Instrucţie: citiţi fiecare afirmaţie cât de corectă este referitor la Dumneavoastră.

Nu vă gândiţi mult, corectă este soluţia care prima vă vine în cap.

Nr. Afirmaţiile
1. Neajunsurile organizaţionale de la serviciu impun o situaţie nervoasă de încordare şi retrăire.
2. Astăzi eu sânt satisfăcut(ă) de profesia mea nu mai puţin ca la începutul carierei.
3. Eu am greşit în alegerea profesiei sau profilului.
4. Mă deranjează că am început să lucrez mai rău.
5. Căldura relaţiilor cu partenerii depinde de dispoziţia mea, rea sau bună.
6. De activitatea mea profesională puţin depinde bunăstarea partenerilor.
7. După ce vin de la serviciu, timp de 2-3 ore doresc să fiu singur.
8. Când simt oboseală şi încordare, mă stărui mai repede să rezolv problemele partenerului.
9. Îmi pare că eu nu pot să-i susţin emoţional colegii, după cum cere datoria profesională.
10. Lucrul îmi atenuează emoţiile.
11. Eu am obosit de problemele oamenilor, care apar la serviciu.
12. Câteodată eu adorm greu din cauza retrăirilor legate de serviciu.
13. Interacţiunea cu partenerii/colegii cere de la mine efort sporit.
14. Lucrul cu oamenii îmi aduce tot mai puţină plăcere.
15. Eu aşi schimba locul de serviciu, dacă aşi avea posibilitate.
16. Deseori mă indispune faptul că nu pot, în măsura cuvenită, să acord ajutor profesional partenerilor.
17. Mie întotdeauna îmi reuşeşte să exclud influenţa dispoziţiei proste asupra relaţiilor de serviciu.
18. Mă indispune mult faptul că ceva nu se primeşte în relaţiile de serviciu cu partenerii.
19. Eu într-atîta obosesc la serviciu, că acasă mă stărui să comunic mai puţin cu cei apropiaţi.
20. Din limita timpului, din cauza oboselii şi încordării acord puţină atenţie partenerului/partenerei, decît
el/ea merită.
21. Câteodată la serviciu mă irită cele mai simple situaţii de comunicare.
22. Eu primesc liniştit pretenţiile colegilor.
23. Comunicarea cu colegiii a provocat înstrăinarea mea de la ceilalţi oameni.
24. Gândurile despre unii colegi de serviciu mă indispun.
25. Conflictele şi neînţelegerile cu colegii îmi iau multe puteri.
26. Îmi vine tot mai greu să întreţin contactul cu partenerii de serviciu.
27. Atmosfera la serviciu pare apăsătoare şi complicată.
28. Îmi apar aşteptări alarmante legate de serviciu: ceva se va întâmpla, cum să nu fac o greşeală, voi
proceda corect oare.
29. Dacă partenerul îmi este neplăcut mă stărui să limitez timpul comunicării cu el.
30. În comunicarea de serviciu mă folosesc de principiul „Nu fac oamenilor bine, nu voi primi rău”.
31. Eu povestesc cu plăcere celor de acasă despre evenimentele de la serviciu.
32. Sânt zile când starea mea emoţională se răsfrînge nesatisfăcător asupra rezultatelor lucrului.
33. Câteodată eu am senzaţia că trebuie să fiu compătimitor faţă de partener, dar nu pot.
34. Eu restrăiesc mult pentru serviciu.
35. Partenerilor de serviciu le acord mai multă atenţie şi grijă, decât primesc de la ei.
36. Gândurile despre serviciu îmi provoacă dispoziţie proastă.
37. Relaţiile cu şeful nemijlocit sânt bune.
38. Eu mă bucur pentru că lucrul meu aduce folos oamenilor.
39. În ultimul timp mă urmăresc nereuşitele în serviciu.
