APROB

Şef catedră Ştiinţe umanistice

Locotenent colonel Valeriu BULAT

“______”__________________________2023

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: LEADERSHIP ȘI ETICĂ PROFESIONALĂ

TEMA 2. ETICA ŞI DEONTOLOGIA PROFESIONALĂ A MILITARILOR.

Lecția 1. ETICA PROFESIONALĂ MILITARĂ.

Discutat şi aprobat la şedinţa catedrei

Proces verbal nr. 25 din 04.09.2023 .
 I .SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
1.Primesc raportul militarului de serviciu şi mă salut cu plutonul.
2.Dau indicaţii militarului de serviciu pentru a pregăti baza materială instructivă.
3.Verific prezenţa militarilor după registru şi aspectul lor exterior.
4.Dau indicaţii pentru înlăturarea neajunsurilor descoperite în aranjarea ţinutei şi pe mesele de
studiu.
5.Verific asigurarea materială şi dau indicaţii pentru lichidarea neajunsurilor.
6.Verific însuşirea materialului precedent de către militari (5 – 6 întrebări de control).
7.Anunţ tema şi scopul lecţiei.
8.Anunţ problemele de învăţământ.
9.Trec la verificarea cunoştinţelor la tema dată.

P L A N U L de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării şedinţei:

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- aduc la cunoştinţa militarilor articolul Nr. 13 al Regulamentului
serviciului interior: „Să suporte cu tărie greutăţile serviciului militar”;
- amintesc regulile de comportare dintre militari şi menţinerea disciplinei
militare la şedinţe.
II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:
- urmăresc executarea regulilor de comportare dintre militari;
- urmăresc menţinerea şi respectarea disciplinei militare;
- urmăresc păstrarea bunurilor materiale din clasa de studiu de către
militari.
III. PARTEA FINALĂ:
- apreciez cum a fost întreţinută disciplina militară în timpul desfăşurării
şedinţei.

Tema 2. Etica şi deontologia profesională a militarilor.

Lecția 1. Etica profesională militară.
Subiectele de studiu
1. Problematica şi specificul eticii profesionale.
2. Deontologia militară.
3. Deosebirea profesiei de ofiţer de celelalte profesii
SCOPUL LECȚIEI:Familiarizarea cu etica şi deontologia profesională a militarilor.
OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
• să definească conceptul de deontologie şi etică profesională.
• să analizeze cerinţele deontologiei militare;
• să determine importanţa corelaţiei dintre datoria militară şi datoria profesională;
• să argumenteze motivele alegerii profesiei de militar.
DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere (lecţie de transmitere a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: povestirea, asaltul de idei, expunerea, problematizarea
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul
1. LITERATURA RECOMANDATĂ: Capcelea, V. Etica şi conduita umană, Editura ARC, 2010,
Stephen, R. Etica liderului eficient, Editura Alfa, Bucureşti 2001, Stephen R. Covey, Etica liderului
eficient sau conducerea bazată pe principii, Litera, Bucureşti 2020
ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.
REPARTIZAREA TIMPULUI:
 1. Secvenţa introductivă - 10 min.
2. Secvenţa de bază: - 70 min.
- întrebarea întîi - 20 min.
- întrebarea doi – 25 min.
- întrebarea trei – 25 min.
3. Secvenţa finală – 10 min.

