RY pmmm a me

i
amp me mamm mm
fe
»

ma mem
RA PI
a
.

„
..

«
e
a
-
N
LIB da - pi
v

2. '
,

-
€
ai

N
a
-
ITY
RS
Y
IVE
Nm a camere na mat
ama mea
UN d
AL
o COSERIU
TR

E
EN

|
“Z 320.741)|
|
I/C
IAS

Cugen
U
BC
 RY
RA
LIB
ITY
RS
IVE
BIBL. CENTR. UNIV.
„4. EMINESCU” IAŞI|

2228 744 |
UN
AL

IER
)
TR
EN
I/C
IAS
CU
 RY
RA
Eugen 10 Coseri lu

LIB
cere în ingvistică

ITY
RS
i
: "3
LD
NET
IVE
Pa
,
În
.

ÎN O
m
o

za
3
-
i -

:
,

=
--

3
UN
:
:
[a

i2
.

Dia
î.
"3
E
..
.. "
-
a
.
AL
ka
Pe

- „€
--
Pi
pa.
> .
!
;
a.

Dă
TR
"

*
„o

i
€
-
„1
*
-
+
.

.
,

„
i
EN
:

a
îs

E
.

-
I/C
IAS
Sa ”
, .
i :
.
- i
LI:
„.
.
CU
 RY
iii Colecţia Teoria
„- teste coordonată de Marian Papahagi și Liana Pop |

RA
LIB
Grafica:
Octavian Bour

ITY
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
COȘERIU, EUGEN RS | |
Introducereîn lingvistică / Eugenio Coșeriu; trad. de
IVE
Elena Ardeleanu și Eugenia Bojoga; cuvînt înainte de Mircea
Borilă. - Ed. a 2-a. - Cluj-Napoca: Echinox, 1999 -
144 p.; 20 cm. — (Iheoria)
Tit. orig. (spa): Introducci6n a la lingiiistica.
UN

ISBN 973-9114-73-8 _-

I. Andeleanu, Elena (trad.)

AL

- II. Bojoga, Eugenia (trad.)

III. Borcilă, Mircea (pref.)
TR

800
EN

ISBN 973-9114-73-8
I/C

Eugenio Coseriu, Introduccidn a la lingiiistica,

IAS

Madrid, Editorial Gredos, 1986 („Biblioteca Românica Hispânica“)

C Eugenio Coseriu, 1995, 1999
O Toate drepturile pentru versiunea românească-aparţin
Editurii Echinox
CU
a ' *
i i CO

RY
a "'EUGENIO COSERIU

RA
LIB
„INTRODUCERE.
ITY
„ÎN LINGVISTICĂ IVE
RS
“Traducere de Elena Ardeleanu ŞI Eugenia Bojoga
Cuvinei înaintee de Mircea Borcilă
UN

:La - Î sm amet

“diia a Il-a i - .
AL
TR

ama ame
EN

MIMI
I/C
IAS

EDITURA ECHINOX
i Cluj,-1999:
CU
 RY
RA
LIB
ITY
RS
| 6.04:/099]
IVE
B.C.U. „M.:EMINESCU”] “ :
IAŞI -
“ORI 237
UN
AL

Lector: Liana Pop

TR

Cules și tehnoredactat: Horvâth Sandor

Apărut: 1999 Bun de tipar: 15 III 1999

EN

Format: 70X100/24 Hirtie velină 70 gr./m?

Tiparul executat sub comanda nr. 90066
I/C

la Imprimeria „ARDEALUL“ Cluj

"B-dul 21 Decembrie nr, 146
Editura Echinox
IAS

C.P. 80, Of. Poştal 1

„3400 Cluj-Napoca, România”
E-mail: echinoxQmail.dntcj.ro
CU
 RY
RA
Îi

LIB
“ Ecitaria cărțiiide fată reprezintă, un act cultural alecărui,
somn îcaţii se cuvine să fie semnalate. Deși a fost scrisă încă în.
1951 și avea intțial destinaţie
6 foârte limitată (nefiind menită

ITY
tipariluii și ciiculind sub formă multiplicată), Intrarea a fost
redescoperită, după 30 de ani, și confirmată, pînă astăzi, ca una.
dintre cele mai bune introdhiceri de'care dispune disciplina

RS
lirigvistică pe plăzi internațional, Cartea constituie, pe de altă
parte, şi punctul de plecăre — istoric și logic,'cel mai avantajos —
spre zările conceptuale pe'care se vă confu gura, apoi, cea mai
IVE
cuprinzătoare și mai temeinică doctrină teoretică în lingvistica
timpurilor noastre: Pentru cititorul de limbă română, această
aparent modestă Introducere se pătrunde, în plus, și de co vele:
UN

oanță istoric-culturălă Și ideologică parte, i

" Luctarea a fost concepută imediat după ce Eugenio Gose:
riii şi-ă asumat conducerea Catedrei de lingvistică de la Uni.
versitateă din Montedideo și; a Institutiului de cercetări afiliat
AL

acesteia. Originar, cum se știe, din 'Norduil:Moldovei (din

stinga Priitului) şi proaspăt laureat al unor mari universităţi
TR

italiene (cu uri doctoratî.în Litere, la Roma, îîn'1944; și cu unul

în fi losofize, la Milano, îîn.1949), tînărul lingvist se găsea,
acum, în situația de a Ina totul dela? început şi de a fi nevoit
EN

să asigure, pe noul săi drum, î71s6și

î bazele studiului Şi-cerce-
ș
tării ştiinţificice sistematice. În, acest context s-a impus, ca abso-.
lut necesară şi. de iniportanță botăritoare, elaborarea unui
I/C

„ghid “ teoretic, care săi furnizeze stzidenţilor șȘi cercetătorilor. |

începători” 0 orientare de principiu clară şi sigură în dome:
niul-atît de comiplex și de complicat-al lingvisticii timpului.
IAS

Menivea inițială d textului tradus acum în română a fost

tociriai aceea de a'serbi ca un manual introductiv ( de uz
intern“) în problematica şi metodologia lingvistică. *
CU
 RY
Tulburător pentru noi poate fi, în primul rînd, gîridul că
- în alte condiţii istorice decît cele care ăi făcut imposibilă

RA
întoarcerea autorului în propria tară — un astfel de manual”.
ar fi fost destinat, încă de atunci, studenţilor și cercetătorilor
din România. Ironia destinului a făcut, în schimb, ca ghidul

LIB
-„deuz intern“ menit iniţierii în studiile lingvistice la noi să nu
fie, în ăcei ani, nici pe departe un textcomparabil cu cel de
față, ciun prăpăstios
şi de tristă pomenire „în, dar e p tar,
ideologict(tradus din limba rusă, sub egida Ministerului

ITY
Învățămîntului, şi purtînd în; întregime amprenta ;, învă:
păturii clasicilor marxismului“; în primul rînd alui, .V.
Stalin): Publicarea lucrării lui: Eugenio Coseriu
ne ajută,

RS
cred,să putem măsura, în-perspectiva timpului, adevărata,
dimensiunea abisului teoretic spre care ne îndrepta, atunci,
o ideologie de ale cărei reziduuri pernicioase lingvistica noas:,
IVE
tră nu s-a putut dezbăra, în destule privinţe, nici pînă astăzi.
„Poate și mai tulburător este încă faptul că Introducerea :
realizatăîn 1951, la Montevideo, de cel ce avea.să devină
unul dintre cei mai mari lingviști ai secolului, s-a dovedi a
UN

reprezenta nu doar o alternativă cu adevărat ştiinţifică în

raport cu aberaţiile așa-zisei „lingovistici marxiste“-ci că ea-a
rezistat, în toată această perioadă, la puternicele:seisme care
AL

au zguduit din temelii disciplina-lingvisticii pe-plan, mon-

dial. Acest. adevăr nimitor-va i recunoscut; ca atare, mai
întîi în:1983, în Mexic, și apoi în 1986,
în Spania, cînd textul
TR

inițial al manualului coserian.va fi tipărit și prefatat de către

lingviști reputați cum sînt Juan 4. Lope Blanch şi Jose Polo,
în două ediţii de prestigiu, ce i-au conferit 0 nouă viaţă, trans,
EN

forinîndu-l într-o valoroasă carte de circulaţie și de prestigiu în,

lumea academică și ştiinţifică. Pentru elocvenţa lor, vom re-
produce, fără alte comentarii, cuvintele introductive
I/C

ale celor
doi editori și în această primă versiune a Introducerii într-o
limbă „străină“, i.e. în limba maternă 4 autorului (v. infra).
IAS

„i Îngrijitorul şi prefațatorul ediției.

din Spanid (publicată
de celebra editură „Gredos “) observă, cu dreptate, că lucrarea
poate îndeplini cu strălucire şi astăzi finalitățile pentru care
CU

6
 RY
a fost concepută, ea. dovedindu-se, că atare; complementară
în raport cu faimoasele Lecciones de lingiiiștica, general -
(1981). Convingerta :ied este că atbele cărţi îşi păt găsi un

RA
cadru optim, de utilizare și în învățământul filologic românesc.
Modul în care este structurată, astăzi, predarea lingvisticii gene-

LIB
rale la noi în țară — cu un curs introductiv în anul ] şi unul fun-
damental în anii superiori — oferă, într-adevăr, posibilitatea
corelării celor două lucrări în raport cu exigenţele nivelului de
studiu. Introducerea se impune, cred, drept cel mai bun text de

ITY
i.n î.ţise r.e în domeniul lingvisticii, recomandindu-se, prin
simplitătea tratării şi limpezimea «expunerii, ca.un excelent
manual pentriz. studenții anului L.cu profil filologic. (ca, şi

RS
pentru cei de la alte facultăţi ce "inchid studierea acestei dis-
cipline). Lecţiile de lingyistică generală (traduse deja şi ur-
mind a fi editate cît mai curînd) vor putea servi, pe de altă
IVE
parte, ca un mânual'de bază pentru ahiii superiori, acest
tratat relutridȘiși “dezvoltind problematita Introducerii /4 ih
nivel imiilt îndi ariiplui și mai aprofundat: Număi piiri valo:
UN

Tizarea,'într-o asemenea perspectivă, ă ambelor. lucrări în

complementaritatea lor se va putea asigura, cred, atît accesul
spre fundamentele teoriei lingvistice în'general, cât şi o apro-
ximare a adevăratei. mutații a orizonturilor știinţifi cepe care
AL

o propune „gigantul“ de la Tiibingen. E |

ui: Referitorla traducerea din spaniolă, realizată de Elend Arde:
ear și Eugenia Bojoga, trebuie menţionat doar că ca urmează
TR

cu fidelitate textul ediției din 1986, fără a încerca o adaptare

sistematică a exemplelor sari 0 actualizare a bibliografiei. A jzis-
tările de această natură= pe lingă cele cîteva operate tacit sau
EN

consemnate între [...]în text — vor puteafi realizate, cu ușurință,

de cei la îndemina cărora este pus acum textul românesc al ma-
I/C

nuălului. Prezentindu-l cititorilor, în această formă, ca un in-

strument de lucru pentru viitor, am sperat să păstrăm, în același
timp, nealterate, şi semnificaţiile îstoric-culturale pe care le aso-
IAS

ciem egițării acestei lucrări Îîn limba română. a sit

Dio,
|
je iii TI ii

Septezibrie, 1 1994 au Mircea! Borcilă

CU

7
 RY
Ri -NOIE INTRODUCTIVE.
“ALE EDIȚIILOR A ANTERIOARE,

RA
LIB
ITY
” Această carte a a profesorul Eugânio' “Coseriu a fost pu.
blicată pentru prima dată în 1951*. După 30 de ani ea îşi
„păstrează întreaga sa valoare, fapt singular îîn epoca: noastiă,
RS
înclinată spre improvizații şi spre rectifi cările sau eliminările
rezultate drept consecință. Ceea ce a fost bine conceput și bine
făcut își menţine vigoarea pe parcursul anilor, Este cazul
IVE
acestei opere. De aceea, Centrul de Lingvistică Hispanică o
reeditează acum, ca mărturie a valabilităţii doctrinei Lin
gvistice expuse de Eugenio Coseriu în tinerețea sa deja ma-
UN

tură de atunci. Este o doctrină. esenţială, în

î multe cazuri
amplificată şi precizătă de către. autor în strălucitele sale
lucrări posterioare a d ta
AL

Y
so. +

[Ciudad de Mexico, 1983]... -: : Juan M.Lope Blânch

TR

r E . PD Pi pp
, a . can cc.
EN
I/C

sa.
IAS

În ediţie multiplicată cu un tiraj limitat, câ primă parte a unui

manual de lingvistică destinat studenţilor de la Institutul „Artigas” din
Montevideo..
CU
 RY
Ana Taci A EMNESOU”
IAŞI |: Ia
Te e

RA
1, A robie să 3 insist miule: pe Idigă prof Coseriu pentru
că în sfârșit să accepte ca această operă să fie editată în condiții

LIB
care să permită o difuzate mai amplă. Motivul ezitării auto-
ulii este clari:cărtea pe care O prezentăm a apărut în 1951
cu un stop foarte modest: acela de a expune lucrurile cele mai

ITY
| elementate ale științei limbajului, 'studenţilov din aniil întâi,
viitori profesori îîn învățământul mediu îîntr-una din țările
noastre; astfel, cartea s-a născut nu pentru a fi publicată, ci
ca material de necesităte internă pentru a pune în mișcare
2
RS
șicu ce vigoare! --'ceea ce zilterior se ia trânsforma îîntr-un
mare centru de învățămînt și cercetăre în diferitele amiuri
IVE
ale lingvisticii: cel 'de la Monteuideo (condus de Coseriu din
1951. pînă în: 1963). Dar, să recunoaștem, acest motiv nu
constituia un argument suficient în fata calităţii :acestui text
UN

(Gimplu, profund, 'bogăt în sugestii). Mă alătiir, pin urriare,

fără rezerve, cuvintelor pertinente din prezentarea -docto-
ului în lingistică Juaii M. Lope Blarich, căruia în realitate
îii datorăr: Pet dcă: aceste pagini ale lui Coseriu,. atit de
AL
TR

dizii ripărite a operei le) Advestim

7 deciiad noăis-
ră a editurii și a mea proprie = Centrului de Lingvistică
Flispânică a Universităţii Naţionale Aistonome din Mexico
EN

condus de iluistiail bispanist meriţionat ainterior, pentru că ne-

d autorizat să realizăm o nouă ediţie: d cărții şi să contribuim
asfel la difutzarea ideiloi sănătoase care 6 animă.
I/C

2: După ce am utilizat pe parcursul mai multor ni, Cu stu-

denţii din anul îvitii, apera lui Coseriu Lecciones de lingiiis-
IAS

tica general (apărută la aceeași editură înîn 1981), am observat

imediat, atunci cînd. am cunoscut textul Întroducerii îîn
ediția să mexicană, că este vorba de opere complementare. În
CU

9
 RY
€

realitate, Lecţiilă; deşi tonsideate de autosul lor caun fel de

” introducere în lingvistică, nu sînt deloc o operă pentru în-

RA
cepători (exceptînd situaţia în care studenţii ar dispune de un.
profesor. care şă le explice parcimontos capitol după capitol).
Caracter de iniţiere posedă, îîn schimb, cu plenitudine, «această

LIB
Introducere, care, în consecință, poate, de asemenea, să pre-
gătească terenul pentru. o mai bună abordare a Lecţiilor, Se |
constituie, prin urmare, cu aceste, două opere, un fel de tratat

ITY
de teorie a limbajului şi lingvistică. generală. în, două părți;
una simplă, aproape fără difi cultăți, stimulantă, orientativă,
iar alta, foarte densă= şi deja Proprimzis. universitară” în
intenţia Îni, Coseriu— care aruncă ancore în. domeniul cerce:

vecțiilor științei lingvistice, |

RS
tării și se plasează hotărît în punctul de intersecție al di
PI
IVE
3 Plecînd de la acest punct. comun se vor7 putea vealiza
în viitor conf certecoordonări etc, între cele două
UN

tratate aici să apară cu toate rii doctrinale și. bib.

liografice care, în alte locuri ale. ansamblului. operei sale,
dezvoltă sau, completează aceste idei esenţiale. Dacă nu s-a
AL

realizat un astfel de travaliu în ediția de fată, „aceasta se

datorează pe de o parte, faptului că mai rămân încă multe
lucrări de publicat (unele deja: în proces editorial) şi e cazul
TR

să sperăm că opera. lui Coseriu se află sedimentată editorial,

iar, pe de altă parte, deoarece aa duce acum pînă. la „capăt o
EN

asemenea operaţiear fi întârziat considerabil publicarea acestei

Introduceri, atât de imperios necesară chiar ca instrument
didactic. Cartea se reeditează, prin' urmare, doar. cu unele
I/C

rectificări de detaliu (mai ales de exprimare), dar fără nici o

modificare esențială și chiar fără actualizare. bibliografică
IAS

(puținele indicaţii adăugate în acest sens s-au pus între croșete),

4. Aceasta din urmă și datorită interesului pe care textul
îl prezintă. pentru istoria recentă a disciplinei (și nu-numai
CU

10
 RY
în țările noastre), tocniai în frina ?în care se publică. În-
tr-adevăr, în momente în care în teoria şi epistemologia lim-
bajului și în istoria lingvisticii lucrurile se agită; uneori, cu

RA
excesivă rapiditate şi frivolitate, ne pare deosebit de oportun
a piomova difuzarea îîn forma sas inițială, și originală «aunei

LIB
opere fi. unda m: e nt al e, adică a unei opere în care
f undamente I e unei științe sînt expuse cu o Clari-
tate de invidiat, care nu este în contradicție cu profunzimea
și unde putem întilni chintesenja întregului corp doctrinal

ITY
pe: care auitoril săula dezvoltai, «CU o o remarcabilă coerență,

RS
ale zinui mare ap ale unei mari şcoli: femeipiona:
lismul realist. a Sai a to e)
IVE
a Ne at

Madrid, lie 286 au d. Jos€ Pol

UN
AL
TR

ac”:
EN
I/C
IAS h
ad
CU
 RY
"L. OBIECTUL LINGVISTICII +

RA
a

_ Concepte fandamentale: limbaj limbă, acti lingvistic.

