luminii
Factorul de transmisie a luminii pentru materialul luminatorului este determinat ca factor de transmisie
totală a luminii pentru fiecare perete și pentru combinațiile posibile de pereți în luminatoarele noi de
material plastic și trebuie declarat de către producător în conformitate cu 6.2.1.
Valoarea τD65 înregistrată a factorului de transmisie totală a luminii trebuie să fie în limita a ± 5 % din
valoarea declarată.
5.1.3 Factor de transmisie directă a energiei solare τe
Factor de transmisie directă a energiei solare al materialului luminatorului este determinat ca factor de
transmisie a energiei solare al fiecărui perete și al combinațiilor posibile de pereți în luminatoarele noi
de material plastic și trebuie declarat de către producător în conformitate cu 6.2.2.
Valoarea τe înregistrată a factorului de transmisie a energiei solare trebuie să fie în limita a ± 5 % din
14
SR EN 1873+A1:2016
valoarea declarată.
5.1.4 Factor de transmisie totală a energiei solare g
Factorul de transmisie totală a energiei solare, g, așa cum este definit în EN 410, trebuie determinat
prin calcul în conformitate cu 6.2.3 sau prin măsurare în conformitate cu 6.2.3.
Metoda prin calcul este aplicabilă numai la pereți transparenți cu secțiune transversală simetrică în
plan.
Acolo unde metoda prin calcul nu este aplicabilă, factorul de transmisie totală a energiei solare trebuie
să fie măsurat.
5.2 Durabilitate
Această caracteristică trebuie evaluată dacă este supusă cerințelor din reglementări, în caz contrar
această evaluare este voluntară..
Durabilitatea produsului este evaluată prin măsurarea variației factorului de transmisie totală a luminii,
a indicelui de îngălbenire și a caracteristicilor mecanice, după procedura de îmbătrânire accelerată a
materialului părții translucide cu același nivel de energie pentru următoarele trei caracteristici pe
plăcile plane și/sau pe produsul finit. Procedura de îmbătrânire trebuie realizată în conformitate cu 6.3.
5.3 Etanșeitate la apă
această evaluare este voluntară.. Luminatorul de material plastic în condiția „închis” trebuie încercat în
conformitate cu 6.4. Nu trebuie să picure apă de pe fața interioară. Proiectarea luminatorului trebuie
să asigure scurgerea apei la exterior.
5.4 Performanțe mecanice
5.4.1 Rezistență la sarcini ascendente
Această caracteristică trebuie evaluată.
Pentru determinarea rezistenței la sarcină ascendentă luminatorul de material plastic trebuie încercat
și clasificat în conformitate cu 6.5.1.2.
O încercare se consideră reușită dacă nu apare nicio deteriorare și nicio deformare permanentă
semnificativă.
5.4.2 Rezistență la sarcini descendente
Această caracteristică trebuie evaluată.
Pentru determinarea rezistenței la sarcină descendentă, luminatorul de material plastic trebuie

încercat și clasificat în conformitate cu 6.5.1.3.
O încercare se consideră reușită dacă nu apare nicio deteriorare și nicio deformare permanentă
semnificativă.
15
SR EN 1873+A1:2016
5.4.3 Rezistență la impact
5.4.3.1 Impact cu corp dur de dimensiuni mici
această evaluare este voluntară..
O încercare se consideră reușită atunci când luminatoarele de material plastic sunt rezistente la
impactul cu un corp dur de dimensiuni mici, când sunt încercate în conformitate cu 6.5.2.1.
Produsele trebuie încercate întotdeauna cu montantul prevăzut sau specificat de producător.
Identificarea ansamblului încercat (luminatorul și montantul) este parte din informația care însoțește
performanța declarată.
5.4.3.2 Impact cu corp moale de dimensiuni mare
această evaluare este voluntară.
Pentru determinarea rezistenței la impact cu un corp moale de dimensiuni mari, luminatorul de

material plastic trebuie încercat și clasificat în conformitate cu 6.5.2.3.
Produsele trebuie încercate întotdeauna cu montantul prevăzut sau specificat de producător.
Identificarea ansamblului încercat (luminatorul și montantul) este parte din informația care însoțește
performanța declarată.
O încercare se consideră reușită dacă nici sacul nici joja nu pot trece prin epruvetă.
5.5 Reacție la foc
Această caracteristică trebuie evaluată când este supusă cerințelor din reglementări, în caz contrar
Reacția la foc a materialelor luminatorului trebuie clasificată în conformitate cu EN 13501-1.
NOTA 1 – În conformitate cu Regulamentul Produse pentru Construcții (CPR), produsele trebuie evaluate în
„condiții de utilizare finală" în perioada de preextindere generalizată a unui incendiu N1). Aceasta implică în general
faptul că nu este posibil să se aprecieze performanța unui produs fabricat din multe componente (cum ar fi, de
exemplu, garnituri de cauciuc, cadru de aluminiu, ventilator din PE) prin evaluarea materialelor în mod individual.
Luminatorul trebuie clasificat cu cea mai puțin favorabilă clasificare a oricăruia dintre materialele din
care este făcut, dacă poate fi clar demonstrat că caracteristicile de reacție la foc ale luminatorului
complet nu sunt mai slabe decât ale celui mai slab material în ceea ce privește performanța de reacție
la foc. În acest caz, atunci când montarea și prinderea unui material pot influența performanța acestuia
(încercarea SBI EN 13823 și încercarea cu flacără mică EN ISO 11925-2), încercările în scopul
clasificării trebuie efectuate pe materialele în conformitate cu metoda de încercare potrivită. Cerințele
pentru montare și prindere sunt prezentate în anexa E care tratează metodele de încercare.
Produsul și/sau componenta individuală se consideră că satisfac cerințele pentru clasa de

performanță a reacției la foc caracteristice în conformitate cu Decizia CE relevantă privind Clasificarea
Fără Încercări Suplimentare (CWFT = Classified Without Further Testing) fără să fie nevoie de
încercări pe baza conformității sale cu specificația produsului detaliată în acea decizie și având
acoperită de acea decizie aplicația sa de utilizare finală preconizată.
N1)NOTĂ NAȚIONALĂ – „Perioada de preextindere generalizată a unui incendiu” este traducerea expresiei din
limba engleză „pre-flashover period of a fire”.
16
SR EN 1873+A1:2016
Componentele relevante sunt
⎯ profil incluzând elemente de separare termică ale cadrelor izolate termic (de exemplu, ramă,
cadru, montant);
⎯ elemente de umplere (de exemplu, vitraje, panouri);
⎯ garnitură între elemente de umplere și profil;
⎯ garnitură între cadru/montant și șasiu;
⎯ garnitură suplimentară;
⎯ acoperire organică (dacă este relevant și nu face parte din încercarea profilului);
⎯ mecanismul de deschidere inclusiv suporturile.
Componente mici cu dimensiuni nu mai mari de 50 mm x 50 mm și greutate nu mai mare de 50 g pot

să nu fie luate în considerare pentru evaluarea finală a unei clasificări.
Garniturile nu trebuie luate în considerare, fiind tratate ca produse care au suprafețe mici.
În conformitate cu EN 13501-1, clasa F este clasificarea utilizată pentru produse care nu sunt
încercate deloc sau pentru produsele care nu au satisfăcut criteriile de performanță cerute pentru
clasa E.
NOTA 2 – Clasificarea în clasa F poate fi suficientă pentru multe state membre din CE. În prezent, sunt doar
câteva state membre care au o cerință pentru cel puțin clasa E. De aceea, în general nu este necesar să se
revendice o clasificare mai bună decât clasa E pentru a acoperi cerința din statele membre din CE, cu excepția
cazurilor când, pentru circumstanțe particulare, este cerută o clasificare mai bună.
Componentele cu propriul lor standard de produs (de exemplu, produse de sticlă sau părți de ferestre)
nu este necesar să fie încercate din nou. Clasa pentru acele componente trebuie luată din acel
standard de produs în cauză.
5.6 Rezistență la foc
Rezistența la foc este considerată nerelevantă pentru acest produs, deoarece luminatoarele nu sunt
destinate pentru a se utiliza în mod specific pentru a furniza rezistență la foc.
5.7 Performanță la foc exterior
această evaluare este voluntară. Produsul trebuie încercat în conformitate cu CEN/TS 1187 metoda 1
sau metoda 4 și clasificat în conformitate cu EN 13501-5. Produsele de încercat trebuie să fie
instalate, în plus față de prevederile generale indicate în metoda de încercare relevantă, într-o
manieră reprezentativă pentru utilizarea finală preconizată.
5.8 Permeabilitate la aer
Această caracteristică trebuie să fie evaluată când este supusă cerințelor din reglementări, în caz
contrar această evaluare este voluntară.
Pentru determinarea permeabilității la aer, luminatorul de material plastic trebuie încercat și clasificat
în conformitate cu 6.7.
5.9 Rezistență termică
Rezistența termică este determinată prin declararea transmitanței termice a luminatorului complet.
17
SR EN 1873+A1:2016
Luminatoarele individuale sunt elemente tridimensionale care sunt ridicate deasupra suprafeței
acoperișului. Acest aspect trebuie să fie luat în considerare la determinarea valorii U total.
Toate valorile U sunt determinate în raport cu suprafața totală exterioară, în conformitate cu anexa D.
5.10 Izolație la zgomot aerian
Izolația la zgomot aerian trebuie determinată ca indice de izolare la zgomot aerian Rw (Ctr, C) al
luminatoarelor de material plastic și luminatoarelor cu montanți, în conformitate cu EN ISO 10140-1,
EN ISO 10140-2, EN ISO 10140-4, EN ISO 10140-5.
NOTĂ – În absența măsurărilor, se acceptă că valorile indicate în tabelul 1 se aplică pentru indicii de izolare la
zgomot aerian Rwt ale unor părții translucide tipice în conformitate cu figura 3.
Tabelul 1 – Indici de izolare la zgomot aerian
Indice de izolare la zgomot aerian Rwt

Tip de parte translucidă
dB
perete simplu, placă compactă 12
perete dublu, placă compactă 20
perete triplu, placă compactă 22
5.11 Emisie de substanțe periculoase
Reglementările naționale privind substanțele periculoase pot necesita verificarea și declararea emisiei,
și câteodată a conținutului, atunci când produsele pentru construcții acoperite de acest standard sunt
introduse pe acele piețe.
În absența unor metode de încercare europene armonizate, se recomandă ca verificarea și declararea

emisiei/conținutului să se facă ținând seama de prevederile naționale de pe piața de utilizare.
NOTĂ – O bază de date informativă care acoperă prevederi europene și naționale privind substanțele
periculoase este disponibilă în pagina web Construcții pe site-ul EUROPA accesibilă la adresa:
http://ec.europa.eu/enterprise/construction/cpd-ds/
18
SR EN 1873+A1:2016
6 Încercare și clasificare
6.1 Generalități
Valabilitatea rezultatelor pentru fiecare încercare pe un luminator descrisă în acest document poate fi
extinsă prin calcul și/sau corelare la toate luminatoarele dintr-o familie, cu condiția ca selectarea
luminatoarelor încercate să fie făcută în conformitate cu 6.9.
6.2 Caracteristici referitoare la radiații
6.2.1 Factor de transmisie totală a luminii
Factorul de transmisie totală a luminii τD65 pentru plăci compacte trebuie determinat prin încercare
folosind un spectrofotometru în conformitate cu EN ISO 13468-1 sau ISO 13468-2.
Factorul de transmisie totală a luminii al plăcilor alveolare PC trebuie determinat ca factor de

transmisie a luminii τD65 prin încercare folosind un spectrofotometru în conformitate cu EN 16153.
Factorul de transmisie totală a luminii pentru plăci alveolare PMMA trebuie determinat ca factor de
transmisie a luminii τA prin încercare folosind un spectrofotometru în conformitate cu
EN ISO 12017:1996, anexa A.
Factorul de transmisie totală a luminii pentru combinația diferitelor materiale este calculat în
conformitate cu ecuațiile indicate în EN 410.
Dacă metoda de încercare de referință specificată mai sus nu este folosită pentru încercările aferente
controlului producției în fabrică, trebuie să se aplice metoda alternativă prezentată în anexa B.
Pentru încercările privind factorul de transmisie totală luminii, se face o încercare pe tipul de material,
tipul de culoare, grosime și producătorul de material plastic/rășină.
6.2.2 Determinarea factorului de transmisie directă a energiei solare τe
Factorul de transmisie directă a energiei solare τe trebuie determinat prin măsurare sau prin calcul.
Pentru măsurare, se utilizează modul de lucru și calorimetrul descrise în [1].
Pentru calcul, se utilizează metodele descrise în EN 410.
6.2.3 Determinarea factorului de transmisie totală a energiei solare g
Factorul de transmisie totală a energiei solare g trebuie determinat prin măsurare sau prin calcul.
Pentru măsurare, se utilizează modul de lucru și calorimetrul descrise în [1].
Pentru calcul, se utilizează metodele descrise în EN 410.
6.3 Durabilitate
6.3.1 Clasificare pentru durabilitate
6.3.1.1 Variația factorului de transmisie totală a luminii τv și a indicelui de îngălbenire Yl (ΔYl)
Luminatoarele de material plastic sunt clasificate în 9 tipuri, așa cum sunt prezentate în tabelul 2.
19
SR EN 1873+A1:2016
Tabelul 2 – Clasificarea materialului în funcție de variația factorului de transmisie totală a
luminii τD65 și a indicelui de îngălbenire Yl (ΔYl)
HC Variația τD65
Tip ΔYl
GJ/m2 %
ΔA 18 ≤5 ≤ 10
ΔB 18 ≤5 ≤ 20
ΔC 18 ≤ 10 ≤ 10
ΔD 18 ≤ 10 ≤ 20
ΔE 10 ≤ 10 ≤ 10
ΔF 10 ≤ 10 ≤ 20
ΔG 10 ≤ 15 ≤ 20
ΔH 6 ≤ 15 ≤ 20
ΔI 4 ≤ 15 ≤ 20
Valorile indicate pentru variația factorului de transmisie totală a luminii τD65 se referă la variația
procentuală a valorii inițiale.
Notă – Informații suplimentare privind aplicarea tabelului 1 sunt disponibile în EN 16153.
6.3.1.2 Variația proprietăților mecanice cu îmbătrânirea
Rezistența la tracțiune și modulul lui Young sunt proprietăți de material care pot varia cu îmbătrânirea.
Atunci când se cere, variația proprietăților trebuie determinată printr-o încercare la încovoiere (sau o
încercare la tracțiune) așa cum este definit la 6.3.5.
Reducerea procentuală a modulului lui Young, E, și a rezistenței la tracțiune, σ, comparativ între

eșantioane noi și eșantioane îmbătrânite prin expuneri la energie (Hc), așa cum este descris în
tabelul 2, trebuie apoi să fie exprimată în conformitate cu tabelele 3 și 4.
Tabelul 3 – Clasificarea materialului în funcție de variația modulului E după procedura de

îmbătrânire la același nivel de energie Hc selectat din tabelul 2
ΔE
Tip
%
Cu 0 0
Cu 1 0 > ΔE ≥ -10
Cu 2 -10 > ΔE ≥ -20
Cu 3 -20 > ΔE ≥ -30
Tabelul 4 – Clasificarea materialului în funcție de variația lui σ după procedura de îmbătrânire

la același nivel de energie Hc selectat din tabelul 2
Δσ
Tip
%
Ku 0 0
Ku 1 0 > Δσ ≥ -10
Ku 2 -10 > Δσ ≥ -20
Ku 3 -20 > Δσ ≥ -30
20
SR EN 1873+A1:2016
6.3.2 Condiții pentru îmbătrânire accelerată
Încercarea trebuie realizată în conformitate cu EN ISO 4892-1. Distribuția spectrală a radiației cu arc
de xenon cu filtre trebuie să fie în conformitate cu EN ISO 4892-2.
Trebuie respectate următoarele condiții de încercare:
⎯ temperatura panoului negru (45 ± 3) °C;

⎯ temperatura standard a corpului negru (65 ± 3) °C.
Se poate folosi fie temperatura panoului negru, fie temperatura standard a corpului negru, în funcție
de caracteristicile aparaturii:
⎯ temperatura aerului în camera de încercare: de la +30 °C până la +35 °C;