II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Problematica şi specificul eticii profesionale.
Etica profesională este un domeniu independent al ştiinţei despre etică şi studiază bazele
moralei profesionale, explică specificul realizării principiilor morale generale în sfera muncii,
descoperă funcţiile şi specificul subiectelor, principiilor şi categoriilor etice. Totodată, etica
profesională studiază specificul activităţii morale a profesionistului şi relaţiile sale morale în mediul
profesional, pune bazele etichetei care constituie reguli de comunicare specifice, maniere de
comportare, norme de conduită în societate.
Termenul măiestrie presupune îndemânare desăvârşită într-o acti vitate, dibăcie deosebită
în executarea unui lucru, iscusinţă.
Competenţa este Aptitudine + Capacitate + Abilitate. E o rezultantă a cunoştinţelor,
aptitudinilor, capacităţilor, abilităţilor şi trăsăturilor caracterial temperamentale care conduc la
performanţe în diferite domenii.
În orice profesie sunt identificaţi maeştri. Măiestria profesională se întemeiază pe o
profundă înţelegere a psihologiei colectivului, pe priceperea de a aplica adecvat şi în spirit
creator procedeele de lucru şi metodice, pe capacitatea de a analiza rezultatele aplicării lor şi de
a în trevedea etapele desfăşurării procesului de lucru, ca şi eficienţa acestui proces, ţinând
seama de particularităţile de vârstă şi cele individuale ale persoanelor cu care lucrează.
În acest sens, profesiilor le sunt necesare coduri etice. Pentru ca aceste coduri să deţină o
autoritate morală, trebuie să prezinte consimţământul tacit sau explicit al fiecărui membru.
Acest consimţământ este cerut la intrarea într-o profesie şi, în lipsa lui, persoana nu este
acceptată sau, dacă încalcă principiile-cadru, este exclusă. Există cazuri în care anumiţi
practicanţi ai unei profesii pun un monopol absolut pe regulile şi codul acesteia, ajungându-se
la ceea ce se poate numi „mafie a prototipului unei profesii”. Profesioniştii unui domeniu care
îşi exercită rolul în mod responsabil, cât mai aproape de aceste cerinţe, dobândesc un statut
recunoscut. Aceasta este proba că ei dau dovadă de ceea ce este considerat drept
profesionalism.
Profesionalismul este considerat o ideologie relevantă pentru cei care lucrează în acelaşi
domeniu. Prin exercitarea rolului de coagulare a cerinţelor comune ale unei profesii, se
consolidează identitatea şi creşte stima faţă de sine a membrilor unui grup profesional.
Etica profesională este importantă pentru că servește la crearea unor organizații bazate pe
standarde morale de conduită.
Iată o serie de motive pentru care etica profesională este importantă.
 Pe baza unui set de reguli, acesta poate organiza un grup de profesioniști din aceeași profesie.
 Organizația înființată contribuie la dezvoltarea personală a profesionistului asociat.
 Motivează munca în echipă și mărește legăturile dintre colegi.
 Creează un sistem pentru fiecare profesie, numit cod de etică, în care sunt îngemănate îndatoririle
pe care trebuie să le îndeplinească fiecare profesionist.
 Oferă beneficii personale și profesionale prin reglementarea acțiunilor unei profesii și prin
evidențierea virtuților profesionale.

Etica profesională este o disciplină reflexivă și critica, ea se afla la intersecția filozofiei morale
cu eticile praticulare ale diferitor categorii de profesii. Problema centrala a introducerii eticii
în profesii, deși exista deja legi, se datorează faptului ca legea acționează de obicei după ce s-a
produs înclalcarea ei. Practicile eticii sunt de graniță și se presupune că ar trebui să acționeze
preventiv. Etica profesională precizează practicile, drepturile și datoriile membrilor unui grup
profesional, critică și sancționeaza relele practici profesionale.
Tipuri de etici:
- Etici pentru situații încurcate – sunt cele care nu se referă la coduri, fiindcă acestea sunt, din
urmă, niștedocumente încărcate cu o doză mare de idealism.(declarațiile oficiale, regulamente
interne care pot fi ascunse, practici foarte diferite). Ea descoperă arii mai dramatice, cazuri negative.
Slăbiciunea acestei abordări este aceea, accentuând pe cazul negativ, poate arunca o umbră asupra
unei profesii.
- Abordarea standard nu se concenbtrează pe cazuri dramatice, ci pe trăsăturile practicii
profesionale, trăsăturile cărora le aplică analize prin intermediul conceptelor de drepturi și datorii
- Mai distingem: etica normativă, etica virtuţilor (ex.: stoicism, hedonism, epicureanism etc.), etica
modernă (ex.: utilitarism, consecinţionism, egoismul etic etc.), etica postmodernă (ex.:
antihumanism, post-structuralism, etica maşinilor etc.), etica aplicată (ex.: etica relaţională, etica
militară, etica în afaceri etc.), psihologia morală, etica evoluţionistă şi etica descriptivă.
Nu există un cod etic unic pentru toți profesioniștii, deoarece principiile etice care ghidează
conduita unui profesionist variază în funcție de domeniul de activitate al acestuia.Cu toate acestea,
istă câteva principii etice generale pe care toți profesioniștii ar trebui să le respecte, cum ar fi
onestitatea, integritatea și respectul pentru ceilalți. Cadrul standardelor etice disciplinare trebuie să
fie stabilit de organizație. Va fi o obligație de a respecta codul de conduită și etică pentru membrii
profesiei respective. Scopul existenței unui cod de etică este de a reduce îndoielile în procesele de
luare a deciziilor etice. În plus, indiferent de industrie, profesioniștii trebuie să păstreze integritatea
și reputația organizației.