40. Unele laturi ale serviciului meu mă indispun mult.
41. Sânt zile când relaţiile cu colegii sânt mai rele ca de obicei.
42. Eu diferenţiez partenerii de serviciu mai mult ca înainte.
43. Oboseala de la serviciu mă face să comunic mai puţin cu prietenii şi cunoscuţii.
44. Eu manifest interes faţă de partener nu numai în limita competenţei de serviciu.
45. De obicei vin la serviciu odihnit, cu puteri noi şi dispoziţie bună.
46. Câteodată îmi dau seama că lucrez cu partenerii în mod automat, fără suflet.
47. În serviciu se întâlnesc oameni atât de neplăcuţi încât involuntar le doreşti neplăceri.
48. După comunicarea cu oamenii neplăcuţi mă simt rău fizic şi psihic.
49. La serviciu eu suport supraîncărcări fizice şi psihice.
50. Succesul în serviciu mă înaripează.
51. Situaţia la serviciu îmi pare fără ieşire.
52. Eu am pierdut liniştea din cauza serviciului.
53. În timpul anului au fost plângeri asupra mea din cauza partenerilor.
54. Eu îmi păstrez nervii deoarece multe din cele înconjurătoare le ignorez.
55. Eu deseori vin acasă cu emoţii negative de la lucrul.
56. Eu deseori lucrez fără plăcere, cu greu.
57. Mai înainte eram mult mai atent faţă de parteneri, decât în prezent.
58. În lucrul cu oamenii mă conduc de principiul: „Nu strica nervii, păstrează-ţi sănătatea”.
59. Câteodată plec la serviciu cu senzaţii neplăcute, nu doresc să văd şi să aud de cineva.
60. După o zi încordată mă simt istovit.
61. Contingentul partenerilor cu care lucrez este foarte dificil.
62. Câteodată îmi pare că rezultatele serviciului meu nu costă cheltuielile şi eforturile pe care le depun.
63. Dacă mi-ar fi mers cu serviciul aşi fi fost mai fericit.
64. Eu sunt indispus(ă) mult că am probleme la serviciu.
65. Câteodată mă comport cu partenerii, după cum nu aşi dori să se comporte cu mine.
66. Eu acuz partenerii, care socot că au dreptul la atenţie şi privilegii nemeritate.
67. De obicei după o zi de lucru eu nu mai am puteri să mă ocup cu treburile casnice.
68. De obicei eu grăbesc timpul, mai repede să se termine ziua.
69. Starea, rugăminţile, necesităţile partenerilor de obicei mă emoţionează.
70. Lucrînd cu oamenii, eu de obicei îmi expun în faţă un paravan, care mă apără de emoţii negative şi
retrăiri.
71. Lucrul cu oamenii m-a dezamăgit.
72. Pentru a-mi restabili puterile eu deseori folosesc medicamente.
73. De regulă ziua mea de lucru decurge liniştit şi uşor.
74. Cerinţele mele faţă de lucru de obicei sânt mai mari, decît rezultatul pe care îl capăt.
75. Cariera mea este favorabilă.
76. Eu sunt nervos(oasă) privitor la tot ce este legat cu lucrul.
77. Pe unii din partenerii mei eu nu aşi dori să-i ascult şi să-i văd.
78. Eu îi aprob pe colegii, care se dedică întru-totul oamenilor, uitând de interesele personale.
79. Oboseala de la lucru de obicei nu influenţează în comunicarea cu colegii şi cei apropiaţi.
80. Dacă am ocazia, eu acord partenerului mai puţină atenţie, dar el să nu observe.
81. Pe mine des mă dau de gol nervii în lucrul cu oamenii.
82 Eu am pierdut interesul faţă de tot ce se petrece la lucru.
83. Lucrul cu oamenii au influenţat negativ asupra mea. Am devenit mai agresiv, emoţiile au devenit mai
rigide.