⎯ umiditatea relativă în perioada de uscare: (65 ± 5) %;
⎯ ciclul de pulverizare: 120 min = 18 min ploaie + 102 min uscare;
sau acolo unde aceste dotări nu sunt disponibile, sunt permise durate de 9 min și, respectiv, 51 min.
Dimensiunile eșantioanelor de încercat trebuie să fie suficiente pentru a permite încercarea succesivă
pentru factorul de transmisie a luminii (a se vedea 6.3.3), indicele de îngălbenire (a se vedea 6.3.4) și
caracteristicile mecanice (a se vedea 6.3.5).
Epruvetele pentru aceste încercări trebuie să fie reprezentative pentru plăcile folosite în practică și nu
mai groase decât acestea.
6.3.3 Variația factorului de transmisie a luminii
6.3.3.1 Aparatură
Se determină factorul de transmisie totală a luminii folosind un spectrofotometru așa cum este descris
la 6.2, înainte și după procedura de îmbătrânire.
6.3.3.2 Piese de încercat
Se folosesc 10 piese de încercat alese la întâmplare astfel încât să fie reprezentative.
6.3.3.3 Mod de lucru
Se etalonează și se pun în funcțiune spectrofotometrul și alte instrumente, în conformitate cu

instrucțiunile furnizate de producător.
Se obțin date de transmisie spectrală a fluxului luminos în aer în domeniul lungimilor de undă de la
380 nm până la 780 nm.
6.3.3.4 Exprimarea rezultatelor
Variația factorului de transmisie a luminii este exprimată ca media variației factorului de transmisie
totală a luminii al fiecărei piese de încercat. Aceste valori sunt evaluate în procente din valoarea
inițială.
6.3.4 Variația indicelui de îngălbenire
6.3.4.1 Aparatură
Se determină indicele de îngălbenire folosind un spectrofotometru așa cum este descris la 6.2, înainte
21
SR EN 1873+A1:2016
și după procedura de îmbătrânire.
6.3.4.2 Piese de încercat
Trebuie folosite aceleași piese de încercat utilizate deja pentru variația factorului de transmisie a
luminii.
6.3.4.3 Mod de lucru
Se etalonează și se pun în funcțiune spectrofotometrul și alte instrumente, în conformitate cu

instrucțiunile furnizate de producător.
Se obțin date de transmisie spectrală a fluxului luminos în aer în domeniul lungimilor de undă de la
380 nm până la 780 nm.
6.3.4.4 Exprimarea rezultatelor
Se calculează componenții tricromatici pentru iluminantul D65, standard CIE, în conformitate cu

EN ISO 11664-2 și observatorul standard CIE de 2°, în conformitate cu EN ISO 11664-1, prin
integrarea numerică a datelor spectrale înregistrate sau prin integrarea automată în timpul funcționării
spectrofotometrului.
Se calculează mărimea și semnul indicelui de îngălbenire din următoarea relație:

100(1,2985 X − 1,1335 Z )
YI =
Y
Se calculează mărimea și sensul variației indicelui de îngălbenire din următoarea relație:
YI = YI - YI0
6.3.5 Variația caracteristicilor mecanice după îmbătrânire
Se măsoară rezistența la încovoiere și modulul E corespunzător pentru materialul plăcilor, în

conformitate cu EN ISO 14125 sau EN ISO 178, pentru eșantioane noi și eșantioane îmbătrânite prin
expuneri la energie (Hc) așa cum este descris în tabelul 1.
Dacă nu se poate executa o încercare la încovoiere, se măsoară rezistența la tracțiune și modulul E

corespunzător, în conformitate cu EN ISO 527-1 și EN ISO 527-2.
Sunt folosite pentru evaluare patru piese de încercat, două eșantioane noi și două eșantioane
îmbătrânite.
Încercările la încovoiere sau la tracțiune și la transmisie a luminii trebuie realizate pe același eșantion,
asigurându-se că suprafața îmbătrânită este sub tensiune.
6.3.6 Epruvetă
Pentru durabilitate, se face o încercare pe tipul de material, tipul de culoare, tipul suprafeței de
protecție, grosimea și producătorul de material plastic/rășină.
6.4 Etanșeitate la apă
6.4.1 Principiu
Această încercarea simulează efectul apei de ploaie sau zăpezii topite care poate curge pe suprafața
exterioară a luminatorului de material plastic.
22
SR EN 1873+A1:2016
6.4.2 Mod de lucru
Luminatorul trebuie încercat cu un montant reprezentativ al familiei așa cum se definește la 6.9 sau cu
un montant substituent adecvat pentru a simula un montant furnizat de client. Luminatorul, în poziție
„închis”, dacă este de tip cu deschidere, așa cum este instalat pe acoperiș, trebuie pulverizat cu apă
astfel:
- apa este pulverizată pe toată zona de încercare, duzele fiind în poziție orizontală;
- volumul de curgere pe zona de încercare este de la 2 l/(m2 · min) până la 3 l/(m2 · min);
- durata încercării este de 60 min.
Raportul de încercare trebuie să indice gradul de înclinare la care s-a executat încercarea.
6.4.3 Aparatură
Aparatura folosită trebuie să fie conformă cu figura 4, ceea ce permite pulverizarea apei printr-un
sistem de duze montat pe o rețea dreptunghiulară. Ansamblul de duze trebuie să acopere întreaga
suprafață pătrată raportată la planul orizontal, așa cum se prezintă în figura 4. Poziția verticală a
rețelei de duze trebuie să fie fixată la (200 ± 5) mm deasupra celui mai înalt punct al luminatorului de
material plastic.
6.4.4 Epruvetă
Pentru etanșeitatea la apă, se realizează o încercare în condițiile cele mai puțin favorabile privind
dimensiunea luminatorului (de obicei, cea mai mare dimensiune a suprafeței sau perimetrului
luminatorului), conexiunea dintre luminator și montant și panta de instalare.
23
SR EN 1873+A1:2016
Dimensiuni în milimetri
Legendă
1 duză
Figura 4 – Aparatură de încercare pentru etanșeitatea la apă
6.5 Performanțe mecanice
6.5.1 Rezistență la sarcini ascendente și descendente
6.5.1.1 Generalități
Această procedură de încercare servește la aprecierea comportării luminatoarelor și luminatoarelor cu
24
SR EN 1873+A1:2016
montanți sub diverse sarcini.
6.5.1.2 Clasificare pentru sarcină ascendentă
În funcție de rezistența lor la sarcini ascendente, luminatoarele de material plastic sunt clasificate în
unul din cele trei tipuri indicate în tabelul 5.
Tabelul 5 – Tipuri de sarcini ascendente

Sarcină
Tip
N/m2
UL 1500 1 500
UL 3000 3 000
UL A a Aa
a Valoarea A poate fi aleasă pentru a satisface cerințe specifice.
Notările UL 1500, UL 3000 și UL A sunt reprezentative pentru încercarea la sarcina ascendentă în

N/m2 aplicată.
Valoarea cea mai scăzută pentru sarcina ascendentă nu trebuie să fie mai mică de UL 200.
6.5.1.3 Clasificare pentru sarcină descendentă
În funcție de rezistența lor la sarcini descendente, luminatoarele de material plastic sunt clasificate în
unul din cele cinci tipuri indicate în tabelul 6.
Tabelul 6 – Tipuri de sarcini descendente

Sarcină
Tip
N/m2
DL 750 750
DL 1125 1 125
DL 1750 1 750
DL 2500 2 500
a
DL A Aa
a Valoarea A se poate alege pentru satisfacerea cerințelor
specifice.
Notările DL 750, DL 1125, DL 1750, DL 2500 și DL A sunt reprezentative pentru încercarea la sarcina
descendentă în N/m2 aplicată.
Valoarea cea mai scăzută pentru sarcina descendentă nu trebuie să fie mai mică de DL 100.
6.5.1.4 Aparatură de încercare și mod de lucru
Încercarea trebuie realizată astfel:

a) se realizează încercările pe un luminator de material plastic nou cu montant la o temperatură
de (23 ± 4) °C;
b) se fixează montantul pe suporturi rigide în conformitate cu instrucțiunile producătorului pentru
utilizarea normală (numărul și poziționarea suporturilor, prinderilor etc.);
c) se conectează luminatorul de material plastic (sau cadrul de deschidere dacă este cazul) de
montant prin mijloacele de prindere folosite în mod normal de către producător și în
conformitate cu instrucțiunile producătorului;
d) dacă luminatorul este de tip cu deschidere – se efectuează încercarea cu luminatorul închis;
25
SR EN 1873+A1:2016
e) se aplică sarcina numai pe peretele exterior al luminatorului de încercat, se poate folosi
presiunea aerului pentru a simula sarcini pozitive sau negative. Dimensiunea deschiderii din
acoperiș (a se vedea figura 1) trebuie supusă încercării;
f) se pot folosi sarcini echivalente (adică folosirea greutăților în loc de presiunea aerului);
g) dacă sunt folosite greutăți pentru sarcini descendente, trebuie să fie utilizată suprafața totală;
h) pentru sarcini ascendente trebuie să fie utilizată suprafața de iluminare, cu referire la figura 1;
+2
i) se menține sarcina timp de 6 min la valoarea cerută cu o exactitate de 0 %;
j) dacă este folosită presiunea aerului ca sarcină, se măsoară presiunea în funcție de timpul
înregistrat pe o diagramă.
NOTĂ - Ca rezultat al metodei de încercare cu vacuum sau suprapresiune, forțele vor fi perpendiculare pe
suprafața luminatorului, în timp ce forțele reale pot fi perpendiculare pe orizontală. Diferențele sunt considerate
neglijabile și sunt luate în considerare în estimarea factorilor naționali de siguranță, dacă există.
6.5.1.5 Epruvetă
Pentru rezistența la sarcini ascendente, se realizează o încercare în condițiile cele mai puțin favorabile
privind dimensiunea luminatorului și montantului, tipul de material, peretele exterior cel mai subțire,
tipul conexiunii dintre luminator și montant.
Pentru rezistența la sarcini descendente, se realizează o încercare în condițiile cele mai puțin
favorabile privind dimensiunea luminatorului și montantului, tipul de material, grosimea peretelui
(pereților) și tipul conexiunii dintre luminator și montant. Luminatorul poate fi încercat cu toți pereții,
acest lucru trebuind să fie indicat în raportul de încercare.
6.5.2 Rezistență la impact
6.5.2.1 Impact cu corp dur de dimensiuni mici
6.5.2.1.1 Generalități
Această procedură de încercare servește la aprecierea comportării luminatoarelor de material plastic

cu montanți la impactul cu o bilă de oțel care cade de la o înălțime de 1,0 m deasupra punctului de
impact, în mediu de laborator.
6.5.2.1.2 Echipament și mod de lucru
Echipamentul și modul de lucru pentru încercare sunt următoarele:
⎯ epruvetele și echipamentul trebuie să fie la temperatura de (23 ± 4) °C;

⎯ se fixează montantul pe un suport orizontal rigid în conformitate cu instrucțiunile producătorului
pentru utilizare normală (numărul și poziția prinderilor etc.);
⎯ se conectează luminatorul de material plastic (sau cadrul de deschidere, dacă este cazul) de
montant cu ajutorul prinderilor utilizate în mod normal de producător și în conformitate cu
instrucțiunile producătorului;
⎯ dacă luminatorul este de tip cu deschidere, se execută încercarea cu luminatorul în poziția
„închis”;
⎯ se folosește o bilă de oțel cu masa de 250 g ± 1 %;
⎯ se încearcă rezistența la impact în trei puncte, localizate pe suprafața de iluminare a luminatorului,
la centru, la un colț sau la margine, pentru tipurile circulare, și în cea mai defavorabilă poziție.
Încercarea este satisfăcătoare dacă bila de oțel nu trece prin produs în niciuna dintre cele trei poziții.
26
SR EN 1873+A1:2016
6.5.2.2 Epruvetă
Pentru încercarea la impact cu un corp dur de dimensiuni mici, se realizează o încercare în condițiile
cele mai puțin favorabile privind dimensiunea luminatorului (de obicei, dimensiunea cea mai mică a
suprafeței sau perimetrului luminatorului), tipul de material, grosimea peretelui exterior și tipul
conexiunii dom/montant.
6.5.2.3 Impact cu corp moale de dimensiuni mari
6.5.2.3.1 Generalități
Această procedură de încercare servește la aprecierea comportării unui luminator de material plastic
cu montant la impactul unui sac sfero-conic cu masa de 50 kg care cade de la o înălțime dată, în
mediu de laborator.
6.5.2.3.2 Clasificare pentru impact cu corp moale de dimensiuni mari
Tabelul 7 – Tipuri de sarcini de impact cu corp moale de dimensiuni mari
Energie de impact
Tipuri
J
SB 1200 1 200
SB 800 800
SB 600 600
SB 300 300
a
SB A Aa
a Valoarea A poate fi aleasă pentru a satisface cerințe specifice.
Notările SB 1200, SB 800, SB 600, SB 300 și SB A sunt reprezentative pentru încercarea la energia
de impact aplicată, exprimată în jouli.
6.5.2.3.3 Echipament și mod de lucru
Echipamentul și modul de lucru pentru încercare sunt următoarele:

a) epruvetele și echipamentul trebuie să fie la temperatura de (23 ± 4) °C;
b) se fixează montantul pe un suport orizontal rigid, în conformitate cu instrucțiunile producătorului
pentru utilizare normală (numărul și poziția prinderilor etc.). Se execută prinderea de structura
suport sau de pământ astfel încât să nu apară sub luminator nicio presiune exercitată de aer;
c) se conectează luminatorul de material plastic (sau cadrul de deschidere, dacă este cazul) de
montant cu ajutorul prinderilor utilizate în mod normal de producător și în conformitate cu
instrucțiunile producătorului;
d) se execută încercarea cu luminatorul închis;
e) se suspendă sacul definit în EN 596 la o înălțime (distanța între cel mai jos punct la sacului și
viitorul punct de impact) de:
2,40 m ± 1% pentru tipul SB 1200,
0,60 m ±1% pentru tipul SB 300, și
(A x 0,002) m ±1% pentru tipul SB A
deasupra punctului de impact și se lasă să cadă sacul, fără viteză inițială;
27
SR EN 1873+A1:2016
f) se încearcă rezistența la impact într-un punct, care este determinat ca fiind cel mai nefavorabil
punct, localizat într-o zonă situată între 0,5 m și 1,0 m de la marginea exterioară a luminatorului.
Dacă una din cele două laturi ale luminatorului este mai mică de 1,0 m, se execută încercarea pe
linia centrală;
g) trebuie executată numai o singură încercare pe fiecare eșantion de luminator;
h) fără a schimba poziția sacului, se examinează epruveta de încercat la un minut după impact
pentru a se verifica dacă un etalon sferic cu diametru de 300 mm poate trece prin ea.
6.5.2.3.4 Epruvetă
Pentru încercarea la impact cu un corp moale de dimensiuni mari se realizează o încercare în

condițiile cele mai puțin favorabile privind dimensiunea luminatorului (de obicei, dimensiunea cea mai
mică a suprafeței sau perimetrului luminatorului), tipul de material, grosimea peretelui (pereților) și tipul
conexiunii dom/montant.
6.6 Comportare la foc
Luminatorul trebuie încercat și clasificat în conformitate cu EN 13501-1, atunci când se încearcă în

conformitate cu anexa E.
6.7 Permeabilitate la aer
Luminatoarele trebuie încercate și clasificate în conformitate cu următoarele:
Încercarea trebuie efectuată aplicând la interiorul epruvetei de încercat o serie de presiuni pozitive și
măsurând permeabilitatea la aer în conformitate cu anexa C.
Clasele sunt indicate de cantitatea totală de aer în raport cu perimetrul luminatorului la diferite
presiuni.
Perimetrul de referință este lungimea perimetrului suprafeței de iluminare a luminatorului așa cum este
definită în figura 1.
Clasele sun indicate în tabelul 8 și figura 5.
Tabelul 8 – Clase de permeabilitate la aer

Presiune internă Debit de aer maxim m3/h/m
Pa Ap 12 Ap 50 Ap A
4 1,4 6 A/8,4
100 12 50 A
Notările 12, 50 și A din clasele menționate mai sus reprezintă permeabilitatea la aer maximă în m3/h/m
măsurată când luminatorul este încercat în conformitate cu anexa C.
Clasa Ap A poate exprima performanțe mai bune sau mai slabe decât clasele definite în tabel.
28
SR EN 1873+A1:2016
EN 1873 CLASE DE PERMEABILITATE LA AER