2. Deontologia militară
La baza exercitării profesiei de militar stau nu numai actele normative care organizeaă
profesia, care consacră statutul juridic al celor care o exercită, ci şi anumite norme morale ce
cuprind îndatoririle şi principiile de natură morală care dau identitatea profesiei de militar a căror
semnițcaţie deosebită trebuie apărată, altfel, dacă cei care exercită acea profesie renunţă la ele, se
erodează profesia, în ansamblul ei. Morala este formată din valori, norme şi modele exemplare prin
care se urmăreşte reglementarea raporturilor interumane. Morala cuprinde reguli de comportament
uman, în vreme ce etica îşi propune să cerceteze aceste reguli. Etica încearcă să dea răspuns
la întrebarea -cum trebuie să
acţioneze individul în raport cu sine însuşi, cu semeni săi şi cu cei din jur.
Principala misiunea eticii este prescrierea de reguli atât pentru conduita individuală, cât şi
pentru organizarea socială a vieţii morale. Din această perspectivă, etica poate
fi definită, în sens larg, ca fiind disciplina care se ocupă cu ce este valoros înviaţă, cu ce merită să
dorim şi cu regulile ce ar trebui să guverneze comportamentul uman.
Morala reprezintă astfel o parte considerabilă a vieţii noastre. Ea ne apare ca un ideal, în sensul
normativ al acestui termen. Noi nu putem să fim numai performanţi, să urcăm doar pescara
socială, profesională, ci şi pe cea a valorilor morale. Iar dacă individul îşi propune
să urce în ierarhia socială şi profesională sfidând perceptele morale destinul lui nu va fi împlinit. În
afara acestor concepte, în limbajul de specialitate mai întâlnim şi pe cel dedeontologie,
termenul evocă partea eticii care se ocupă de studiul datoriei morale, al originii, naturii şi formelor
acesteia, în calitatede componentă de bază a conştiinţei morale.
Conceptul semnifică un cod al moralei profesionale, al principiilor şi normelor specifice
pe care le implică exercitarea unei profesii. În asemenea
cod poatesă îmbrace forma scrisă sau poate fi constituit dintr-un ansamblu de cutume
transmise pe cale orală şi acceptat de toţi membrii unei comunităţi. în ultima
vreme, se manifestă tendinţa adoptării unor coduri de conduită în forma scrisă pentru tot mai multe
profesii sau categorii de persoane care îndeplinesc diferite funcţii în stat.
Deontologia este astfel definită ca fiind ansamblul regulilor după care se ghidează o
organizaţie, instituţie profesională, profesie sau o parte a acesteia.
Profesia de ofiţer, sau subofiţer este o activitate menită să asigure funcţionarea și
perfecţionarea organismului militar în timp de pace şi de război.
Militarii consideră că instituţia din care fac parte nu poate funcţiona în afara unor
reglementari foarte precise fapt pentru care sistemul militar normativ este caracterizat printr-
o abundenţă de regulamente, instrucţiuni, ordine şi precizări emise în aplicarea legii.
Pentru fiecare militar demnitatea, onoarea, curajul, sinceritatea, cinstea, dreptatea nu
constituie numai imperative morale asupra cărora să opteze, ci obligaţii profesionale a căror
încălcare se sancţionează disciplinar. Astfel, aceste norme anterior morale, în acest moment, au
devenit norme de drept cu caracter juridic.
Datoria militară semnifică reflectarea specific morală a obligaţilor militarilor. Apărarea
patriei şi democraţiei constituţionale are un conţinut şi o rezonanţă juridică, fiind vorba de un
interes naţional, de patrie şi patriotism, de semenii noştri, de idealurile naţionale, aspecte cu o
puternică încărcăturămorală ce nasc, mai devreme sau mai târziu, în mod diferit de la
militar la militar, puternice rezonanţe sufleteşti.
Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele care sunt stabilite prin
constituţie, legile şi statutul cadrelor militare. Profesia de ofiţer sau subofiţer incubă îndatoriri
suplimentare, precum şi interzicerea sau restrângerea unor drepturi şi libertăţi potrivit legii.
Îndatoririle principale ale cadrelor militare sunt următoarele:
– să fie loiale şi devotate statului şi forţelor sale armate, să lupte pentru apărarea Patriei, la nevoie
până la sacrificiul vieţii, să respecte şi să apere valorile democraţiei constituţionale;
– să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai şi
la timp ordinele comandanţilor şi şefilor, fiind responsabile de modul în care își îndeplinesc
misiunile ce le sunt încredinţate.
– să preţuiască onoarea şi gloria de luptă ale forţelor armate ale statului, ale armei şi
unităţii din care fac parte, precum şi demnitatea gradului şi a uniformei militare pe care o
poartă;
– să-și perfecţioneze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică şi educarea
subordonaţilor şi să apere drepturile acestora;
– să acţioneze pentru întreţinerea regulamentară şi menţinerea în stare de operativitate a
tehnicii şi armamentului şi pentru folosirea şi administrarea eficientă a bunurilor din dotare;
– să păstreze cu stricteţe secretul militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul
confidenţial al unor activităţi si servicii;
Prin lege, cadrelor militare în activitate le sunt interzise exercitarea următoarelor drepturi:
– să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă
prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent
pentru funcţii publice;
– să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul sau în funcţia
de Preşedinte;
– să declare sau să participe la grevă.
De asemenea, cadrelor militare, prin lege le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi,
astfel:
– exprimarea unor opinii contrare intereselor stului şi forţelor armate nu este permisă;
– condiţiile în care cadrele militare în activitate pot să prezinte public informaţii specifice
serviciului se stabilesc prin ordin;
–aderarea la culte religioase este liberă, mai puţin la cele care, potrivit legii, contravin
normelor de păstrare a ordinii şi liniştii publice, precum şi la cele care încalcă bunele
moravuri sau afectează exercitarea profesiei;
- constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural şi
sportiv-recreativ cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi
disciplinei specifice instituţiei armate, este permisă în condiţiile stabilite prin norme cu specific
militar;
– participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic sau sindical
este interzisă cu excepţia activităţilor la care se participă în misiune;
– cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile prevăzute de lege şi de
normele interne.
Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare
legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care țara lor este parte.
Cadrele militare în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii,
prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare. De
asemenea, le este interzis:
– să îndeplinească alte funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului prevăzut
prin lege şi normele interne specifice;
– să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii
sau societăţi comerciale, cu excepţia celor numite în consiliile de administraţie ale regiilor
autonome şi societăţilor comerciale din subordinea Ministerului Apărării, din cadrul industriei
de apărare sau în legătură cu acestea.
Cadrele militare pot cumula funcţii în condiţiile prevăzute de lege şi normele interne
cu aprobarea expresă a comandantului unităţii. Activităţile desfăşurate în aceste condiţii nu
trebuie să afecteze starea fizică, psihică şi intelectuală a cadrelor militare şi nici să influenţeze
programul orar al unităţii.
Chiar dacă normele deontologice specifice cadrelor militare nu sunt cuprinse în mod
sintetic într-un cod deontologic acestea se regăsesc consemnate în diferite acte normative
interne.
Deontologia militară impune respectarea cu stricteţe a disciplinei şi onoarei militare
şi respectarea rigorilor vieţii ostăşeşti. Disciplina militară constă în respectarea de către militari
a normelor de ordine şi de comportare obligatorii în vederea realizării funcţionării
structurilor militare şi a desfăşurării în condiţiuni bune a activităţilor din armată. Aceasta
constituie unul dintre factorii determinanţi ai capacităţii de luptă a armatei şi se bazează atât pe
acceptarea conştientă a normelor de comportare stabilite, cât şi pe coerciţia ce se aplică în
situaţia nerespectării acestora. Disciplina militară impune militarilor următoarele obligaţii:
– să respecte prevederile Constituţiei, legilor ţării şi actelor normative specifice în faţa
cărora militarii sunt egali şi protejaţi în aceiaşi măsură, precum şi cerinţele ce decurg din
regulamentul militar;
– să apere şi să promoveze valorile şi simbolurile naţionale;
– să cunoască şi să-şi îndeplinească îndatoririle ce le revin din regulamentele militare,
precum şi din legile cu aplicabilitate în domeniul militar;
– să dea dovadă de vigilenţă şi să păstreze secretele de stat şi de serviciu în orice împrejurare;
– să acţioneze cu fermitate pentru oprirea altor militari de la încălcarea actelor normative, a
ordinei publice şi a celei militare;
– să informeze pe comandanţi când constată încălcarea disciplinei militare;
– să poarte regulamentar ţinuta militară şi să aibă un comportament demn în
toate situaţiile;
– să contribuie la întărirea şi apărarea prestigiului şi onoarei personale şi a armatei;
– să cultive sentimentul datoriei, spiritul de corp şi relaţiile de camaraderie;
– să cunoască, să respecte şi să aplice prevederile dreptului umanitar internaţional.
Faptele care constituie abateri disciplinare precum şi sancţiunile aplicabile, sunt
prevăzute în statute sau norme interne pentru diferite categorii de personal.
Cadrelor militare li se cere printre altele să aibă o personalitate cu un caracter puternic pozitiv,
ataşat eticii şi deontologiei militare, valorilor militare, deschis către apărarea valorilor
universale, un etalon de comportament etic, un bun partener în cadrul echipei de luptători, un
modelator al personalităţii subordonaţilor. Ofiţerul trebuie să cunoască specificul educaţiei
militare, principiile şi formele de viaţă specifice armatei, să stabilească corelaţii optime între
interesele propriei persoane, normele organismului militar şi datoria apărării ţării.
3.Deosebirea profesiei de ofiţer de celelalte profesii
Conceptul în sine al profesiei de ofiţer este perceput de societate ca parte specifică a profesiei
militare. Orice profesie a apărut şi a căpătat perenitate datorită faptului că a răspuns unei nevoi
sociale. Pentru a răspunde unor necesităţi specifice, orice profesie implică un anumit tip de pregătire,
care o distinge de celelalte.
Desigur, multe profesii au elemente de referinţă comune: prestarea unui serviciu în interesul
naţiunii, calităţi de lideri, o înaltă etică profesională ş.a. Ceea ce diferenţiază esenţialmente profesia
militară de celelalte este cerinţa funcţională de a utiliza violenţa pentru a apăra patria şi a învinge în
conflictele armate care afectează sau pot afecta fiinţa naţiunii şi interesele ei de securitate.
Corpul de elită al profesiei militare – ofiţerii – asigură managementul aplicării violenţei în
