Principii si etape de elaborare a curriculumului in viziune

interdisciplinara

M. Manolescu, prof. Univ. Dr,

Universitatea din Bucuresti

Planul dezbaterii

I. Fundamentele/ bazele si principiile constructiei curriculumului

scolar

II. Nivelurile proiectarii curriculumului

III. Etape ale proiectarii curriculumului

IV. Constructia curriculumului pentru clasa pregatitoare precum

si a curriculumului pentru clasele I-IV

V. Demers practic- aplicativ de proiectare a unui curriculum

integrat din perspectiva invatamantului centrat pe competente

VI. Întrebări/Probleme deschise/Dileme

 I. Fundamentele/ bazele curriculumului scolar

1. Baze social- politice, economice si culturale

2. Baze epistemologice
3. Baze psihologice
4. Baze pedagogice

1. Baze social- politice, economice si culturale

Principii corespondente

1. Principiul orientarii filosofice

 Descriere
 Concretizare :
identificarea normelor si valorilor care determina:
structurarea idealului educaţional,
politica privind finalităţile educaţionale ;
repercusiuni majore asupra produselor curriculare

2. Principiul compatibilizarii cu standardele europene din domeniul

educatiei si al formarii
 Descriere
 Concretizarea acestui principiu: stabilirea celor 8 categorii de
competente cheie .

3. Principiul relevantei si racordarii la social, inclusiv din perspectiva

insertiei profesionale a absolventilor
 Descriere
 Concretizarea principiului : Dezvoltarea profilurilor de
educatie si formare si corelarea ciclurilor de scolarizare.

4. Principiul descentralizarii curriculumului

 Descriere
 Concretizare: reglementarea raportului dintre obligatoriu si
CDS
 Vezi Legea Educatiei Nationale- Cap despre Curriculum.

5. Principiul egalitatii de sanse

 Descriere
 Concretizare: curriculum comun si CDS; alternative
educationale; programe educationale specifice; proiecte pentru
diverse categorii de elevi etc.

2. Baze epistemologice

1. Principiul selectiei si al ierarhizarii culturale

 Descriere
 Concretizare:
 Stabilirea disciplinelor scolare sau a domeniilor sau a
ariilor curriculare sau a domeniilor experientiale etc ce
sunt/ vor fi integrate in planul de invatamant;
 Stabilirea ponderii acestor discipline
 Gruparea lor pe arii curriculare etc;

2. Principiul imbinarii abordarii disciplinare cu cele de tip

interdisciplinar
 Descriere
 Concretizare:
 Legea Educatiei Nationale- Cap Curriculum
 Dezvoltarea unei arii curriculare centrata pe o perspectiva de
tip integrat-“Studii cross curriculare”;
 Identificarea la nivelul fiecarei programe a doua categorii de
competente: competente disciplinare si competente de tip
interdisciplinar;
 Introducerea in cadrul programei fiecarei discipline a unui
modul transcurricular- care promoveaza formarea
competentelor transversale prin intermediul curriculumui si
al invatarii integrate;
 Probe de evaluare transdisciplinare.

3. Principiul coerentei sau consistentei interne si externe

Descriere
 Concretizare:
 Mentinerea si dezvoltarea acelorasi discipline si/ sau arii
curriculare de la un ciclu de scolarizare la altul;
  Integrarea pe orizontala si pe verticala a ariilor curriculare in
interiorul sistemului;
 Corelarea trebuie realizata la doua niveluri:
 La nivelul planurilor de invatamant: constructie, structura
disciplinelor etc;
 La nivelul programelor : obiective, continuturi etc.

4. Principiul descongestionarii
Descriere
 Concretizare:
 Selectarea, structurarea si esentializarea continuturilor
semnificative/ relevante;
 Diminuarea supraincarcarii informationale.