Debit de aer m3/h/m
Presiunea internă Pa [N/m2]
Figura 5 – Diagrama debitul maxim de aer în funcție de presiunea de încercare
6.8 Transmitanța termică
Transmitanța termică a luminatoarelor se poate determina prin măsurare sau calcul în conformitate cu
anexa D.
6.9 Relații între caracteristici, familii și epruvete
În general, pentru fiecare caracteristică definită în conformitate cu acest standard, trebuie încercată
proiectarea critică.
De aceea, familia și epruvetele corespondente sunt definite în funcție de caracteristici (a se vedea

7.2.1).
În următorul tabel sunt descrise definițiile familiei în funcție de caracteristicile și proiectele

reprezentative pentru epruvete.
29
SR EN 1873+A1:2016
Tabelul 9 – Determinarea epruvetelor pentru fiecare caracteristică și familie

Caracteristică Familie Epruvetă
Factor de transmisie a luminii Familia este definită prin proiectarea Parte translucidă
părții translucide, incluzând toți pereții
realizați dintr-un material definit, cu o
grosime definită și cu o pigmentare
definită a fiecărui perete.
Durabilitate Familia este definită prin proiectarea Peretele exterior al părții
peretelui exterior al părții translucide translucide
realizat dintr-un material definit, cu o
grosime definită și cu o pigmentare
definită.
Etanșeitate la apă Familia este definită prin același A se vedea 6.4.4
principiu de proiectare.
Rezistență la sarcini Familia este definită prin același 6.5.1.5

descendente principiu de proiectare și aceleași
materiale și detalii constructive, de
Rezistență la sarcini exemplu, tipul profilelor de margine și al
ascendente pieselor de joncțiune (dacă există),
numărul și distanța maximă a prinderilor
pe montant sau pe suportul rigid și
materialul și grosimile pereților din
partea translucidă.
Sarcină de impact Familia este definită prin același Cea mai mare și cea mai mică
principiu de proiectare și aceleași suprafață de iluminare, având în
Corp moale de dimensiuni materiale și detalii constructive, de vedere că epruveta definește
mari exemplu, tipul profilelor de margine și al grosimea minimă și numărul
pieselor de joncțiune (dacă există), minim de pereți
numărul și distanța maximă a prinderilor
pe montant sau pe suportul rigid și
materialul și grosimile pereților din
partea translucidă.
Sarcină de impact Familia este definită prin același Suprafața de iluminat cea mai
principiu de proiectare. mică
Corp dur de dimensiuni mici
Reacție la foc A se vedea anexa E. A se vedea anexa E.
Foc exterior Familia este definită prin același A se vedea CEN/TS 1187
principiu de proiectare și aceleași
materiale și detalii constructive.
Transmitanță termică Familia este definită prin același A se vedea anexa D.
principiu de proiectare.
Aceleași materiale și detalii
constructive, de exemplu, tipul profilelor
de margine și al pieselor de joncțiune
(dacă există), și aceeași parte
translucidă.
Izolație la zgomot aerian Familia este definită prin același În conformitate cu metoda de
principiu de proiectare și aceleași încercare.
exemplu, tipul profilelor de margine și al
pieselor de joncțiune (dacă există), și
același parte translucidă.
Permeabilitate la aer Familia este definită prin același A se vedea anexa C.
principiu de proiectare și aceleași
exemplu, tipul profilelor de margine și al
pieselor de joncțiune (dacă există), și
aceeași parte translucidă.
30
SR EN 1873+A1:2016
6.10 Raport de încercare
Raportul de încercare trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

a) numele producătorului;
b) referința la acest standard;
c) condițiile de încercare (de exemplu, montantul substituent);
d) data încercării;
e) rezultatele încercării;
f) descrierea și schița luminatorului și a luminatorului cu montant în conformitate cu 3.1 și 3.5,
inclusiv o specificație a materialului de construcție folosit;
g) indicație asupra restricțiilor în utilizare;
locul și data încercării;
h)
i) locul și data emiterii și semnătura autorizată
7 Evaluarea și verificarea constanței performanței - EVCP
7.1 Generalități
Conformitatea luminatoarelor individuale de material plastic cu cerințele acestui standard european și

cu performanțele declarate de producător în DoP trebuie demonstrată prin:
⎯ determinarea produsului tip;

⎯ controlul producției în fabrică de către producător, incluzând evaluarea produsului.
Producătorul trebuie să păstreze permanent controlul general și trebuie să dețină mijloacele necesare
pentru a-și asuma responsabilitatea pentru produsul cu performanța sa declarată (performanțele sale
declarate).
7.2 Încercare de tip
Încercarea de tip trebuie efectuată pentru a se demonstra conformitatea cu acest standard european.
Încercările realizate anterior în conformitate cu prevederile acestui standard se pot lua în considerare
dacă se demonstrează că acestea au fost efectuate cu aceeași metodă de încercare sau una mai
riguroasă, sub același sistem EVCP, pe același produs sau pe produse cu proiectare, construcție și
funcționalitate similare, astfel încât rezultatele să fie aplicabile produsului în cauză.
În scopuri de evaluare, produsele fabricantului se pot grupa pe familii, atunci când se consideră că
rezultatele pentru una sau mai multe caracteristici ale oricărui produs din cadrul familiei sunt
reprezentative pentru aceleași caracteristici pentru toate celelalte produse din cadrul aceleiași familii
(un produs poate fi în familii diferite pentru caracteristici diferite).
Produsele se pot grupa în familii diferite pentru caracteristici diferite.
Se recomandă să se facă referință la standardele de metodă de încercare pentru a se permite

selectarea unui eșantion reprezentativ potrivit.
În plus, încercarea de tip trebuie efectuată la începerea producției unui nou tip de luminatoare
individuale de material plastic (dacă nu este membru al aceleiași familii) sau la începutul aplicării unei
31
SR EN 1873+A1:2016
noi metode de producție (acolo unde aceasta poate afecta proprietățile declarate).
Atunci când se utilizează componente ale căror caracteristici au fost deja determinate, de către
producătorul componentei, pe baza conformității cu alte standarde de produs, nu este necesar ca
aceste caracteristici să fie reevaluate. Specificațiile acestor componente, precum și schema de
inspecție, trebuie să fie documentate, pentru a asigura conformitatea lor.
În cazul produselor care poartă marcaj reglementat în conformitate cu specificațiile europene

armonizate corespunzătoare, se poate presupune că au performanțele declarate în DoP, deși aceasta
nu înlocuiește responsabilitatea producătorului de luminatoare individuale de material plastic de a
asigura că luminatorul individual de material plastic, în întregime, este proiectat corect iar produsele
sale componente au valorile de performanță necesare pentru a satisface proiectul.
Toate caracteristicile de la 5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 5.5, 5.7, 5.8, 5.9 și 5.10 trebuie să facă obiectul încercării
de tip. Ori de câte ori se produce o modificare privind proiectul luminatorului individual de material
plastic, materia primă sau furnizorul de componente, ori procesul de producție (corelat cu definirea
unei familii), care ar putea afecta semnificativ una sau mai multe caracteristici, încercările de tip
trebuie repetate pentru caracteristica respectivă (caracteristicile respective).
7.2.2 Rapoarte de încercare
Rezultatele determinării produsului tip trebuie să fie documentate în rapoarte de încercare. Toate
rapoartele de încercare trebuie păstrate de producător cel puțin 10 ani după ultima dată de producție a
luminatoarelor individuale de material plastic la care se referă.
7.3 Controlul producției în fabrică (CPF)
Producătorul trebuie să stabilească, să documenteze și să mențină un sistem CPF pentru a asigura că

produsele introduse pe piață sunt conforme cu caracteristicile de performanță declarate.
Sistemul CPF trebuie să se compună din proceduri, din inspecții și încercări și/sau evaluări regulate și
din utilizarea rezultatelor pentru a ține sub control materia primă și alte materiale sau componente
încorporate, echipamentul, procesul de producție și produsul.
Toate elementele, cerințele și prevederile adoptate de producător trebuie să fie documentate într-o
manieră sistematică sub formă de politici și proceduri scrise.
Această documentație a sistemului de control al producției trebuie să asigure o înțelegere comună a

evaluării conformității și să permită obținerea caracteristicilor de produs cerute și verificarea
funcționării eficiente a sistemului de control al producției.
Controlul producției în fabrică reunește deci tehnicile operaționale și toate măsurile care permit
menținerea și controlul conformității produsului cu această specificație tehnică.
7.3.2 Cerințe generale
7.3.2.1 Introducere
Producătorul este responsabil de organizarea implementării eficiente a sistemului de control al

producției în fabrică. Sarcinile și responsabilitățile din organizarea controlului producției trebuie să fie
documentate și această documentație trebuie să fie ținută la zi.
În fiecare fabrică, producătorul poate delega această acțiune unei persoane având autoritatea
necesară pentru:
32
SR EN 1873+A1:2016
⎯ a identifica proceduri pentru demonstrarea conformității produsului în etapele potrivite ale

producției;
⎯ a identifica și înregistra orice caz de neconformitate;
⎯ a identifica proceduri pentru corectarea cazurilor de neconformitate.
Producătorul trebuie să întocmească și să mențină actualizate documentele care definesc controlul

producției în fabrică. Se recomandă ca documentația și procedurile producătorului să fie
corespunzătoare produsului și procesului de fabricație. Se recomandă ca sistemul de CPF să atingă
un nivel corespunzător de încredere în constanța performanței produsului. Acest lucru implică:
a) pregătirea procedurilor și a instrucțiunilor documentate referitoare la operațiile de control al
producției în fabrică, conform cerințelor specificației tehnice la care se face referire;
b) implementarea acestor proceduri și instrucțiuni;
c) înregistrarea acestor operații și a rezultatelor acestora;
d) utilizarea acestor rezultate pentru corectarea oricărei abateri și pentru remedierea efectelor
unor astfel de abateri, tratarea tuturor cazurilor de neconformitate care rezultă și, dacă este
cazul, revizuirea CPF pentru a îndepărta cauza neconformității.
În caz de subcontractare, producătorul trebuie să păstreze controlul general al produsului și să se

asigure că primește toate informațiile care sunt necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile în
conformitate cu standardul european în cauză.
Dacă producătorul are în subcontractare o parte din proiectarea, fabricarea asamblarea, ambalarea,
procesarea și/sau etichetarea produsului, CPF-ul subcontractantului poate fi luat în considerare, acolo
unde este potrivit pentru produsul în cauză. Producătorul care subcontractează toate activitățile sale,
nu poate trece în nicio circumstanță aceste responsabilități asupra unui subcontractant.
NOTĂ – Producătorii care au un sistem CPF care satisface EN ISO 9001 și răspunde prevederilor prezentului
standard european sunt considerați că satisfac cerințele privind CPF din Regulamentul (UE) nr.305/2011.
7.3.2.2 Echipament
Încercare: toate echipamentele de cântărire, măsurare și încercare trebuie etalonate și inspectate

regulat în conformitate cu proceduri, frecvențe și criterii documentate.
Fabricație: toate echipamentele utilizate în procesul de fabricație trebuie inspectate și întreținute

regulat pentru a se asigura că utilizarea, uzura sau defectarea acestora nu determină inconstanță în
procesul de fabricație. Inspecțiile și întreținerea trebuie efectuate și înregistrate în conformitate cu
procedurile scrise ale producătorului și înregistrările trebuie păstrate pentru perioada definită în
procedurile aferente de CPF ale producătorului.
7.3.2.3 Materii prime și componente
Specificațiile tuturor materiilor prime și ale altor componente încorporate trebuie să fie documentate, la
fel ca și programul de inspecție care asigură conformitatea acestora.
7.3.2.4 Proces de proiectare
Sistemul de control al producției în fabrică trebuie să documenteze diferitele etape din proiectarea
produselor și să identifice procedura de verificare și persoanele responsabile pentru toate etapele de
proiectare.
Pe durata procesului de proiectare propriu-zis, trebuie menținută o înregistrare a tuturor verificărilor, a

rezultatelor lor și a oricăror acțiuni corective efectuate. Această înregistrare trebuie să fie suficient de
detaliată și exactă pentru a demonstra că toate etapele fazei de proiectare și toate verificările au fost
executate satisfăcător.
33
SR EN 1873+A1:2016
7.3.2.5 Încercarea și evaluarea produsului
Producătorul trebuie să stabilească procedurile pentru a se asigura că valorile declarate ale tuturor
caracteristicilor sunt menținute. Caracteristicile și mijloacele de control sunt:
Tabelul 10 – Verificări în cadrul controlului producției în fabrică

Caracteristici Metodă de verificare a Frecvență minimă
Pentru plăci care transmit lumina, montanți, accesorii etc.
Caracteristicile materialului, pentru
Conformitate cu declarația
materialul montantului, produselor Fiecare livrare
furnizorului
izolante, accesoriilor etc.
Geometrie (toți parametrii declarați, Fiecare unitate, placă pentru
de exemplu, lungime, lățime, Metodele producătorului transmiterea luminii și montant
înălțime) (dacă e cazul)
Numai pentru elemente translucide

Compoziție Continuu sau fiecare lot de
Metodele producătorului producție
Densitate
Rezistență la încovoiere sau la 6.3.5
tracțiune (inițială)
Rezistență la impact (corp dur) 6.5.2.1 Fiecare lot de producție
Rezistență la căldură b EN 1013
Conținut de sticlă c EN 1013
Întărire c EN 1013
Factor de transmisie a luminii 6.2.1 (sau anexa B) Fiecare 1 000 de plăci care transmit
lumina
a
Se recomandă ca metodele de încercare să corespundă celor incluse în specificația tehnică la care se face referire, dar
producătorul poate utiliza echipamente diferite, atâta timp cât se poate stabili corelația cu rezultatele ITI (încercării de tip inițiale)
(când e cazul).
b
Aplicabil numai pentru plăci de PVC care transmit lumina.
c
Aplicabil numai pentru plăci din materiale GRP.
7.3.2.6 Produse neconforme
Producătorul trebuie să dețină proceduri scrise care să specifice cum trebuie tratate produsele
neconforme. Orice astfel de evenimente trebuie înregistrate atunci când survin și aceste înregistrări
trebuie păstrate pentru perioada definită în procedurile scrise ale producătorului.
7.3.3 Cerințe specifice pentru produs
Sistemul CPF trebuie:
⎯ să se refere la acest standard european