condiţiile şi limitele impuse de autorităţile legitime ale statului. Natura violentă a unui conflict armat
şi consecinţele enorme pe care le antrenează un eşec militar îşi pun amprenta în mod decisiv asupra
etosului profesiei militare.
Militarii nu deţin monopolul situaţiilor în care luarea deciziilor se realizează în condiţii de
incertitudine şi sub presiunea unei multitudini de factori. În schimb, ofiţerii Armatei pot fi expuşi cel
mai frecvent unor circumstanţe în care trebuie să demonstreze că au curajul şi tăria morală de a lua
decizii când propriile lor vieţi şi cele ale subordonaţilor sunt în joc. Atunci când este vorba de fiinţa
statului şi securitatea naţională, ofiţerii au responsabilitatea morală de a-şi îndeplini misiunile
încredinţate, chiar cu preţul propriei vieţi şi a acelora a subordonaţilor lor. Mai mult, ei trebuie să
procedeze de aşa manieră încât să nu transfere niciodată riscurile la care sunt expuşi asupra populaţiei
şi bunurilor civile.
Ei trebuie să ştie, în primul rând, cum să lupte şi să învingă deoarece viaţa naţiunii depinde de
aceasta. În egală măsură, ei trebuie să fie pregătiţi să îndeplinească o gamă tot mai largă de misiuni,
de prevenire, de stabilizare sau de asistenţă, conform noilor provocări la care este chemat să răspundă
organismul militar într-un mediu geostrategic de o complexitate progresivă.
În consecinţă, profesiunea de ofiţer presupune un set de caracteristici proprii, între care
remarcăm:
– Un nivel de expertiză şi o competenţă unică. Aceasta presupune existenţa unui volum de
cunoştinţe teoretice suficient de vast pentru a permite valorificarea acelor achiziţii intelectuale care
sunt necesare soluţionării situaţiilor celor mai neprevăzute. Atât acumularea acestor cunoştinţe, de un
deosebit dinamism, cât şi abilitatea de a le pune în aplicare într-un context situaţional extrem de variat
impun o educaţie şi o instruire extinsă şi continuă. Astfel, viaţa de ofiţer înseamnă, în primul rând,
preocuparea de a studia continuu şi de a acumula experienţele necesare dezvoltării profesionale. În
măsura în care ofiţerii au capacitatea de a valorifica această pregătire pentru a răspunde misiunilor
încredinţate de naţiune, ei vor primi de la societate legitimitatea şi autonomia de a-şi utiliza pregătirea
în domeniile în care li s-au atribuit responsabilităţi.
– Autoritate conferită de către popor. Unul din principiile fundamentale ale organizării
democratice a societăţii este subordonarea Armatei poporului, reprezentat de autorităţile publice
legitime, expresie a voinţei electoratului şi investite prin procedurile reglementate constituţional. Prin
jurământ, militarii îşi declară loialitatea faţă de popor şi valorile consacrate prin Constituţie.
Acordarea gradului de ofiţer şi investirea în prima funcţie are semnificaţia confirmării ca persoane
autorizate de guvern şi împuternicite să exercite atribuţii în domeniul apărării naţionale. Autoritatea
de care se bucură un ofiţer este o autoritate executivă, implicită şi acordată de popor. În consecinţă, un
ofiţer are obligaţia să-şi exercite această autoritate numai în numele şi pentru binele poporului său.
– Cultură specifică. Profesia militară şi-a dezvoltat o cultură unică, specifică, al cărei principal
conţinut este legat de întreg ansamblul de măsuri şi acţiuni prin care ne angajăm să protejăm ţara şi
poporul. Rolul culturii militare este de a sprijini şi a contribui la realizarea eficienţei profesionale.
Implicit, specificul profesional determină societatea să le accepte militarilor să fie diferiţi în multe
privinţe faţă de ceilalţi membri ai săi. Din cauza naturii letale şi haotice a războiului, ordinea şi
disciplina militară sunt vitale. Astfel, cultura militară întruchipează un cod de principii morale
puternice, control de sine, influenţe regulatoare. Cu certitudine, elementele de ceremonial, tradiţiile şi
eticheta militară produc întotdeauna o impresie puternică. Legătura cu comunitatea de care aparţin şi
un fond de achiziţii culturale şi profesionale le permit militarilor să-şi păstreze raţiunea şi bunul simţ
chiar sub presiunea unor factori perturbatori precum violenţa extremă şi caracterul ilogic al războiului.
Moştenirea culturală şi un spirit de solidaritate unic sunt temelia etosului profesional, unind ofiţerii
printr-o legătură comună şi asigurând baza coeziunii şi încrederii în Armată, în general, şi în corpul
ofiţerilor, în special.
– Înalta etică pe care se bazează. Ofiţerii au o etică profesională proprie. Ea acţionează ca o
formă foarte puternică de control social. Etica militară profesională este o înţelegere împărtăşită a
standardelor de conduită profesională şi personală pe care ofiţerii o demonstrează în fiecare zi, pe
timpul îndeplinirii tuturor îndatoririlor, în timp de pace şi de război. Ea este determinată de cerinţele
funcţionale ale instituţiei militare, de tradiţiile acesteia, de încercările deosebite la care supune
războiul pe militari, de legile războiului şi, nu în ultimul rând, de cultura naţională. Componentele
eticii profesionale a ofiţerului sunt complexe şi interdependente. În mod intenţionat, ea nu este
codificată într-un document unic, pentru că izvoarele ei sunt multiple. Esenţa crezului etic este
înscrisă pe drapel „Onoare şi patrie“ şi evidenţiată în deviza Academiei „Mereu împreună“. Etica şi
dinamica ei influenţează puternic atitudinile şi acţiunile corpului de ofiţeri. Şi acest corp este cu
