Mitica –I.L.

Caragiale

Mitică Popescu- Camil Petrescu

Mitică este personajul principal al operei cu același nume, un puternic caracter, descris simplu:
„Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în
tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus - în fine pretutindeni“.

„Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris şi Mitică, se-
nţelege, este un mic parizian. El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urat, nici prea-prea,
nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate, dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un
caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv“. Portretul său este construit la modul
impersonal, fără nicio trăsătură deosebită, particularizată. Are replică la toate și pentru toți,
portretul său este construit din replici și vorbe, distins prin stilul propriu.

Vedem astfel, cum Mitică are un caracter original, întruchipează ironia caralegiană, un amestec
de ironie fină și umor, regăsit peste tot în replicile sale:

„La restaurant:

– Iaurt ai? întreabă el.

– Este...

– Dă-mi vreo câțiva centimetri.”

„Când pleacă pe jos, te invită:

– Hai, că te iau în dreapta.”

Mitică Popescu, protagonistul lui Camil Petrescu, întrunește la fel ca Mitică a lui I.L.Caragiale
această originalitate a caracterului, replici pline de umor și prin intermediul situațiilor vedem că
este un fanfaron de ispravă. „Mitică Popescu, funcţionar de bancă, e inasiduu la slujbă, totuşi
când i se cere o jertfă o face, e plin de datorii, e antisemit cu vorba şi tolerant cu fapta, e
fanfaron, spilcuit, fabricant de spirite proaste care plac grozav. ”- Calinescu, Ist. Lit. Spre
deosebire de personajul lui Caragiale, despre Mitică Popescu aflăm mai multe lucruri în piesa de
teatru a lui Petrescu „teribil de simpatic”, „E un băiat foarte bun cu un suflet admirabil.”, „îmi
placi așa cu năzdrăvăniile tale, cu spiritele tale, fără niciun D-zeu, cu toate corectitudinile tale..”.
Stârnește umorul prin replicile sale, „-Cum poți să fii însurat? –Ca oamenii.” , „-Cum am dus-o
în aste 3 luni nici dusmanii noștri să n-o ducă.

-Lasă, dragă, s-o ducă încă și mai rau.” Observăm astfel o asemănare cu personajul caragialian în
construirea personajului prin replici umoristice. In afară de intriga silită şi de lipsa observaţiei
limbajului supără faptul de a nu da de niriun Mitică, ci de vechiul personaj de teatru clasic, până
azi popular care sub aparenţe defavorabile ascunde, spre plăcerea publicului, un om de inimă. In
tradiţia caragialiană Mitică e de toate şi deci şi canalie.*-Ist. Lit.*