și
⎯ să asigure că produsele introduse pe piață sunt conforme cu caracteristicile de performanță
declarate.
Sistemul CPF trebuie să includă un CPF specific produsului, care să identifice proceduri pentru a
demonstra conformitatea produsului în etapele corespunzătoare, adică:
a) controalele și încercările de efectuat înainte de și/sau în timpul fabricației în conformitate cu o
frecvență stabilită în planul de încercări din CPF,
și/sau
34
SR EN 1873+A1:2016
b) verificările și încercările de efectuat pe produse finite în conformitate cu o frecvență stabilită în
planul de încercări din CPF.
Dacă producătorul utilizează numai produse finite, operațiile de la b) trebuie să conducă la un nivel de
conformitate a produsului echivalent cu cel obținut dacă CPF ar fi fost realizat în timpul producției.
Dacă producătorul realizează el însuși părți ale producției, operațiile de la b) pot fi reduse și parțial
înlocuite cu operații de la a). În general, cu cât sunt mai multe părți ale producției care sunt realizate
de producător, cu atât mai multe operații de la b) pot fi înlocuite cu operații de la a).
În oricare dintre cazuri, operațiile trebuie să conducă la un nivel de conformitate a produsului

echivalent cu cel obținut dacă CPF ar fi fost realizat în timpul producției.
NOTĂ – În funcție de cazul specific, poate fi necesar să se efectueze operațiile prevăzute la a) și b), numai
operațiile de la a) sau numai operațiile de la b).
Operațiile menționate la a) se referă atât la stările intermediare ale produsului cât și la mașinile de
fabricație și la reglajele acestora, precum și la echipamentele de măsurare etc. Aceste controale și
încercări precum și frecvența acestora trebuie să se aleagă pe baza produsului tip și a compoziției
acestuia, ținând seama de procesul de fabricație și de complexitatea acestuia, de sensibilitatea
caracteristicilor produsului la variații ale parametrilor de producție etc.
Producătorul trebuie să stabilească și să păstreze înregistrări care să dovedească faptul că producția

a fost eșantionată și încercată. Aceste înregistrări trebuie să indice în mod clar dacă producția a
îndeplinit sau nu criteriile de acceptare definite și acestea trebuie să fie disponibile timp de cel puțin
trei ani.
Dacă produsul nu reușește să satisfacă măsurile de acceptare, trebuie să se aplice prevederile pentru
produse neconforme, trebuie aplicată imediat acțiunea corectivă necesară și produsele sau loturile
neconforme trebuie izolate și identificate corespunzător.
După corectarea defectului, încercarea sau verificarea respectivă trebuie repetată.
Rezultatele controalelor și încercărilor trebuie înregistrate corespunzător. Descrierea produsului, data

de fabricație, metoda de încercare adoptată, rezultatele încercărilor și criteriile de acceptare trebuie
înregistrate în evidențe, sub semnătura persoanei responsabile de control/încercare.
În cazul în care rezultatul unui control nu îndeplinește cerințele acestui standard european, măsurile
corective luate pentru remedierea situației (de exemplu, efectuarea unei încercări suplimentare,
modificarea procesului de fabricație, aruncarea sau repunerea în starea corectă a unui produs) trebuie
să figureze în înregistrări.
Produsele individuale sau loturile de produse și documentația de fabricație aferentă acestora trebuie
să fie complet identificabile și să fie asigurată trasabilitatea acestora.
7.3.4 Inspecția inițială a fabricii și a CPF
Inspecția inițială a fabricii și a CPF trebuie efectuată când procesul de producție este finalizat și este
operațional. Fabrica și documentația pentru CPF trebuie evaluate pentru a se verifica dacă cerințele
de la 7.3.2 și 7.3.3 sunt îndeplinite.
Pe durata inspecției trebuie să se verifice:

a) că toate resursele necesare pentru obținerea caracteristicilor produsului menționate în acest
standard european sunt disponibile și utilizate corect
și
b) că procedurile CPF în conformitate cu documentația CPF sunt respectate în practică,
și
35
SR EN 1873+A1:2016
c) că produsul este conform cu eșantioanele de produs tip a căror conformitatea a performanței
produsului cu DoP a fost verificată.
Toate locațiile, în care unde este realizat ansamblul final sau cel puțin încercarea finală a produsului
relevant, trebuie evaluate pentru a se verifica dacă condițiile susmenționate de la a) la c) sunt
îndeplinite. Dacă sistemul CPF acoperă mai mult de un produs, o linie de producție sau un proces de
producție și este verificat că cerințele generale sunt îndeplinite la evaluarea unui produs, unei linii de
producție sau a unui proces de producție, atunci evaluarea cerințelor generale nu mai este necesar să
fie repetată când este evaluat CPF pentru un alt produs, altă linie de producție sau alt proces de
producție.
Toate evaluările și rezultatele lor trebuie să fie documentate în raportul de inspecție inițială.
7.3.5 Supravegherea continuă a CPF
Supravegherea CPF trebuie să includă o analiză a planului (planurilor) de încercare și a procesului

(proceselor) de producție pentru fiecare produs pentru a se determina dacă s-a făcut vreo modificare
de la ultima evaluare sau supraveghere. Semnificația oricăror modificări trebuie să fie evaluată.
Trebuie efectuate verificări pentru a se asigura că planurile de încercare sunt în continuare

implementate corect și că echipamentul de producție este în continuare corect întreținut și etalonat la
intervale de timp corespunzătoare.
Înregistrările încercărilor și măsurărilor efectuate în timpul procesului de producție și pe produsele

finite trebuie analizate pentru a se asigura că valorile obținute corespund în continuare cu acele valori
pentru eșantioanele supuse la determinarea produsului tip și că au fost aplicate acțiunile corective
pentru produsele neconforme.
7.3.6 Procedură pentru modificări
În cazul unor modificări care pot afecta orice performanță declarată în conformitate cu acest standard
european, aduse unui produs, proces de producție sau unui sistem de CPF, toate caracteristicile
pentru care producătorul declară o performanță, care pot fi influențate de modificarea adusă, trebuie
supuse determinării produsului tip, conform descrierii prezentate la 7.2.1.
Când acest lucru este relevant, trebuie efectuată o nouă evaluare a fabricii și a sistemului de CPF
pentru aspectele care pot fi afectate de modificare.
Toate evaluările și rezultatele acestora trebuie documentate într-un raport.
8 Notare și marcare
Trebuie să fie furnizate notările relevante ale caracteristicilor (a se vedea articolele 5 și 6), precum și
informații despre utilizarea preconizată, manipulare, instalare, întreținere și îngrijire (a se vedea
anexa A):
NOTĂ – Informațiile cerute pentru marcajul reglementat (a se vedea anexa ZA) nu este necesar să fie repetate în
altă parte.
Produsele trebuie notate cel puțin cu elementele următoare:

a) numele și marca comercială ale producătorului sau furnizorului responsabil;
b) tipul și modelul;
c) luna și anul fabricației;
d) expresia „luminator de material plastic” sau “luminator de material plastic cu montant” (după
caz);
36
SR EN 1873+A1:2016
e) referința la acest document (EN 1873);
f) dimensiuni (diametrul deschiderii din acoperiș sau lățimea deschiderii din acoperiș x lungimea
deschiderii din acoperiș);
g) mărimea suprafeței de iluminare (diametrul suprafeței de iluminare sau lățimea suprafeței de
iluminare x lungimea suprafeței de iluminare);
h) înălțimea montantului (dacă este cazul);
i) clasificarea materialelor în conformitate cu variația factorului de transmisie totală a luminii τD65 și
a indicelui de îngălbenire YI (ΔYl);
j) clasificarea materialului în conformitate cu variația modulului E după procedura de îmbătrânire;
k) clasificarea materialului în conformitate cu variația lui σ după procedura de îmbătrânire;
l) performanțe mecanice (tipuri de sarcini ascendente, descendente și de impact);
m) factor de transmisie a luminii.
Această notare trebuie să fie conținută pe o etichetă de produs sau să fie detaliată în documentele
însoțitoare sau în specificația tehnică publicată (specificațiile tehnice publicate) de producător.
Producătorul trebuie să furnizeze suficiente informații pentru a se asigura trasabilitatea produsului său
(de exemplu, cu ajutorul codurilor de produs), care să facă legătura dintre produs, producător și
producție.
37
SR EN 1873+A1:2016
Anexa A
(informativă)
Linii directoare pentru securitate, aplicare, utilizare și întreținere
A.1 Generalități
Se recomandă ca luminatoarele de material plastic cu montanți să fie adecvate pentru utilizare. Se

recomandă ca materialele de construcție să fie compatibile între ele și adecvate scopului respectiv.
A.2 Linii directoare pentru securitate
A.2.1 Luminatoarele de material plastic în conformitate cu acest document nu sunt destinate

mersului pe acestea. Se recomandă ca luminatoarele să fie deschise numai în conformitate cu
instrucțiunile producătorului.
A.2.2 Se recomandă ca luminatoarele de material plastic, montanții, cadrele de deschidere și

accesoriile să fie astfel proiectate încât să se minimizeze riscul asupra persoanelor, atunci când sunt
folosite în conformitate cu specificația. În special, se recomandă să nu existe nicio posibilitate de a
cădea fragmente care să poată cauza accidentări corporale, cu excepția condițiilor extraordinare
(adică condiții de incendiu).
A.2.3 Se recomandă ca luminatoarele de material plastic cu montanți să fie echipate cu elemente de

prindere care să nu poată fi îndepărtate din exterior fără unelte. Se recomandă ca luminatoarele de
material plastic cu deschidere să fie fixate în poziția închisă.
A.3 Linii directoare pentru aplicare și utilizare
A.3.1 Dacă nu este definit altfel în acest document, se recomandă să fie urmate reglementările
europene și/sau naționale și codurile de practică aplicabile la proiectarea și instalarea sistemelor de
învelitori pentru acoperiș. Unde este cazul, se recomandă să fie luate în considerare întotdeauna
metodele de aplicare specificate de către furnizorii materialelor speciale pentru învelitori de acoperiș.
Se recomandă ca producătorul să specifice condițiile de montare.
A.3.2 Conectarea unității de luminator individual la substructura suport se recomandă să fie

executată în așa fel încât sarcinile care acționează asupra conexiunii să fie transferate substructurii.
A.3.3 Se recomandă ca depozitarea, transportarea, ridicarea și montarea luminatoarelor de material

plastic, montanților, cadrelor de deschidere și accesoriilor să fie executate în conformitate cu
instrucțiunile producătorului.
A.3.4 Se recomandă să se respecte instrucțiunile producătorului în legătură cu temperatura și

compatibilitatea cu mediul, cum ar fi efectele agenților de curățare, substanțelor fluide, gazoase și
solide (în special solvenți organici).
A.3.5 Luminatoarele realizate din materiale plastice sunt permeabile la vapori. Din acest motiv, în
cazul luminatoarelor multiperete poate apărea temporar formarea de condens de apă între pereți,
care, totuși, nu ar trebui să afecteze funcția luminatorului.
A.3.6 Luminatoarele cu deschidere se recomandă să fie închise la viteze ale vântului de peste
10 m/s.
38
SR EN 1873+A1:2016
A.3.7 Înălțimea minimă a montantului se recomandă să fie cu cel puțin 150 mm deasupra nivelului
acoperișului finisat.
A.3.8 Acolo unde sunt specificate sarcini datorate vântului care corespund unor sarcini de încercare
mai mari decât cele indicate în tabelul 5, se recomandă ca luminatorul de material plastic să fie
încercat folosind metoda descrisă în 5.4.1 dar cu sarcina de încercare mai mare.
A.3.9 Acolo unde sunt necesare sarcini mai mari decât cele indicate în tabelul 6 (adică în regiuni cu
căderi regulate mari de zăpadă), se recomandă ca luminatorul de material plastic ori să fie montat
substanțial mai sus decât suprafața acoperișului ori să fie supus unei sarcini de încercare speciale.
A.4 Întreținere
Se recomandă ca luminatoarele de material plastic și luminatoarele de material plastic cu montanți să

fie supuse unei întrețineri periodice în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Întreținerea se

recomandă să includă:
⎯ curățarea elementelor structurale;

⎯ verificarea și posibila înlocuire a materialelor de etanșare;
⎯ verificarea, întreținerea și posibila înlocuire a accesoriilor;
⎯ întreținerea mecanismului de deschidere (dacă există).
Se recomandă ca măsurile de întreținere să poată fi implementate ușor și sigur, fără nevoia de a

demonta luminatoarele de material plastic cu montanți. Nerespectarea acestor cerințe de întreținere
poate afecta performanțele și durata de viață ale produsului.
39
SR EN 1873+A1:2016
Anexa B
(normativă)
Metodă alternativă de încercare pentru determinarea factorului de

transmisie a luminii
B.1 Generalități
Metoda de încercare descrisă se poate folosi pentru controlul calității, dacă producătorul poate
demonstra corelația cu metoda descrisă la 6.2.1. În acest caz, producătorul trebuie să utilizeze
valoarea factorului de transmisie a luminii măsurată prin metoda cutiei negre ca valoare de referință
pentru valoarea declarată. Pentru această referință se aplică o toleranță de ± 5 %.
B.2 Aparatură
Aparatura constă din:

— o cutie deschisă, cu baza pătrată, vopsită în alb mat1) în interior, cu dimensiunile interioare de
+5 +5
600 0 mm și 900 0 mm înălțime. La o distanță (de la partea superioară a cutiei) de 100 mm, sau
la adâncimea maximă a profilului de încercat plus 5 mm, care din ele este mai mare, trebuie să fie
+5 +5
prevăzută o canelură interioară de 25 0 mm lățime și de 25 0 mm adâncime;
— o fotocelulă de seleniu, de 40 mm, cu corecție de culoare și cu corecție de cosinus, este montată,

+5
cu fața în jos, în dreptul centrului deschiderii formate de canelură dar cu 600 0 mm dedesubtul
acesteia. Răspunsul spectral al acestei fotocelule permite să se obțină o citire maximă între
380 nm și 780 nm. Fotocelula este conectată la un galvanometru;
— o sursă de lumina proiectată să aibă o temperatură colorimetrică de aproximativ 6 500 K este fixată
pe capacul cutiei. Ea constă dintr-un difuzor optic neutru de material plastic acrilic opal (poate fi
folosit metacrilat de metil polimerizat opal sau un material echivalent2)) montat la același nivel cu
partea superioară a cutiei, cu opt tuburi fluorescente „alb rece” de 20 W și o lungime de 600 mm,
plasate deasupra acestuia, iar aparatul de control montat în exterior;
— un circuit regulator, dacă este necesar, pentru a menține o alimentare cu tensiune constantă a
lămpilor;
— dispozitive corespunzătoare pentru a măsura temperatura:
a) pe suprafața difuzorului, la centru;
b) imediat deasupra fotocelulei.
B.3 Piese de încercat
Se taie din placă cinci piese de încercat, de formă pătrată, cu latura de 575 mm.
1)
Se poate folosi culoarea RAL 9003 mat.
2)
De exemplu, “Perspex”, calitate 040, este un produs potrivit disponibil comercial. Această informație este
furnizată în ajutorul utilizatorilor acestui document şi nu constituie o recunoaștere a acestui produs de către CEN.
40
SR EN 1873+A1:2016
B.4 Mod de lucru
B.4.1 Înainte de încercare se fixează capacul cutiei, se aprind lămpile și se lasă pentru stabilizare o
perioadă de minimum 30 min.
B.4.2 Nivelurile de temperatură din fiecare dispozitiv trebuie monitorizate. Încercările trebuie oprite
dacă temperaturile înregistrate în centrul și pe suprafața difuzorului depășesc 35 °C și/sau dacă
temperatura înregistrată imediat deasupra fotocelulei depășește 30 °C.
B.4.3 Se notează citirea R1 a galvanometrului fără nicio piesă de încercat pe poziție.
B.4.4 Se îndepărtează capacul cutiei și se amplasează piesa de încercat pe canelura interioară. Se

pune la loc capacul cutiei și se notează citirea R2 a galvanometrului cu eșantionul pe poziție.
B.4.5 Se îndepărtează capacul cutiei, se îndepărtează piesa de încercat. Se pune la loc capacul
cutiei și se notează citirea R3 a galvanometrului.
B.4.6 Se compară R1 și R3, și dacă diferența nu este mai mare de 5 % raportat la valoarea mai
mare, se acceptă rezultatele. Dacă diferența este mai mare de 5 %, se repetă încercarea până când
sunt obținute rezultate satisfăcătoare.
B.4.7 Se repetă de la B.4.3 până la B.4.6 de patru ori cu diferite piese de încercat.
B.5 Exprimarea rezultatelor
B.5.1 Se determină valoarea medie Ms a lui R1 și R3 pentru fiecare piesă de încercat ca:
R1 + R3
Ms =
2
B.5.2 Se exprimă factorul de transmisie a luminii Ls a fiecărei piese de încercat ca:

R 2 .100%
Ls = in %
Ms
B.5.3 Se determină valoarea medie a factorului de transmisie a luminii al pieselor de încercat ca:
1 n =5
Mv =   Lsn
5 n −1
41
SR EN 1873+A1:2016
Anexa C
(normativă)
Metodă de încercare pentru permeabilitate la aer
C.1 Generalități
Această încercare permite aprecierea etanșeității la aer a luminatoarelor de material plastic și a

luminatoarelor de material plastic cu montanți prin măsurarea cantității totale de aer, indusă de
presiunea de încercare, care trece printr-o epruvetă de încercare închisă, din interior spre exterior.
Cantitatea de aer trebuie exprimată în metri cubi pe oră (m3/h).
Temperatura și umiditatea ambiantă în jurul epruvetei trebuie să fie în domeniul de la 19 oC până la

27 oC și de la 25 % până la 75 % umiditate relativă (HR) și epruveta trebuie să fie condiționată astfel
timp de cel puțin 4 h imediat înaintea încercării.
Temperatura trebuie măsurată în cadrul a ± 3 oC și umiditatea relativă în cadrul a ± 5 %. Presiunea

atmosferică trebuie măsurată în cadrul a ± 1 kPa.
Presiunea de încercare trebuie aplicată în următoarele trepte 4 Pa, 10 Pa, 20 Pa, 30 Pa, 40 Pa,
50 Pa, 75 Pa și 100 Pa.
Rezultatul de permeabilitate la aer trebuie indicat cu o exactitate de 10 %.
Procedura de urmat trebuie să țină seama de permeabilitatea la aer a camerei de încercare.
C.2 Aparatură de încercare
Aparatura de încercare constă din:

— o cameră de încercare cu o latură deschisă la partea superioară, adecvată pentru a se potrivi cu
epruveta. Aceasta trebuie să fie construită astfel încât să suporte presiunea de încercare fără a
se deforma într-o măsură susceptibilă să influențeze rezultatele încercării.
— un mijloc de aplicare a presiunii de încercare controlate pe epruvetă.
— un mijloc de a produce variații rapide ale presiunii de încercare, controlate în limite definite.
— un instrument adecvat pentru a măsura debitul de aer intrat în cameră și ieșit din camera de
încercare cu o exactitate de ± 5 % (etalonat la +20 oC, 101 kPa).
— un mijloc de măsurare a presiunii de încercare aplicate pe epruvetă, cu o exactitate de ± 5 %.
— un mijloc de etanșare a tuturor îmbinărilor camerei de încercare, atunci când se cere.
C.3 Epruvetă de încercat
O încercare pe luminatorul cu dimensiunile perimetrului maxime poate fi considerată reprezentativă

pentru toate luminatoarele din domeniul unei familii specifice așa cum este definită la 6.9.
42
SR EN 1873+A1:2016
C.4 Mod de lucru
Se fixează epruveta de încercat la partea superioară a camerei de încercare ca și cum ar fi pe un

acoperiș, în conformitate cu instrucțiunile producătorului, fără nicio răsucire sau deformație care să
poată influența rezultatele încercării. Epruveta trebuie să fie complet operabilă. Epruveta de încercat
trebuie să fie curățată și să aibă suprafețele uscate.
Luminatorul fără montant trebuie încercat cu un montant substituent adecvat.
Dacă luminatorul este de tip cu deschidere, încercarea trebuie efectuată în poziția închis.
Permeabilitatea la aer a camerei de încercare trebuie să fie mai mică decât 5 % din permeabilitatea la
aer maximă permisă în domeniul de clasificare care este atribuit epruvetei.
NOTĂ – Un mijloc adecvat pentru a măsura permeabilitatea la aer a camerei de încercare poate fi metoda de
încercare indicată în EN 1026.
În cazul luminatoarelor cu deschidere, se deschid și se închid toate părțile mobile ale epruvetei cel
puțin o dată înainte de a le fixa în poziția închis.
Se aplică trei pulsații de presiune la 110 Pa. Timpul de atingere a presiunii de încercare maxime nu
trebuie să fie mai mic de 1 s și presiunea trebuie menținută cel puțin 3 s.
Se aplică treptele de presiune de încercare pozitivă, așa cum se specifică la 6.7.
Se măsoară și se înregistrează debitul de aer total la fiecare treaptă. Durata fiecărei trepte trebuie să
fie suficientă pentru a permite ca presiunea de încercare să se stabilizeze înainte ca permeabilitatea la
aer să fie măsurată.
C.5 Evaluarea rezultatelor
Se ajustează rezultatul măsurărilor debitului de aer (Vx) la fiecare treaptă, pentru a se calcula debitul
de aer (V0) în condiții normale (To = 293 K, Po = 101,3 kPa), luând în considerare temperatura reală
Tx exprimată în oC și presiunea atmosferică Px exprimată în kPa, din timpul încercării.
293 P
Vo = Vx   X
273 + Tx 101,3
Se calculează permeabilitatea la aer în m3/h/m, prin împărțirea debitului de aer (V0) la perimetrul
luminatorului, așa cum este definit la 6.7.
Se înregistrează pe un grafic permeabilitatea la aer pentru fiecare treaptă de presiune.
C.6 Reguli de rotunjire de utilizat pentru permeabilitate la aer
La măsurarea permeabilității la aer, pentru clasificare se folosesc 2 cifre semnificative.
De exemplu:
Calculare = 1,41 devine 1,4 m3/h/m
Calculare = 1,45 devine 1,5 m3/h/m
Calculare = 12,7 devine 13 m3/h/m
Calculare = 12,4 devine 12 m3/h/m
43
SR EN 1873+A1:2016
C.7 Raport de încercare
Acesta trebuie să declare dispozitivele de măsurare a debitului de aer folosite pentru încercare și să
înregistreze pe un desen sau o fotografie a epruvetei, localizarea oricăror puncte semnificative sau
scurgeri de aer observate.
După caz, raportul trebuie să conțină minimum următoarele informații:

— referința la acest standard;
— numele laboratorului de încercare;
— graficul cu rezultatul încercării;
— data încercării,
— toate referințele necesare pentru a identifica epruveta și domeniul familiei de luminatoare;
— toate detaliile relevante privind dimensiunile epruvetei, materialele, proiectarea, construcția și

prinderile acesteia;
— desenele detaliilor epruvetei, inclusiv secțiunea transversală la o scară de 1:2 sau mai mare;
— metoda de încercare;
— procedurile de lucru, inclusiv depozitarea și condiționarea înainte de încercare și metodele de
montare a epruvetei pregătite;
— condițiile climatice din timpul încercărilor.
44
SR EN 1873+A1:2016
Anexa D
(normativă)
Determinarea transmitanței termice a luminatorului
D.1 Generalități
Valoarea-U a transmitanței termice, în W/(m2·K), determină fluxul termic prin suprafața de schimb, în
m2, dintre interiorul și exteriorul tuturor componentelor luminatorului individual, așa cum este definit la
articolul 3.
Valoarea U a transmitanței termice este determinată în raport cu suprafața exterioară.
D.2 Determinarea transmitanței termice a componentelor luminatorului
D.2.1 Determinare prin măsurare
Valoarea U trebuie măsurată în conformitate cu metoda de încercare din EN ISO 12567-2, fixând
epruveta pe ansamblul de încercare în poziție orizontală.
D.2.2 Determinare prin calcul
D.2.2.1 Generalități
Calculul trebuie efectuat pentru luminatorul montat orizontal.
D.2.2.2 Transmitanța termică a montantului Uup și Uup,e
Valoarea Uup ca valoare nominală a unui montant trebuie să fie ori măsurată în conformitate cu
EN 12412-2 ori calculată în conformitate cu EN ISO 6946 pentru o proiectare termică omogenă sau în
conformitate cu EN ISO 10077-2 și EN ISO 10211 în alte cazuri.
Valoarea Uup,e ca valoare nominală a combinației unui montant cu un profil de margine se calculează
în conformitate cu EN ISO 10077-2 și EN ISO 10211.
D.2.2.3 Transmitanța termică a profilului de margine Ue
Valoarea Ue ca valoare nominală a profilului de margine este ori măsurată în conformitate cu

EN 12412-2 ori calculată în conformitate cu EN ISO 10077-2.
D.2.2.4 Transmitanța termică a piesei de joncțiune Uj
Valoarea Uj ca valoare nominală a piesei de joncțiune este ori măsurată în conformitate cu EN 12412-2
ori calculată în conformitate cu EN ISO 10077-2.
D.2.2.5 Transmitanța termică a părților translucide Ut
În general, valoarea Ut ca valoare nominală a părților translucide se poate ori calcula ori măsura în
conformitate cu tabelul 1. În cadrul acestui proces trebuie să se considere că plăcile sunt construite
orizontal sau aproape orizontal. În această privință, orientarea în special a plăcilor alveolare (verticală
45
SR EN 1873+A1:2016
sau orizontală) trebuie înregistrată în timpul măsurării.
Tabelul D 1 – Referințe normative pentru calculul și măsurarea părților translucide

Element Calcul Măsurare
Pereți simpli, dubli, tripli etc. din plăci EN 673 EN 674
compacte
Plăci multiperete Metode descrise în EN 674
EN ISO 10077-2 și EN ISO 10211
Părți translucide neparalele EN 673 EN 674
Metode descrise în
EN ISO 10077-2 și EN ISO 10211
Strat suplimentar – sticlă minerală EN 673 EN 674
Valoarea Ut a părții translucide termoformate din placă multiperete se declară de producător și diferă
de valoarea Ut măsurată pe materia primă (placa plană). Dacă nu este disponibilă nicio valoare din
încercare, se poate utiliza o valoare conservatoare justificată.
D.2.2.6 Transmitanța termică liniară e,j, t
e trebuie calculat în conformitate cu EN ISO 10211.
j, t trebuie calculați în conformitate cu EN ISO 10077-2.
Valorile e,j, t trebuie indicate folosind două cifre semnificative.
0,35 W/(m·K) este o valoare conservatoare pentru e,j și t.
NOTĂ – Transmitanța termică lineară e privește transferul de căldură mai ridicat din zona periferică a
luminatoarelor cauzat, de exemplu, de distanțierul plăcilor și aria închisă de profilul de margine. Aceasta depinde
de construcția zonei periferice precum și de nivelul de izolare al cadrului utilizat sau al profilelor vitrajelor.
D.2.2.7 Definirea punctului de pornire pentru calculul transmitanței termice
Punctul de pornire pentru calculul transmitanței termice este definit la nivel adiabatic (a se vedea
D.3.1, figurile D.1 și D.2).
46
SR EN 1873+A1:2016
D.3 Determinarea ariilor unui luminator
D.3.1 Componente
Luminator individual cu și fără profil de margine

Legendă
1 parte translucidă, multiperete
2 parte translucidă, perete simplu
3 profil de margine
4 montant izolat
5 montant neizolat
6 punct de pornire pentru calcul
Pt perimetrul părții translucide, egal cu deschiderea de iluminare a părții translucide
Pup,u perimetrul exterior superior al montantului
Pup,l perimetrul exterior inferior al montantului
Figura D.1 – Prezentare generală exemplificativă a componentelor unui luminator individual
47
SR EN 1873+A1:2016
Legendă
1 parte translucidă, multiperete

2 piesă de joncțiune
3 profil de margine
4 montant izolat
At aria suprafeței exterioare expuse a părții translucide, mărginită de perimetrul părții translucide
Figura D.2 – Prezentare generală exemplificativă a componentelor unui luminator cu joncțiune
D.3.2 Aria montantului luminatorului
Aria montantului luminatorului Aup este suprafața exterioară expusă.
Suprafața exterioară expusă a montantului luminatorului este definită ca:

Aup = Pup  eup  m²  (D.1)
în care
Pup perimetrul de referință al montantului (calculat ca medie între perimetrul exterior superior Pup,u și
perimetrul exterior inferior Pup,l)
eup înălțimea verticală a montantului, egală cu distanța dintre Pup,u și Pup,l
Legendă
eup înălțimea montantului
Figura D.3 - Prezentare generală exemplificativă a perimetrului și înălțimii montantului
48
SR EN 1873+A1:2016
D.3.3 Aria profilului de margine
În locul unei geometrii reale a profilelor de margine, pentru calcul este utilizată o geometrie simplificată
virtuală, așa cum se arată în figura D.4 și figura D.5. Dimensiunile ee,h și ee,v depind de proiectarea
construcție specifică producătorului și trebuie determinate individual. Liniile virtuale se află pe limita
anvelopei.
Legendă
ee,v distanța verticală dintre nivelul superior al părții translucide și nivelul superior al montantului
Pe perimetrul profilului de margine (=Pup,u)
Pt perimetrul părții translucide
h limita orizontală a anvelopei
ee,h distanța orizontală dintre marginea exterioară superioară a izolației și deschiderea de iluminare a părții
translucide
v limita verticală a anvelopei
Figura D.4 - Prezentare generală exemplificativă a ariei cu profil de margine și montant
Legendă
1 etanșarea îmbinării
ee,h distanța orizontală dintre marginea exterioară superioară a izolației și deschiderea de iluminare a părții
translucide
Pe perimetrul profilului de margine (=Pup,u)
Figura D.5 - Prezentare generală exemplificativă a ariei cu profil de margine și fără montant
49
SR EN 1873+A1:2016
Aria profilului de margine este definită ca:
Ae = Pe  ee m² (D.2)
în care
Pe perimetrul exterior virtual al profilelor de margine
ee lățimea profilului de margine
Lățimea profilului de margine este definită ca:

ee = ee,h + ee,v (D.3)
în care
ee,h distanța orizontală dintre marginea exterioară superioară a izolației, în cazul unui montant, sau
marginea exterioară superioară a etanșării îmbinării, dacă nu există montant, și deschiderea de
iluminare a părții translucide
Pentru luminatoare cu montant, perimetrul profilului de margine este egal cu perimetrul exterior
superior al montantului Pup,u.
Pentru luminatoare fără montant, acesta este definit de marginea exterioară a etanșării îmbinării în
conformitate cu figura D.5.
D.3.4 Aria piesei de joncțiune
Legendă
1 piesă de joncțiune
Aj aria piesei de joncțiune
ej,h lățimea piesei de joncțiune
lj lungimea piesei de joncțiune
Figura D.6 - Prezentare generală exemplificativă a ariei piesei de joncțiune
Aria piesei de joncțiune este definită ca:

Aj = l j  ej.h  m² (D.4)
în care
lj lungimea piesei de joncțiune, în m
ej.f lățimea piesei de joncțiune (a se vedea figura D.6), în m
50
SR EN 1873+A1:2016
D.3.5 Aria părții translucide At

Legendă
At,flat aria proiecției orizontale a suprafeței exterioare expuse mărginită de perimetrul ariei de iluminare
Figura D.7 - Prezentare generală exemplificativă a ariei părții translucide
Aria părții translucide At este suprafața exterioară expusă mărginită de perimetrul părții translucide Pt.
În cadrul domeniului de aplicare al acestui standard partea translucidă trebuie să se calculeze simplu
după cum urmează:
At = At,flat  k m²  (D.5)
în care
At,flat aria proiecției orizontale a deschiderii de iluminare a părții translucide
k* factor care ține seama de forma părții translucide
*) k = 1,12 pentru luminator cu dom normal – pentru un raport înălțime/lungime între 1/6 și 1/4
*) k = 1,0 pentru luminator cu bombare ușoară – pentru un raport înălțime/lungime 1/40 < și < 1/6
Fără calculul suprafeței exterioare, se permite să se utilizeze factorul k adecvat.
Ca o alternativă pentru determinarea ariei suprafeței, se permite să se utilizeze ariile exacte ale
suprafețelor externe ale părții translucide.
D.3.6 Aria luminatorului
Aria luminatorului fără montant Ar este definită ca
Ar = Ae + At  m² (D.6)
în care
Ae aria profilului de margine, în m2
At aria părții translucide, în m2
Suprafața luminatorului cu montant Arc cu o parte translucidă simplă este definită ca:
51
SR EN 1873+A1:2016
Arc = Aup + Ae + At  m² (D.7)
în care
At aria părții translucide, în m2
Aup aria montantului, în m2
Suprafața luminatorului cu montant Arc cu mai mult de o parte translucidă este definită ca:
Arc = Aup + Ae + Aj + At  m²  (D.8)
în care
ΣAj aria totală a pieselor de joncțiune, în m2
ΣAt aria totală a părților translucide, în m2

Aup aria montantului, în m2
D.4 Transmitanța termică totală a luminatoarelor individuale
D.4.1 Generalități
Valoarea U totală a unui luminator individual trebuie evaluată ținând seama de caracteristicile părții
translucide, profilului de margine, piesei de joncțiune și montantului:
• suprafața luminatorului fără montant Ar așa cum este definită la D.3.6

• suprafața luminatorului cu montant Arc așa cum este definită la D.3.6
• suprafața montantului Aup așa cum este definită la D.3.2
• suprafața profilului de margine Ae așa cum este definită la D.3.3
• suprafața piesei de joncțiune Aj așa cum este definită la D.3.4
• suprafața părții translucide At așa cum este definită la D.4.6
• transmitanța termică a montantului Uup așa cum este definită la D.2.2.2
• transmitanța termică a profilului de margine Uup,e așa cum este definită la D.2.2.2
• transmitanța termică a profilului de margine Ue așa cum este definită la D.2.2.3
• transmitanța termică a piesei de joncțiune Uj așa cum este definită la D.2.2.4
• transmitanța termică a părții translucide Ut așa cum este definită la D.2.2.5
• transmitanță termică liniară în zona de tranziție dintre profilul de margine și montant Ψe așa cum
este definită la D.2.2.6
• transmitanță termică liniară în zona de tranziție dintre partea translucidă și piesa de joncțiune Ψj
așa cum este definită la D.2.2.6
52
SR EN 1873+A1:2016
D.4.2 Transmitanța termică totală Ur a luminatoarelor individuale cu profil de margine