adevărat profesionist numai în măsura în care membrii săi învaţă, aderă, îşi asumă şi întăresc propria
lor etică.
Profesia militară este mai mult decât o slujbă, este o vocaţie. Serviciul în instituţia militară nu
înseamnă pur şi simplu exercitarea unei profesiuni, ci şansa de a-ţi împlini o chemare lăuntrică. Prin
aceasta, profesiunea de ofiţer este, în ultimă instanţă, o chestiune de vocaţie. Ofiţerii nu sunt
mercenari. Ei nu muncesc exclusiv pentru un câştig bănesc, ci din dragoste de profesie şi pentru
satisfacţia intrinsecă pe care le-o aduce executarea ireproşabilă a sarcinilor de serviciu. Ofiţerii nu au
un program de lucru obişnuit, standard, ei lucrează până când treaba este terminată. Ei nu au sindicate,
ci camaraderie. Unitatea corpului ofiţeresc nu este rezultatul unui ordin, ci al dorinţei puternice de a se
ajuta unii pe alţii.
– Sentimentul datoriei. Ofiţerii de carieră îşi fac întotdeauna datoria, subordonând interesele
personale cerinţelor funcţiei cu care sunt investiţi. Ei sunt pregătiţi să-şi dea viaţa, a lor şi a
subordonaţilor lor pentru a apăra patria şi interesele de securitate naţională. Când unui ofiţer i se
încredinţează o sarcină sau o misiune, îndeplinirea ei cu succes devine prioritatea numărul unu, mai
presus de orice altceva. Ofiţerul trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate pentru ordinele pe care
le dă şi pentru acţiunile pe care le întreprinde în vederea îndeplinirii ei cu succes. Datoria ofiţerului nu
este limitată, totuşi, la a da ordine şi sarcini explicite. Ea se extinde asupra tuturor împrejurărilor ce
reclamă exercitarea profesiunii şi, în mod deosebit, manifestarea loialităţii faţă de ţară şi de instituţie.
– Onoarea. Onoarea unui ofiţer are o importanţă vitală, provenind istoriceşte din curajul
demonstrat în luptă. Ea include virtuţile de a fi integru şi onest. Integritatea este onoarea personală a
fiecărui ofiţer, manifestată în toate rolurile. Pe timp de pace, onoarea fiecărui ofiţer se reflectă în acte
permanente de curaj moral. Cuvântul unui ofiţer reprezintă o obligaţie ce trebuie onorată.
– Loialitatea. Ofiţerii îşi exercită profesia într-un serviciu public. În consecinţă, loialitatea lor
se manifestă pe întreg lanţul de comandă, până la nivelul cel mai înalt, dar şi spre nivelurile inferioare,
faţă de toţi subordonaţii. Această loialitate este de maximă importanţă pentru profesiunea armelor, în
special din perspectiva raporturilor ei cu conceptul de serviciu public.
– Devotament faţă de patrie. Motivaţiile unui ofiţer sunt nobile în esenţa lor şi intrinseci: o
dăruire totală pentru a avea pregătirea tehnică şi tactică necesară îndeplinirii sarcinilor ce-i revin
pentru apărarea naţiunii şi conştiinţa faptului că are obligaţia morală de a-şi pune în valoare această
pregătire în beneficiul societăţii, chiar cu riscul jertfei de sine. Ofiţerul nu are altă moştenire de
valoare decât anii pe care i-a dedicat patriei în serviciul activ.
– Competenţă. Obligaţiile complexe specifice profesiei de ofiţer şi consecinţele serioase ale
eşecului profesional transformă competenţa profesională într-o cerinţă morală imperioasă. Mai mult
decât deprinderile şi abilităţile de a aplica cu succes principiile artei militare, competenţa profesională
include şi alte atribute precum spiritul creativ, încrederea în sine şi realismul. Dând curs propriei lor
chemări pentru a urma această profesie şi motivaţi de ambiţia de a-şi ridica continuu nivelul de
pregătire profesională, ofiţerii se dedică unei cariere care presupune studiu şi pregătire continue.
– Lucrul în echipă. Ofiţerii sunt modele de politeţe şi respect pentru ceilalţi. Ei înţeleg că
soldaţii într-o democraţie pun mare preţ pe valoarea şi aptitudinile individului, atât acasă cât şi în
străinătate. Având în vedere însă, obligaţiile şi mijloacele morale utilizate pentru a-şi face datoria,
ofiţerul pune accent, cu prioritate, pe importanţa pe care o are grupul în raport cu individul. Succesul
în război impune subordonarea voinţei individului faţă de misiunea ce-i revine grupului. Etica militară
este una de cooperare şi promovare a coeziunii, meritocratică şi fundamental anti-individualistă şi
anti-carieristă.
– Subordonarea. Ofiţerii respectă cu stricteţe principiul că instituţia militară se supune
autorităţilor civile competente şi nu se implică ei şi subordonaţii lor în activităţi politice care exced
exercitării drepturilor lor fundamentale de cetăţeni. Ofiţerii consiliază cu obiectivitate şi imparţialitate,
evitând cu abilitate rolul de mesager public al unor puncte de vedere care ar contraveni statutului lor.
–Conducerea. Ofiţerii conduc întotdeauna folosind forţa exemplului personal, menţinându-şi în
permanenţă la un nivel corespunzător calităţile de pregătire spirituală, fizică şi intelectuală
indispensabile pentru a face faţă cerinţelor profesiei lor şi care servesc ca exemplu de urmat şi
standarde de depăşit.
Nu uitaţi nici un moment că sunteţi lideri, iar liderii au responsabilităţi etice specifice în cadrul
organizaţiilor lor. Aceste responsabilităţi decurg din atribuţiile cu care sunt investiţi de şefii lor pentru
a le implementa cu succes viziunea. În primul rând, trebuie să fiţi modele demne de urmat. În al
doilea rând, trebuie să vă preocupe dezvoltarea caracterială a subordonaţilor voştri, învăţându-i
permanent cum să raţioneze clar şi cu discernământ în chestiuni de ordin etic. În al treilea rând,
trebuie să creaţi şi să menţineţi un climat al relaţiilor umane şi etice care să promoveze adevărul şi
angajamentul profesional.