3. Baze psihologice

1. Principiul individualizarii curriculumului

 Descriere
 Concretizare: CDS.
 25 % din timpul dedicat instruirii si evaluarii este la dispozitia
cadrului didactic in vederea adaptarii la nevoile elevului;

2. Principiul adaptarii la particularitatile de varsta ale elevilor

Descriere.
 Concretizare:
 Introducerea unor discipline specifice anumitor perioade si cicluri
de scolarizare;
 Stabilirea profilurilor de formare;

3. Principiul echilibrului
 Descriere.
 Concretizare:
 Discipline si arii curriculare diverse
 Domenii experientiale.

4. Baze pedagogice

1. Principiul centrarii pe elev

 Descriere.
  Concretizare:
 Centrarea pe rezultatele invatarii/ competente;
 Sugestii metodologice;
 Calitatile invatamantului centrat pe elev.

2. Principiul centrarii pe standarde de evaluare

 Descriere: Fundamentarea evaluarii pe standarde curriculare de
performanta
 Concretizare
 Evaluarea la clasa pregatitoare;
 Evaluarea in clasele I-IV;
 Evaluarile la clasa a II-a si a IV-a.

Învăţământul centrat pe elev

Calităţile învăţământului centrat pe elev

 Curriculum-ul şi învăţarea sunt individualizate la maxim. Selecţia

conţinuturilor se realizează în funcţie de posibilităţile, interesele,
nevoile celui care învaţă;
 Elevii progresează în ritm propriu. Utilizarea timpului este suplă. Se
încurajează învăţarea independentă.
 Se încurajează iniţiativa, elevii sunt activi.
 Elevului i se oferă maxim de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea,
atât în instituţia şcolară cât şi în afara acesteia.
 Orice experienţă nouă de învăţare este corelată cu precedentele.
 Cadrul didactic este, înainte de orice, persoană resursă. El informează
elevii şi le facilitează accesul la informaţii, diagnostichează
dificultăţile elevului, îl orientează fără a-l contrazice, lucrează
individual sau în grupuri mici.
 Actualitatea şi problemele vieţii intră în instituţia de învăţământ.
  Şcoala, grădiniţa sunt deschise spre exterior. Învăţarea realizată de la
persoane din afara instituţiei este la fel de valoroasă precum cea de la
cadrul didactic;
 Relaţia cu cadrul didactic este democratică. În funcţie de vârstă, de
nivelul de experienţă şi de pregătire, elevii participă la formularea
cerinţelor şi la respectarea şi aplicarea lor.
 Se stimulează, în limita condiţiilor concrete, participarea celui care
învaţă, la stabilirea obiectivelor, selecţia conţinuturilor, a modalităţilor
de evaluare. Fiind vorba de aspecte asupra cărora s-a convenit (au
„negociat”), elevii se simt responsabili şi motivaţi.
 Spaţiul, mobilierul, echipamentele sunt utilizate flexibil. La dispoziţia
cadrelor didactice , a elevilor stă o mare varietate de materiale de
învăţare.
 Sistemul claselor rigide, constituite pe criteriul cronologic, din elevi
de aceeaşi vârstă, este abandonat.
 Se preferă eterogenitatea. Este favorizat lucrul în grupuri mici
constituite din elevi de vârste diferite.
 Examinările tradiţionale sunt mai puţin folosite, chiar pe cale de
dispariţie. Se preferă evaluarea formativă, cu ajutorul probelor de
evaluare criterială (prin obiective).
 Obiectul evaluărilor îl reprezintă, cu prioritate, procesele mentale
(cogniţia) ale celui care învaţă, în defavoarea produselor învăţării.
 Se stimulează/ încurajează autoreflecţia, autoevaluarea, autoreglarea
comportamentului de învăţare (metacogniţia). (V de Landsheere, op.
cit).

II. Niveluri ale dezvoltarii curriculare

1. Nivelul deciziilor macrostructurale de ordin pedagogic

 2. Nivelul deciziilor microstructurale de ordin didactic, la nivelul scolii
si al cadrului didactic

III. Etape in constructia curriculumului scolar

Construcţia curriculum-ului se face în general după modelul:

1. Cercetare
2. Planificare/ proiectare
3. Experimentare
4. Difuzare
5. Redimensionare/ ajustare

Sarcini de lucru/ Întrebări/Probleme deschise/Dileme

1. „Principiul centrarii pe elev” face parte integranta din „Bazele

pedagogice ale curriculumului scolar”, asa cum rezulta din
suportul de curs prezentat mai sus. Realizati un eseu de
aproximativ doua pagini in care sa detaliati esenta/ continutul
acestui principiu si sa concretizati modalitati de respectare a
acestuia la clasa/ gradinita unde lucrati sau faceti practica
pedagogica, dupa caz. In eseul dumneavoastra va veti folosi
de „Calităţile învăţământului centrat pe elev” pe care le-
am prezentat anterior.
2. Identificati si comentati cel putin trei modalitati prin care poate
scoala/ gradinita sa ia decizii, la nivelul institutiei si al cadrului
didactic, pentru a proiecta si pentru a implementa un curriculum
scolar individualizat si personalizat.
BIBLIOGRAFIE

1. Abrecht, Roland, 1991, L’evaluation formative. Une analyse critique, Bruxelles,

De Boeck;
2. Bercovitz Alain; Fievet, Pascale; Poirier Dominique, 1994, Pour apprecier la
qualité de la formation. Giude methodologique, L’Harmattan;
3. Birch, A., Hayward,Sh., Diferenţe interindividuale, Bucureşti, Editura
Tehnică,1999;
4. Bocoş, Muşata, 2002, Instruirea interactivă, Presa Universitară Clujeană;
5. Bosman Christian, Gerard François-Marie, Roegiers Xavier, 2000, Quel
avenir pour les competences? De Boeck Université;
6. Carpentier Claude (coord.), 2001, Contenus d’énseignement dans un monde en
mutation: permanences et ruptures L’Harmattan; .
7. Cerghit, Ioan, 2002, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri
stiluri şi strategii, Aramis, Bucuresti;
8. Ciolan, Lucian, 2008, Invatarea integrata, Editura Polirom, Iasi
9. Creţu, C., 1998;Curriculum diferenţiat şi personalizat, Iaşi , Editura Polirom,
10. Cristea, Sorin, 1998, Dicţionar de termeni pedagogici, EDP;
11. Crişan, Al. (coord.), ., 1996; Curriculum şcolar. Ghid metodologic, Bucureşti,
M.E.I.-I.S.E
12. Cucoş, Constantin, 2002, Pedagogie, Polirom, Iaşi;
13. D’Hainaut, L., 1981, Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, EDP,
Bucureşti;
14. Depover, Christian, Noël Bernadette, 2000, L’évaluation des competences et
des processes cognitifs, De Boeck Université;
15. Depover, Cristian; Noël Bernadette, 1998, Approches plurielles de l’évaluation
des competences et des procesus cognitifs, FUCAM;
16. Dragu, A., Structura personalităţii profesorului, Bucureşti, EDP, 1996;
17. Figari, Gerard; Achouche, Mohamed, 2001, L’activité évaluative reinterogée,
Bruxelles, De Boeck;
18. Gagne. R., Briggs, L.J., Principii de design al instruirii, Bucureşti, EDP, 1977;
19. Ghiduri metodologice pentru aplicarea programelor, 2002, CNC, Aramis,
Bucureşti;
20. Gordon, Thomas, 1981, Enseignants efficaces, Le jour, Editeur Division de
Sagides LTEE;
21. Ionescu, Miron; Radu, Ion, 1995, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-
Napoca;
22. Iucu, Romiţă, 2001, Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative,
Polirom, Iaşi;
23. Jinga, Ioan; Negreţ, I., 1999, Învăţarea eficientă, Bucureşti, All;
24. Joiţa, Elena, 2002, Educaţia cognitivă, Editura Polirom, Iaşi;
25. Kerlan, Alain, 1998, L’école á venir, ESF editeur;
26. Ketele, Jean Marie de, 1986, L’évaluation: approche descriptive ou prescriptive?
Bruxelles, De Boeck ;
27. Lang, Peter, 1995, Understanding Curriculum, Peter Lang Publishing, New
York;.
28. Macavei, Elena, 1997, Pedagogie, EDP, Bucureşti;
29. Manolescu, Marin, 2019, Evaluarea scolara, meritocratia si mediocritatea,
