ELEVA RALUCA IONELA RADU (PRVULOVIC )

AMGI

Educatia pentru sanatate intre necesitate si realitate

Gradele educatiei pentru sanatate

Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omului

sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor grupuri de populatie,
precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui comportament
sanogenic.
Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale
omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent in
vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri
romani se incheiau de obicei cu urarea: vale (fi sanatos).
Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in
intregime "sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic" (Schopenhauer).
Organizatia Mondiala a Sanatatii a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel:
"sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii
sau a infirmitatii".
Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul
populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui
comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si fortificarii
organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii
active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea
unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva, fata de
alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor
naturali de calire a organismului, fata de evitarea factorilor de risc, precum si amodului de solicitare
a asistentei medicale si adiferitelor mijloace de invesigatie si tratament.
Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al politicii
sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii sanatatii populatiei,
dezvoltarea activitatilor medicael preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii
populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii
populationale.
Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis o
explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de investigatie
mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere,
pentru descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate. Introducerea
unor tehnici noi, au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai tramsparent si accesibil
explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin:
tomografie computerizata (scanner), care ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-
3 mm. Tot atat de utile sunt: ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta magnetica nucleara
etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cu
ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie,
teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor.
 Educatia pentru sanatate are trei laturi:
- cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii si
mentinerii sanatatii;
- motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii si
combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea regulilor de
sanogeneza;
- comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor
sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste educatie pentru sanatate drept arma cea mai
eficace a sanatatii populationale, ceea ce impune "sa fie asigurata educatia pentru sanatate a
populatiei si sa fie determinate castele sectoare in care aceasta sa participe la aplicarea tuturor
programelor de sanatate publica, pentru a marca astfel raspunderea personala si colectiva a tuturor
membrilor societatii in ocrotirea sanatatii umane".
Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru sanatate.
Primul este cel al prioritatii: cu cat interventia in "cariera sanatatii" este mai timpurie, cu
atat educatia pentru sanatate va fi mai eficace.
Al doilea principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu autoritate
legitima este mai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un exemplu graitor de
comportament sanogenic.
Al treilea se refera la integrarea educatiei pentru sanatate in obiectivele politicii social-
sanitare a statului; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de conditiile concrete ale
societatii si sa fie compatibila cu statutul social-economic si cultural al acesteia, percum si cu
progresele inregistrate in domeniul stiintelor medicale.
Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile majore ale
educatiei pentru sanatate: functia sanogenica si functia preventionala.
Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare, pentru
atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia sanogenica
constituind o parte integrantpa a medicinii omului sanatos.
Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare, secundare si
tertiare.
Potentialul de sanatate individuala imbraca o arie larga de manifestari, cuprinse intre cei 2
poli: sanatatea optima si exitusul. Indiferent de configuratia starii de sanatate, osciland intre cele
limite, actul educational interfereaza toate treptele starii de sanatate sau de boala. Din aceste punct
de vedere, sanatatea este privita ca o caliatate a vietii, rezultanta a unui mod de viata sanogen, care
reprezinta, in esenta sa, un fapt de educatie.
In prcatica activitatii educativ-sanitare pot fi utilizate o multitudine de forme si mijloace.
Chiar pentru aceeasi actiune medicala pot fi utilizate mai multe forme de metode (conferinte,
convorbiri, lectii, proiectii de filme, etc.). In general, sunt preferate metodele practico-aplicative.
Gradele educatiei pentru sanatate:
 Educatia pentru sanatate de gradul 0, care reprezinta o parte componenta a formarii
profesionale, asigurand cadrelor din profesiile nemedicale, cu rol detereminant in
dezvoltarea economico-sociala, si cadrelor de raspundere in organizarea si conducerea vietii
sociale cu o mai mare competenta in anumite probleme de sanatate.
 Educatia pentru sanatate de gradul I, cuprinde notiunile teoretice si aspectele practice
care trebuie integrate in pregatirea profesionala a cadrelor ocupand functii cu caracter
predominant educativ, pentru ca, prin activitatea lor profesionala, sa contribuie la includerea
efectiva a educatiei pentru sanatate in formele de instruire si educatie de la nivelul tuturor
treptelor sistemului instructiv-educativ.
 Educatia pentru sanatate de gradul II, inglobeaza ansamblul teoretic si practic al
masurilor educatinale destinate intregii populatii. In acest caz, scopul este obtinerea unei
 cooperari eficiente in aplicarea politicii sanitare, cooperare intemeiata pe receptivitate si
comportament adecvat promovarii sanatatii.
Nu mai incape nici o indoiala ca, medicina moderna va devenii din ce in ce mai mult
preventiva, indreptandu-se spre o medicina a omului sanatos. Astfel:
• In medicina copilului orientarea spre prevenire se va amplifica si mai mult, incepand mult mai
devreme, prin sfaturi pentru o procreare normala. Vom constientiza mama, de consultetia genetica