III. SECVENŢA FINALĂ

1.Repet tema şi scopul şedinţei.
2.Apreciez cum a fost atins scopul şedinţei.
3.Evidenţiez principalul şi fac concluzii generale.
4.Răspund la întrebări.
5.Dau 2-3 întrebări de control.
6.Dau indicaţii la executarea ordinei în clasă.
7.Anunţ sfârşitul şedinţei.

Doctor în filosofie, conferenţiar universitar V. Leancă

 APROB
Şef catedră Ştiinţe umanistice
Locotenent colonel Valeriu BULAT

“______”__________________________2023

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: LEADERSHIP ȘI ETICĂ PROFESIONALĂ

TEMA 2. ETICA ŞI DEONTOLOGIA PROFESIONALĂ A MILITARILOR.

Lecția 1. ETICA PROFESIONALĂ MILITARĂ.

Discutat şi aprobat la şedinţa catedrei

Proces verbal nr. 25 din 04.09.2023 .
 I .SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
1.Primesc raportul militarului de serviciu şi mă salut cu plutonul.
2.Dau indicaţii militarului de serviciu pentru a pregăti baza materială instructivă.
3.Verific prezenţa militarilor după registru şi aspectul lor exterior.
4.Dau indicaţii pentru înlăturarea neajunsurilor descoperite în aranjarea ţinutei şi pe mesele de
studiu.
5.Verific asigurarea materială şi dau indicaţii pentru lichidarea neajunsurilor.
6.Verific însuşirea materialului precedent de către militari (5 – 6 întrebări de control).
7.Anunţ tema şi scopul lecţiei.
8.Anunţ problemele de învăţământ.
9.Trec la verificarea cunoştinţelor la tema dată.