84. Lucrul cu oamenii îmi afectează sănătatea vădit.
 Fișa de raspuns

Nr. da nu Nr. da nu Nr. da nu Nr. da nu Nr. da nu Nr. da nu

1 15 29 43 57 71
2 16 30 44 58 72
3 17 31 45 59 73
4 18 32 46 60 74
5 19 33 47 61 75
6 20 34 48 62 76
7 21 35 49 63 77
8 22 36 50 64 78
9 23 37 51 65 79
10 24 38 52 66 80
11 25 39 53 67 81
12 26 40 54 68 82
13 27 41 55 69 83
14 28 42 56 70 84

Fişa de răspuns
I II III
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
1 *2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
(2) (3) (10) (2) (5) (10) (2) (5) (3) (2) (5) (3)
13 14 15 16 *17 *18 19 20 21 22 23 24
(3) (2) (5) (3) (3) (3) (10) (5) (2) (3) (3) (2)
25 26 27 28 29 30 *31 32 33 *34 35 36
(2) (2) (2) (5) (10) (3) (2) (2) (5) (2) (3) (5)
*37 *38 39 40 41 42 43 *44 *45 46 47 48
(3) (10) (2) (5) (2) (5) (5) (2) (5) (3) (5) (3)
49 *50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
(10) (5) (5) (10) (2) (2) (3) (3) (3) (5) (5) (2)
61 62 63 64 65 66 67 68 *69 70 71 72
(5) (5) (1) (2) (3) (2) (3) (3) (10) (5) (2) (10)
*73 74 *75 76 77 *78 *79 80 81 82 83 84
(5) (3) (5) (3) (5) (5) (5) (10) (2) (10) (10) (5)
Prelucrarea şi analiza
Nr. Faza şi simptomatica Da Nu Suma
crt. pe
simpto
me
I.Încordarea
1. Retrăirea factorului 1(2); 13(3); 25(2); 49(10); 61(5). 37(3);
psihotraumatic 73(5).
2. Nemulţămirea de sine 14(2); 26(2); 62(5); 74(3). 2(3);
38(10);
50(5).
3. Izolarea 3(10); 15(5); 27(2); 39(2); 51(5); 75(5).
63(1).
4. Alarma şi depresia 4(2); 16(3); 28(5); 40(5); 52(10); -
64(2); 76(3).
Indicii simptomului: 1. m.p. 9 p. - simptomul nu s-a format; 2.10-15 p.-simptomul se formează; 3.
m.m 16 p. simptom format; 4. 20p. - simptom dominant.
Suma fazei:.36 p.- faza nu s-a format; 37-60 p.- faza în starea de formare; 61 p -faza s-a
format.
II.Rezistenţa.
5. Reacţii emoţionale 5(5); 29(10); 41(2); 53(2); 65(3); 17(3).
neadecvate. 77(5).
6. Dezorientarea emoţional- 6(10); 30(3); 42(5); 54(2); 66(2) 18(3);
morală. 78(5).
7. Regresia obligaţiunilor 8(5); 20(5); 32(2); 56(3); 68(3); 44(2).
funcţionale 80(10).
8. Economia emoţiilor 7(2); 19(10); 43(5); 55(3); 67(3). 31(2);
79(5).
Suma fazei:
III.Extenuarea psihică
9. Deficitul emoţional. 9(3); 21(2); 33(5); 57(3); 81(2). 45(5);
69(10).
10. Instrăinarea emoţională 10(2); 22(3); 46(3); 58(5); 70(5); 34(2).
82(10).
11. Depersonalizarea 11(5); 23(3): 35(3); 47(5); 59(5); -
72(2); 83(10).
12. Dereglări psihosomatice 12(3); 24(2); 36(5); 48(3); 60(2); -
72(10); 84(5).
Suma fazei
Rezultanta finală
 Nr. Faza şi simptomele nu s-a în stadie format dominant Note
crt. format de
formare
I.Încordarea
1. Retrăirea factorului
psihotraumatic
2. Nemulţămirea de sine
3. Izolarea
4. Alarma şi depresia
II.Rezistenţa.
5. Reacţii emoţionale
neadecvate.
6. Dezorientarea emoţional-
morală.