LIB
Conceptul de „izoslosă“ Lingvistică şi filologie. ”
SI Lingvistică generală, Engvistică tteoretică, teoriaia limbajului.

ITY
1 Prima ssarcină a oricăreii ştiinţe este aceea deaa se “defini
pe sine însăşi, adică de.a-şi, defini obiectul, doraeniul şi limi-
cele sale, Lingvistica, numită şi știință a limbajului, glotologie

RS
Sau. glosologie. (fr.. linguistique sau science du langage, ital.
linguistica sau glottologia, germ. Sprachuissernischafi, engl. Liri:
Histics) şi, mai puţin propriu, fi lologie, filologie comparată,
IVE
gramatică comparată, este ştiinţa care studiază din toate.
punctele de vedere posibile fimbajul uman articulat, în gen:
era] şi în formele sale specifice de realizare, adică în actele
UN

lingvistice şi în sistemele de izoglose care, tradițional sau

convențional, se numesc /mbi.
AL

2.1. În definiţia pe care am dat-o există mai multe as-

pecte care trebuie să fie explicate, ceea ce vom şi face în
continuare. Să remarcăm, deocamdată, că din această defi-
TR

niție rezultă, în primul rînd, că lingvistica lingviștilor,

adică lingvistica Îîn calitate de știință „nu trebuie. confun-
dată cu cunoaşterea practică a limbilor. Lingvistul stu-
EN

diază, fără îndoială, limbile, dar nu pentru a le învăța; el

le abordează științific: ca fenomene, nu ca instrumente.
I/C

„Astfel, pentru a semnala un caz limită, este posibil ca o

persoană să ştie o singură | i m b ă (aceea îîn care se
exprimă de obicei: „instrumentul“ său), și să fie totuşi
IAS

lingvist, în timp ce alții pot să ştie foarte multe limbi şi

să nu fie nimic mai mult decît poligloți. Lingvistul nu este
obligat absolut deloc să ştie vorbi limba pe care o studiază
CU

12
 RY
din, punct de vedere ştiinţific, deşi âdesea o învaţă.pentru
a-şi: facilita. cercetarea. Aşa, de exemplu, un lingvist, care

RA
nu cunoaşte limba guarani ar putea, fără îndoială, să scrie
O' gramatică ştiinţifică a limbii guârâni, pe. cînd nici una
dintre persoanele. care. vorbesc guarani nu va'fi capabilă

LIB
să'facă acest.lucru dacă nu este lingvist. Aceste distincții
pot să:pară banale, însă nu sînt,:dacă ne. gînidim la con:
fuziile care se fac, de obicei, cu:privire la termenii lingvist şiŞI
lingvistică: lingviştii sînt întrebaţi deseori câte limbi ştii, în

ITY
timp ce unica întrebare justificată ar fi de studierea căror limbi
se ocupă, mai ales pentiu că limbile lingviştilor nu sînt, după
cum vom vedea, limbile poligloților. Rămine deci stabilit că

nu este un simplu cunoscător de limbi. - RS

lingvistica nu coincide cu cunoaşterea limbilor şiŞI că lingvistul
ai
IVE
” ac e SIR "ti ia ia aaaai

-2, 2. 1. Altă confuzie. la-care se pretează termenul. lin:

gvistică - -:şi care nu mai este nici banală nici nejustificată
— este confuzia cu'fi lologiă. În acest caz confuzia cores-
UN

punde unui alt nivel şi se justifică atit prin. afinitățile, din-

tre aceste două ştiinţe, cît şi prin faptul că uneori termenul
filologie's se foloseşte efectiv pentru a desemna ştiinţe lingvis:
AL

tice, deşi în prezent există-tendinţa de a-i elimina:această

accepție. Vreme îndelungată o,ramură a lingvisticii, gra:
matica comparată, s-â-niumit filologie comparată. Îndeosebi
TR

în Anglia acest termen (comparatide pbilology):se măi utili-

zează încă pentru a indica gramatica comparată Și uneori,
EN

chiar pentru a desemna lingvisticăîîn totalitatea ei, în locul

- termenului mai adecvat linguistics. În Italia, lingvisticii i
se spune. mai degrabă g/ottologia (din gr. glâtta, „limbă“),
I/C

deoarece'așa se numește disciplină lirigvisticii generale îîn

învățămîntul universitar, şi mai rar linguistic; însă lingvis-
ticile speciale se numesc adeseori fi lologia, pentru că:acest
IAS

nume continuă să-l poarte în universități materiile cores-

piunzătoare, Astfel, se numesc filologia romanza şi fi lologia
germanica, disciplinele de lingvistică romanică, respectiv
CU

13
 RY
germanică, precum şi cele de literaturi ! romanice și ger:
manicece (mai ales
al cu privire la perioada veche): : rai

RA
p, Pi Mai ptr are m
.12:2:2. În sens strict, prin fifi lblogiă se înţelege aeastăzi,„de
abia. critica textelor şi.— într-un sens mai: amplu —- ştiinţa

LIB
tuturor informaţiilor.care se deduc din texte, în. special din
textele vechi, informaţii referitoare la viaţa, cultura, relațiile
sociale şi familiale, economice, politice şi religioase etc.; ale

ITY
mediului îîn care textele înseși au fost'scrise sau ale celui la
care acestea se referă. Cu alte cuvinte, în timp ce lingvistul |
„consideră în general textele numai ca Japte lingvistice, ca feno-
„mene de limbaj, pe filolog textele îl interesează ca documente
RS
de cultură şi istorie. În acest sens, tilologia este O ştiinţă auxi-
iară a istoriei și a istoriei literare, iar uneori coincide cu aceasta
IVE
din urmă, mai ales dacă am avea în vedere o istorie literară
care ar ignora criteriul estetic sau care s-ar ocupa de texte
lipsite de valoare literară. Dar filologia este și O ştiinţă auxi-
hară a- lingvisticii, deoarece îi furnizează 'acesteia:toate
UN

acele informaţii care nu pot fi deduse exclusiv din aspectul

lingvistic al textelor, dar care, în:schimb, sînt indispensa-
bile pentru interpretarea exactă a acestui aspect. De exem-
AL

plu, dacă se descoperă un text inedit, filologul îiîi va deter-

mina data, se va pronunța asupra autenticității lui, îi -va
analiza eventualele variante etc. şi; dacă este cazul, va de:
TR

duce din elinformaţii despre istoria grupului uman în Care

a fost produs textul sau la care același text se referă, în timp
EN

ce lingvistul, luînd în considerare aspectul pur lingvistic şi

nu pe cel informativ sau documentaral textului şi ţinînd
seama de datele pe carei le-a furnizat filologul, va:aborda
I/C

textul în cadrul istoriei limbii în care acesta este scris şi, everi-
tual, în cadrul general al limbajului sau, cel puţin, în cadrul |
fanilic lingvistice“ căreia îi aparține limba teiului.
IAS

2.2.3, Distincșia poate

ș părea, în acest caz, foarte sub:
tilă, şi, pe de altă parte, trebuie să observăm. că ea nu este
CU

14
 RY
întotdeauna efectivă, deoarece hlologul:: va.trebui-să: „recurgă
adesea ]ă faptele lingvistice pentru a-și putea îndeplini sarcina
(de exemplu, pentru a stabili data sau autenticitatea unui text),

RA
iar lingvistul, Ja rîndul său, va putea deduce, din faptele
lingvistice, date şi i informaţii asupra istoriei sociale şi i culturale

LIB
pe care textul nu le furnizează explicit, Adică, în mod obiș:
nuit, lingvistica este, la rîndul său, ştiinţă; auxiliară a filologiei
Şi, aşa cum filologul trebuie să fie întrucitva lingvist, este
necesar Ca şii lingvistul să fie puţin filolog; îîn cădrul limitelor

ITY
lor, Jingvistica şi filologia se confundă adesea. Dar confuzia
nu eşte gravă, dat fiind că ea nu subzistă dincolo de această
zonă intermediară apropiată de linnita dintre ele. Într-adevăr,

RS
dacă filologul este preocupat, de obicei, de o singură limbă,
lingvistul are în vedere criteriul comparativ; . dacă filologul
acordă atenţie aspectului documentar al textelor, lingvistul
IVE
se interesează de latura lingvistică a acestora; în timp ce filo-
logul se ocirpă, În mod obişnuit, de texte cu 0 anumită vechi-
me, pe lingvist îl £poate, interesa orice, text şi, mai ales, nu
UN

numai textele scrise, ci şi limba! vorbită; dacă. pe. filolog, îl

preocupă numai textele care aduc o oarecare informaţie, pe
lingvist îl poate interesa un text oarecare prin el însuși, chiar
AL

dacă, evențual, ar fi lipsit de€ orice valoare informativă. În afară

de aceasta, filologul nu se ocupă de ştiinţele lingvistice parti-
culare. (fonetică, gramatică, semantică etc.), iiat lingvistul nu
TR

abordează în mod special filologia ca istorie politică, sociălă,

cultuială. etc., ori îl interesează numai în răășura în care âceste
informaţiiîi pot elucida faptele lirigvistice. În concluzie, filo:
EN

logia, chiar bazându-se, pe texte car€ pot să prezinte Şi interes

lingvistic, se ocupă, în general, de fapte de istorie, măi ales
I/C

veche, îîn special socială şi culturală. (literară), îîn timp ce

lingvistica studiază fapte de limbă: sau, maii curînd, de lieabaj
IAS

1.2.2, 4. “Trebuie să observăm, totii, căă distincţii pe care

am stabilit-o seface de obicei,darnuîntot-
deau n'a: nu admite lingvistica idealistă (de exemplu
CU

15
 RY
Vossler), cate identifică limbajul cu poezia şi, prin urmare,
lingvistica cu filologia. ai a

RA
. pt ci, ii RR Si aie Ta EA

> 3, 1, Ama spus că lingvistica este $ ti i n PI alim: p- a:

j u lu îi. Pentru a continua, 'ttebuie) fireşte, să 'dăm'o

LIB
definiţie, deocamdată provizorie,
p "termenului limbaj. Se.
numeşte „limbaj“ orice sistem de şemne simbolice folosite
pentru intercomunicârea socială, adică orice 'sistem de

ITY
semne care serveşte pentru a exprimă şi comunică idei- și
sentimente:sau conținuturi ale conștiinței. Se poate con-
cepe, prin: urmare, O lingvistică foarte vastă, ca ştiinţă a
oricărui limbaj posibil. Dar nu aceasta este lingvistica
RS
propriu-zisă: ea ar fi mai curind ştiinţa numită de Fer:
dinand de Saussure : semiologie, adică ştiinţa generală a sem-
IVE
nelor sau ă tuturor limbajelor simbolice, din care lingyis-
tica ar constitui numai O parte. Într:adevăr, lingvistica, în
sen$ strict, se cupă numai de studierea, acelui limbaj: in
UN

câre „semnele“ sînt cuvinte alcătuite! din ssunete, adică.

aparțin limbajului articulat. ge

3.2.1. În limbajul articulat distingem doiiă realităţi

AL

“de bază: actul lingvistic ŞI limba sau sistemul 'căruia

actul lingvistic îîi corespunde. Într-adevăr, limmb ajul arti-
TR

| culat este. considerat ca sistem unic de. semne nurnai Î4

| modul ideal, întrucît în realitate există, enorm de multe
EN

şi comunități sociale sau altor grupuri de vorbitori. Reali:

„tatea concretă a limbajului este actul lingvistic, adică actul |
„de a întrebuința pentru comunicare unul sau. mai multe
I/C

semne ale limbajului articular; un cuvînt, o “frază efectiv

spuse sînt acte lingvistice, Actele lingvistice, după cum
IAS

vom vedea, nu sînt niciodată cu totul identice, ci variază

de la individ la individ, diferenţiindu- -se. Chiar ;şi la. același
individ, îîn funcție de circumstanț
c e, atit în ceea ce priveşte
CU

16
 RY
forma lor materială, cît și în ceea:ce priveşte semnificaţia
Sau, mâi bine zis, «conţinutul» lor. Cu toate acestea, pen;
tru a fi posibilă. comunicarea, care reprezintă finalitatea

RA
limbajului, este necesar.că semnele, sau simbolurile unei
anumite comunități lingvistice, să aibă mai mult sau mai

LIB
| puţin aceeaşi |formă Şi-mal: mulr sau mai puţin acelaşi sem-

grad de ibstractizare, se poate vorbidespe „identitatea“

semnelor pe:care: le Aritâlniii în actele lingvistice ale unei

ITY
comunități, acte considerâte în-spaţiw (sub aspect geogra-
fic) sau'în timp (sub: aspect istoric) sau, de asemenea, în
stratificârea; lor socială şi culturală. Tocmai. această ab-

RS
'stractizare, care-nu este excesivă — dat fiind că:actele. lin-
gvistice; chiar dacă nu sînt identice, sînt cel: puţin foarte
asemănătoare îni cadrul aceleiaşi comunități şi într-un mo;
IVE
- ment-dat =:este cea care ne permite să definim: limba ca
„arisamblul actelor lingvistice comune (izoglose);ale unei
„comunități deiindivizi vorbitori“ « adică ansamblul actelor
UN

lingvistice;:5uficient 'de; asemănătoare, pentru.a fi consi-.

derate identice; care; se atestă: în expresiile unui anumit
număr, de indivizi. Termenul, izoglosă, introdus în ştiinţa
AL

limbajului de'geografia lingvistică, desemnează în; primul

rînd linia ideală care delimitează actele-lingvistice.comune
unui anumit teritoriu, însă acelaşi concept;poate. fi consi-
TR

derat în mod'abstract; adică:şi în timp; ca linie ideală;care

să cuprindă, actele. lingvistice comune dintr-o:anumită
EN

epocă ori din două sau mai multe epoci şi, de-asemenea,
în afara unui spaţiu determinat geografic, ori ca linie ideală
care să înglobeze aspectele comune ale.actelor lingvistice
I/C

individuale. Limba este, așadar, un sistemde izoglose con;

statat într-o comunitate de vorbitori; un sistem ce poate
IAS

_fi.mai amplu sau: mai limitat, după numărul .de indivizi

din care se compune comunitatea şi conform-spațiului şi
timpului mai -mare-sau mal mic luate în considerare. Un
CU

17
 RY
astfel de sistem'u există doar. în mod concret, ca sistem
de acte lingvistice conuine efectiv? înregistrate, ci şiîn mod

RA
virtual, în conştiinţa vorbitorilor care aparţin unei comu: -
-_ nități, ca memorie a unor acte lingvistice precedente și că
posibilitate de a produce, conform:modelului acestora, noi

LIB
acte lingvistice mai mult: sau mai: puţin „identice! ori in-
eligibile îni interiorul aceleiaşi comunități.

ITY
„3.2.2: Știința care studiază limbajul în
e esenţa sa precum
şi în aspectele sale generale; fără'a se:referi la o limbă
anumită; se numeşte lingvistică generală, deseori identi-
ficată cu ceeâ ce cu mai multă precizie s-ar numi i filosofia
RS
limbajului. Avem de-a face totuşi cu o identificare pe.care
e mai bine să o evităm, întrucît aceste două discipline
IVE
adoptă piuincte de vedere: diferite: Filosofia limbajului nu
studiază limbajul iri sine şi pentru sine, ci în raport cu alte
activități umane - în primul rând în relaţie cu gindirea
UN

(motiv pentru care'se ocupă în mod mai special. de 'se-

mantică sau ştiinţa: despre semnificaţie): — încercînd:să
stabilească esența și locul limbajului îîntre fenomenele care
exprimă esența omului Problema fundamentală a filo-
AL

sofiei limbajului: este să “răspundă la întrebarea: ce! este

limbajul?*“; pe cînd lingvistica cercetează nu atit ceea: ce
TR

este limbajul în' esența sa, cît mai curînd 'modul:cumise

manifestă limbajul în formele. sale istorice, care sînt
limbile.:Pentru amîndouă aceste ştiinţe (lingvistica'gene:
EN

rală și filosofia limbajului) limbile şi actele lingvistice

constituie doar material de exemplificare, însă din puncte
de vedere diferite. Filosofia” limbajului se bazează pe o
I/C

anurnită concepție filosofică şi numai în relaţieicu această

concepţie se referă la fenomenele lingvistice concrete;
IAS

prin urmare, nu are nici-o finalitate descriptivă sau de

sistematizare a faptelor lingvistice constatâte empiric:
Lingvistica generală, în schimb, se orientează. în direcţie
CU

18
 RY
pa

crete ji, pa ce le-a sistematizat, încearcă să stabilească

RA
caracteristicile lor generale, bazindu-se în special pe cer-
cetarea. deja realizată de lingvistieile particulare, adică de
lingvișticile, care “studiază, în “fiecare caz,
« o limbă deter-

LIB
minată sau un anumit rup de limbi. .