Editura Universitara, Bucuresti
30. Manolescu, Marin, 2015, Referentialul in evaluarea scolara, Editura
Universitara, Bucuresti
31. Manolescu, Marin, Activitatea evaluativa intre cognitie si metacognitie,
Bucuresti, Editura Meteor, 2004;
32. Manolescu, Marin, 2002, Evaluarea şcolară – un contract pedagogic, Bucureşti,
Editura Fundaţiei Dimitrie Bolintineanu;
33. Mialaret Gaston, 1993, Pedagogie generale, PUF;
34. Mialaret Gaston, 1993, Les sciences de l’éducation, PUF, Paris;
35. Miclea, Mircea, 1999, Psihologie cognitivă, Polirom, Iaşi;
36. Mitrofan, N;
37. Neacşu, I.; 1999, Instruire si invatare, EDP, Bucuresti
38. Niculescu, Rodica, 2000, Formarea formatorilor, Editura ALL, Bucuresti
39. OCDE, 1999, Mesurer les connaisances et competences des éleves. Un nouveau
cadre d’évaluation;
40. OCDE, 1998, Programmes scolaires. Mode d’emploi;
41. Oprea Crenguta,2006, Strategii didactice interactive, EDP, Bucuresti
42. Paun Emil, Potolea Dan (coord.), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2002;
43. Păun, Emil, 1999, Şcoala – abordare sociopedagogică, Polirom, Iaşi;
44. Peretti, André de, 1996, Educaţia în schimbare, Iaşi, Editura Spiru Haret;
45. Perrenoud Philippe, 1998, L’évaluation des eleves. De la fabrication de
l’éxcelence a la régulation des apprentisages. Entre deux logiques, Bruxelles, De
Boeck;
46. Potolea, Dan.,
47. Potolea, Dan, Paun E. Coord), 2002, Pedagogie, Editura Polirom, Iasi,
48. Pourtois, Jean Pierre, Desmet, Haquette, 1997, L’éducation postmodern, PUF,
Paris;
49. Resweber Jean-Paul, 1981, La methode interdisciplinaire, PUF;
50. Robert André (coord.), 2000, Les contenus d’enseignement en question. Histoire
et actualité, CRDP de Bretagne;
51. Rogiers Xavier, 1997, Analyser une action d’éducation ou de formation, De
Boeck Université;
52. Scallon Gerard, 2000, L’evaluation formative, Bruxelles, De Boeck;
53. Stanciu I. Gh., 1995, Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX, Bucureşti,
EDP;
54. Stoica, Adrian (coord), Roxana Mihail, 2008, ,
55. Toma, Steliana., Profesorul, factor de decizie, Bucureşti, Editura Tehnică,1994;
56. Ungureanu Dorel, 2001, Teroarea creionului roşu. Evaluarea educaţională,
Editura Universităţii de Vest;
57. Văideanu, George, 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică,
Bucureşti;
58. Verza, E., Schiopu, U., Psihologia vârstelor, Bucureşti, EDP, 1995.
59. Vlăsceanu, Lazăr, 1988, „Proiectarea pedagogică, în Curs de pedagogie,
Universitatea Bucureşti;
60. Vogler Jean (coord.), 2000, Evaluarea în învăţământul preuniversitar, Polirom,
Iaşi;
61. Vrasmas Ecaterina,
62. x x x , 1998, Dictionnaire actuel de l’éducation, Guerin;
63. x x x, 1998, Dictionnaire encyclopedique de l’education et de la formation,
Nathan;
64. Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Bucureşti Editura XXI,1994;
65. Agenţia Naţională Socrates, Combaterea eşecului şcolar: o provocare pentru
construcţia europeană, Bucureşti, Editura Alternative,1996;
66. Curriculum Naţional - Cadru de referinţă , M.E.N.- C.N.C, Corint, Bucureşti,
1998.
67. Curriculum pentru invatamantul prescolar, 2008, MEN,
68. Legea Educatiei Nationale nr. 1/ 2011
69. „Cadrul de Referinţă (CR) al Curriculumului Naţional din învăţământul
preuniversitar, revizuit, completat şi adaptat sistemului actual de învăţământ”-
Coordonator Dan Potolea- Universitatea din Bucuresti, Proiectul POSDRU:
„Cadru de referinţă al curriculumului naţional pentru învăţământul
preuniversitar: un imperativ al reformei curriculare”; Activitatea 7