7. Regresia obligaţiunilor
funcţionale
8. Economia emoţiilor
Suma fazei:
III.Extenuarea psihică
9. Deficitul emoţional.
10. Instrăinarea emoţională
11. Depersonalizarea
12. Dereglări psihosomatice
Suma fazei
Rezultanta finală
 Interpretare
I.Încordarea
1. Retrăirea factorului psihotraumatic-conștientizarea de către persoană a factorilor
psihotraumatizanți ai activității profesionale, care sunt dificil sau imposibil de înlăturat. Treptat se
acumulează disperarea și indignarea.
2. Nemulţămirea de sine - nefiind în stare să influenţeze pozitiv starea lucrurilor, persoanele devin
nemulţumite de sine, de profesia aleasă, de postul ocupat. Se include mecanismul „transferului emoţional,
energia se îndreaptă mai mult spre interiorul persoanei. Apare un contur energetic închis „eu şi
circumstanţele. Un rol important în apariţia arderii emoţionale îl au factorii interni – interiorizarea
intensivă a obligaţiilor, a rolului circumstanţelor activităţii, conştiinţa înaltă şi sentimentul
responsabilităţii.
3. Izolarea- se manifestă când circumstanţele psihotraumatice apasă puternic asupra persoanei şi nu
este posibil de a le înlătura, adesea apare sentimentul de disperare. Persoana are senzaţia că este
strâmtorată în celulă
4. Alarma şi depresia- constituie punctul extrem în formarea încordării anxioase în procesul
dezvoltării arderii emoţionale. Persoana se simte în impas.
II.Rezistenţa.
5. Reacţii emoţionale neadecvate se manifestă prin faptul că persoana încetează de a mai sesiza
diferenţa dintre două fenomene ce diferă principial, persoana începe a acţiona după principiul „vreau sau
nu vreau.
6. Dezorientarea emoţional-morală. se manifestă prin necesitatea de a se autoîndreptăţi: „aceasta
nu e situaţia când trebuie să retrăieşti, „aşa oameni nu merită atitudine binevoitoare, „de ce ar trebui să am
emoţii pentru toţi?.
7. Regresia obligaţiunilor funcţionale se manifestă prin tendinţa de a reduce obligaţiile care cer
investiţii emoţionale.
8. Economia emoţiilor presupune utilizarea unui număr limitat de emoţii şi de o intensitate
moderată (zâmbet imperceptibil, intonaţia blândă şi calmă, reacţii reţinute la excitanţi puternici, forme
laconice de exprimare a dezacordului, lipsa afirmaţiilor categorice).
III.Extenuarea psihică
9. Deficitul emoţional se exprimă prin senzaţia lucrătorului că nu e în stare să ajute subiecţii
activităţii lui. Nu poate fi empatic, nu e capabil de co-retrăire, co-participare, de a reacţiona la situaţii,
care, în mod obişnuit, ar trebui să-l deranjeze, să-i stimuleze intelectul, voinţa, comportamentul moral.
Treptat, emoţiile pozitive devin tot mai rare, iar cele negative – mai frecvente. Apare brutalitatea,
irascibilitatea, resentimentul etc
10. Instrăinarea emoţională denotă faptul că persoana exclude practic în întregime emoţiile din
sfera activităţii profesionale. Nimic nu o mişcă, acceptând treptat comportamentul de robot. În alte sfere,
persoana trăieşte emoţiile din plin.
11. Depersonalizarea se caracterizează prin pierderea parţială sau totală a interesului faţă de oameni
- subiecţii activităţii profesionale. Aceştia sunt percepuţi ca obiecte neînsufleţite ale manipulării – sunt
nevoiţi să facă ceva cu ei. „Metastazele arderii‖ pătrund în atitudini, principii de viaţă, valori.
12. Dereglări psihosomatice, simptomul este prezent atunci când chiar şi gândul la subiecţii
activităţii sau contactul cu aceştia provoacă persoanei dispoziţie proastă, insomnie, sentimentul de frică.
Toate acestea sunt indicatorii „arderii profesionale‖, specialistul nu se mai descurcă independent cu
suprasolicitările.