3.2.3, Mali lingviști preferă să. numească lingvistica

generală! lingvistică teoretică sau, teorie a limbajului, pentru

ITY
a scoate în evidenţă, caracterul pieponderei teoretic şi x

.....

rezervăă numele de: „lingvistică A

RS unei ştiinţe mai
n
poaid

ample, care cuprinde „lingvistica 4teoreţică“ şi, în „acelaşi

IVE
timp, întreg; ansamblul de ştiinţe lingvistice „gerierale“,
care; studiază diferite aspecte ale limbajului (fonetica, se:
mantica, gramatica generală, silistica ic)! fără referire. la
UN

o limbă «anumită, Ma
Ne
DR
pe
N
pot î pa
aa
pa
i
AL
TR
EN
I/C
IAS
CU
 RY
RA
Conceptele de. sem şi “simbol

LIB
Caracteristicile limbajului! articulat. ii
Lia ca

ee pei ,. ei
EL za ate iei

ITY
1, 1. Am spus că putein numi „limbaj“ orice
« sistema de
semne care' serveşte la'i intercomunicare, adică la â-comu-.
" nica idei ori stări psihice între doi sau mai mulţi indivizi

RS
Adeseori se numeşte „limbaj“ orice tip de comunicare
între fființe capabile să se expriine, fie ele oameni Sau ani-
male. Într-adevăr, fapte de expresie s-au constatat Şi la
IVE
animale. Aşa, de exemplu, s-au făcut studii asupra lim:
bajului albinelor; psihologii-au studiat; de asemeneă; Şi alte
expresii semnificative întâlnite la alte animale: cai, ctini' etc.
UN

Cu toate acestea, lingviştii nu acceptă li m b ajull

animal caobiectal cercetării lingvistice, pentru că nu
recunosc în el caracteristicile esențiale ale limbajului uman.
AL

Într-adevăr, cînd se consideră expresiile animalelor drept

limbaje, deci ca sisteme de semne, acestui ultim termen
(sern) i se atribuie un sens foarte amplu şi, în parte, dis-
TR

cutabil. Ceea ce înțelegem de obicei prin semn este un „in

_Strument“ cares e r ve şt € a redarea unei idei, a unui.
concept sau a unui sentiment, cu care semnul însuși
? nu co-
EN

incide: instrument care e vo că un concept în virtutea

unei „convenţii“ și în conformitate cu o tradiţie determinată,
I/C

însă care nu are cu conceptul evocat nici o relaţie necesară

de tip cauză-efect ori invers. Psihologii, şi între ei îndeosebi
behavioriștii, care numesc „context“ orice ansamblu de fapte.
IAS

care se află de obicei într-o relație necesară sau, cel puţin,

obișnuită, consideră drept „semne“ “ faptele îînseși. ale unui
„context“, în măsura în care prezența unuia dintre ele reclamă
CU

20
 RY
său+ implică posibilitatea orori necesitatea.de a apărea şi alte)
fapt(e) aparținind-aceluiași „context“. Aplicînd acest punct

RA
de vedere limbajului uman, savanții respectivi consideră sem-
nele acestuia (cuvintele) ca-un fel de „stimuli“ „cărora le-ar
corespunde ca reacţii“ anumite imagini. Această concepţie

LIB
„este; fără îndoială, serios fundamentată din punct de vedere
psihologic, dar:nu poate explica într-o formă satisfăcătoare
saltul de. la semnul -“lucru“ la semnul — „substituire“ sau in-
strumient convențional şii element de cultură aparținind unei
vu

ITY
anumite comunităţi. a

a, 2 Pe de altă parte, “chiar adrmiţiaid cae justificată anal

RS
gia între aceste două tipuri de semne, putem -afirma că
lingvistica se ocupă numai de tipul al doilea, adică numai
de semnele care au valoare'simbolică, sau de cele care sînt,
IVE
deşi. nu în exclusivitate, şi. simboluri. În această privinţă
este oportun să amintim caracterizarea semnului lingvistic
dată de savantul austriac K. Biihler în lucrarea.sa -Ieoriz .
UN

limbajului. [Sprach tbeorie, Jena, 1934;tr. span.; Madrid,

1950]: semnul lingvistic este simptoin ca expresie a vorbi-
torului, adică în măsura în care manifestă ceva despre cel
AL

care îl.produce; este semnal în relaţie . cu ascultătorul sau

cu receptorul său, şi este simbol în raport cu semnificatul.
său „real“, întrucit desemnează printr-un concept (sau, din
TR

punct de vedere psihologic, printr-o „imagine “ceva aparți-

nînd unei realităţi care este,.sau:cel puţin se consideră a fi,
EN

independentă atit de vorbitor cît și de ascultător. Dacă ad-

'mitem validitatea acestui concept de semn, nu mai putem
numi în sens propriu „semne“ expresiile limbajului ani-
I/C

mal: într-adevăr, limbajul animal corespunde, după cît se

pare, unei excitaţii fizice sau fiziologice, unei reacții vitale
cu caracter elementar și care nu implică ! nici o operație
IAS

simbolizantă; Limbajul animal ar fi, prin urmate, un pseu-

'dolimbaj şi s-ar distinge fundamental de-limbajul omului,
pentru, că „semnele“ sale nu posedă valoarea simbolică şi
CU

21
 R
convențională pe care.o au semnele limbajului umân: „sem-
nele“ animalelor ar corespunde mai curînd reacţiilor, ele-

RA
mentar€ care în manifestările umane sînt:strigătele
și care nu. constituiee expresie lingvistică propriu-zisă.

L IB
3; 3. S-a constătat, în:n:plus; că şi strigăvele“ omului, înîn
foraaa lor cea mai elaborâtă, teprezentată, deiinterjecții;:au
întotdeauna caracter convențional şi tradiţional, işi anume

ITY
caracter de simboluri acceptate în mod convențional-de
către o comunitate. Într-adevăr, anumite interjecţii iden-
tice din punct de vedere fonic pot să manifeste lucruri

RS
deosebite, adică să aibă semnificaţii distincte în comunităţi
lingvistice diferite. Acelaşi hicru,se poate. spune şi despre
onomatopee, cate îri limbajul uman imită sau, încearcă să
IVE
reproducă'zgomote naturale 'sau: sunete ale. animalelor. S;
a dovedit faptul că. fiinţa. umană, nu reproduce: niciodată '
exact aceste: zgomote și aceste-sunete: în aşa-numita „re-
producere“ :există întotdeauna un: aspect simbolic şi con-
UN

vențional;:sau ceva aparținînd unei tradiţii: lingvistice,

lucru care ne arată că sunetele naturale sînt nu atit repro-
duse, cît mai degrabă iinterpretate..convenţional și.
AL

în mod diferit,:în funcţie de diversele comunități Lingvis-

tice. Astfel, sunetul. raţei, ca să dăm un singur exemplu,
este imitat cu totul diferit îri limbi diferite: în română,
TR

mac-mac;, în spaniolă, cua-cua; în catalană, mech- inech; în

franceză, conin-couin; în. italiană, quac-quac; în. germană,
EN

quick-quick; în daneză, rap-rap..După cum se vede, unicul -

lucru care rămîne constant este ideea destul de vagă a« unei
silabe repetate. ae
I/C

..
21. Rămâne deci stabilie căi semnele limbaj alui uuman
au întotdeauna valoare simbolică, adică o valoare care nu
IAS

rezidă în semnele materiale ca atare,-valoare la care acestea

doar se referă. Chiar şi în acest fel, definiția limbajului
continuă să fie totuşi prea vastă, dacă vrem-să o. raportăm
CU

22
 Ja limbajul care constituie obiectul propriu al lingvisticii.

AR
Într- adevăr, sistemele de.semne simbolice pe care:le folo-
sesc oamenii sînt destul de numeroase: pe lingă limbajul iri Ta A rime e cc T

articulat; pot fi considerate ca-„limbaje“ toate sistemele cde

IBR
etc.) Și _
e mm camere

“sepinalizare (cu
Dna baner a
luminoase.
fanioane;. cu:semnalemana d
orice. alt sistem cale Exprimă :sau: “comunică. Ceva. în mo
one areae armare marar TI
ș convențional. Aşa sese tatic
“simbolic Şi deexempleCU ___

YL
en aaa mat mame Ti aeram pc gate e
si
_gesturile, cu Scrierea ȘI(cu alte limbaje simbolice. „conyven-. raata an mi

sau cel al | cărților „de joc, 1pină

ționale, de la cel „al florilor“ sa

SIT
laa semnalele rutiere. “Cu toate acestea, trebuie să remarcăm
Că multe din aceste limbaje sînt „traductibile“ în limbajul
articulat: adică semnele lor pot fi traduse exact prin inter- ER
„mediul cuvintelor, sau, pur şi simplu, reprezintă cuvinte
sau fraze. Astfel, scrierea, în$ aspectele sale cele mai co-
mune, nu eşte altceva decit un sistem de semne simbolice
NIV

paralel cu limbajul. articulat, deoarece îl reproduce. pe a-

cesta cu ajutorul : altor senine. Nu orice scriere, firește,
deoarece scrierea pictografică, folosită de multe popoare
LU

„primitive“, nu traduce în mod paralel fraze şi cuvinte; şi

- nici scrierea ideografică nu face acest lucru, de exemplu,
scrierea chinezilor, care nu reprezintă cuvinte fonice, ci
RA

idei, concepte şi constituie prin urmare un sistem în mare

parte autonom, care poate fi citit „fără cuvinte“ ŞI s-ar
putea interpreta nu numai în chineză, ci și în oricare altă
T

limbă. Dar scrierile cele mai uzuale, cum este cea silabică
EN

şi cea „fonetică“, reproduc, efectiv, cu o exactitate mai

mare sau mai mică, vorbirea articulată. Cu toate acestea,
nu aşa stau lucrurile cu alte „limbaje“ menţionate, bu-
I/C

năoară, cel al sistemelor internaţionale de semnalizare, cel -

al gesturilor şi, în mod cu totul special, cel al artei, care
nu „se traduce“ înțocmai, ci poate fi doar interpretat prin
IAS

intermediul limbajului vorbit, cu care, la rigoare, nu pre-

zintă nici un paralelism. Un tablou, de exemplu, poate fi
„interpretat“ în maniere diferite şi în orice limbă, precum
CU

23
 Şi cu ajutorul altor sisteme de „simboluri: ; de pile, pri

R
mijlocirea altor liinbaje- artistice,cum este. muzica. ri

RA
„22. Lingvistica nu. poate:-f; asadar, ştiinţaa cenerala a
„limbajelor -= care constituie mai.curînd obiectul-a:ceea

L IB
_ “ce se numeşte semiologie — ci'se: ocupă în mod exclusiv; în
„primul rind; de limbajul articulat şi, în al doilea: rînd, de
celelalte sisteme care doar îl reproduc pe acesta.

ITY
at r pa = . . ge
i a cir IE a ! „ IN DIR ae ai II
. por Pa i. E: He e . HRS e -
DN OD
A
INN IE Io e N Daca ae Ter? | .. i
- *
Sea a. + .
f . if LI d , a

i: . :

RS
4 ? ap. - a.
, ŞT Na >
7 , pc. ,
. i.

ț > 4 iasi
“ ” 4.
IVE
, =
) „i 1 :

|. ..
- - 4

_ A 4 sens.f e. sl 4
.
UN

" Si -
a 7 77
AL
TR
EN
I/C
IAS
CU
 AR
po, p - . po.

IBR
- . o. ra pp

DIRERa Caracrerul său de creaţie.

ari “inedită și limitele sale
pa o. pe

YL
1, Amyvăzut că, înn formă concretă, nu există limbi, ci

SIT
numai acte lingvistice de expresie și comunicare, diferite
de la un individ la altul şi diferite, de „asemenea, la același
individ? în fancţie de circumstanţe. Nici un semn lingvistic ER
nu are exact aceeaşi formă şi aceeași valoare. (semnificăt)-
em e me miră menta metre, De eat ala e €

Îa toți indivizii care îl utilizează șişi în toate. momentele, cînd

aste 16l05it. În. limbaj există identitate Între intuiţie şi ex-
NIV

“Bresie; deoarece fiecare, individ care vorbeşte exprimă iin-

tegral, pentru sine însuși, soninuturile conștiinșei sale, dar
nu există identitate între expresie. şi comunicare, între,
LU

expresie şi receptare, Între expresia unui individ A şi intui-

ţia pe care acelaşi lucru o; produce Ja individul B. Fiind
întotdeauna expresie a unei intuiţii. inedite şi unice,actul
RA

lingvisticeeste act de creație, act singular care nu reproduce”

e mt Ti aurare! - ...
exact nici-un act “lingvistic. anterior ȘI care, numai. prin
“limitele pe carei le impune necesitatea intercomunicării:
T

sociale, „seamănă: cu 1 acte |lingvistice anterioare, apar-

EN

ținînd experienţei unei

u nei comunități. Adică, actul lingvistic.
„este, prin natura sa, act eminamentete individual, îînsă deter-
minat social prin însăşi finalitatea sa, care este aceea de „a
I/C

spune cuiva ceva despre ceva”. ..

: ta i a ie e De Li

24, Conceptul de act Tinevistie - poate cel mai impor-

IAS

tant concept al lingvisticii moderne= este în acelaşi timp

cel mai complex și, în pofida. faptului că reprezintă unica! n...

realitate concretă a limbajului, a fost.

st ultimul concept la
CU

25.
 __care s-a ajuriss:prini cercetârea lingvistică. De la gramati-

R
cienii greci pînă în sec. al XIX-lea s-a vorbit mereu şi exclu-

RA
siv despre limbi, considerate ca sisteme rigide şi ca „fapte“
realmente existente, cu toate că limbile se pot stabili obiec-
tiv numai pe baza actelor concrete ale vorbirii şi pornind

L IB
de la acestea. Mai mult chiar, îi secolul al XIX-lea, drept
consecinţă a dezvoltării ştiinţelor naturale şi a aplicării
metodelor acestora a cercetarea lingvistică, s-a ajuns la-a

ITY
considera limbile ca organisme naturale, independente de
indivizii vorbitori. S-a acreditati în felul :aceșta, ideea că
arm
limbile, asemenea. organismelor ninaturale; se nasc, cresc ȘI

RS
mor, precum şi ideea “de ;limbi-mame“-
me” şi „liRibi-tiice“,
idei; evident; eronate, dat fiind că “limbile :aparțin catego:
m pron

„lei funcţiilor sociale, despie ccâre,; întrebuințind <O imagine;

IVE
se poate spune de bună sseamă că: „mor, “dar nicidecum
că mor ca ființele vii. Limbile dispar pentru că dispare şi
COimunitărea care le vorbeşte $sau deoarece această cOmu-
.... — cc. DE dune
ici a

„Hitate.le părăseşte pentru a adopta. altă limbă;;.de-obicei

UN

însă limbile „evoluează“, adică se modifică iIstoricește, ca:

toate funcţiile sociale/ Greaca modernă, de exemplu, €este__
continuatoarea. limbii grecești: vechi, adică este însăşi
AL

greaca veche: transformată treptat,“deia lurigul secolelor.

Tot astfel, cînd spunem că latina: este'o „limbă moartă“,
TR

expresia se. justifică numai' cînd ne. referim, de pildă: la

latina'lui Cicero, sau:la o limbă comună şi literară care nui
se mai foloseşte uzual,-şi numai în măsura în care nu mai:
EN

numim: „latină“ limbile “romanice, care reprezintă con-

tinuarea acesteia,, adică starea ei actuală. -
I/C

2 24. Valorificarea actuluii lingvistic ca:

c aspect: funda:
mental al limbajului se datorează, |în primul rînd, lui Wvon
„Humboldt, considerat, pe bună: dreptate, fondatorul lin:
IAS

a arii de

gvisticii generale. Într-adevăr, Humboldt; în introducerea:

la „opera +să despre limba kawi din insula Jawa (publicată.
postum în.1836) a deosebit pentru prima dată cele două
CU

26:
 aspecte fundamentale ale limbajului: pe de o parte |limba-

AR
tice individuale; cecă ceva. dinamic care
c nu . este, făcut: '0 ) dată
pentru; totdeauna, ci se realizează continuu, și, pe, de altă

IBR
parte, limbajul. ca ergon, altfel Spus, ca, „produs“ sau. „lucru
făcut“, ca sistem realizat istoriceşte (“limbă”). Cu această
distincție. Humboldt a dat 9€ nouă orientare studiilor, Îin-

YL
gvistice,: dărpe tirapul lui nu s-a i Ţinut cont, (în mare nmă-
“sură, de tot ceea ce: implica ea şi aproape.pe întreg. parcur-
sul secolului trecut cea mai;mare-parte a. lingviştilor, au

SIT
continuat să vorbească despre limbi ca despre nişte feno-
mene.- independente de< indivizi.

2, 2. 2. Doar aoiule mal

ER
ze tirziu, în cursurile sale de lingyis:
tică generală ţinute în primii ani ai'secolului. nostru la
NIV

Universitatea din Geneva, savantul elveţian Ferdinand de n

„Saussure a subliniat din nou cele două aspecte esențiale ale

limbajului, numindu-le, „respectiv,, parole (vorbire; act ln
o mata ce sm,

gvistic). şi langue (limbă) "Langue. constituie,, după Saussure, î

LU

oana mere i

norma, şistemuli ligvistie care se realizează în. vorbire Şi

Te cer amr e rara mama ti ee Ii erei

aparține. societății: parole este activitatea de vorbire şi. apar.

ține individului, Obiecrul lingvisticii, după acelaşi savant;
RA

este în-primul rînd șistemul, adică Jinba; „pede altă parte

me.A o premee ar

însă, lingvistul „nu poate ignoia parole, întrucît, în confor-

_mitate cu o teză a lui Saussure îînsuși, „Rimic nu există în
T

“limbă care să nu fi existat înainte în vorbire“ „Ideilesusți:.

EN

nute de Saâtissuteati Tărias Citvai timp iîn înediul elevilor

săi de la Genevă, dat fiind că abia în 1916 s-a publicat,
postum, Cours de linguistique gencrale, elaborat de disci-
I/C

polii săi Charles Bally.şi A: Sechehaye. Între timp, Şi alți |

savanţi scoteauîn evidență valoarea actului lingvistic, în
IAS

primul rînd germanul Karl Vossler care, sub influența

idealismului filosofic; în special al lui Benedetto Croce, a
reacționat împotriva pozitivismului lingvistic şi împotriva
CU

27
 interpretării” “naturaliste'ă limbajului, reluînd direct'idei

R
ale lui Humboldt și iasistînd asupra importanţei indivi:

RA
duluai îîn calitate de creator de limbaj, adică asupra aspectu:
lui pe care. Humboldt l-a numit entrgeia (Positivismus und
Idealisinus iin der. Sprachwvissenschaft, Heidelberg, 1904)

L IB
[crad. span. -Madrid- Buenos Aires,1929]); : În acest fel, doi
lingviști de fornăaţie şi orientări complet diferite, un pozi-
tivist (Saussure) şi un: idealist (Vossler)-ajungeau pe căi

ITY
diferite:'să stabilească din: nou distincţia. dintre limbă şi
actul lingvistic; distiricţie recunoscută! astăzi ca indispen-
sabilă. Die - N Do e it

RS
2.2.3. Pe lîngă aceasta, Vossleri insista şi asupra impor-
tanţei unui factor pînă atunci aproape ignorat «de lingviști:
IVE
însăși finali:
ascultătorul. Într-adevăr, actul lingvistic, prin însă; e TE EAIDn m.

tatea sa,
care este aceea de-a comunica ceva-culva, implică
întotdeauna cel puţin.doi indivizi: un vorbitor şi uri ascul:
UN

„tător. Există, fireşte, acte lingviștice care, într-un: anumii

sens, ar putea fi considerate pur individuale, ca monologul
„n
sau. vorbirea cu sine însuşi. Dar astfel de acte; lingvistice
ne relevă
i doar că limbajul «este o deprindere, deoarece,
AL

"“vorbind.cu.noi înşine, este ca şi cum. noi. ne-am. Considera

dedublaţi: „ne “vorbim îîn limba comunităţii noastre, în
TR

"acelaşi. fel cum am- comunica ceva cuiva diferit de.noi:

Acelaşi lucru ne dezvăluie, de asemenea, că actullingvistic .
„nu aparţine exclusiv unui individ, cum afirma Saussure,
EN

ci că este, simultan, fapt individual ȘI fapt ssocial: fapt in

dividual fiindcă individul vorbitor exprimă Îni într-un. ma5Ă
I/C

„„inedit.o-intuiţie. inedită care îi aparţine. exclusiv; “ŞI fapt?