prenatala si de importanta alaptarii la san pentru a avea un copil sanatos. Laptele de mama este
alimentatia ideala pentru nou nascut si sugarul pana la 5 luni, deoarece este alimentul cel mai
complt, lipsit de microbi, se poate digera bine, deoarece contine fermenti sau enzime, ferindu-l
astfel de aparitia unor tulburari digestive si asigurand dezoltarea armonioasa si starea de sanatate a
sugarului.
• In domeniul bolilor de rinichi un obiectiv important va fi prevenirea insuficientei renale cronice.
• In medicina interna orientarea majora va fi spre prevenirea bolilor cronice cu caracter degenerativ:
arterioscleroza, cardiopatia ischemica, reumatismul degenerativ. Pentru aceasta bolnavul:
- se va prezenta periodic la medic;
- va evita eforturile utile, emotiile;
- va face exercitii recomandate de medic;
- va respecta repausul la pat;
- nu va consuma bauturi alcoolice;
- va evita frigul, curentii de aer, umezeala si temperaturile ridicate;
- va lua cu regularitate medicamentele prescrise.
• In domeniul nutritiei, prevenirea obezitatii si a diabetului, prin:
- evitarea stresului si sedentarismului;
- evitarea traumelor psihice;
- alimentatie corespunzatoare;
- evitarea abuzului de medicamente;
- respectarea regulilor de igiena;
- suprimarea consumului de cafea si tutun, etc.
• In domeniul bolilor infectioase, prevenirea hepatitelor, antraxul, toxiinfectia alimentara, boli
diareice acute prin:
- respectarea cu strictete a regulilor de igiena personala si in gospodorie (in cazul antraxului
vor fi efectuate vaccinarile la animale);
- spalarea mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei;
- utilizarea unei vesele curate;
- pastrarea alimentelor acoperite, ferindu-le de contactul cu muste, gandaci sau rozatoare si
la temperaturi scazute;
- interzicerea consumului apei de suprefata (lacuri, rauri, parauri);
- dezinfectarea periodica a toaletelor din locuinte si cele din localuri publice;
- vaccinari periodice.
Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi: prezentarea la
vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie activa, pe participarea
intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin respectarea regulilor de viata care asigura
sanatatea, protectia mediului inconjurator, dobandirea unei culturi medicale.
Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin:
- promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator, a localitatilor in care traieste
si munceste omul, pentru a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii;
- formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica), la fiecare persoana, folosind toate
mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un sens mai larg, formarea
unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de fata ca o contributie la acest important
obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii, ci se asigura prin deprinderi igienice: igiena alimentara,
igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc;
 - imbunatatirea conditiilor de mediu la locul de munca si aplicarea tuturor masurilor care
privesc protectia muncii;
- aplicarea unui complex de masuri pentru dezvoltarea normala, fizica si mintala a copiilor,
incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea a copilului si a
adolescentului;
- punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport), a excursiilor si a vietii in aer liber,
folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte, mare; exercitiile fizice
reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala, sa ne mentinem mobili, fac ca inima
noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea
ne protejeaza impotriva unor imbolnaviri serioase ca: bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.
- promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselar
alimentare, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor nutritivi a prepararii
greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la boli de nutritie si ale tubului digestiv;
- masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide, inainte ca acestea sa se
exprime prin suferinte si boala declarata.
Asistentii medicali, devin din ce in ce mai mult consilieri pentru toate activitatile umane
care pot afecta sanatatea, consilieri ai sanatatii. Sfaturile oferite de acestia, vor trebui ascultate in
toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pentru sanatatea
omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala: ea angajaza raspunderea intregi
societati.
Este necesara antrenarea sistematica a studentilor medicinisti la actiuni educativ-sanitare,
pentru a deprinde “arta” de a comunica, de a se adresa oamenilor si de a-i convinge, pentru a le trezi
interesul nu numai fata de boala, ci in primul rand fata de mentinerea sanatatii.
"Trebuie sa stim ce nu trebue sa facem pentru noi insine" si in acest scop o buna cultura
sanitara are o valoare incomensurabila.
Educaţia pentru sănătate se face şi în ce priveşte:
- strănutul;
- tusea - folosirea batistei;
- inchiderea şcolilor pe perioada epidemiilor de boli infecţioase aerogene;
- vaccinare;
- alimentaţie raţională.
Educaţia sanitară se adresează:
- bolnavilor pentru preîntâmpinarea bolii prin protecţia cu dosul palmei sau batista în timpul
tusei, utilizarea scuipării; vesela şi obiectele de toaletă separate, respectarea recomandărilor
medicului;
- întregii populaţii: pentru a se feri de contaminare şi pentru a se prezenta din timp la control.
Educaţia sanitară este dificilă pentru că se ridică problema adoptării regimului de viaţă, de
activitate şi de alimentaţie, să favorizeze evoluţia bolii. Bolnavii trebuie să fie conştienţi că tot ce
fac este numai pentru binele propriei persoane şi că numai dacă respectă indicaţiile prescrise vor
putea avea o viaţă normală alăturii de semenii lor.
Protecţia muncii în secţiile de penumologie, prevede purtarea măştilor de tifon în cursul
unor procedee ca: schimbarea lenjeriei de pat, schimbarea bolnavului, executarea toaletei
bolnavului, recoltarea sputei şi a secreţiilor nazofaringiene. Masca trebui să acopere atat gura, cît şi
orificiile nazale. Hainele de protecţie se vor schimba cît mai des, iar înainte de a părăsi serviciul se
va face o baie/duş şi se va schimba îmbrăcămintea.
Asistenta care îngrijeşte astfel de bolnavi, este bine să-şi petreacă timpul liber în aer curat, să
se prezinte conştiincios la controalele sanitare periodice şi să aibă un regim de viaţă ordonat
Recomandări la externare:
- igiena riguroasă, cu dezinfecţie periodică a lenjeriei/veselei;
- cura de repaus obligatorie;
 - aeroclimaterapie, are efect tonifiant fizic şi psihic prin aerul curat, ozonat de munte şi
cadrul de frumuseţe naturală;
- camera moderat încălzită;
- alimentaţie bogată în calorii şi vitamine.