Legea românească*

Pr. Traian Rusu Șirianu

Peste Țara noastră mândră și bogată

Răsunat-au doine și-au trecut furtuni,
Pentru Țara noastră binecuvântată
S-a vărsat în glie sânge de străbuni.

Legea românească ne-a fost sfântă strană

Unde din ceasloave se cânta cu duh,
Lege strămoșească, fără de prihană,
La Danubiu fost-ai vultur în văzduh.

Tu ai fost în beznă stâncă de tărie

Unui neam de veacuri cu destin de-oier,
Peste culmi de Țară și de veșnicie
Duhul tău plutit-a din Carpați spre cer.

În trecutul nostru plin de suferință

N-ai fost mușuroiul de călcâi strivit,
Ci Negoiul Țării, tare în credință.
Și-ai rămas aicea pisc în Răsărit.

În credința asta s-au născut Românii!

Pentru preamărirea duhului ei sfânt
Au trudit iobagii și-au murit bătrânii
Apărându-și Legea și acest Pământ.

Și cu crucea-ți sfântă mers-au în războaie

Cnezii să ne scape de leși și sultan,
Pentru tine curs-a sângele șiroaie,
Ctitori ți-au fost Mircea, Marele Ștefan.

Mănăstirea Argeș, Trei-Ierarhi, Tismana

Ne vorbesc de Legea dreapt-a lui Iisus,
Pentru care-n lanțuri ne-a legat satana,
Dar pe drumul Iudei nicicând nu ne-am dus.

Legea milostivă din Ardeal, Părinte,

Tu ne-ai apărat-o în răstimp amar;
N-am râvnit pomana blidului de linte,
Ci ne-am dus pe umeri crâncenul calvar.

Tu pe-aceste locuri țară ești și rege,

Ie și opincă, rugăciuni și datini,
Lupte și istorii ești preasfântă Lege,
Bată uragane, tu n-o să te clatini!

*Poem apărut în revista Legea Românească, Anul I (serie nouă), 1990, nr. 6, p. 14.