Ca „social deoarece individul nu își creează integral. expresia
„Sa, ci mai curând o recreează în: “contormitate cu' modele”
IAS

id aa armaree a ae parai Ta ale eee

anterioare, adicăse ssupune

ne înmod:
"mod necesar la: ceea ce con? a a mc air De Data,
m pp: maree ara -
stituie norma în comunitatea sa Şi nu se, îndepărtează prea
in ne aie Te naa ara

mult: de. această norină, căci _ar risca să rămînă neînțeles.

inte CT e iii n mea
"im maree an mr
a ten,
CU

28
 Este adevărat că niciodată nu se poate afirma-că o expresie

AR
a-individului-A este înțeleasă perfect de cătreiindividul B,
astultătorul, sau că perceperea unui act lingvistic. prodhice
în receptor exact aceeaşi intuiţie căreia îi corespinde'- ex-

IBR
" presia la vorbitor; dar, pe de altă parte, nu putem susține nici
că acțiil lingvistic ar fi complet atunci cînd lipseşte totalmente
îngelegerea ssa, care este finalitatea însăşi a vorbirii: pi

YL
pe zi - . ci par ze, e A . : , . n. , i. fi
DE ri: i. joi gr ei d taie
1

3; Rămine, prin urmare, stabilit că-actul lingyistic, ca

act: de relaţie între doi indivizi cel puțin, implică în10mod
A MOd.

SIT
pm oma mt ae meanai

necesar:;0 intuiţie şi o expresie “ale individului A:și o'per-.

9 meri rap mem
_Cepere.și o: imăginie:(6nouă intuiție) jale unuii individ ] B..
anna am cet n ard

"Această complexitate 2a actului lingvistic, reflectă. „complezi-

Nam adm a ame mere me
ER
tatea: însăşi a limbajului şi constituie, în acelaşi timp; mo-
"ivul intim al'schimbării lingvistice. Într-adevăr, un:act
“lingvistic al individului nostru A se creează după modelul
NIV

unor acte lingvistice anterioare, însă nu este niciodată

totalmente identic cu acestea. S-a constatat că pinăşi un
sunet atît de simplu ca fonemul z nu se pronunţă practic,
LU

niciodată exact în acelaşi fel. de către indivizi diferiţişi nici

măcar de către acelaşi individ în circumstanţe diferite: ceea
ce numim a este, în realitate,un ansamblude realizări.
RA

acustice diferite; iar o realizare acusticăz considerată izolat

nu este decît un exemplu al unei entități z abstracte, a ceea
ce numim fonemul z sau un exemplu al unei clase. Tot
T

astfel şi un cuvînt concret cîine nu este decît un exemplu

EN

al clasei actului lingvistic câine considerat în mod abstract.

Deci, individul creează actele sale lingvistice după modele,
__pe care e.păstreazăîn memoria sa, altfel spus, recreează
I/C

acte lingvistice anterior experimentate șI, recreindu-l6, le La

“modifică într-o anumită măsură în forma lor. ori în. conţi-

IAS

“iutul.lor sau, de asemenea, În. ambele. aspecte. Aceasta -

în ceea ce privește vorbirea. Pe de altă parte, ceea ce se
întîmplă la individul A nu se repetă niciodată în același
CU

29
7
)
 R
fel, nici ca percepere, nici ca intuiție, la individul B: adică,
există întotdeauna o porțiune, chiar dacă minimă, de neîn-.

RA
țelegere. Aceasta se întîmplă atît din motive pur fizice
(acustice), cât şi din motive mai importante, datorate fie
situaţiilor:diferite în care se află în mod necesar aceşti doi

L IB
indivizi consideraţi, fie „convențiilor“ lingvistice diferite
în care vorbitorul şi receptorul se întîlnesc sau se situează.
Aşa, de exemplu, cei doi indivizi pot să aparțină unor

ITY
categorii sociale sau culturale diferite sau unor comunități
regionale diferite, sau se pot'situa,de asemenea, într-o
convenţie pur „logică“, adică de pură comunicare simbo-

RS
lică „obiectivă“ și „neutră“, fără nici o valoare afectivă, sau
într-o convenţie „stilistică“, adică de comunicare a unor
sentimente şi impulsuri de voință, comunicare care depă-
IVE
şeşte semnificaţia
pur simbolică a semnelor utilizate. -... |
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
CU
 - 3 0 NLIMBA

AR
IBR
“Criterii peritru delimiitarea acesteia.
„Limbă naţională, comună, literară...
-“ | Limbi speciale. Limbă şi dialect. -

YL
..

1, 1. AL treilea concept fundamental pe care lingvistica

SIT
trebuie:să-l elucideze este conceptul de limbă, întiucit
realizarea „facultăţii limbajului“ proprie oamenilor nu are
loc îni'mod'uniform, ci sub numeroase forme isistorice care
ER
se numesc; de obicei, limbi. Ea
|. . . - ..
„a ED , E pi A
o. „a - af

1.2; Dar ce aseară limbă > Nu vrem nici măcar să

NIV

reamintim sensul morfologic anatomic al acestui'termen

sau diversele sale sensuri figurate care nuse referă la lim-
baj, deoarece chiar. şi numai utilizarea.sa lingvistică,
LU

anume ca desemnare a'unei forme a limbajului, este foarte

variată, iar problema definirii 'se pune cu deosebită difi-
cultate.: Se afirmă, de exemplu; că persoana cutare. sau
RA

cutâre ştie „multe limbi“; dar se poate spune de asemenea:

limba lui' Cervantes, limba din Montevideo, limba din
Andaluzia, limba marinarilor, limba spaniolă din' Secolul
T

„de Aur, gramatica limbii spaniole, limba spaniolă de la ori-

EN

„gini pînă în zilele noastre etc., şi în fiecare din aceste

expresii termenul are un sens diferit: mai amplu sau
se mai
limitat, înî timp sau în spaşiu. a n
I/C

2. Ă În realitate, după cum am văzut, conceptul gene-

IAS

ral de “limbă” sau,-mai bine zis, “limba în general! este o

abstractizare a noastră: de fapt, se constată numai acte
lingvistice individuale mai mult sau mai puţin asemănă-
CU

31
 toare ŞI care, pentru comoditate mefocologică, pot. fi con-.

R
RA
actelor lingvistice ppractic identice ale unei comunităţiți de
note pe arma matei

indivizi, un sistem dede izoglose stabilit convențional, care”

- e Le
a

maia abea:
Eee rata at sa în Ţene

L IB
insumează ceea, ce: este comun expresiilor unei comunități
pe pm ae

_sau chiarşi iunui singur. individă în. epocidiferite.

€ În fără”
"de faptul că există ca ansamblu de acte lingvistice comune
concret exprimate, limba .se.manifestă şi ca ansamblu. de...

ITY
acte lingvistice, comune virtuale: în conștiința, fiecăruia
„dintre noi există limba cca isteria, ca model, Şi același model
_Există, de asermenea,. deşi ninu în formă: total identică, la

RS
“celelalre, persoane care aparțin, oimunităţii noastre. Astfel,
"actele lingvistice înregistrate într-o comuinitate sînt:doar
mai mult sau mai puțin comune, dăr, pentru a le considera
IVE
din punct de vedere științific, facem abstracție de aspectele
care le: diferențiază. Esteyvorba:de o. abstractizare întru
totul justificată, folosită-în-toate ştiinţele. care studiază
UN

fenomene concrete: este; în esenţă,o. abstractizare analogă

cu aceea pe care.o face, de exemplu, “botanistulcârid stu:
_diază arborele, lăstnd'laa 0o parte, toate particularităţile. care___
aparțin arborilor individuali:şi:nu arborelui.ca; clasă. Re-
AL

zultă din cele spuse că,din'punct de vedere pur lingvistic,

limita dintre „limbi“ este convenţiorială, aşa cum este,și
TR

limita dintre dialecte: depinde, de izoglosele care se-iau în

considerare, căci aproape nu există izoglose cate să. coipcidă E
exact pe un:anumit teritoriu, i Ă
EN

22, Definiţia iiabii ca sistem.de izoglose justifică

utilizările variate ale termenului în exemplele. date 'mai
I/C

sus. Astfel, /imba spaniolă semnifică sistemul de izoglose

caracteristic spaniolilor și tuturor indivizilor. care aparţin
IAS

„comuniţăţii, lingvistice spaniole, adică ale căror acte lin-

gvistice sînt în mare parte comune în Spania. .Limba-din
Montevideo reprezintă sistemul de izoglose caracteristic
CU

32
 acestui oraș;:anume ansamblu] actelor lingvistice comune

AR
montevideenilor. Limba marinarilor este sistemul de izo-
glose caracteristic limbajului tehnic al marinarilor, în timp

IBR
ce'în' expresia! gramatica. limbii:spaniole termenul limbă
desemnează un sistem 'anumit de izoglose 'care se'ia ca
_model'de exprimare şi comunicare! hispanică, iiar în enun-
țul limba spaniolă de la origini pînă în zilele noastre, acelaşi

YL
termen desemnează un sistem de izoglose considerat în
dezvoltarea:sa'în timp; de la sistemul A: (latin) pînă la
„sistemul B'(spaniola actuală). În plus; conceptul'de sistem

SIT
de izoglose'ne permite să utilizăm termenul /imbă şi refe-
rindu-n€ la un'singur individ: de exemplu, limba lui Cer-
pantes este sistemul caracțeristic de izoglose care poate fi
ER
dedus'din operele acestui scriitor: Deci, în fiecare caz este
vorba: de un. „sistem de izoglose'. „Aceasta este, prin ur-
mare, definiția 'cea mai i amplă și cea
o mai exactă a terme:
NIV

nului limbă. e Da
tree ce pp th ie Soia mei
ia, 3,; Acum devine“ mai clară și diferenţa: între, Jimba.
LU

polieloților:sşi, limba, linguistilor::iîn'timp cejpoliglotul/cu:

cu:
noaşte: prâctica un. Sistem. determinat de. izoglose,-aapar
RA

pret Lari

_sează, toate sistemele „de:

d Ti oplose. cae, see pot."constitui pe
|
| baza. unui i ansamblu de acte lingvistice, îîn spațiu şi în timp,
ŞI toate, sistemele de izoglose. cărora, Îi se pot. atribuiLunele”
T

sau altele dintre:actele: lingvistice: În felul acesta, putem

EN

considera ca sistem de izoglose vorbirea particulară a unei _

localităţi:
ţi (Montevideo): sau a maii multor localități: (spa-
nioladin Rio'de la Plata) sau a tuturor'formelor ce por fi
I/C

subsumate spaniolei,:sau toate idiomurile neolatine (con-

siderate, în acest caz, ca forme actuale ale „limbii“ latine)
IAS

sau: toate idiomurile indoeuropene (considerate ca forme

actuale ale ; limbii“ indoeuropene). De bună seamă, fiecare —
sistem de izoglose cuprinde numai actele lingvistice comune
DD „.
CU

33
 ansamblulizi luat îiîn2 considerare; și de aceea cu cît rai am-

R
“plu este sistemul de izoglose considerate în' spațiu şi timp,

RA
cu-atît mai mic este numărul de izoglose care îl constituie
şi viceversa. Astfel,.sisteriiul rieolatin conține mai puţine .
izoglose decît sistemul spaniol și mai miulte decît sistemul

L IB
indoeuropean: Şi,.la rîndul său, sistemul spaniol: conţine
mai.i puţine izoglose decit sistemul din. Rio de la Plata...

ITY
3, 1. "Totuşi, trebuie săs observăm că lingoisti, de obicei, |
nua vorbese de o limbă lătină actuală (cu atît mai puţin de o
limbă îndoetiropeană actuală), 'dectt diritr-un punct de vedere

RS
teoretic, în tiinp ce practic discută despre limbi neolatine sau
romanice şi despre limbi indoeuropene. Aceasta, pentru că în
delimitarea: uzuală a limbilor“ ica: ansambluri identifica-
IVE
bile şi-autonome de tradiţii 'ale vorbirii (limbi istorice sau
idiomuri), se ţine cont nu: numai de criterii strict lingvis-
tice, ci şi de criterii istorice, politice, culturale ete.: În-
UN

tr-adevăr, este posibil să. determinăm prin intermediul

unor criterii pur glotologice limita dintre anumite limbi
istorice, de exemplu între spaniolă şi bască, deoarece este
vorba de sisterne 'de izoglose radical diferite.:Dar nu este
AL

la fel de ușor să stabilim limita dintre spaniolă şi. fraceză;

dintre franceză şi italiană, sau dintre bă şi Poleară,
TR

3, 2, Une criteriu uzual, îin cazuri ca acestea, este'znter-

„com prebărisiuniăa: Acest. criteriu este valabil în: cazul. Îim-
EN

Pe
bilor romanice (deşi nîu pentru toate dialectele lor), fifiind- _
e ptui

nm
că, în general, un. spaniol nu-l înşelege, pe un francez, pe
pere Pra

un italian ori pe un român, însă nu mai poate fi aplicat în

I/C

fa IZA e

cazul limbilor sslave sau germanice (un sloven îl înţelege

pe un croat şi un danez £peun suedez, fiecare vorbind pro-
IAS

_pria sa limbă) şi mai puţin încă în cazul limbilor semitice,

care prezintă o remarcabilă omogenitate. “Uneori, acest
criteriu nu este valabil nici măcar în cadrul aceleiași limbi
CU

34
 istorice: așă, de pildă, iîn sistemul italian există limită _de

AR
coniprehensiune înîntre anumite: dialecte; după cum. există
Î o ea tai

Şi îna sistemul limbii germane. e

IBR
a Da - d. Sta Ei - - ad

333, Ale criteriu estee cel alăconștiințeici vorbitorului: anu:

:
- mite acte lingvistice aparțin uunei anumite limbiistorice
seat Ta Leea Pta 0 i ea ai
i
“dacă vorbitorul are conştiinţa. că vorbeşte :acea. limbă, deci

YL
"că vorbirea sa aparține “unui anumit sistem linevistie, Acest
= Poul Prese prea
pe Ta

criteriu'este mai sigur decît cel anterior, dar nici acesta'nu

este universal; deoarece. sînt cazuri în care acea conştiinţă

SIT
lipseşte sau prezintă anumite limite. Astfel, un țăran mol:
- dovean ar. putea spune că vorbeşte: moldoveneșteşi nu ro:
mâneşte, iar un ţăran din Macedonia iugoslavă va zice că
d.
ER INT Ia aa

vorbeşte 7macedoneana (sau de asemenea, sirba.ori brilgara;

Cm sd aia,

tn conformitate cu ideile sale: politice, cu studiile sale, cu

NIV

“tradiţiile familiei sale), în-timp.:ce:din puunct.de vedere

_lingvistic este dificil. să recunoaștem. existența unei „limbi
5 mag m

moldoveneşti“: şi 4 unei:i,limbi. macedonene“ “caa «diferite;

"respectiv, de limba-română; şi:cde ceaa bulgară. * No
LU

Fr.
40,
: “De:aceza, în luctările, de invisa. se vorbește
adestă nu despre lirnbi, ci despre dialecte ŞI 5sisteme de dia-
RA

a a Mare e Media
artei

“ecte,iar acestora din urmă'li se dă, dacă este nevoie, nu:

mele de limbi, chiar.dacă limitele lor nu coincid în fiecare
"caz cu limitele vradișionale politice:s Sau. „culturale. „ri
T

î
EN

ri E „4 ăi io Ă .
ia - - : - . m - -7

“41. Un dialect este

€ sistenul de zoelose alu unei regiuni,
delimitat pe baza uunor criteriii.pur convenționale (deşi
I/C

obiective), adică ţinind cont numai de anumite ffenomene

„caracteristice. Numărul dialectelor dintr-un «sistem dedia:
“cere. (limbă) poate, prin urmare, să varieze conform
IAS

fenomenelor şi regiunilor luate în considerare/ Astfel, în

“sistemul spaniol.putem delimita un număr:oarecare de
dialecte (castiliari, andaluz, aragonez etc.), iarîn interiorul:
CU

35.
 dialectelor: 'se pot distinge sistenie minore de izoglose,

R
numite convențional subdialecte sau-vorbiri locale (graiuri:

RA
toledan, cordobez, sevilian); pe baza unor criterii. pur per-
sonale. Există totuși, cel puţin pentru sistemele suficient
studiate, o clasificare tradiţionlă, care este acceptată de

L IB
obicei din comoditate metodologică şi didactică. .