Legendă
Ae suprafață exterioară expusă a profilelor de margine
At suprafață exterioară expusă a părții translucide
Ue transmitanța termică a profilelor de margine
Ut transmitanța termică a părții translucide
Ψt !transmitanța termică liniară" în zona de tranziție dintre partea translucidă și profilul de margine
Figura D.8 – Explicația factorilor pentru calculul luminatoarelor individuale cu profile de

margine
Valoarea U a luminatorului Ur cu profil de margine este calculată – după cum urmează:
Ae  Ue + At  Ut + l t   t
Ur =  W/ (m²  K ) (D.9)
Ae + At
în care
Ae suprafață exterioară expusă a profilelor de margine, în m2
At suprafață exterioară expusă a părții translucide, în m2
lt lungimea zonei de tranziție dintre partea translucidă și profilele de margine, în m
Ue transmitnța termică a profilelor de margine, în W/(m2·K)
Ut transmitanța termică a părții translucide, în W/(m2·K)
Ψt !transmitanța termică liniară" în zona de tranziție dintre partea translucidă și profilul de
margine, în W/(m · K)
53
SR EN 1873+A1:2016
D.4.3 Transmitanța termică totală Urc a luminatoarelor individuale cu profil de

margine și montant
Legendă
Aup suprafață exterioară expusă a montantului
Ue transmitanța termică a profilelor de margine
Uup transmitanța termică a montantului
Ψe transmitanța termică liniară în zona de tranziție dintre profilul de margine și montant
Figura D.9 – Explicația factorilor pentru calculul luminatoarelor individuale

cu profil de margine și montant
Valoarea-U a luminatorului individual complet Urc constând din luminator cu profil de margine și
montant este calculată după cum urmează:
Aup  Uup + Ae  Ue + At  Ut + le   e + l t   t
Urc =  W/ ( m²  K )  (D.10)
Aup + Ae + At
în care
Ae suprafață exterioară expusă a profilului de margine, în m2
Aup suprafață exterioară expusă a montantului, în m2
le lungimea etanșării profilului de margine egală cu perimetrul profilului de margine, în m
lt lungimea tranziției dintre partea translucidă și profilul de margine (=Pt), în m
Ue transmitanța termică a profilelor de margine, în W/(m2·K)
Ut transmitanța termică a părții translucide, în W/(m2·K)
Uup transmitanța termică a montantului, în W/(m2·K)
54
SR EN 1873+A1:2016
Ψe transmitanță termică liniară în zona de tranziție dintre profilul de margine și montant, în W/(m·K)
Ψt !transmitanță termică liniară" în zona de tranziție dintre partea translucidă și profilul de
margine, în W/(m·K)

margine și montant (metodă alternativă)
Legendă
Uup,e transmitanța termică a montantului inclusiv profilul de margine
Figura D.10 – Explicația factorilor pentru calculul luminatoarelor individuale cu profil de

margine și montant (metodă alternativă)
Valoarea-U a luminatorului individual complet Urc constând din luminator cu profil de margine și
( Aup + Ae )  Uup,e + At  Ut + l t   t
Urc =  W/ (m²  K ) (D.11)
Aup + Ae + At
în care
lt lungimea tranziției dintre vitraj și profilul de margine (= Pt), în m
Uup,e transmitanța termică a montantului și profilului de margine, în W/(m2 · K)
Ut transmitanța termică a părții translucide, în W/(m2 · K)
55
SR EN 1873+A1:2016
Ψt !transmitanța termică liniară" în zona de tranziție dintre partea translucidă și profilul de
margine, în W/(m · K)
D.4.5 Transmitanța termică totală Urc a luminatoarelor individuale cu montant fără

profil de margine
!
Legendă
Ae suprafață exterioară expusă a conexiunii (profilul de margine virtual)
Ut transmitanță termică a părții translucide
Uup transmitanță termică a montantului
Ψt transmitanță termică liniară în zona de tranziție dintre partea translucidă și conexiune (profilul de margine
virtual)
Figura D.11 – Explicația factorilor pentru calculul luminatoarelor individuale cu montant, fără
profil de margine"
Valoarea-U a luminatorului individual complet Urc constând din luminator cu montant, fără profil de
margine, este calculată după cum urmează:
!
Aup  U up + At  U t + l t  t (D.12)
U rc = [W/(m2 · K)]
Aup + At + Ae
în care
Ae suprafață exterioară expusă a conexiunii (profil de margine virtual), în m 2
lt lungimea tranziției dintre partea translucidă și montant egală cu perimetrul părții translucide,
în m
Ut transmitanță termică a părții translucide, în W/(m2 · K)
Uup transmitanță termică a montantului și profilului de margine, în W/(m2 · K)
Ψt transmitanța termică liniară în zona de tranziție dintre partea translucidă și conexiune (profil de
margine virtual), în W/(m · K)
"
56
SR EN 1873+A1:2016

margine și montant și cu mai mult de o parte translucidă
Legendă
Aj suprafață exterioară expusă a piesei de joncțiune
Uj transmitanță termică a piesei de joncțiune
Ut transmitanță termică a părții translucide
Uup,e transmitanță termică a montantului
Ψj !transmitanța termică liniară" în zona de tranziție dintre partea translucidă și piesa de joncțiune
Ψt coeficient de transmisie termică lineară în zona de tranziție dintre partea translucidă și profilul de margine
Figura D.12 – Explicația factorilor pentru calculul luminatoarelor individuale cu profil de

margine, montant și mai mult de o parte translucidă (exemplul prezentat are două părți
translucide)
Valoarea U a luminatorului individual complet Urc constând din luminator cu profil de margine și
( Aup + Ae )  Uup,e + At  Ut + Aj  U j + l t   t + l j   j

Urc = [W/(m²  K)] (D.13)
Aup + Ae + At + Aj
în care
ΣAj suma suprafețelor exterioare expuse ale pieselor de joncțiune, în m2
ΣAt suma suprafețelor exterioare expuse ale părților translucide, în m2
Uj transmitanța termică a pieselor de joncțiune, în W/(m2 · K)
Ut transmitanța termică a părții translucide, în W/(m2 · K)
Uup,e transmitanța termică a montantului și profilului de margine, în W/(m2 · K)
Σlt suma lungimilor zonei de tranziție dintre partea translucidă și profilul de margine, în m
Σlj suma lungimilor zonei de tranziție dintre partea translucidă și piesa de joncțiune, în m
Ψt transmitanța termică liniară în zona de tranziție dintre partea translucidă și profilul de margine,
în W/(m · K)
Ψj transmitanță termică liniară în zona de tranziție dintre partea translucidă și piesa de joncțiune, în
W/(m · K)
57
SR EN 1873+A1:2016
D.4.7 Reguli de rotunjire de utilizat pentru transmitanța termică în calcul și clasificare
Pentru calculul valorilor transmitanței termice valorile Ue, Uup și Ψ și valorilor ariilor, ca date de intrare,
trebuie indicate folosind 3 cifre semnificative.
Pentru datele de ieșire (rezultatele pentru clasificare), valorile trebuie indicate folosind 2 cifre
semnificative.
De exemplu:
Calcul = 1,41 devine 1,4 W/(m2 · K)
D.5 Epruvetă pentru evaluarea transmitanței termice: Ur,ref, Urc,ref300
Pentru încercarea de tip, se furnizează următorul model de referință, pentru fiecare familie, pentru
evaluarea valorii U:
D.5.1 Generalități
În scopul comparării performanțelor produselor de la toți producătorii, se evaluează, pentru fiecare

familie, transmitanța termică a modelelor de referință indicate în următoarele articole.
Se recomandă ca această valoare de referință să fie certificată de un laborator de terță parte.
Modelul de referință depinde numai de dimensiunea nominală a deschiderii din acoperiș și de

înălțimea montantului. Produsele furnizate pot avea dimensiuni diferite.
Metoda de calcul descrisă în acest standard permite evaluarea și declararea valorii U specifice
produsului furnizat.
D.5.2 Modele de referință
D.5.2.1 Luminator individual fără montant
!Tabelul D.2 – Prezentare generală a modelelor de referință pentru luminatoare individuale

fără montant
Tip A Tip B
Familie de luminatoare cu numai o parte Familie de luminatoare cu două sau mai
translucidă multe părți translucide
dimensiunea suprafeței de iluminare dimensiunea suprafeței de iluminare
1,20 m x 1,20 m 1,50 m x 1,50 m
Ur,ref, Ar,ref Ur,ref, Ar,ref
"
58
SR EN 1873+A1:2016
Pentru a caracteriza modelul de referință al luminatorului individual, trebuie să fie făcute următoarele
declarații în legătură cu valoarea-Ur,ref:
Tip: A sau B
Parte translucidă: materialul vitrajului; numărul de pereți; factorul de transmisie a luminii;
dimensiunea părților translucide
Profil de margine: DA sau NU; în cazul DA, trebuie să fie declarat dacă este fix sau cu deschidere;
în cazul cu deschidere, trebuie să fie declarat numărul de etanșări
D.5.2.2 Luminator individual cu montant
Înălțimea montantului: 300 mm
!
Tabelul D.3 – Prezentare generală a modelelor de referință pentru
luminatoare individuale cu montanți

Tip A Tip B
Luminatoare individuale cu numai o parte Familie de luminatoare cu două sau mai
translucidă multe părți translucide
Dimensiunea deschiderii din acoperiș Dimensiunea deschiderii din acoperiș
1,20 m x 1,20 m 1,50 m x 1,50 m
Urc,ref300, Arc,ref300 Urc,ref300, Arc,ref300
"
Pentru a caracteriza modelul de referință al luminatorului individual cu montant, trebuie efectuate

următoarele declarații în legătură cu valoarea Urc,ref300:
Tip: A sau B
Parte translucidă: materialul vitrajului; numărul de pereți; factorul de transmisie a luminii;
dimensiunea părților translucide
Profil de margine: DA sau NU; în cazul DA, trebuie declarat materialul
fix sau cu deschidere în cazul cu deschidere, trebuie să fie declarat numărul de etanșări
Montant: materialul de reazem; materialul de izolație; grosimea izolației
D.6 Caracteristici pentru luminatorul furnizat
Producătorii trebuie să indice:
– o pereche de valori pentru modelul de referință: Ur,ref și Ar,ref sau Urc,ref300-și Arc,ref300
și se recomandă să indice:
– o pereche de valori pentru dimensiunea nominală a produsului furnizat Ur- și Ar sau Urc și Arc. "
59
SR EN 1873+A1:2016
Anexa E
(normativă)
Încercare de reacție la foc
E.1 Clasa E
E.1.1 Generalități
Pentru clasa E, încercarea cu flacără mică în conformitate cu EN ISO 11925-2 este procedura de
încercare în scopul clasificării în conformitate cu EN 13501-1. Pentru încercarea cu o singură flacără
în conformitate cu EN ISO 11925-2, trebuie luate în considerare numai acele componente care sunt
vizibile atunci când luminatorul este deschis și/sau închis.
E.1.2 Montare și prindere pentru încercarea cu flacără mică în conformitate cu

EN ISO 11925-2
În conformitate cu EN ISO 11925-2, orice material care nu este un component mic în conformitate cu
definiția de la 4.2.7 trebuie încercat la dimensiunile specificate în EN ISO 11925-2.
Dacă materialele sunt disponibile ca produse plane, epruveta trebuie să fie sub forma aplicației de
utilizare finală în luminator, de exemplu, umpluturile. Montarea și prinderea trebuie făcute așa cum se
specifică în EN ISO 11925-2. Încercarea pe produse plane se poate realiza numai prin expunerea la
flacără a suprafeței.
Produsele care nu sunt plane în aplicația de utilizare finală, de exemplu, profile și garnituri, trebuie
încercate în condiția lor originală din aplicația de utilizare finală. Aceasta implică, de exemplu, ca
garnitura sau elementele de separare termică ale profilelor izolate termic să trebuiască să fie încercate
fixate într-un profil corespunzător. Un element adiacent de vitraj poate fi simulat cu o placă
incombustibilă, de exemplu, o placă de oțel. Încercările, cu excepția încercărilor la colț așa cum sunt
descrise în paragraful următor, trebuie să fie realizate prin expunerea la flacără a suprafeței numai pe
fața cu expunerea la incendiu cea mai critică. Laboratorul de încercare poate selecta fața produsului
cu expunerea la incendiu cea mai critică.
Dacă produsele sunt pliate în jurul unui colț, de exemplu, o garnitură, această parte de colț trebuie
încercată în aranjamentul său original și încercarea trebuie realizată prin expunerea la flacără, la colț,
a suprafeței și a muchiilor.
Dacă produsele au diferite straturi superioare, de exemplu, profile sau umpluturi, trebuie să fie
încercate ambele suprafețe (suprafața interioară și exterioară).
Epruveta, inclusiv aceea pentru încercările la colț, trebuie să aibă o lungime maximă de 250 mm și o
lățime maximă de 90 mm. Adâncimea maximă a epruvetei este de 60 mm.
Dacă un produs are diferite feluri de garnituri etc. din același material, laboratorul de încercări poate
selecta garnitura cea mai critică, sub aspectul zonei de asamblare, al secțiunii transversale a garniturii
și al lățimii expuse.
Rezultatele încercării pentru profile sunt valabile pentru profilele confecționate din același material și
cu grosimi mai mari ale suprafeței vizibile.
Rezultatele încercării pentru acoperiri sunt valabile pentru substraturile cu grosime mai mare sau
egală cu aceea a acoperirii și pentru acoperirile cu grosime mai mică sau egală dar cu o valoare PCS
mai mică sau egală.
60
SR EN 1873+A1:2016
E.2 Clasa A2 până la clasa D
E.2.1 Generalități
Pentru clasificare de la clasa A2 până la clasa D, încercarea SBI în conformitate cu EN 13823 este
principala procedură de încercare în scopul clasificării în conformitate cu EN 13501-1. Încercarea cu
flacără mică în conformitate cu EN ISO 11925-2 (a se vedea E.1.2) se aplică de asemenea pentru
clasele D, C și B. Încercarea de incombustibilitate în conformitate cu EN ISO 1182 sau determinarea
căldurii de ardere în conformitate cu EN ISO 1716 se aplică de asemenea pentru clasa A2.
E.2.2 Montare și prindere pentru încercarea SBI
În conformitate cu EN 13823, materialele luminatorului care nu sunt mici componente în conformitate

cu definiția de la 4.2.7 trebuie încercate la dimensiunile specificate în EN 13823. Cerințele pentru
montare și prindere în încercarea cu un singur obiect arzând în conformitate cu EN 13823 trebuie
luate din standardul de produs pentru ferestre (EN 14251-1) sau pentru luminatoare (EN 1873).
E.3 Clasa A1
Pentru clasa A1, încercarea de incombustibilitate în conformitate cu EN ISO 1182 și determinarea

căldurii de ardere în conformitate cu EN ISO 1716 sunt principalele proceduri de încercare în scopul
clasificării în conformitate cu EN 13501-1.
Luminatoarele, care sunt realizate din materiale considerate că satisfac clasa A1 fără a fi nevoie de
încercare, nu este necesar să fie încercate și pot fi clasificate în conformitate cu EN 13501-1 pe baza
listei indicate în Decizia Comisiei 96/603/CEE cu amendamentele ulterioare.
NOTĂ – Clasificarea A1 se referă la perioada de după extinderea generalizată a unui foc și se raportează la o
încercare de material (care nu este sub „condiții de utilizare finală").
61
SR EN 1873+A1:2016
Anexa ZA
(informativă)
Articole ale acestui standard european care răspund prevederilor

