deutoneuronilor - al doilea neuron din cadrul unui lanț neuronal.

Distensie - Capacitate a unor organe vegetale sau a unor structuri de a se alungi sub acțiunea unei
forțe.

2.5. Analizatorul cutanat

Analizatorul cutanat are rol în integrarea organismului în mediul și în apărarea activă a acestuia, prin
reacțiile adaptive generate pe baza excitațiilor prelucrate de SNC și transformate în senzații tactile,
termice și dureroase.

Segmentele analizatorului cutanat

a. Segmentul periferic
Segmentul periferic este reprezentat de receptorii tactili, termici și dureroși situați în diferitele straturi ale
pielii.
Pielea este organul conjunctivo-epitelial, care acoperă integral suprafața organismului.
Pielea este construită din 3 straturi:
epiderm - este un țesut epitelial pluristratificat keratinizat așezat pe o membrană bazală;
derm - este un țesut conjunctiv dens. La contactul cu membrana bazală prezintă numeroase cute, numite
papile dermice;
hipoderm - este un țesut conjunctiv lax, cu grupuri de adipocite, rezerva de grăsime subcutanată a
organismului.

*Amprentele digitale, utilizate în criminalistică, reprezintă imaginea dispunerii specifice a papilelor

dermice digitale, caracteristice fiecărui individ.

În piele se află producțiile acesteia: părul cu mușchii erectori, glandele sebacee și sudoripare, precum și
receptorii sensibilităților cutanate specifice.

Principalele tipuri de receptori cutanați

Sensibilitate tactilă fină

Tip de receptori: mecanoreceptori
Receptori: corpusculi Meissner, Merkel
Localizare: papile dermice și foliculi piloși
Stimuli: deformări ușoare ale tegumentului (atingere)

Sensibilitate tactilă grosieră

Tip de receptori: mecanoreceptori
Receptori:
● corpusuli
- Golgi
- Ruffini
- Vater-Pacini
Localizare: hipoderm
Stimuli: presiune, deformare și întindere a tegumentului

Sensibilitate termică
Tip de receptori: termoreceptori
Receptori:
● corpusculi
- Krause
- Ruffini
● terminații nervoase libere
Localizare:
● derm
● hipoderm
● corneea globului ocular
Stimuli:
● rece
● cald (diferențe de temperatură)

Sensibilitate dureroasă
Tip de receptori: algoreceptori
Receptori: terminații nervoase libere
Localizare: epiderm, foliculi piloși, cornee
Stimuli: nespecifici, care determină leziuni celulare

b. Segmentul de conducere.
Căile aferente au fost descrise la funcția de conducere a măduvei și la nervii cranieni.
În cazul fasciculelor spinobulnare, axonii deutoneuronilor din bulb li se alătură și fibrele senzitive ale
trigemenului (V)

c. Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat este localizat în girusul postcentral din lobul parietal (ariile
somestezice). Proiecțiile tactilă, termincă și dureroasă, dintr-o anumită regiune a corpului, se amestecă în
aceeași zonă a scoarței de pe emisfera opusă.

Fiziologia analizatorului cutanat

Pielea are funcțiile:
- de protecție împotriva agenților externi,
- de excreție (prin glandele sudoripare),
- de depozitare a lipidelor
- de termoreglare (prin vasodilatație, vasoconstricție periferică și secreție sudorală)
- funcția de organ de simț, prin receptorii pe care îi conține
Sensibilitatea tactilă fină, epicritică sau de atingere, este determinată de excitanți care produc deformări
ușoare ale tegumentului.
Sensibilitatea tactilă mai pronunțată prezintă zonele păroase, pulpa degetelor și buzele.
Sensibilitatea tactilă presională este determinată de apăsare, iar receptorii specifici sunt situați în
profunzimea tegumentului.
Două sau mai multe excitații tactile aplicate simultan sunt recepționate numai dacă distanța dintre
punctele excitate este suficient de mare. Fenomenul poartă numele de discriminare tactilă.
Sensibilitatea termică este neuniformă pe suprafața tegumentului.
Receptorii pentru rece sunt mai numeroși decât cei pentru cald.
Intensitatea senzației depinde de mărimea suprafeței excitate și de diferența de temperatură dintre
tegumente și excitant.
Sensibilitatea dureroasă, determinată de excintanții care produc leziuni celulare, se manifestă mai intens la
nivelul degetelor, buzelor și vârfului limbii. La durerea tegumentară se manifestă o mare capacitate de
discriminare, deoarece aceeași zonă a pielii poate fi inervată de mai mulți neuroni. Durerea viscerală
poate fi determinată și de distenia unui organ.
Algoreceptorii sunt mai mari în vicere, motiv pentru care durerea viscerală nu se poate localiza precis.
Pe baza informațiilor din mediul extern, se creează senzații care permit recunoașterea dimensiunilor,
formei, greutății și consistenței unui corp, a vibrațiilor, a diferențelor de temperatură și a unor agenți
nocivi.
Pe această bază se pot elabora comenzi adecvate, care au ca rezultat reacția de adaptare a organismului.
Analizatorul cutanat, împreună cu analizatorul kinestezic, asigură determinarea poziției și deplasării unor
segmente corporale în raport cu altele.
Datorită conducerii pe aceleași căi medulare a sensibilităților dureroase somatice și viscerale,
durerea somatică este însoțită de reacții vegetative (accelerare a ritmului cardiac, secreție sudorală etc) iar
durerea viscerală este însoțită de reflexe somatice (contracția musculaturii abdominale etc)