:42,1;-Dar cum stabilim.limitele unui sistem: de dia-

ITY
lecte? Adesea sînt suficiente criteriile lingvistice. De exem-
plu; considerăm ca portugheze, şi-nu spaniole, graiurile
în.care f iniţial din latină se păstrează întotdeauna (feito,

RS
falar, fogo, Faţă de becho, bablar, fuego), lat.ct se prezintă,
de obicei, ca it şi nu ca € (scris ch: oito, direito, îîn raport
cu ocho, derecho), cl, pl latine se prezintă ca = scris ch - şi
IVE
nu ca /'.- Scris /] - (chave; chover, în raport cu llave, llover),
în care grupurile care conţin consoane nâzale.prezintă o
nazalizare vocalică (irmâo, manbă, în raport cu bermano,
UN

mafiana) şi în care lat,/i se.prezintă ca [ — scris iba =. Şi nu

ca kb — scris] = (filbo în raport cu bijo). etc. i

4.2.2. Uneori aceste criterii nu sînt însă suficiente.

AL

Astfel, nu există nici o limită lingvistică netă între dialec-

tele slave meridionale, de la Trieste pînă la Marea Neagră.
TR

Dialectele slovene se pot opune unor dialecte îndepărtate,

ca cele bulgare, dar între dialectele apropiate delimitarea
este practic imposibilă, deoarece se trece gradual de la unul
EN

la altul. În cazuri-ca acestea, lingvistul.trebuie să accepte

criterii extraglotologice, de exemplu, criterii politice :sau
culturale. Într-adevăr, faptul că într-o anumită regiune (sau
I/C

stat) se foloseşte o anumită /imbă comună, sau-literară, sau

națională, ne face.să considerăm sistemele diferite de
IAS

izoglose 'din aceeași regiune ca dialecte ale acelei limbi:

comune, dacă între dialecte şi limba:comună există un
număr suficient de izoglose comune, adică dacă între acele
CU

36
 dialecte şi acea limbă comună există o mai.mare asemănare

AR
intrinsecă decît între aceleaşi. dialecte şi oricare altă limbă
comună. În felul acesta, în Franța pot fi considerate „fran-

IBR
ceze“ dialectele neolatine, însă nu dialectul bretor, care este
celtic, nici cel flamand, care este germanic,nici dialectul basc,
care nu este nici măcar indoeuropean. În Anglia consi-
deiăm ca engleze dialectele care au multe izoglose comune

YL
cu: engleza. națională Și literară, dar nu. dialectele. eelic
scopian șŞI aalez, care sint celtice, nu germanice; ă E

SIT
i !

14.233, Cu toate. acestea; trebuie: să observăm că, din

punct de vedere lingvistic, dialectele considerate nz sînt
dialecte ale limbii comune. decît cu' numele, deoarece, în
ER
mod normal, nu provin. dintr-o diviziune a acestei limbi;
față de aceasta, ele 'sînt.mai curînd „surori“ « decât „fiice“.
NIV

Într-adevăr, lirnba comună nu este la. originea: sa decît un

dialectca şi celelalte, al unei regiuni sau al unui:oraş, însă
care, din motive politice, istorice sau culturale (literare) a
ajuns să fie liinbă națională sau să'se folosească, pe întreg
LU

teritoriul luat: în considerare, ca limbă supradialectală,

alături de graiurile locale. Astfel, spaniola-comună este,
la origină sa, dialectul castilian; franceza comună — dialec-
RA

tul regiunii Île-de-France, în. special al orașului Paris; ita-

liana comună este dialectul toscan, mai precis, florentin.
T

Cu toate acestea, afirmîndu-se ca atare, limba comună de

obicei se diferenţiază de dialectul din care a provenit, înlă-
EN

turînd deseori din' acesta caracteristicile prea locale şi se

transformă într-o :adevărată limbă națională, mai. presus
I/C

de toate dialectele, pe care, prin prestigiul ei,'reuşeşte une:

ori să le elimine complet. Așa, de exemplu, Foing, limba
comună greacă (la origine dialectul din 'Atica) a eliminat
IAS

cu timpul toate celelalte dialecte grecești: Într-adevăr, după

cum se pare, nici unul din dialectele grecești actuale (dacă
se exclude dialectul tsaconic) 'nu provine din dialectele
CU

37.
 antice: toate reprezintă dezvoltări ale dialectului Point

R
elenistic. Cu alte cuvinte, dialectele grecești actuale sînt

RA
efectiv dialecte apărute dintr-o limbă comună (din antica
koin€), dar nu sînt: nicidecum dialecte ale actualei limabi
greceşti 'ccomune 5 literare, îîn parte încă în formare...

L IB
ata Da Ă , Pi Bi pf ! _ i . ii 1)

::4.3.02 Uiseori, dintr:o:uunică limbă lingvistică adică

dinti unic sistem dialectal, apar nai: multe limbi.co-

ITY
“mune sau naţionale, iar alteori mai multor sisteme dialec-
tale le corespunde o limbă comună unică. Să dăm cîteva
| exemple. “Avem primul exemplu în cazul sistemului lin-

RS
gvistic. german şi-în 'cazul. slavei. meridionale, al doilea
exemplu in Spania; Franţă, Danemarca. ŞI Norvegia, E
IVE
„43. 1. Înitr-adevăr, din punct de vedere lingvistic există
un sistem. de dialecte germane opus, în câdrul sistemului
limbilor germanice, frizonei şi englezei, pe de o parte, iăr
UN

pe de altă, daneze, suedezei, 1norvegienei şi islandezei: În acest

sistem se disting două grupuri: germara de jos (Niederdeutsch,
sau Plattdeutsch) şi germana de sus (Flochdentsch). Germâna
de sus:se vorbeşte în. Austria, într-o mare. parte a Elveţiei
AL

şi în Germania meridională; germana de jos — în Germania

septentrională, în Olanda, într-o parte a Belgiei şi în aniu-
TR

mite zone din. Franșa (regiunea Calais). Germana (şi aus!

triaca) comunăși literară (ceea ce se numeşte.de obicei
„limba germană“) reprezintă o formă a germanei de sus, în
EN

timp ce în Olanda limba literară și comună este o formă:

a germanei de jos (adică a aceluiași sistem ca şi în Germania:
I/C

septentrională), mai precis, un dialect franconic de jos:

„limba olandeză“ este, prin urmare, din punct de vedere;
lingvistic, un dialect âl-germânei de jos care, din. taţiuni
IAS

politice, şi culturale, a ajuns la prestigiul de limbă liteară

şi nățională, Acest dialect (diferenţele nu sînt: substanțiale);
nu a atins încă stadiul de limbă comună (în pofida faptului:
CU

38.
„că este:şi limbă literară) în Belgia şi în zonele din.Franţa

AR
unde se vorbeşte; aici, în plus, nici.nu.se numește „olan-
deză“, ci i flamandă. Pe de altă pârte, s-ar putea spiune, într-un
afumit sens;-că şi. engleza” este Ja originea ei tin dialect al

IBR
gerrianei cde jos!
j (englosxon) trarisferat Îîn Anglia.
Pa as „
Li:
a A , : : .. . 3 i

4.3, 2, În fosta fugoslaviessedisting, din, punct de. vedere

YL
linguistic, crei grupuri.dialectale slave: s/ovena,;sîrbo-croata
şi macedoneana (ultima'se apropie mai curînd de bulgară).
„Statutul“ fiecăruia din aceste grupuri este diferit. În Slo-

SIT
venia există o slovenă literară şi comună (în esenţă, limba
din Ljubliana), deasupra numeroaselor dialecte.locale. În
regiunile sîrbe şi croate se-deosebesc sub aspect lingvistic
ER
trei dialecte: itdkavo, idkavo şi kdjkado; dintre acestea unul
—. jtălavo= constituie. baza limbii comune şi literare.a
sîrbilor şi croaților; dar pe cate, din motive de orgoliu
NIV

național, croații o .riumesc: „croată“ (prouaiski jezik), iar

sîrbii — „sârbă“. (Srpska jezik).. Cu.toate acestea, există anu-
„mite diferenţe. Croaţii întrebuinţează jtokavo ijekavo, în
LU

timp ce sîrbii folosesc jtokavo Ekavo.: Prin: urmare, se

poate spune că, din cauza unor diferenţe fonetice și a altor
cîteva .de vocabular, pe. teritoriul sîrbo-croat există: două
RA

limbi literare: „sîrba“:şi „croata“, provenind nu: numai din

acelaşi grup dialectal, ci.chiar din același. dialect. Se va.
putea, așadar, spune că'un'individ vorbeşte: „sirba“ 'sau
T

„croata“ şi nu „sîrbo-croata“, după cun folosește ca limbă

EN

comună limba literară a Belgradului sau pe cea din Zagreb.

Dar.formele dialectale ale lui'it0zvo vor fi fiind sirbe sau
croate ? Pentru a stabili această deosebire nu mai este valabil
I/C

criteriul lingvistic (căci în conformitate cu acesta elesînt pur

ŞI simplu „sirbo-croate“) şii trebuie să se recurgă la conştiinţa
IAS

vorbitorului sau la un criteriu confesional, chiarşi la scriere:

se consideră croaţi catolicii (precum şii musulmanii) care folo-
sesc alfabetul latin, iar „Strbi“ — ortodocşii care folosesc alfa-
CU

39
 R
betul chirilic: "Toate acestea, în cea ce priveşte teritoriul
itokâvico. “Sepot numi, în schimb, „croate“; fără teama de

RA
a greşi, dialectele: tao: “ŞI: Rdjkavo; deoarece populația
care le: vorbeşte: este aproape în întregime de rit catolic.
Adică croații vorbesc dialectele k4jkavo, it6kavo şi cdkavo

L IB
şi utilizează ca limbă literară dialectul itokzzo ijekavo (fo-
losit.ca:dialect şi de anuimiţi sîrbi, ca muntenegrenii); sirbii
vorbesc dialectul: it0kzvo şi: utilizează cca limbă: literară

ITY
dialectul stokavo îkavo din Belgrad. pata cat nt Sa
"î : -
Ia . : . pi .

-4; 3, 3, încă şişi niai.i puțin “lefinită este situațiaa limbii 7mace-

RS
donemne, care pînă cu Puţini ani în urmă exista doar ca grup
dialectal ăparţinînd, prin multe aspecte, sistemului lirigvistic
bulgar. :Prin constituireaîn Federația Iugoslavă a:unei- „Re-
IVE
publici Macedonia; a îriceput să: se forimeze o limbă mace-
doneană comunăși literară care, cu timpul, ar putea atinge
prestigiul de'„limbă naţională“ Un caz în mare parie anălog
UN

îl întîlnim în sistemul român./la limba română'se disting

patru grupuri de dialecte::daco-idimân; macedo-iomân;
megleno-român şi.istro-român. Româna comună şi. literară
este o formă a daco-româriei, mai curind valahă (în special;
AL

- sub aspect fonetic). Dar în [fosta] R.S.S. Moldovenească (crea-

tă prin anexarea Basarabiei la U.R.S. $.) unii nu au acceptat
TR

această limbă comună și literară şi au acreditat-ideea exis-

tenţei altei limbi, pe băza'foimei dialectale moldovenești:
În consecinţă, în [fosta] Republică Sovietică Moldova-se
EN

pretindea că limba. moldovenească, deşi din punct. de :ve-

dere lingvistic nu reprezintă:nimic mai mult decît:uia
I/C

„subdialect“ român, este „limbă“ literară şi națională: -Adi-

„că; în timp ce moldovenii din Moldova românească folo-
sesc.ca limbă comună româna literară, moldovenilor din
IAS

Uniunea Sovietică s-ar fi vrut să li se impună ca limbă

comună şi literară o formă [în |pârte artificială] bazată: pe
graiurile locale de acolo. ore
TI aa
a
CU

40
 4 :3:4. În: "Franța, dacă se face abstracție. de aşa-numitul

AR
dialeci „Fraiico-provensal“, există două grupuri de dialecte
»galoromanice-:: : dialectele de nord sau „franceză“ propriu-

IBR
zisă, şi. dialectele de:sud:sau ,occitane“ „numite. uneori
„provensale“ (termenul, îîn acest caz, este impropriu, deoa-
rece. aceste dialecte cuprind. ozonă mult imâi extinsă decit
Provence); grupiiri cărora în Evul Mediu le corespundeau

YL
două limbi literâte sau, mai bine zis, două tipuri de limbi |
literare: langie d'oil şi langue d'oci În prezent, în schimb,
în Franţa:nu întîlnim” decît o singură limbă comună şi

SIT
literară! care. este „franceza“. comună, (ceea cce se numeşte
„limba'franceză“) sau, practic, limba din Île-de-France
(dialectul „;francien“), în: special al oraşului Paris.: Aceeași
ER
limbă:o întrebuințează şi câi mai mulți francezi meridio:
nali care, prin uirmăre, au o limbă comună ce âparține altui
sistem-dialectal şi nu propriului lor sistem. În pofida renaş-
NIV

terii literâre! pe care 'provensala a avut-o în.secolul-trecut,

cu Mistral şi mişcarea Felibrige, se poate spune că pină de
curind dialectele limbii d'oc (provensăla și dialectele înru:
LU

dite); erau nurnai. sisteme de vorbire locală fără:o- limbă

„comună corespunzătoaie.. Mai inult, aceeași franceză .o
folosesc ca limbă comună şi bretonii, care vorbesc dialecte
RA

celtice, flamanzii din Pas- de-Calais, care au un dialect ger-

manic, şi bascii din Pirinei, ale căror dialecte apârțin unui
sistem a de izoglose iizolat, preindocuropean. |
T
EN

4, 3. 5, Asemănătoare,, cu a „ptovensalei“ „este. situaţia

limbii catalane. În Peninsula Iberică există trei: grupuri
dialectale neolatine: galiciano- -portughez, spaniol şi catalan
I/C

(Care se extinde şi asupra unei zone din Franţa meridională

şi poate fi inclus într-un sistem 'mai amplu, cel catalano-
provensal): În Portugalia există o'singură limbă comună
IAS

ŞI: literără, portugheză, corespunzătoare unii unic sisteră

dialectal; în Spania, în schimb, „spaniola“ (castiliana) este
limba comună a unor populaţii care vorbesc dialecte apar-
CU

4l
 R
ținînd la trei sisteme neolatine (galicienii, Spaniolii pro-
priu- zişi — adică asturienii, Jeonezii, castilienii, andaluzii;

RA
aragonezii etc. —-și catalani) şi unui sistem preindoeuro-
pean (bascii). Dar din ce în ce mai mulţi catalani folosesc
ca limbă comună şi literară catalana. În acest caz, ce este

L IB
catalana? Un dialect sau o limbă? ,„Castilianiştii“ vor spune
că este un „dialect spaniol“; „catalaniştii“ vor. susţine 'că
este O „limbă“: Din punct de vedere pur lingvistic;:ambele

ITY
afirmaţii sînt acceptabile, catalana este un „dialect“ (sisteni
regional de izoglose) şi este: „spaniolă“ (intrucit se vorbeşte
în Spania); dar este, în acelaşi timp, „o limbă“, deoarece

RS
„limbă“ se numește sau se.poate numi'orice sistem de
izoglose. În 'schimb, conform criteriului existenţei unei
limbi'comune și literare, catalana istorică s-a aflat; în: mo!
IVE
mente diferite'ale dezvoltării 'sale; la limita. dintre limbă
şi dialect: în momentele în care catalanaa fost acceptată
ca limbă comună și literară a regiunilor catalane (cum 'se
UN

acceptă din ce în ce mai.mult astăzi), s-a vorbit de o „lim:

bă“ şi în sens istoric:cultural;în' momentele! cînd cata:
lanismula decăzut şi catalanii au întrebuințat ca limbă
comună şi literară spaniola (castiliana), catalana afost o
AL

„limbă“ doar în sens pur lingvistic, adică un grup dialec-

tal (deşi rnu un dialect al sistemului care se numeşte Spa-
TR

niol“, şi încă mai puţin al spaniolei comune “care este la

originea sa dialectul castilian). Și s-ar putea spune, de ase:
menea, că în sens istoric-cultural catalana este o limbă
EN

pentru catalanii care-o: întrebuințează: ca limbă, şi un dia-

lect pentru €cei care o folosesc ca dialect. e
I/C

43, 6. În Norvegia se vorbesc: dialecte germanice apar-

țintă unui sistem-destul de unitar pe care, din punct de
IAS

vedere strict lingvistic, îl putem numi limba norvegiană“.

Dar pe acelaşi teritoriu există: două limbi literare şi comu:
ne, dintre care una este în mare parte o formă a: danezei,
Într-adevăr; din motive istorice. (dependenţă politică), Anî
CU

42
 Norvegia s-a folosit mult timp, 'oficial şi literar, daneza

AR
" care; puțin modificată, constituie încă baza.a:ceea.ce se
numește limba 'regatului“ (riksmâl). Dar în ultimul secol

IBR
s-a constituit, “alături de riksmâl, o.nouă limbă literară şi
comună, bazată pe dialecte locale: landsmâl adică „limba
gării;; prin urmare se poate spune că, într-un anumit sens,
şi 'norvegienii'se află în Situaţia” „provensalilor“ şi: catala-

YL
nilor, deoarece cel puţin una din'cele două limbi comune
nu aparține, la Originea sa, propriului lor sistem dialectal.
Și oricum, 'ceea.ce:se numește 'de obicei „limba norve-

SIT
giană“ nu coincide cu ceea ce este norvegiana din punct
de vedere pur lingvistic: ic ai ar
ER
“5, 1: încă. şi mai dificile este să stabilim liriirele înî timp
ale uneii limbi. Într-un anumit sens, se poate spune că o
NIV

aaa
oră Teme oa amare mem PE nai
că “numai, Se
'se dezolă” sau
'sau evolieaz e lati nnu'e este, în
Î
acest sens, €O limbă” moarță“, deoarece, continuă să trăiască
în idiomurile-neolatine; sub “formele care 'se: numesc: gali:
LU

ra
ciano-portugheză, spaniolă, catalană, ooccitană, franceză,
prai: tare ata cearae)

italiană, reto- romană, română. A murit, în „schimb, latina

conună şi literară; dat fiind că nu mal există nici:o popu-
RA

lâție Care
să Oîntrebuințeze ca atare. De aceea,'se poate
spune; convenţional, că-latina ca'atare'se 'sfirșeşte în seco-
lele V --VI,'adică atunci cînd s-a rupt definitiv unitatea
T

limbii comune în'ţările romanice. Cu toate acestea, pînă

EN

la formarea= dacă'nu definitivă, cel puţin foarte avansată

- a limbilor comune şi literare (secolele: XII - XIV), ar
trebui să vorbim nu de limbi? romanice, ci:de sisteme diâ:
I/C

lectale romanice. Dar, în fond, aceasta este o chestiune de

convenție Și de comoditate terminologică.
IAS

pe
aa i

5; 3, sin acelaşi. sens se poate considera. cazul arairilor

hispano-americane. Argentiniana, de exemplu, este o limbă
sau un dialect? Din punct de vedere lingvistic, problema
CU

43
 este. neesenţială: şi inutilă, deoarece cei.doi termeni sînt

R
convenționali şi:de multe ori.pot fi şi sinonimi. “Într- ade- -

RA
văr, sub aspect lingvistic se poate vorbi de o' : limbă argen-.
uniană“ şi chiar de o „limbă portenă“ “[din Buenos Aireș]:-
„argentiniâna“ este, din punctide vedere lingvistic, un grup.