Regulamentului UE Produse pentru Construcții
ZA.1 Domeniu de aplicare și caracteristici relevante
Acest standard european a fost elaborat sub mandatul M/122 „Învelitori de acoperiș, luminatoare,
lucarne și produse auxiliare” dat CEN de către Comisia Europeană și Asociația Europeană a Liberului
Schimb.
Dacă acest standard european este citat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), articolele
acestui standard, prezentate în această anexă, sunt considerate că satisfac prevederile mandatului
relevant, sub incidența Regulamentului (UE) nr. 305/2011.
Această anexă tratează marcajul CE al accesoriilor prefabricate pentru învelitoare de acoperiș –

luminatoare individuale de material plastic destinate pentru utilizările indicate în tabelul ZA.1 și indică
articolele relevante aplicabile.
Această anexă are același domeniu de aplicare ca și articolul 1 al acestui standard cu privire la
aspectele acoperite de mandat și este definit prin tabelul ZA.1.
62
SR EN 1873+A1:2016
Tabelul ZA.1.1 – Articole relevante pentru accesorii prefabricate pentru învelitoare de acoperiș
– luminatoare individuale de material plastic și utilizarea preconizată: transmisia luminii pentru
utilizare în acoperișuri plane și înclinate la clădiri
Produs: Accesorii prefabricate pentru învelitoare de acoperiș – luminatoare individuale
Utilizare preconizată: Transmisia luminii pentru utilizare în acoperișuri plane și înclinate la clădiri
Articole din acest
standard european sau
Clase
Caracteristici esențiale din alte standarde Note
reglementate
europene referitoare la
caracteristici esențiale
5.4.1 Rezistență la
sarcină ascendentă
Rezistență mecanică – Clasă declarată
5.4.2 Rezistență la sarcini
descendente
Clasă declarată și
Performanță la foc exterior 5.7 – metodă de încercare
declarată
Clase
Reacție la foc 5.5 Clasă declarată
de la A1 la F
Satisface/Nu
Etanșeitate la apă 5.3 –
satisface
5.4.3.1 Impactul cu un Satisface/Nu
corp dur de dimensiuni satisface
mici Clasă declarată
Rezistență la impact
5.4.3.2 Impactul cu un –
corp moale de dimensiuni
mari
Izolare la zgomot aerian 5.10
– Indice Rw
direct
Urc,ref300 - Arc,ref300
Rezistență termică 5.9 –
Ur,ref , Ar,ref
Caracteristici referitoare la Valoarea
5.1 –
radiații τD65/valoarea g
Permeabilitate la aer 5.8 – Clasă declarată
Durabilitate:
- variația rezistenței 5.2 Tip declarat
–
mecanice
- variația caracteristicilor
optice
o variația factorului de 5.2 – Tip declarat
transmisie totală a
luminii
o variația indicelui de 5.2 – Tip declarat
îngălbenire
Substanțe periculoase 5.11 – -
Declararea performanței produsului privind anumite caracteristici esențiale nu este necesară în acele
state membre (SM) în care nu există cerințe reglementate privind acele caracteristici pentru utilizarea
preconizată a produsului. În acest caz, producătorii care își comercializează produsele pe piața
acestor SM nu sunt obligați să determine și nici să declare performanța produselor lor cu privire la
caracteristicile respective, iar în informațiile care însoțesc marcajul CE și în declarația de performanță
(a se vedea ZA.3) poate fi utilizată opțiunea „Nicio performanță determinată” (NPD) pentru acele
caracteristici esențiale.
63
SR EN 1873+A1:2016
ZA.2 Proceduri pentru EVCP a accesoriilor prefabricate pentru învelitori de

acoperiș – luminatoare individuale de material plastic
ZA.2.1 Sisteme de EVCP
Sistemele EVCP ale accesoriilor prefabricate pentru învelitori de acoperiș – luminatoare individuale de
material plastic indicate în tabelul ZA.1, în conformitate cu Decizia Comisiei 98/436/CE din 22.06.1998
(publicată în 10.07.1998 în L194), amendată prin Decizia 01/596/CE (publicată în 2.08.2001 în L209),
așa cum au fost prevăzute în anexa III a mandatului pentru „Învelitori de acoperiș, luminatoare,
lucarne și produse auxiliare”, sunt descrise în tabelul ZA.2 pentru utilizările preconizate și nivelurile
sau clasele de performanță relevante indicate.
Tabelul ZA.2 –Sisteme de EVCP
Produs Utilizare preconizată Nivel (niveluri) sau clasă

Sisteme de EVCP
(produse) (utilizări preconizate) (clase) de performanță

A1(*), A2(*), B(*) și C(*) 1
Pentru utilizări supuse
A1(**), A2(**), B(**), C(**),
reglementărilor privind 3
D și E
reacția la foc
de la A1 până la E (***), F 4
Produse care necesită
3
Pentru utilizări supuse încercare
luminatoare reglementărilor privind Produse „considerate
performanța la foc exterior satisfăcătoare” fără 4
încercare
Pentru utilizări supuse
reglementărilor privind – 3
substanțele periculoase
Pentru alte utilizări în afara
– 3
celor menționate
* Produse/materiale pentru care există o etapă clar identificabilă în procesul de fabricație care conduce la o
îmbunătățire a clasificării privind reacția la foc (de exemplu, o adăugare de produse ignifuge sau o limitare a
materialelor organice).
** Produse neacoperite de nota de subsol (*).
*** Produse/materiale care nu trebuie să fie încercate pentru reacția la foc (de exemplu, produse/materiale din
clasa A1 în conformitate cu Decizia Comisiei 96/603/CE).
Sistem 1: A se vedea Regulamentul (UE) nr. 305/2011 (CPR), anexa V, 1.2
EVCP a accesoriilor prefabricate pentru învelitoare de acoperiș – luminatoare individuale de material

plastic indicate în tabelul ZA.1 trebuie să fie în conformitate cu procedurile EVCP indicate în tabelele
de la ZA.3.1 până la ZA.3.3 care rezultă din aplicarea articolelor acestui standard european sau a altor
standarde europene indicate în aceste tabele. Conținutul sarcinilor organismului notificat trebuie să se
limiteze la acele caracteristici esențiale specificate, dacă este cazul, în anexa III a mandatului relevant
și la cele pe care producătorul intenționează să le declare.
64
SR EN 1873+A1:2016
Tabelul ZA.3.1 – Atribuirea sarcinilor de EVCP pentru accesorii prefabricate

pentru învelitori de acoperiș – luminatoare individuale de material plastic sub sistem 1
Articole
Sarcini Conținutul sarcinii aplicabile
EVCP
Parametri în legătură cu toate
Controlul producției în caracteristicile esențiale din tabelul
7.3
fabrică (CPF) ZA.1, relevante pentru utilizarea
Sarcini în preconizată, care sunt declarate
responsabilitatea
producătorului Încercări suplimentare pe Toate caracteristicile esențiale din
eșantioane prelevate din tabelul ZA.1, relevante pentru
7.3
fabrică după un plan de utilizarea preconizată, care sunt
încercări prescris declarate
Determinarea produsului
tip pe baza încercării de tip
(inclusiv eșantionarea), Reacție la foc (clasele A1(*), A2(*),
7.2
calculării de tip, valorilor B(*) și C(*)
tabulare sau documentației
descriptive a produsului
Sarcini în Parametrii referitori la caracteristicile
responsabilitatea esențiale din tabelul ZA.1, relevante
organismului de Inspecția inițială a fabricii pentru utilizarea preconizată, care
sunt declarate, și anume, reacția la 7.3 și 7.3.4
certificare a producătoare și a CPF
produsului foc
notificat Documentația CPF.
Parametrii referitori la caracteristicile
esențiale din tabelul ZA.1, relevante
Supravegherea, evaluarea pentru utilizarea preconizată, care
și examinarea continuă a sunt declarate, și anume: reacția la 7.3 și 7.3.5
CPF foc
Documentația CPF.
Tabelul ZA.3.2 – Atribuirea sarcinilor de EVCP pentru accesorii prefabricate

pentru învelitori de acoperiș – luminatoare individuale de material plastic sub sistem 3
Articole
EVCP
Parametrii referitori la caracteristicile
Sarcini în
Controlul producției în esențiale din tabelul ZA.1, relevante
responsabilitatea 7.3
fabrică (CPF) pentru utilizarea preconizată, care sunt
producătorului
declarate
Caracteristicile esențiale din tabelul
ZA.1, relevante pentru utilizarea
preconizată, care sunt declarate:
Determinarea produsului Rezistență mecanică
tip pe baza încercării de Reacție la foc (A1(*), A2(*), B(*) și C(*))
Sarcini în tip (bazate pe Performanță la foc exterior (produse
responsabilitatea eșantionarea realizată de care necesită încercare) 7.2
unui laborator de producător), calculării de
Substanțe periculoase
încercări notificat tip, valorilor tabulare sau
documentației descriptive Etanșeitate la apă
a produsului Rezistență la impact
Izolare la zgomot aerian direct
Rezistență termică
Permeabilitate la aer
65
SR EN 1873+A1:2016
Tabelul ZA.3.3 – Atribuirea sarcinilor de EVCP pentru accesorii prefabricate pentru învelitori de
acoperiș – luminatoare individuale de material plastic sub sistem 4
Articole
EVCP
Parametri în legătură cu caracteristicile
Controlul producției în
esențiale din tabelul ZA.1, relevante 7.3
fabrică (CPF)
pentru utilizarea preconizată
Caracteristicile esențiale din tabelul
Sarcini în Determinarea produsului ZA.1, relevante pentru utilizarea
responsabilitatea tip pe baza încercării de preconizată, care sunt declarate:
producătorului tip, calculării de tip,
Reacție la foc clasele de la A1 până la 7.2
valorilor tabulare sau
documentației descriptive E (***), F și alte caracteristici în afara
a produsului celor care fac obiectul sarcinilor
laboratorului de încercări notificat
ZA.2.2 Declarație de performanță (DoP)
ZA.2.2.1 Generalități
Producătorul întocmește DoP şi aplică marcajul CE pe baza diferitelor sisteme EVCP specificate în
anexa V din Regulamentul (UE) nr. 305/2011.
În cazul produselor sub sistemul 1

— controlul producției în fabrică și încercări suplimentare pe eșantioane prelevate din fabrică după
un plan de încercări prescris, efectuate de producător și
— certificatul de constanță a performanței, eliberat de organismul notificat de certificare a

produselor pe baza determinării produsului tip, bazate pe încercarea de tip (inclusiv
eșantionarea), calcularea de tip, valorile tabulare sau documentația descriptivă a produsului; pe
baza inspecției inițiale a fabricii producătoare și a controlului producției în fabrică și a
supravegherii, evaluării și examinării continue a controlului producției în fabrică.
În cazul produselor sub sistem 3

— controlul producției în fabrică efectuat de producător și
— determinarea produsului tip pe baza încercării de tip (bazate pe eșantionarea realizată de

producător), a calculării de tip, a valorilor tabulare sau a documentației descriptive a produsului,
realizate de laboratorul de încercări notificat.
În cazul produselor sub sistem 4

— controlul producției în fabrică realizat de producător și
— determinarea de către producător a produsului tip pe baza încercării de tip, a calculării de tip, a
valorilor tabulare sau a documentației descriptive a produsului.
ZA.2.2.2 Conținut
Modelul DoP este prezentat în anexa III a Regulamentului (UE) nr. 305/2011.
În conformitate cu acest regulament, DoP trebuie să conțină în special informațiile următoare:

— referirea la produsul tip pentru care a fost emisă declarația de performanță;
66
SR EN 1873+A1:2016
— sistemul sau sistemele EVCP ale produsului pentru construcții, așa cum sunt stabilite în
anexa V a CPR;
— numărul de referință și data publicării standardului armonizat care a fost utilizat pentru
evaluarea fiecărei caracteristici;
— dacă este cazul, numărul de referință al documentației tehnice specifice utilizate și cerințele pe
care producătorul declară că produsul le respectă.
În plus, DoP trebuie să conțină:
(a) utilizarea sau utilizările preconizate ale produsului pentru construcții, în conformitate cu
specificația tehnică armonizată aplicabilă;
(b) lista caracteristicilor esențiale, așa cum sunt definite în specificația tehnică armonizată, pentru
utilizarea sau utilizările declarate;
(c) performanța pentru cel puțin una dintre caracteristicile esențiale ale produsului pentru
construcții, relevantă pentru utilizarea sau utilizările preconizate;
(d) dacă este cazul, performanța produsului pentru construcții, pe niveluri sau clase, sau sub formă
descriptivă, dacă este necesar, pe baza unui calcul care are legătură cu caracteristicile
esențiale ale produsului. Aceste caracteristici sunt determinate fie în conformitate cu
specificațiile Comisiei referitoare la caracteristicile esențiale pentru care producătorul trebuie să
declare performanța produsului la introducerea acestuia pe piață, fie în conformitate cu
specificațiile Comisiei privind nivelurile-prag de performanță ale produsului, corespunzătoare
caracteristicilor esențiale de declara;
(e) performanța acelor caracteristici esențiale ale produsului pentru construcții care au legătură cu
utilizarea sau utilizările preconizate, luând în considerare dispozițiile referitoare la utilizarea sau
utilizările preconizate acolo unde producătorul intenționează să introducă pe piață produsul
pentru construcții;
(f) pentru caracteristicile esențiale enumerate, pentru care nu este declarată niciun fel de
performanță, acronimul „NPD” (nicio performanță determinată).
Referitor la furnizarea DoP, se aplică articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011.
Informațiile la care se face referire în articolul 31 sau, după caz, în articolul 33 din Regulamentul (CE)
nr. 1907/2006 (REACH), trebuie furnizate împreună cu DoP.
ZA.2.2.3 Exemplu de DoP
În textul următor se oferă un exemplu de DoP completată pentru accesorii prefabricate pentru învelitori
de acoperiș – luminatoare individuale de material plastic.
DECLARAȚIA DE PERFORMANȚĂ
Nr. 001DoP2013-07-14
1. Cod unic de identificare al produsului tip:
Accesorii prefabricate pentru învelitori de acoperiș – luminatoare individuale de material

plastic
UL1500- DL750-E-Froof(t4)
2. Numărul tipului, lotului sau seriei sau orice alt element care să permit identificarea produsului
67
SR EN 1873+A1:2016
pentru construcții, așa cum se cere la articolul 11(4):
Accesorii prefabricate pentru învelitoare de acoperiș – luminatoare individuale de material

plastic
UL1500- DL750-E-Froof(t4)
3. Utilizarea preconizată sau utilizările preconizate ale produsului pentru construcții, în conformitate
cu specificația tehnică armonizată aplicabilă, așa cum este prevăzută (sunt prevăzute) de
producător:
Accesorii prefabricate pentru învelitori de acoperiș – luminatoare individuale pentru transmisia

luminii pentru utilizare în acoperișuri plane sau înclinate la clădiri
4. Numele, denumirea socială sau marca înregistrată și adresa de contact a producătorului, astfel
cum se solicită în articolului 11(5):
AnyCo SA,
PO Box 21
B-1050 Brussels, Belgium
Tel. +32987654321
Fax: +32123456789
Email: anyco.sa@provider.be
5. După caz, numele și adresa de contact ale reprezentantului autorizat al cărui mandat acoperă
atribuțiile specificate în articolul 12(2):
Anyone Ltd
Flower Str. 24
West Hamfordshire
UK-589645 United Kingdom
Tel. +44987654321
Fax: +44123456789
e-mail: anyone.ltd@provider.uk
6. Sistemul sau sistemele de evaluare și verificare a constanței performanței produsului pentru

construcții, astfel cum este specificat în anexa V a CPR:
Sistem 1/Sistem 3
7. În cazul declarației de performanță privind un produs pentru construcții acoperit de un standard

armonizat:
Sistem 1: Organismul notificat de certificare a controlului producției în fabrică nr. 5678 a

realizat determinarea produsului tip pe baza încercării de tip (inclusiv eșantionare), calculării
de tip, valorilor tabulare sau documentației descriptive a produsului, inspecția inițială a fabricii
producătoare și a controlului producției în fabrică și supravegherea, evaluarea și examinarea
continuă a controlului producției în fabrică și a emis certificatul de constanță a performanței
68
SR EN 1873+A1:2016
produsului.
Sistem 3: Laboratorul de încercări notificat nr. 1234 a realizat determinarea produsului tip pe
bază încercării de tip, calculării de tip, valorilor tabulare sau documentației descriptive a
produsului. Producătorul AnyCo SA a realizat controlul producției în fabrică.
8. Performanța declarată
Caracteristici esențiale Performanță Specificații tehnice
armonizate
Rezistență la sarcină ascendentă UL1500
Rezistență la sarcini descendente DL750
Reacție la foc E
Performanță la foc exterior FROOF(T4)
Etanșeitate la apă Satisface
Rezistență la impact: Satisface