P L A N U L de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării şedinţei:

IV. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- aduc la cunoştinţa militarilor articolul Nr. 13 al Regulamentului
serviciului interior: „Să suporte cu tărie greutăţile serviciului militar”;
- amintesc regulile de comportare dintre militari şi menţinerea disciplinei
militare la şedinţe.
V. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:
- urmăresc executarea regulilor de comportare dintre militari;
- urmăresc menţinerea şi respectarea disciplinei militare;
- urmăresc păstrarea bunurilor materiale din clasa de studiu de către
militari.
VI. PARTEA FINALĂ:
- apreciez cum a fost întreţinută disciplina militară în timpul desfăşurării
şedinţei.

Tema 2. Etica şi deontologia profesională a militarilor.

Lecția 1. Etica profesională militară.
Subiectele de studiu
1. Problematica şi specificul eticii profesionale.
2. Deontologia militară.
3. Deosebirea profesiei de ofiţer de celelalte profesii
OBIECTIVUL DE REFERINŢĂ:
Să se familiarizeze cu obiectul şi problemele de bază ale eticii profesionale.
SCOPURILE:
- să definească termenii „etică profesională”, „deontologie” ;
- să determine specificul deontologiei militare;
- să identifice caracteristicile profesiei de ofițer;
- să opereze cu noţiunile fundamentale.
DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de adâncire a cunoştinţelor predate la curs cu executarea la
necesitate a exerciţiilor practice sub conducerea cadrului didactic).
METODE DIDACTICE: povestirea, asaltul de idei, expunerea, problematizarea
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul
2. LITERATURA RECOMANDATĂ: Capcelea, V. Etica şi conduita umană, Editura ARC, 2010, Stephen,
R. Etica liderului eficient, Editura Alfa, Bucureşti 2001, Stephen R. Covey, Etica liderului eficient sau
conducerea bazată pe principii, Litera, Bucureşti 2020

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă - 10 min.
2. Secvenţa de bază: - 70 min.
- întrebarea întîi - 20 min.
- întrebarea doi – 25 min.
 - întrebarea trei – 25 min.
3. Secvenţa finală – 10 min.

II. SECVENŢA DE BAZĂ

SECVENŢA DE BAZĂ:
Reactualizarea cunoştinţelor primite şi analizate la lecţia anterioară Tema 2. Etica şi deontologia
profesională a militarilor.
Întrebări de control:
1.Definți obiectul eticii profesionale.
2. Relatați specificul deontologiei militare.
3. Identificaț caracteristicile profesiei de ofițer
4. Evaluați Codul de etică AMFA, Codul Militarilor ș.a. Regulamente militare.
5. Argumentați importanța profesiei de ofițer.

De argumentat acești factori reieșind din relatările făcute de autor și de explicat actualitatea lor prin
analiza comparativă.
”Războiul este o problemă de o importanță vitală pentru stat, al vieții și al morții, calea care duce spre
supraviețuire sau spre nimicire. E neapărat necesar să fie studiat temeinic. Evaluați-l, deci, în funcție de cinci
factori fundamentali. Așa vă veți putea da seama de datele lui esențiale.
• Primul dintre acești factori este influența morală; cel de-al doilea - condițiile atmosferice, al treilea
- terenul, al patrulea - comandantul și al cincilea - doctrina.
Nu există general care să nu fi auzit vorbindu-se de aceste cinci puncte. Cei care le stăpânesc înving,
cei care nu le stăpânesc, sunt învinși.” (Sun TZU Arta războiului, p.7-9
https://101books.club/carte/descarca-sun-tzu-arta-razboiului-pdf )

De analizat și interpretat:
• Codul de etică și deontologie profesională AMFA -punctele:16; 17; 25; 35.
• Codul militar al Republicii Moldova – art.69.
• Regulamentul disciplinei militare – art. 7(1).

În baza filmului prezentar la prelegere de expus 3-5 motive argumentate pentru a practica profesia de
militar.

III. SECVENŢA FINALĂ

1.Repet tema şi scopul şedinţei.
2.Apreciez cum a fost atins scopul şedinţei.
3.Evidenţiez principalul şi fac concluzii generale.
4.Răspund la întrebări.
5.Dau 2-3 întrebări de control.
6.Dau indicaţii la executarea ordinei în clasă.
7.Anunţ sfârşitul şedinţei.

Doctor în filosofie, conferenţiar universitar V. Leancă