L IB
dialectal sau o' „limbă“ (sistem de izoglose), făcînd.:pârte
din limba spaniolă comună'care, la rîndul săui; este o formă -
a;limbii spaniole ca sistein .de dialecte: spaniolej-acesta.

ITY
aparținînd sistemuluii de'izoglose neolatine etc. În schimb,
din punct de vedere extralingvistic, „argentiniana“ nu €eXIS+
tă ca „limbă“, deoarece. spaniola comună-continuă să-şi
păstreze unitatea sa; în pofida diferenţierilor locale, limba
RS
oficială continuă să fie spaniola— o spaniolă aproape iden.-;
tică cu cea din Spaiiia (cu, toate deosebirile de pronunție)
IVE
— ŞI scriitorii argentinieni.continuă să scrie: în' spaniolă,
considerînd ca model „spaniola“ zisă „Castizot [adică limba
din Castilia, limba spaniolă autentică]. Însă argentiniana
UN

ar putea deveni o „limbă“, dacă s-ar îndepărta considerabil

de unitatea spaniolă, dacă statul argentinian âr:ajunge să
întrebuinţeze ca limbă oficială un grai local şi dacă'scrii-
tOril: argentinieni s-ar decide să scrie în ;argentiniană“ şi
AL

n-ar mat'scrie în spaniola: generală. Și este bine să-obser:

văm Că toate-acestea nu au nimic de'a face cu existenţa unei
TR

„rase“ sau a unei „națiuni“, care 'sînt concepte;: respectiv;

unul biologic; : iar altul politic, Şi: nu lingvistice: poate
exista o naţiune argentiniână, fără să existe o-limbă argeni-
EN

tiniană, așa cum există O națiune elveţiană fără ca să existe

o limbă elveţiană:'Tot astfel; există o rasă dinarică, fără ca
să existe o limbă „dinarică“ şi viceversa, există O limbă
I/C

germană, fără ca să existe o'rasă germană. ei

6.1. După cum se ide. semnificaţia termenului limbă

IAS

este deseori variabilăîn uzul comun şi depinde de diferite

criterii. mai mult sau mai puţin aplicabile și, în ultimă
instâriţă, de convenţii. Prin urmare, utilizarea acestui
CU

44
 termen fiind, în fond'sau:de'cele mai multe ori, conven-

AR
ţională;'ar.fi bine săprecizăm sensul pe;care vrem 'să i-l
dăm'de fiecare: dată cînd îl întrebuințăni. ' Astfel, într

IBR
operă'de'$gramatică va'fi oportun să precizăm dacă ter- -
_menul limbă vrea să spună sistem de dialecte (sau dacă este
vorba despre studiul ştiinţific al unui sistem de izoglose;
cu toate eventualele sisteme mai mici pe care le cuprinde)

YL
Ori pur şi “simplu limbă comună sau literară (adică dacă ne
referim la:un sistem .unic-de :izoglose'luat ca model). Şi
pentru a elimina confuziile, s-ar putea, bunăoară; evita în

SIT
anumite cazuri termenul limbă: în'studiile ' lingvistice,
spunîndu-se, de exemplu, gramatica spaniolă sau:grama:
tica spaniolei, dacă'este vorba 'de'..o gramatică a tuturor ER
dialectelor spaniole, ceea ce, de altfel, reprezintă o utopie,
și gramatica limbii spaniole, dacă'se referă lao gramatică
a spaniolei coniune,'ca.limbă oficială, națională şi literară:
NIV

Această, la rîndul 'său, nu ar'fi decit O convenţie, care ar

trebui să fie pusubicară, ŞI precizată, a at ati
: . . - - a. Ă . Di o. za
ai. i iu e oi ap a
LU

“6. 2. o. în orice caz; ar fio convenţie oportună, deoarece

în:
n ligvistică termenul limbă prezintă şi.multe accepții
particulare, ca în expresiile: limbi speciale, limbi artificiale,
RA

limbi creole, limbi france ete e iti iz 7

:"6, 2. 1. Se: numesc Jilimbi. speciale yvorbirile caracteristice

T

To aaa ama
Ai moi tt ea,

unor grupuri sociale sau “profesionale, precum şi limbajele

EN

“tehnice (de: pildă, limba marinarilor, limba , pescarilor,

limba studenților, limba ingineălSz; limba muncitorilor
metalurgişti etc.) care există, alături de dialecte şi de lim-
I/C

Teen
ii Met n Mn 2 3 a

bile comune, ca: forme speciale ale acestora şi care adeseori

mam mA ae e VEDE
ama bac

se numesccşi argouri; cu toate că acest termen. este. rezervat

arest îm a Ver tea atm

de multeor: pentru Jimbajul răufăcătorilor şi, în general,

IAS

“A Pa a atpep Tataee a Mana a

"pentru sistemele lingvistice folosire Îîn cadrul | aceleiăşi. nana fede

meta e 12 mea medie!

limbi comune cu scopul de a nu fi înţelese

n de cătreoa cei care
pa sense i ae

nu ăparțin +unei anumite comunități Sau ca limbi secrete.

CU

pe ema pat a 3 ta TERTA pomeni PRD)ee vai m e Pina armare? TI NAD ATI A PT
m ra

45
 „6.2.2. Limbile artificiale sînt sistemele lingvistice con-

R
struite de către-uunul sau mai mulţi iindivizi pe baza limbi-

RA
"lor: existente istoric! cu:u scopul unei
une difuzăriiiniversăle,
“ anume, ca posibile instrumente, 'de Anyelegere iinternaţio- DV cr pe arme cara

nală, deasupra limbilor naţionale. „Aşa sînt, de petnplu,

L IB
ee:
s- rara

esperanto, id, dolapiih, interlingua, ati english etc.ee 7pa mp erei ati pr) ne,ai
ae ai pri medie ri aa îti TAI Le VERI) e
meu anaa
a e

6, 2.3, Limbile creole sînt limbi comune. insuficient îîn-

ITY
vătate de Către populațiile: “adigene, îîn special îîn teritoriile
colonizate, ŞI care conservă forme Cuvinte şi! EGiistrucții Smuts a: 2

”aparțiținând limbilor pe câre IE înlocuiesc (de exemplu, fran-

RS
cezama negrilor:din
erati cra: artei
mă ena pe ur
Haiti, îndeosebi:a claselorinfericare:
porbugheza utilizată de anumite populași africane ere).
?
IVE
6. 24. Limbile france ssîntvorbiri care
amana er
e pot aparține. sau
ro cir N area m ae Pata a

nu unei COMUnItĂȚI, ca dialect sau 'ca limbă: națională, dar

pe care le folosesc populații” de diferite” naționalități şŞI
limbi, îndeosebi îîn relațiile lor comerciale:şȘI în alte telați
UN

Cu străinii; astfel, linia scoabili, o limbă bantiu, este utili-

zată ca limbă francă în Africa centro-orientală; limba pid-
gin-englisb (care prezintă ŞI trăsături de limbă creolă, fiind
AL

o engleză cu fonetică şi construcţii în: mare parte chineze)

se foloseşte ca limbă francă îîn Asia sud- estică etc..-
TR

6.2.5; loate aceste: lirabi sînt sisteme care interesează

doâr într-o anumită măsură lingvisticile particulare (refe-
EN

ritoare la „familiile“ de limbi) şi lingvistica iistorică (deoa-

rece rămîn adesea în afara dezvoltării normale a limbilor
sau prezintă dezvoltări specifice); dar ele pot aduce Sugestii
I/C

şi exemple utile: lingvisticii generale: Oricum, şi în ase:

menea cazuri rămîne valabilă definiţia limbii ca sistem de
IAS

izoglose. i că 3 ACR „a
CU
 = FEAA LIMBAJULUI“.

AR
IBR
SI “Locul limbajul între activităţile omului. im
rii i Lee şi gîndire. Limbaj şi; afectivitate, -
„>. Aspectul individual şi aspectul social

YL
"al limbajului, Limbaj i cultură;

o. Pentru: a ajunge să rigeleger poziţiile diferite pep care

SIT
le întîlnim în lingvistică şi în teoria limbajului, trebuie să
examinăm pe scurt cîteva probleme ce se! referă la:esenţa
însăşi a limbajului, probleme mult discutate și care cores-
ER
pund diverselor moduri de a considera fenomenul lingazis- Ş
tic. După cum se ştie, limbajul, este un: fenomen extrem
NIV

de. complex: prezintă aspecte pur fizice (sunetele). ŞI as:

pecte fiziologice; aspecte psihice și aspecte logice, aspecte.
individuale: şi aspecte sociale. Prin urmare, Lingviștii! şi
“teoreticienii; limbajului, în funcţie de-orientarea lor filo-
LU

sofică. (explicită sau implicită), reliefează unele sau altele:

dintre aceste aspecte, considerate adesea predominante, Înîn
dauna celorlalte. ai „i .
RA

1. 1. 1, Logicienii care
ca se;ocupă de limbaj ŞI lingviști de
T

orientare logicistă acordă atenție mai ales așa-numitului

„aspect logic“ al limbajului; adică aspectului de' pură comu-.
EN

nicare simbolică a conceptelor: a se vedea, de exemplu, stu- “

diile pe care le-a dedicat problemelor lingvistice Bertrand
I/C

Russell. Ideea! fundamentală-a logiciştilor: care, într-un

anumit sens, cotespunde celei întîlnite deja-la Humboldt,
sub. numele. de formă internă (innere Sprachform), “dar.o
IAS

„formă! internă“: înţeleasă ca universală, este aceea a unui.

ischeler ideal primar şi a priori“, pe care fiecare limbă l-ar
umple efectiv și l-ar îmbrăca cu material! empiric în mod
CU

47
 diferit, supunîndu- -se fie unor motiveE general umane, fie

R
unor motive empirice accidentale şi schimbătoare (Hus-

RA
ser]). Prin urmare, logiciştii au în vedere, în primul rînd,
un limbaj abstract şi nu limbajul ca fenomen istoric; ei
ocupându-se, în scopuri normative, de studiul unui limbaj

L IB
„util“ din punct, de vedere ştiinţific, altfel “spus, cât mai
adecvat posibil exprimării ideilor (şi nu studiază limbajul
concret, de care vorbesc lingviştii) Ei studiază limbajul mai

ITY
“ales în raport cu realitatea şi cu faptele de cunoaştere şi
"mult mai puţin în relație cu individul vorbitor.-Unul din
principalele, centre de interes pentru logicişti, este:cel al

RS
concordanţei dintre. gramatică ŞIlogică, adică dintre logica
limbajului Şi. logica propriu-zisă. etc ae inka
IVE
1.42, Tendiiţa logicistă se poate tarilni,; maii mult sesău
mai puţin atenuată, în concepţia mai multor lingviști,
chiar şi la cei care, pe de altă parte, admit şi fac să prevaleze
UN

idei psihologiste, ca Hermann Paul (Prinzipien der.Sprach:

geschichte, [Leipzig, 1880]) sau Charles Bally,(Linguistique
gencrale et lingnistique frangaise, (Berna, 1932]); aceasta
constituie practic tendința, predominantă: în gramatica
AL

tradițională, care este în mare parte o gramatică logică;

bazată în esenţă pe ideea corespondenţei sau echivalengei
TR

între categoriile logice Şi categoriile gramatica e-i. +

De | ma tie
12.La polul opus se află psihologiştii; care adesea con;
EN

sideră limbajul ca ansamblu de fapte pur psihice. Există

Chiar o vastă ştiinţă numită „psihologia limbajului“, culti-
I/C

vată de savanţi iluştri ca 'H.Delacroix sau: Karl Bubhler, şi

avind ca obiect toate acele :aspecte care. în limbaj pot. fi
considerate fapte psihice, cum ar fi imaginile, intuiţiile și
IAS

percepțiile verbale. Rezultatele obţintite- de- psihologia

limbajui sînt foarte importânte şi au contribuit substanțial
la progresul lingvisticii. Cu toate acestea, este necesarsă
CU

48
 .

“remarcăm că uneori 'se merge dincolo de limirele acestei

AR
pînă la a se postula o esenţă pur psihic-afecrivă a limba-

IBR
jului şi a se susține că limbajul este, în ceea ce are esențial,
pură expresie 2 unei înicărcături psihice, fără legătură cu
expresia logică a ideilor.. Această tendință se manifestă şi

YL
la alți lingviști, calendrșes ŞI, mai ales, la Jespersen,: care:
susține că, cel puţin la 0Originea sa, limbajul mu avea.nimic..
de a face cu comunicarea, fiind expresie, a instinctului de
eee
ae mimi en ama ii mi

” “sociabilitate, manifestare
n aa unei încărcături: psihice, un

SIT
“anumit tip 'de explozie sentimentală, adicăa un fel 'de.cântec
sau de. simplu strigăt, prin care un individ lua contact cu
“alt individ. Încă și mai departe ajajunge psihologia behavio-
ER
zistă care, „plecând îîn studiile sale de la comportamentul
anumitor animale : superioare şi de la anumite fapte de
NIV

„expresie care se înregistrează la acestea, tinde : să inter-

-preteze şi activitatea simbolică a omului îîntr-un cadru
cauzalist ŞI, de „conteste“ “dede fapte pur psiho“ffizice. -
LU

3 2, 0. Nici una "dia aceste “două: orientări nu poate: fi

susținută. astăzi, în lumina 1unei viziuni realiste asupra
limbajului şi prin prisma considerării iIStOrice.a fenome-
RA

'nelor lingvistice ca fenoimene sociale de cultură. “Dacă

acceptăm definiția pe care am dat-o faptului concret de a
T

vorbi, adică actului lingvistic, trebuie să recunoaștem în

limbaj un aspect logic și un aspect psihic-afectiv, care se
EN

interferează şi pot prevala îîn, mod alternativ, dar fără a

ajunge la excludere reciprocă..
I/C

i. Ss:
Ș 2. 1. 1. Din acelaşi motiv
n pentru. care am caracterizat
limbajul ca fenomen ce implică participarea a cel | puţin
IAS

„două persoane, nu putem ignora nici aspectul comunicării,

care poate fi comunicare a unor sentimente, dar şi a unor
idei, a unor concepte, adică a faptelor de cunoaştere raţio-
CU

49
 'nală. Mai.mult chiar: este neîndoios că lim bajul, poate | fi

R
considerat ca formă fundamentală a activității noastrecog-

RA
esa A a ar erat

a
“nitive. Într-adevăr, experiența . noastră'în ceea ce priveşte
„realitatea se elaborează prin mijlocirea activităţilor raționale
dea cunoaşte şii de a discerne, iar
i acestea se manifestă în sem-

L IB
nele lingvistice, cu ajutorul cărora (prin semnificațiile lor) ne
„referim.la realitatea extralingvistică ca la ceva „ştiut“: Semnele
„dingeistice organizează & formal cunoaşterea noastră asupra

ITY
realității, dat fiind că ele nu sînt elemente
nte pur „monstrative“.
[designatve], ci simbolice şii generalizatoare, adică nu desem-. Dre
erm i aee. ae e

E
nează indivizi, experiențe izolate; 1. semnifică genuri, clase, _
Tae ii sta a a mp

RS
ori concepte generale efaborate de rațiune, Este un fapri incon-
“testabil că pînă şi entităţile particulare sînt desemnate în limbi
cu ajutorul „universaliilor“ (adică rnumele cui care ne referim
IVE
la indivizi sînt nume de clase: numim un obiect particular
casă, cu un nume care este cel al clasei respective), fapt pentru
„care, în actele, concrete de vorbire, efectuămi îîn mod constânt
o operaţie logică, âaceea de a afirma implicit includerea unui
UN

individ în genul său. Datorită acestei conexiuni intime diatre

limbaj şi cunoaştere, este evident că nu putem face abstracţie |
de logică în examinarea lirabajului: semnele, în calitate de
AL

simboluri, sisînt produse ale unei activităţi care poate fi numită

„logică“ și servesc ca instrumente pentru altă, activitate, de
TR

asemeneaea „logică“. aa iai

"2.1.2. Aceasta nuu justifică îînsă o considerare |pur “logi-

EN

cistă a limbajului şi cu atît mai puţin afirmarea unei pre-

tinse identități între categoriile logice și categoriile grama-
ticale. Cu adevărat, limbajul nu este cceva care să se refacă
I/C

integral îîn fiecare act de vorbire, ci este şi fapt tradiţional,

“În mare parte automatizat“, deoarece operaţia cecognitivă
IAS

“nu se repetă îni totalitatea sa de fiecare dată cindnd se vorbeş-

te, ci actele lingvistice se creează. după-modele. anterioare
m mr a meet

Şi prin analogie cu acte lingvistice aasemănătoare,. „apar-

DA ai O eee n aa
“tinind aceluiaşi sistem,
CU

meet 7 ma aaa 3-a

pc... a n

50
 “Să considerăm, de exemplu, categoria, gramaticală a

AR
genului. Evident, genul gramatical. - în limbile în care
acesta există — corespunde genului natural (sex) doar cînd
'este vorba de |persoane (profesor -— profesoară) sau, în gene-

IBR
ral, de: fiinţe animate; dar nici chiar în acest caz cores-
'pondența nu este constantă.(de: exemplu, nu există un
“feminin. pentru span. „armadillo“ [ca în rom.“ţinţar“ sau

YL
"»viezure“]):: Oricum, în cazuri:asemănătoare, gramatica
este'mai mult sau mai.puţin de acord cu logica. Dar nu
'există nici un temei logic real pentru a spune masă, cu un

SIT
“nume de genul feminin; şi, într-adevăr, germanii şi rușii
desemnează același obiect prin intermediul unor. nume
masculine (Tisch, stol). Probabil, aşa cum ne învață lingvis-
ER
tica indoeuropeană, au existat cîndva motive dei imaginaţie
“sau de fantezie, ori mitologice, dâtorită cărora exista un
'concept de gen „natural“ şi în cazul obiectelor inanimate.
NIV