– Corp dur de dimensiuni mici SB1200
– Corp moale de dimensiuni mari
Transmitanța termică: 2,2 W/(m2 K)
– Urc,ref300 3,2 m2 EN 1873:2014
– Arc,ref300
Izolație la zgomot aerian direct: 20 (-1, -4) dB
– Rw (Ctr, C)
Caracteristici referitoare la radiații:
– valoare τD65 / 55 %
– valoare g 0,5
Permeabilitate la aer: Ap 12
Durabilitate: ΔA, Cu 0, Ku 0
Substanțe periculoase NPD
9. Performanța produsului identificat la punctele 1 și 2 este în conformitate cu performanța declarată

la punctul 8.
Această declarație de performanță este emisă sub responsabilitatea unică a producătorului identificat
la punctul 4.
Semnat pentru și în numele producătorului de către:
………………………………………………………………………………………………………………………
(nume și funcție)
…………………………………..…………… …………………………………..………....……
(locul și data emiterii) (semnătură)
ZA.3 Marcaj CE și etichetare
Simbolul marcajului CE trebuie să fie în conformitate cu principiile generale prevăzute în articolul 30

din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și trebuie aplicat, astfel încât să fie vizibil, lizibil și permanent.
— pe accesorii prefabricate pentru învelitoare de acoperiș – luminatoare individuale
69
SR EN 1873+A1:2016
sau
— pe o etichetă atașată acestora.
În cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu este garantat datorită naturii produsului, acesta
trebuie aplicat:
— pe ambalaj
sau
— pe documentele însoțitoare
Marcajul CE trebuie să fie urmat de:

— ultimele două cifre ale anului în cursul căruia a fost prima dată aplicat;
— numele şi adresa înregistrată a producătorului sau marca de identificare ce permite identificarea

ușoară şi fără vreo ambiguitate a numelui şi adresei producătorului;
— codul unic de identificare al produsului tip;
— numărul de referință al declarației de performanță [a se vedea exemplul de DoP];
— nivelul sau clasa de performanță declarată;
— referința datată la specificația tehnică armonizată aplicată;
— numărul de identificare al organismului notificat [numai pentru produsele sub sistemele 1 și 3];
— utilizarea preconizată, așa cum se prevede în specificația tehnică armonizată aplicată.
Marcajul CE trebuie aplicat înainte ca produsul pentru construcții să fie introdus pe piață. Acesta poate
fi urmat de o pictogramă sau orice alt marcaj care indică în special un risc sau o utilizare specifică.
Figura ZA.1 prezintă un exemplu al informațiilor referitoare la produse supuse unei EVCP sub
sistemul 1.
70
SR EN 1873+A1:2016
Marcaj CE, constituit din simbolul-„CE”
Numărul de identificare al organismului de

certificare a produsului și al laboratorului de
încercări notificat
5678
1234
Numele și adresa înregistrată a producătorului sau
AnyCo Ltd, PO Box 21, B-1050, Bruxelles,
marca de identificare
Belgia
Ultimele două cifre ale anului în care marcajul a
13
fost aplicat pentru prima oară
01234-CPD-00234
Numărul de referință al DoP
EN 1873:2014
Numărul standardului european aplicat, așa cum
UL1500-DL750-E-Froof(t4) este citat în JOUE
destinat pentru a fi utilizat pentru iluminare în Codul unic de identificare al produsului tip
acoperișuri plane sau înclinate la clădiri
Utilizarea preconizată a produsului așa cum este
Rezistență la sarcină ascendentă: UL 1500 stabilită în standardul european aplicat
Rezistență la sarcini descendente: DL 750
Nivelul sau clasa de performanță declarată
Reacție la foc: E
Performanță la foc exterior: FROOF(T4)
Etanșeitate la apă: Satisface
Rezistență la impact:
— corp dur de dimensiuni mici: Satisface
— corp moale de dimensiuni mari: SB 1200
Transmitanță termică:
— 2,2 W/(m2 K)
— 3,2 m2
Izolare la zgomot aerian direct:
— Rw (Ctr, C) 20 (-1, -4) dB
Caracteristici referitoare la radiații:
— 55 %
— 0,5
Permeabilitate la aer: Ap 12
Durabilitate: ΔA, Cu 0, Ku 0
Substanțe periculoase: NPD
Figura ZA.1 – Exemplu de informații de marcaj CE la produse sub sistem 1 EVCP
71
SR EN 1873+A1:2016
Bibliografie
[1] CIE 38:1977, Radiometric and photometric characteristics of materials and their measurement
[2] EN 795, Personal fall protection equipment - Anchor devices
[3] EN 12101-2, Smoke and heat control systems - Part 2: Specification for natural smoke and
heat exhaust ventilators
[4] EN ISO 10456, Building materials and products - Hygrothermal properties -Tabulated design
values and procedures for determining declared and design thermal values (ISO 10456)
[5] EN ISO 14683, Thermal bridges in building construction - Linear thermal transmittance -
Simplified methods and default values (ISO 14683)
[6] EN 1026, Windows and doors - Air permeability - Test method
[7] EN ISO 1716, Reaction to fire tests for products - Determination of the gross heat of
combustion (calorific value) (ISO 1716)
[8] EN ISO 1182, Reaction to fire tests for products - Non-combustibility test (ISO 1182)
72
SR EN 1873+A1:2016
Anexa națională NA
(informativă)
Corespondența dintre standardele europene și standardele române
La data publicării acestei versiuni române, corespondența dintre standardele europene și/sau
internaționale la care se face referire la art. 2 al acestui standard și standardele române este
următoarea:
EN 410:2011 IDT SR EN 410:2011
Sticlă pentru construcții. Determinarea caracteristicilor
luminoase și solare ale vitrajelor
EN 596 IDT SR EN 596:1997

Structuri de lemn. Metode de încercare. Încercarea rezistenței
unui perete cu cadru de lemn la impactul cu un corp moale
EN 673 IDT SR EN 673:2011

Sticlă pentru construcții. Determinarea transmitanței termice,
U. Metoda de calcul
EN 674 IDT SR EN 674:2011

U. Metoda plăcii calde gardate
EN 675 IDT SR EN 675:2011

U. Metoda fluxmetrului
EN 1013 IDT SR EN 1013+A1:2015

Plăci profilate monostrat transparente de material plastic
pentru acoperișuri, pereți și tavane interioare și exterioare.
Cerințe și metode de încercare
CEN/TS 1187 IDT SR CEN/TS 1187:2012

Metode de încercare a acoperișurilor la expunerea la un foc
exterior
EN 12412-2 IDT SR EN 12412-2:2004

Performanța termică a ferestrelor, ușilor și obloanelor.
Determinarea coeficientului de transmisie termică prin metoda
cutiei calde. Partea 2: Rame
EN 13501-1 IDT SR EN 13501-1+A1:2010

Clasificare la foc a produselor și elementelor de construcție.
Partea 1: Clasificare folosind rezultatele încercărilor de reacție
la foc
EN 13501-5 IDT SR EN 13501-5+A1:2010

Clasificare la foc a produselor și elementelor de construcție.
Partea 5: Clasificare pe baza rezultatelor încercărilor
acoperișurilor expuse la un foc exterior
EN 14351-1 IDT SR EN 14351-1+A1:2010

Ferestre și uși. Standard de produs, caracteristici de
performanță. Partea 1: Ferestre și uși exterioare pentru
pietoni, fără caracteristici de rezistență la foc și/sau etanșeitate
la fum
73
SR EN 1873+A1:2016
EN 13823 IDT SR EN 13823+A1:2014
Încercări de reacție la foc ale produselor pentru construcții.
Produse pentru construcții, cu excepția îmbrăcămintei de
pardoseală, expuse acțiunii termice a unui singur obiect
arzând
EN 16153 IDT SR EN 16153+A1:2015

Plăci multiperete plane transparente de policarbonat (PC)
pentru utilizări la interior și exterior în acoperișuri, pereți și
plafoane. Cerințe și metode de încercare
EN ISO 178 IDT SR EN ISO 178:2011

Materiale plastice. Determinarea proprietăților de încovoiere
EN ISO 527-1 IDT SR EN ISO 527-1:2012

Materiale plastice. Determinarea proprietăților de tracțiune.
Partea 1: Principii generale

Materiale plastice. Determinarea proprietăților de tracțiune.
Partea 2: Condiții de încercare a materialelor plastice pentru
injecție și extrudare

Materiale plastice. Metode de expunere la surse luminoase de
laborator. Partea 1: Ghid general

Materiale plastice. Metode de expunere la surse luminoase de
laborator. Partea 2: Surse cu arc de xenon

Părți și elemente de construcție. Rezistență termică și
coeficient de transmisie termică. Metodă de calcul

Performanța termică a ferestrelor, ușilor și obloanelor. Calculul
coeficientului de transfer termic. Partea 2: Metoda numerică
pentru profilurile de tâmplărie

Acustică. Măsurarea în laborator a izolării acustice a
elementelor de construcții. Partea 1: Reguli de aplicare pentru
produse particulare

elementelor de construcții. Partea 2: Măsurarea izolării
acustice la zgomot aerian

elementelor de construcții. Partea 4: Proceduri de măsurare și
cerințe

elementelor de construcții. Partea 5: Cerințe referitoare la
instalații și echipamente de încercare
74
SR EN 1873+A1:2016
Punți termice în clădiri. Fluxuri termice și temperaturi
superficiale. Calcule detaliate

Colorimetrie. Partea 1: Observatori CIE de referință pentru
colorimetrie

Colorimetrie. Partea 2: Iluminanți CIE standardizați
EN ISO 12017:1996 IDT SR EN ISO 12017:2003

Materiale plastice. Plăci de polimetacrilat de metil cu pereți
dubli și tripli. Metode de încercare

Performanța termică a ferestrelor și ușilor. Determinarea
coeficientului de transfer termic prin metoda cutiei calde.

Partea 2: Ferestre de acoperiș și alte ferestre în relief

Materiale plastice. Determinarea factorului de transmisie a
fluxului luminos total pentru materiale transparente. Partea 1:
Instrument cu fascicul unic

Materiale plastice. Determinarea factorului de transmisie a
fluxului luminos total pentru materiale transparente. Partea 2:
Instrument cu fascicul dublu

Compozite de materiale plastice armate cu fibre. Determinarea
proprietăților de încovoiere
EN ISO 11925-2:2010 IDT SR EN ISO 11925-2:2011

Încercări de reacție la foc. Aprinzibilitatea produselor care vin
în contact direct cu flacăra. Partea 2: Încercare cu sursă cu o
singură flacără
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene și/sau internaționale la care se
face referire (respectiv standardele române identice cu acestea), cu mențiunea că în cazul referințelor
nedatate de la art. 2 trebuie utilizate ultimele ediții ale acestora (respectiv standardele române identice
cu acestea). De aceea se recomandă ca utilizatorul să verifice care sunt aceste ultime ediții (respectiv
standardele române identice cu acestea).
Simbolurile gradelor de echivalență, conform SR 10000-8 (IDT – identic).
75
ASRO – Asociația de Standardizare din România
organismul național de standardizare cu atribuții exclusive privind activitatea de standardizare
națională și reprezentarea României în procesul de standardizare european și internațional.
Standardele constituie rezultatul creației Este important ca utilizatorii standardelor

intelectuale și sunt protejate prin drepturi de române să se asigure că sunt în posesia ultimei
autor. În calitate de organism național de ediții și a tuturor modificărilor în vigoare.
standardizare, ASRO este titularul drepturilor

de autor asupra standardelor române și Utilizatorii standardelor sunt răspunzători pentru
urmărește respectarea drepturilor de autor interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor
asupra standardelor europene și internaționale standardelor române.
în România.
Utilizarea standardelor române nu înlătură
Fără acordul prealabil expres al ASRO, obligația respectării prevederilor legale în
standardele nu pot fi reproduse în alte vigoare.
documente sau multiplicate. Standardele sau
părți din acestea nu pot fi traduse pentru a fi Informațiile referitoare la standardele române
comunicate public sau pentru a reprezenta sunt publicate lunar în „Buletinul standardizării”.
opere derivate, cum ar fi cursuri de formare
profesională, baze de date, publicații și Lista și datele bibliografice complete ale tuturor
documentații de specialitate. standardelor naționale, europene și
internaționale adoptate în România, în vigoare
Respectarea drepturilor de autor asupra și anulate, se regăsesc în aplicația electronică
standardelor nu afectează libera lor utilizare și Infostandard WEB, care se achiziționează de la
aplicare. ASRO.
ASOCIAȚIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

www.standardizarea.ro http//magazin.asro.ro http://standardizare.wordpress.com/
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Standardizare: Tel. +40 21 310 17 29, +40 21 310 16 44, 0374 999 190
Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 23, 021 316 99 75 Fax + 40 21 317 25 14; vanzari@asro.ro
Redacție – Marketing, Drepturi de Autor: Tel. : +40 21 316.99.74; marketing@asro.ro
78 pagini

EN 1873 Acoperisuri, Luminatoare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EN 1873 Acoperisuri, Luminatoare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 91.060.

Standard Român Iulie 2016

Titlu Accesorii prefabricate pentru învelitori de

Luminatoare individuale de material plastic

Accessoires préfabriqués pour couverture - Lanterneaux ponctuels en

Aprobare Aprobat de Directorul General al ASRO la 29 iulie 2016

Standardul european EN 1873:2014+A1:2016 are statutul unui

Data publicării versiunii române: 30 septembrie 2020

Corespondență Acest standard este identic cu standardul european

ASOCIAȚIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

Ref.: SR EN 1873+A1:2016 Ediția 3

Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 1873:2014+A1:2016.

Standardul european EN 1873:2014+A1:2016 a fost adoptat ca standard român la data de

Acest standard înlocuiește SR EN 1873:2014.

acestui standard și standardele române este prezentată în anexa națională NA.

La elaborarea versiunii române a acestui standard a participat:

STANDARD EUROPEAN EN 1873:2014+A1

ICS 91.060.20 Înlocuiește EN 1873:2014

Accesorii prefabricate pentru învelitori de acoperiș. Luminatoare individuale de

plastic.Product specification and ponctuels en matiére plastiques. Lichtkuppeln aus Kunststoff —

COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE

Centru de Management CEN-CENELEC: Avenue Marnix 17, B-1000 Bruxelles

5.2 Durabilitate ................................................................................................................................15

B.2 Aparatură ...................................................................................................................................40

individuale de material plastic.................................................................................................................64

Acest document include amendamentul 1 aprobat de CEN la 07-12-2015.

Acest document înlocuiește !EN 1873:2014".

Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naționale de standardizare ale

Secțiunea X-X fără și cu perete orizontal suplimentar

Figura 1 – Luminatoare individuale tipice

2a) Luminator individual

2b) Luminator individual cu montant

2c) Luminator individual cu montant și profil de margine

cu profil de margine fără profil de margine

2d) Montanți verticali

Figura 2 – Secțiuni transversale de luminatoare individuale tipice și montanți

EN 410:2011, Glass in building - Determination of luminous and solar characteristics of glazing

EN 673, Glass in building - Determination of thermal transmittance (U value) - Calculation method

CEN/TS 1187, Test methods for external fire exposure to roofs

EN 12412-2, Thermal performance of windows, doors and shutters - Determination of thermal

EN 14351-1, Windows and doors — Product standard, performance characteristics — Part 1:

EN ISO 178, Plastics - Determination of flexural properties (ISO 178)

EN ISO 11664-2, Colorimetry - Part 2: CIE standard illuminants (ISO 11664-2)

EN ISO 12567-2, Thermal performance of windows and doors - Determination of thermal

EN ISO 13468-1, Plastics - Determination of total luminous transmittance of transparent materials -

Pentru scopurile acestui document se aplică termeni și definițiile următoare:

Figura 3 – Secțiuni transversale pentru plăci de material plastic tipice

Ae Aria suprafeței exterioare expuse a profilului de margine, în m2

5.1 Caracteristici referitoare la radiații

cerințelor din reglementări, în caz contrar această evaluare este voluntară.

Caracteristicile sunt următoarele:

5.1.2 Factorul de transmisie a luminii

5.1.3 Factor de transmisie directă a energiei solare τe

5.1.4 Factor de transmisie totală a energiei solare g

5.3 Etanșeitate la apă

5.4 Performanțe mecanice

5.4.1 Rezistență la sarcini ascendente

Această caracteristică trebuie evaluată.

5.4.2 Rezistență la sarcini descendente

Această caracteristică trebuie evaluată.

Pentru determinarea rezistenței la sarcină descendentă, luminatorul de material plastic trebuie

Produsele trebuie încercate întotdeauna cu montantul prevăzut sau specificat de producător.

Pentru determinarea rezistenței la impact cu un corp moale de dimensiuni mari, luminatorul de