"Astfel, după cum observă cu acuitate Meillet, în limbile

„indoeuropene întîlnim, ca desemnări ale focului, un ter-
„men mai vechi, masculin (de tipul lat. ignis), care urcă
LU

probabil îînitr-o epocă în care focul era conceput ca prin-

cipiu masculin, ca forță virilă, şi alt termen mai recent,
“neutru (de tipul gr. pr), corespunzător unei conceperi: a
RA

“focului ca fenomen inanimat. Se poate.remarca de aseme-

nea că soarele, conceput ca fecundator-al pămîntului, anu-
me.ca principiu masculin, avea în. limbile indoeuropene
T

mai vechi nume de gen'masculin (lat.. sol, gr. belios), în

EN

timp ce pămîntul, conceput ca element generator fecundat

„de soare, avea nume feminine. (lat. terra, gr. g£). Dar aceste
“motivații au fost aproape total uitate în tradiția culturală
I/C

a indoeuropenilor: astăzi: soarele are.nume masculine în

limbile'romanice (sp. port. sol, it. sole, fr. soleil, rom. soare),
IAS

în'timp ce în:germană este feminin (die:Sonne), iar în

“limbile slave neutru (rus: sobrce, strbo-cr. sune); luna, din
contră, are nume feminine în limbile: romanice şi nume
CU

51
 “masculin în germană (der Mond). Pe lingă aceasta, chiar dacă

R
-este posibilă cO asemenea cercetare în cazul unui număr

RA
redus de cuvinte, este imposibil să: ajungem. să înţelegem
în fiecare caz rațiunea :„logică“ originară, dacă va 'fi existat
-vreuna, a genului gramatical: Și, pe de altă parte, ştim deja

L IB
„că -ceea ce contează în limbi este modelul după care se
“creează actele lingvistice. noi, deoarece:cuvintele, într-un
'sistem lingvistic, nu se prezintă izolat, ci reunite în cate-

ITY
:gorii ânalogice, a căror structură adesea nu depinde de
'semnificatul:lor, ci de aspecte pur morfologice. În felul
“acesta, în spaniolă, armadillo este de genul masculin pen-

RS
tru că intră în Categoria substantivelor terminate în -o, care
-au în general acest gen în spaniolă, în timp ce alt nume al
aceluiaşi animal, mulita, estede genul feminin pentru că
IVE
:aparţine categoriei substantivelor în -z; un nume de for-
„maţie relativ: recentă ca bombărdeo este de genul masculin
Ca şi celelalte ntime în -eo, în timp ce cotizaciân, deşi ține
UN

-de acelaşi! tip. semantic; este feminin, pentru;că prezintă

0 desinență, tipic feminină. Dar este neîndoielnic că, fără
să-şi modifice semnificatul, aceleaşi nume îşi.vor schimba
genul dacă îşi:schimbă: desinenţa, dacă; de exemplu, star
AL

:spune bombardizaciOn. şi cotizamiento. [c£.î în rom. așezare,

-aşezămint]: Din motive analoge; iîn: germană, unde toate dimi-
TR

-nutivele (terminăte iîn =: cheri şi--lein) sînt neutre, pînă. şi

concepte eminamerite feminine ca: „domnişoară“ şi. fată”
“sînt denumite prin rieutre (Frăulein, Mâdchen) numai pen-
EN

tru faptul că sînt diminutive. Din toate.acestea deducem

că limba, deşi -reflectînd în mod evident. gîndirea, nu ur-
„mează: legile acesteia, pe de o parte din cauza aspectului
I/C

său de'sistem tradiţional, iar pe de altă parte din cauza

„aspectului său'afectiv, „stilistic“, care este adesea metaforic:
IAS

run exemplu'ca acela:al:versurilor lui Goethe citate de

“Vossl er e orice teorie, dar verde pomul
- „Cenuşie auriu
al vieţii“ = poate fi din piinct de vedere logic „absurd“, dar
uz
CU

52
 sub raport lirigvistic este'corect şi se justifică din plin pe:

AR
plan jpoetic, datorită caracterului săuu metaforic. m a
ar

22.1: Orientarea psi ihologistă necesităală rîndulei mat

IBR
multe recrificări. În primul rind, pentru căă este
limbajul est
m pe 1 De rooanaa
de aa

fornăa unul conţinut Cognitiv, constituit prin iintermediul:

an m dame

A Coe dea

“unor operaţii logic; îiă âl doilea. Tind, fiindcă limbajul este

YL
Tae e means =

o funcţie socială. Într-adevăr, deși, ca fenomen de Cunoaş-

p
tere,limbajul poâte fn interpretat 'sub aspect, psihologic
i (dar findcă Orice act COgnitIV “implică un proces psihic),

SIT
în nici un caz riuse56 poate afirma-că elementul predorar:
nant în raod con
constant în limbaj ieste factarul.„afectivs,
mp -_”

i
i pe ama ae aaa Ti

Care rațiunea n-ar avea! nimic. de-a face: Fără îndoială, atunci:
ER
cînd vorbim, noi €xprimăm şi fapte afective; şi se poate
chiar adiăiite! existenţa unei convenții afective sau „stilis-
ticef „a unii i limbaj pemotiv“, diferit de limbajul pur
NIV

men a Drm m

ii logice şi: produce,

nt produsel ale unei. 'operaţii.
| baluri care sînt
la rindul: său, simbolurii care; golite“ de orice, încărcătură
LU

“GOLivă, ttec în limbajiul eenunțiativ,, de pură comunicare.

Dat fiind că limbajul este un fapt social pentru care e.
nevoie de celpuţin doi inindivizi şi a cărui condiție primă
RA

este comiiinicarea, Îîn nici-un'caznu putem accepta că-ar.

fi constituit-din simple manifestări def încărcături psihice
individuale: ! chiar âtunci, cînd. exprimămastfel de.
strict in
T

încărcături“, nu putem s-0 facem cu simboluri personale,

EN

dat fiind că simbolurile, pentrua fi comunicabile, trebuie

„să se adapteze la O.riormă. care șă fie acceptabilă, ŞI. pentru
ceilalii meăbri 'âi coninităţii: noastre cărora le: vorbim.
I/C

Jnteligibilitatea constituie condiția primă şi indispensabilă

a limbajului. Putem admite că, la'origine, limbajul'a avut,
acest caracter de pură expresie afectivă, de simplă „luare
IAS

de contact“ motivată prin instinctul de sociabilitate, după

cum afirmă Jespersen; dar este greu să umplem hiatul din-
tre acest:,limbăj“ primitiv şi limbajul uman propriu-zis,
CU

53
 pentri.că tocmai ceea ce deosebeşte limbajul. uman,de

R
pseudolimbajul animal este faptul că primul reprezintă o

RA
comunicare simbolică bazată pe norme acceptate de o:
comunitate: dacă limbajul a fost vreodată simplă mani-
festare individuală, simplă luare de contact; trebuie să

L IB
spunem că-pe atunci:nu era încă limbaj, Îîn sensul pe care.
il dăm de: obicei acestui țermen;”. .

2. 2. 2, Încă, şi mal:i discutabil este.

e-punetul, de vedere.

ITY
bebaviorist. Fără îndoială, limbajul este și fapt psihofizic
şi există un aparat psihofizic care îl condiționează. Dar:
faptul central al activităţii lingvistice este-situat dincolo
RS
de-limita' pină unde pot;să ajungă fiziologia şi psihologia,
căci constă în facultatea eminamente spirițualăde a stabili,
IVE
o conexiune funcțională între un semnificant şi-un sernni-,
ficat şi corespunde: unor operaţii ale raţiunii,.cum sînt
faptul de a cunoaște și faptul-de.a distinge (Pagliaro). Nu.
există, prin urmate, o analogie posibilă între aşa-numielE”
UN

„semne“ aparținîndcontextelor de fapte, în planul câuza-:

licăţii, şi. semnele; limbajului uman, care se-află. în planul.
* “finalităţii: legătura Între semnificant şi semnificat nu este
AL

_deloc o relație cauzalnecesară, ci este creaţie umană. Tot”

aşa, nu se pot stabilii analogii efective. nici între expresiile
înregistrate la animalele superioare și limbajul uman, care
TR

nu constă numai în a se exprima pe sine însuşi, ci ŞI, în a

comunica prin simboluri. Animalele, deşi au capacitatea
EN

mp
de a manifesta anumite stări. psihice şi.de a lua; contact—
între ele, pn vorbesc; „adică în expresiile lor nu există sim-
Boluri, lipseșteveferința lala-obiecte prin-iintermediul! “con:
I/C

ceptelor, într-un cuvînt; nu apare: capacitatea.dea; 4 Senin:

fica trăsătură sine, qua non. a. dimbajilsi urari. TE,
IAS

sani . e. pa t

3, 1.1. Altă problemă mult discutată este cea aspec:

tului individual și a aspectului social al limbajului. Şi în,
acest, caz faptul că se accentuează mai mult sau;mai puţin
CU

54
 unul sau altul dintre aspecte depinde de concepţia indivi:,

AR
duală şi de:orientarea teoretică:a fiecărui lingvist, Sint.
$
lingviști care.corisideră liznba drept. realitate. unică sau,
ur, cel
“puţiii, ca unică realitate cicare poate Ei studiată sub.aspect

IBR
“Ştiinţific, adică cei care iau în considerare îaproape în exclu-
” sivitate aspectul ssocial al limbajului, Aceştia sînt lingviştii
“pe cate i-am putea numi „sociologişti“, ja căror poziţie se .

YL
prezintă prin;excelență extremistă atunci cînd se înte-
meiază pe doctrine care consideră societatea deasupra indi-
vidului, de exemplu marxismul (cf. Marcel Cohen, Le

SIT
langage[: structure et Evolution, Paris; 1950]). La polul opus
se află lingviştii idealiști, cum ar fi Karl Vossler, care ia în m pr sui ana o cp

consideiare în. primul rînd, şi aproape în: exclusivitate,

aa a n n mm oma ad
ER
aspectul - individual al limbajului, adică actele lingvistice
individuale.. Există, de asemencă; 6 poziţie intermediară,
ca aceea a'lui-Ferdinand de Saussure, care consideră lim-
NIV

bajul drepti fenomen cu două fațete, una individuală și alta

RVE Liouaa a,

socială: vorbirea. (parole). ar constitui domeniulabsolut-al..

individului; în. timp.ce, limba .(/angue). ar. aparţine 'socie-:
s
LU

tăţii; iar între aceste douăă planuri ar exista-o relație doar. CNI PA ate Pae ecareer e e

_în sensul în care. vorbirea își

î deduce. materialul din lisibă "CE tepi da cae,

şi,:pe de altă; parte, “elemente ale. vorbirii. fac. „parte. din:

RA

limba ( nimic, nu există în: limbă, care să nu. fi. existat ina-. rm

inte în vorbire”). 3! <a

m TP. D OR TDI Pe Dap Roi area
T

3.1.2: Acestei concepții. dualiste, .care practic. recu-

EN

noaşte în limbaj două realităţi:concrete,. Otto Jespersen îi

opune un punct. de vedere unitar, monist; deoarece pentru
el'există numai vorbirea;: fenomen în acelaşi: timp, indi-.
I/C

vidual și social (creaţie individuălă condiționată și deter-

minată social), iar limba nu este.decit generalizarea (* plu-.
IAS

ralul“) vorbirii. Vorbirea constituie, "după Jespersen, o.

activitate. individuală,” dar "totodată o "deprindere: socială,
născută în. societate şi determinată de ea, ca şi. celelalte
pan e Î normee e 9 mr e me poa Pee 00 Sa Treeme
CU

55.
 fenomene numite „sociale“ (de exemplu, moda). Aceasta

R
este, fără îndoială, poziția care se apropie:mai.mult de

RA
realitatea efectivă a fenomenului lingvistic.:De fapt, actul.
_lingvistie a
este-un-act.individual, a
te are
fiind creație a unui” “indie
me pe page mă

"did şiŞI corespunzind' unei intuiții personale, îîn fiecare caz:

L IB
oma ama a me Tie
ca ami ti me ema

inedită; dar este Concomitent şi act social, “adică deter..

îninat social, dat fiind că semnele pe:care le folosim nu le;
inventăm.ex novo“ îri fiecare caz particular; ci doar le re:;

ITY
cteăm- pe “baza unor modele. acceptate de către o comu-
nitate. şi inteligibile iîn această comunitate, pi

RS
3.1. 3, Din cele: “spuse.e rezultă: cu, suficientă claritate că
cele două puncte de-vedere extreme, cel sociologist şi ceb
individualist; nusînt ireconciliabile. Mai mult chiar, pu-.
IVE
tem spune că în ultimii ani, în special în Italia, lingvistica:
le:a şi conciliat, considerîndu-le la fel de necesare şi indis-;
pensabile într:o cercetare care, vrea săţină seama de reali-!
UN

tatea concretă a limbajului. Într-adevăr, este'necesar şi

posibil să studiem limbile ca sisteme aparținînd unor anu-
mite-comunități (aspectul social), însă fără a ignora faptul
că limbaeste o abstractizare ştiinţifică sau-un obiect ideal:;
AL

un sistem de izoglose constituit pe baza actelor lingvistice

(aspectul individual), “acte din:care limba însăşi se „alimen-
TR

tează“ şi prin care se realizează într-o formă” concretă.

3.2.1. Ideea importantă pe care trebuie să o reținem din

EN

orientarea sociologistă este că limbajul poate exista numar

într-o comunitate. Dar limitele înseşi ale: comunității;
după cum observă pe drept cuvint Jespersen, sînt conven=,
I/C

ţionale; În. realitate;-un'individ. nu aparţine unei'singure

comunităţi, ci'unui.număr:variabil: de comunităţi şi îşi
IAS

schimbă felul de a vorbi conform comunității-unde se află:

Comunitatea poate fi atît nucleul familial, cît:şi o-comu-.
nitate profesională, una regională sau naţională și, uneori;
CU

56.
 6 comunitate supraregională sau supranaţională «ca, de exem-

AR
phiiîn'cazul.limbii'spaniole, vorbită.nu numai în Spania, ci
şi în toate țările hispano-americane, Anumitor comunități le
corespund sisteme 'distincte. de izoglose şi, conform;celor

IBR
afirmate: deja, dacă:se lărgesc limitele comunității, se Micșo-
'rează proporțional numărul de izoglose sau acte lingvistice
comurie (“limba”). În funcţie deecomunitatea în care se află

YL
sau se'situează, individul se Supune. anumitor norme, +unei
“ânurmite convenții cate poâțe fi explicită,.ca aceea a:oricărei
| comunități “profesionale (aceasta este situația limbajelor

SIT
tehnice), sau 'implicită, ca în cazul oricărui: limbaj netehnic,
:ca derexemplu,. limbajul: familial excluzind: cazul. a4rQ0u-
lui, în care, convenţia de:a folosiianumite semne incom-
ER
prehensibile pentru. cei.care,nu aparţin comunițăţii. :respec-
-tive se prezintă. în- general explicită! *gti
= mem e amanet: A
„i Ezra no , cr aa ai
NIV

Ti SD

-3, 2; 2; Comunitatea; după: cum;am spus, ne impune co

anumită normă, un anumit; sistem; şi fiecare. vorbitor are
:sentinientul'a ceea ce constituie normă în comunitatea în care
LU

'se află: Dar'sentimentul vorbitorului poate fi și un sentiment

greşit; adică poate să-nu "corespundă realității obiective, nor-
mei în. general acceptate; De'aici rezultă că vorbitorul poate
RA

folosi 1in'senân cu un seimnificat: care nu este cel general ac-

ceptat (schimbare semantică); că poate să-i dea un.conţinut
fonic deosebit de cel:pe care îl are în mod normal în co-
T

-munitate (schimbare fonetică), sau că poate să creeze un-semn

EN

conform unui model deosebit de acela'pe'care comunitatea

îl foloseşte în mod normal (schimbare analogică).
I/C

41. “Comunitățile idiomatice trebuie să fie considerate

şi. în: calitate. de comunităţi: culturale; deoarece fiecăreia
:dintre acestea'îi corespunde iun anumit grad şi un anumit
IAS

patrimoniu de € cultură care, într-o formă sau alta, se reflec-

tă în-mod sigur în limbă.:Eroarea în care cădea în general
şcoala-numită a neogramaticilor, care a dominat lingvistica
CU

5
 în ultimul sfert al secolului trecut şi în primele decenii ale

R
secolului nostru, era'aceea-de a considera istoria limbilor

RA
"ca independentă de istoria culturală şi socială a.popoarelor
sau; cel puţin, ca o istorie autonomă. Fireşte, limbile con-
stituie, până l4'un'anumit punct, tradiţii autonoime, dar, în

L IB
același timp,.se află într-o complexă reţea de relaţii cu fapte
şi tradiţii de natură extralingvistică. Limbile există și se dez-
voltă nu numai în virtutea rațiunilor i interne ale echilibrului

ITY
lor ca sisteme (relații structurale), ci şi, mai ales, în relație cu
alte fenomene de ordin spiritual şi social: limba este intim
legată de viaţa. 'socială, de civilizaţie, de:
de artă,
de dezvoltarea
dez
“gîndirii, de politică etc.; într-un cuvînt, de îîntreaga viaţă” a
RS
“omului. Prin uimare, lingvistica actuală, în special prin
lucrările lui V. Thomsen şi P. Kretschmer, pe de o parte,
IVE
şi ale lui Vossler şi ale mai multor lingviști italieni,pe de
altă parte (precum și datorită dezvoltării lingvisticilor
particulare, cum e cea romanică, ; domeniu care a beneficiat
de surse mai numeroase şi respectiv de mai'multe posibili-
UN

'tăți pentru a urmări limbile în dezvoltarea lor): a ajuns să

considere istoria limbii ca inseparabilă de istoria politică și
culturală, ca un aspect al istoriei spirituale sau'culturale sau,
AL

mai mult chiar, ca fiind istoria însăși a spiritului uman făcută

'din punct de vedere lingvistic, pe baza materialului -de cer-.
TR

cetare pe care îl oferă limbile. Aceastaîînseamnă o remarcabilă

'aplicare a punctului de vedere iistoric în lingvistică, deoarece,
“aşa cum vom vedea, de multe ori istoria formală a semnelor
EN

lingvistice nu coincide cu istoria lor culturală: un semn care

formal are o anumită origine poate avea o origine culturală
cu totul diferită. .
I/C

4.2.1. Este, prin: urmare, extrem de util' să 'studiem

istoria generală a umanităţii pentru'a! “stabili: în-ce mod
IAS

aceasta a determinat sau,-cel puţin, a condiționat; schim-

bările lingvistice. Dar, pe de altă parte, trebuie să precizăm
'de la început că istoria limbilor nu este perfect paralelă
CU

58
 AR
cu istoria socialăşi culturală. Limbile sînt fenomen&-mult
:mai complexe decît diferitele forme ale: civilizăţiei. Așa,
:de!exemplu, iîn aceeaşi formă de civilizație contemporană

IBR
ȘI în aceeaşi Europă, întîlnim o limbă în cel mai înalt grad
„analitică“ şi aproape de tipul „izolant“, ca engleza, şi limbi
„Tipic sintetice",“cu o flexiune bogată șii complexă, ca poloneza
sau rusa. Aceasta se întîmplă pentru că limbile au și o istorie

YL
proprie care:nu corespunde celoilalte secţiuni ale istoriei
socio-culturale sau; mai bine zis, corespunde: numai istoriei
SOCIo- -culturale a unei anumite-comunităţi, şi încă numai

SIT
;parțial. În forma noastră de civilizaţie este, de exemplu,
“universal comun 'obiectul casă.- Dar casa nu are acelaşi
'riume în toate limbile. Avem : sp. port.; it. casa, rom.:casă,
ER
faţă de gerim: Haus, erigl. house; suedeză. hus, rus., ceh;,
pol: dom; sîrbo-cr. kuca, bule. kăita, alban. shtepi, gr. spiti
etc; şi fiecare din ăceste forme se justifică îîn exclusivitate
NIV

în sistemul lingvistic căruia îi aparține. În general, nu se

„poate spune'altceva decît că; existînd obiectul casă“, va
fi trebuit să existe şi-un termen pentru a-l-desemna.. Ne-
LU

iam aştepta, cel puţin,;să întilnim acelaşi cuvint în limbile

'aparţinind! aceleiași familii, dar:- aşa. cum îri „familia“
slavă întilnim pe de o .parte bulg., strbo-cr. kăita , kuca
RA

(la origine același cuvînt), iar pe de altă parte insilnica dom

în: „familia“ limbilor:romanice constatăm că franceza,
din motive: aparţinînd iistoriei sale particulare: (rezultatul
T

-lat. câsa este în franceză. prepoziţia chez), are un cuvint

EN

diferit de cel'romanic general: maison, din lat. mansionermn.

"O instituție eminamente culturală; ca teatrul, observă
Meillet, este caracteristică civilizaţiei noastre şi, dată fiind
I/C

originea sa greacă, ne-am aștepta să întîlnim pentru desem-

area sa,ccel puţin în limbile europene, forme ale aceluiaşi
cuvânt. Într- adevăr, acest cuvînt apare în toate limbile
IAS

românice și germanice, precum și în aproape toate cele

slave; dar unele limbi slave exprimă acelaşi concept prin
cuvinte proprii, create cu materialul lor lingvistic particu-
CU

59
 R
lar, din motive de „purism“ lingvistic: în cehă.se: spune
divadlo, iar în sîrbo-croată adică
= în unul şi acelaşi sistem

RA
lingvistic! — întâlnim două cuvinte: diferite: eazaliitesîn
croată. şi pozorite,, în sârbă. iai ti ari e

L IB
pi , - ” (RI

4. 2, 2, Important îîn această privință este,

e c;după cum am
spus; să:remarcăm că adeseori istoria formală a semnelor
nu-coincide cu istoria:lor.culturală.şi că; în consecinţă,

ITY
istoria completă a unui semn, lingvistic nu.se. poate face
decît în relaţie cu conceptul pe.care semnul îl desemnează.
În felul acesta, multe din cuvintele. pe care le folosim în

RS
limbile romanice şi care sînt formal de:origine latină au
“un conţinut cultural care nu este.latinesc, ci grecesc. Un
„cuvint ca magndnimo este formal latin, dar din punct de
IVE
vedere cutural este grec; pentru că în Jatină reprezenta 0
simplă traducere a modelului grec makrătbymos; caz (din
lat. cas4s) este o traducere (un :„câlc“) al gr.ptâsis,la:fel ca
UN

:0 întreagă serie de alți termeni gramaticali, ca: genitiv,

“acuzativ, accent etc.; iar din lat. causa avem în spaniolă,
pe de o'parte, cosa (cu sensul originar latin, pur obiectiv)
şi, pe de altă parte, causa, Cu sensul filosofic-al grecescului
AL

" aitia. În acelaşi sens s-au făcut studii, de.exemplu, pe mar-

ginea. influenței creştine. asupra vocabularului grec trans-
TR

mis apoi şi-altor limbi; uneori şii formal, dar alteori numai
cultural (sub : aspect: semantic: adică s-a atribuit un'sem-
nificat greco:creştin unor cuvinte autohtone); astfel, sem:
EN

nificatul special pe care îl dăm cuvîntului virger [fecioară]

se datorează întîi de toate: faptului că.a fost raportat de
creştinism la mama lui Isus. tza i at
I/C

a, 2, 3, În zeneral, cercetarea
e a culturală «cu privireela lina:
IAS

ba nu se poate efectua global pentru un întreg sistem, ci,

dimpotrivă, la început trebuie să se facă pentru: fiecare
cuvînt separat, deoarece fiecare cuvint are propria lui isto-
-rie;-ulterior se pot stabili însă izoglose lingvistic-culturale
CU

“60
 AR
“care:ne-vor revela măsura influențelor culturale între
limbi. Uneori, după cum 'âm afirmat, influenșa culturală
coincide cu cea formală: se preia un cuvînt ca fapt fonic

IBR
şi ca fapt semâificativ; este ceea ce:avem în spaniola din
Rio de la Plata în cazuri ca club,:ticket sau living, cuvinte
'luate:din engleză. În general, cînd este vorba-de lucruri
'nou inventate sau de concepte filosofice” noi, de cuvinte

YL
noi aparținînd limbajelor tehnice, întîlnim adesea în dife-
'rite limbi același cuvint material, mai mult sau mai puțin

SIT
adaptat. Dar există adesea şi'cazuri. cînd" conceptul este
desemnat prin cuvinte de formaţie analogă, dar din punct
de vedere material diferite, adică formate:cu: materialul
propriu fiecărei limbi; este ceea ce se numește calc lingvis-
ER
“tic, Astfel sînt, de exemplu, cazul lui magndnimo (calc
după model grec) şi cel'al sp. ferrocarril, fr. chemin de fe,
NIV

it. ferrovia, rom. cale ferată, calcuri din germ. Fisenbabn ,

(literalmente „drum:de fier“). Pe de altă. parte, germana
conține. o Cantitate enormă'de: calcuri latine şi neolatine,
SE! E
LU

sl

qi 3,A, Rezultă din cele spuse că trecerea unui fapt

lingvistic de la o comunitate la alta se datorează? în gene”
me esp

” ral-unor motive eminamente. “culturale; O limbă” este: o

RA

pere. me

| deprindere, un „obicei care se învaţă prin: imitație; şi în

“general se imită ceea ce e „mai bun, "ceea ce e „Superior“
T

sau, cel puţin, ceea:ce se:consideră, astfel. Limba este,'în

'acest-sens, asemănătoare modei, iar
i fenomenele lingvistice
EN

"SE. răsptnidesc iîn -ăcelăşi fel ca şi. “fenomenele modei. Imi-, ..

taţia poate să se supună. adesea unor raţiuni „stilistice“ (se
I/C

—coasideră că un semn utilizat de către o altă comunitate

este mai expresiv, în general sau în anumite circumstanţe),
dar în fiecare caz există motive de prestigiu cultural, deşi
IAS

"ceea ce. Bumim „prestigiu. culturale este astăzi un concept

foarte elastic. Țăranul poate imita limbajul |locuitorului
de la «oraş. din considerentul. că: acesta este mai €cult
DE ai
lt sau, Ori-
e mere
CU

61
 R
cum, „mai bun“ decît al său; dar se:poate întîmpla şi Con-.
trariul, din
din simplul zaGtiv că Iocuitorului de Ja oraş îi lip-

RA
e LD Pimen re m ae ET AT A

ses, în.propria. sa tradiție, cuvinte pentru anumite.noţiuni

Și oobiecte. care aparţin.mediului ţărănesc.: O:limbă de cul.
tură ca spaniola a dat limbii basce:un riumăr, enorm'de

L IB
termeni abstracţi și de termeni care desemnează-clase
(de
exemplu, cuvîntul pentru a desemna generic „arborele“:
se pare că, anterior: împrumutului, basca nu'avea, un ter-

ITY
“men pentru a desemna arborele ca gen, ci numai' termeni
pentru diferitele specii de arbori ca stejarul, fagul etc.),ipe
de altă parte, însă,sspaniola; a luat multe cuvinte din

RS
limbile indigene din'Amsrica, inferioare ei din punct.de .
vedere cultural, în special pentru a desemna concepte pe
-care spaniolii, ajungînd în Lumea. Nouă, nu le: cunoșteau
IVE
(nume de animale, dese plante, indigene etc.).;
Ş . * pt Ia A ...
4, 3, 2. Copilul teînvaţă în.general limba de lala păririii săi,
UN

pm

„Care. îi transmit! norma dominantă in comuniţatea. lor. Dar, |

Aa em ant, re

Şi i părinții îînvaţă cceva de la copii, mai ales din motive

mrnez a Pi ant

„stilistice“, adică soc

socotesc că ânumite ccuvintee infantile sînt Deta
mr iesea ea <a ora
ae mam,
AL

mai afective, mai! tăiidre şŞI, mai adecvate

ade pentru. aa exprima
aniimiite relaţii proprii "familiei, ceceea ce explică acceptarea
+,

şi răspîndirea lor în toate limbile. Astfel, mam şi papă

TR

sînt la origine termeni ai limbajului infantil, în timp ce

madre [mamă] şi padre [rară] sînt termeni ai adulţilor.
“Totodată se încorporează în limbă şi diminutivele numelor
EN

proprii, aşa-numitele hipocoristice, de origine infantilă, ca

Lola, Pepe, Paco [în rom.:Nelu, Sandu, Costică, etc.] . ;: ;
I/C

, pa N a . 7 e RP: Te
AID Iei ati aa ae o ut
IAS
CU
 „E NDLIMBĂ ȘESOCIETATE.+

AR
IBR
““ Cominiiăzile lingoistice. Limbă şi najiune,. -
Limbă; și rasă. Limbă șireligie,
„a Limbă ga E îsi pa
o iti ia Di DE a pa d rai

YL
AT a tg zi ai

ia 1. 1 Norbind despre aspectul social al inabajuli, am

SIT
"văzut că fenomenele: lingvistice, concrete sînt ăcte indivi-
«duale condiţionate ŞI determinate social; că ele trebuie deci
„să se supună, cel puţin pînă la un anumit punct, la ceea
ER
.ce constituie normă în comunitatea în care sînt produse.
“Am văzut totodată că individul vorbitor nu aparține unei
NIV

„singure “comunităţi şi că limitele comunităților strat în

“esență convenţionale: putem lua în considerare comunități
“"care'să cuprindă 'o familie, un:cartier, un-oraş;-o regiune
“etc: şi; din alt punct de-vedere, comunităţi corespunzătoare
LU

diferitelor straturi sociale şi culturale. Fiecărei comunități

: îi corespunde în mod necesar un anumit sistem de izoglose
(“limbă”), mai: mult sau:mai puţindiferir: 'de cel care se
RA

'constată'în; alte: comunităţi:. astfel, aceeaşi persoană îiu

foloseşte acelaşi limbaj acasă, la şcoală, înîn mediul său pro-
T

fesional. a ii î- să i eta
EN

1 .2 i Das tocmai de aceea, între diferitele comtinități

constituite în'cadrul aceluiaşi sistem lingvistic există nu-
I/C

. meroase interferenţe, cu treceri de:semne de la o'comu-

„riitate la alta. Din motive „stilistice“ '(exigenţe referitoare
la'o'mai mare expresivitate) sau din'simple motive mate-
IAS

-riale; deiignoranță, de comoditate, de lene: intelectuală, un

-individ poate întrebuința, îîntrună din comiinităţile: căreia
fi aparține, anumite semne proprii altora, iar aceste semne
CU

63
 „se pot răspindi iîn mediul nou în Care se folosesc. Există,

R
aşadar, în interiorul: aceluiaşi sistem lingvistic, fenomene

RA
pe care am putea să le numim împrumuturi interne: din
dialect în limba comună, din limba comună în dialect, din
limbajele'speciale și dinareouiri
4 în limba comună şi vice-

L IB
versa; așa, de exemplu, îiîn spaniola din Rio de la Plata, un
+
cuvint ca pibe, „copil, băiat“, este la origine un cuvînt de
argou (din vorbirea răufăcătorilor) intrat și în limbajul

ITY
familial. Prin urmare, este deosebit de interesânt să cer-
„cetăm originea. socială a semnelor, deoarece semnele. pe

RS
aparținut, înainte altor sisteme (altor. comunități sociale),
; fapt.ce:ne. explică. adesea particularităţile pe.care le pot
„prezenta în formă 'sau în. semnificaţie. Astfel, caballus şi
IVE
testa erau la început; în latină, cuvinte, „argotice“, însă-au
„trecut ulteriori în limba comună, dată fiind: marea lor;ex-
; presivitate,. fapt ce explică: răspîndirea. lor în: limbile ro-
UN

„manice, în locul cuvintelor clasice egzzs şi căput (rom. cal,

„fr. cheval, ete; sp. 'caballo; it.;cavallo, testa) şi acceptarea
: schimbării semnificatului, pe care au. suferit-o. (insemnau
„la origine „mirţoagă“ şi „oală“; : adică în cazul lui testa, în -
AL

„latină s-a întîmplat ceea ce în spaniola din Rio de la Plața

ar putea, să se întîmple cu. mate în locul luii cabeza)..
TR

2 1. Se: spune adesea «că societatea impune vorbitorului

semnele pe care trebuie să le folosească. Lucrul acesta l-a
EN

exprimat într-un mod întrucîtva paradoxal Ferdinand de.

„Saussure, cînd -a_remarcatcă "vorbitorul nu poate:să
I/C

mea Rome iai 2 Earp tar NT

mie N AMI
e aa

„schimbe semnul; dar. fiind. că. acesta îi esteimpus, era

ea torta e

“dar. că, pe de altă parte, vorbitorul. sc “hi 1 in băă semnele,

„le inventează, iar-semnele
create în avorbire: trec mereu în
ama je area pe Perma Szatuna
ma Za
IAS

“limbă. Această afirmaţie, care, pare'să conţină: oicontra-

""dicţie evidentă, reflectă, la rigoare, realitatea însăşi a lini-
.bajului. De fapr, vorbitorulîşi creează semnele: conforma
ÎN po pata atomi po "mierea ami i pe De eee
CU

:64
 AR
normelor îIN vigoare | în comunitatea sa şi nu le poate NICI-;
7 mana.

*deciina selecta după: criterii pur arbitrare, fiindcăîn acest

man
te Are 25 AM mp a ma i memta i- Cometae aia.

„caz ar contraveni ffinalității. limbajului. care este interco-

IBR
"mnunicarea; individul ar rămâne izolat în interiorul comu:
nității sale şşi ar provoca în rîndul ăcesteiă reăcții supă-.
rătoare. Se ştie că așa cum în fenomenele de modă devine
ridicol ecineva care nu se îmbracă la fel ca ceilalşi“ „tot aşa

YL
şi în ceea ce priveşte limbajul, nu numai că rămîne nein-
ţeles; dar adesea devine ridicol cineva care nu vorbeşte „ca:
celelalte persoâne“ dintr-un anumit mediu. Cu toate aces-:

SIT
tea, în actele lingvistice individuale există mereu o por-
ţiune de invenţie personală, dar invenţiă nu poate depăşi
anumite limite și trebuie să fie acceptatăde mediul în care:
ER
, se produce: Actele lingvistice inedite care se îndepărtează.
de modelele lor.existenteîn sistemul tradițional trebuie
să :respecte anumite norme ale sistemului însuși şi, ca să
NIV

se răspîndească şi:să devină la'rîndul lor elemente ale siste-;

mului, trebuie să fie acceptate de comunitatea respectivă.
Este ceea-ce se observă de'obicei cînd spunem că uzul „con-
LU

sacră“. formele şi termenii noi. Așă,de exemplu, se spune că!

termenul 'atardecer a fost inventat de către Nufiez
de: Arce;
„dacă e-adevărat, fără îndoială cuvintul s-a răspîndit, pe de o.
RA

parte, pentru că'nu era aberant în interiorul sistemului spa-;

niol (deoarece făcea pereche cu cel existent deja; amanecer)
şi, pe de altă part; pentru că invenţia a fost acceptată.de către
T

alți indivizi, ajungind în acest fel să devină element con-

EN

stitutiv al'sistemului.. Dar nu' rezultă că cineva:ar fi ac-

ceptat termenul ombrajoso pentru sombrio; umbroso, creat:
de Azorin pe modelul fr. ombrageux (care, de altfel, în-
I/C

seamnă altceva); tot aşa n-a fost acceptat nici termenul

solidaviedad 5l lui- Andrs Bello, deşi format în mod regu-:
lat după modle spaniole ca contrariedad, arbitrariedad:n
IAS

acest 'caz,-uzul:a acceptat solidaridad al cărui model : este

francezul solidarit€. Deci comunitatea lingvistică exercită
asupră.vorbirii o dublă acţiune, un dublu „control“: lirâi- ae mere
a soma
CU

65.
_tează. invenția. şi, pe de.aliă parte,. acceptă saui respinge,

R
“inovațiile, îîn conformitate cu anumite nOrrme greuude cecer:,

RA
” cetat şi: cars;, în general, ssînt:legate de motive. de prestigiu.
-

cultural, însă şi de motive de claritate: a expresiei, de como-.

dicate, de expresivitate «ete. sii ia

L IB
=, pr e . ra i i Ti o

2, 2. Degiinderile ŞI; obiceiurile care sînt în vigoare

- într-o comunitate. favorizează, răspindirea anumitor:ex-:

ITY
presii'şi elimină din uz altele.: În felul acesta, s-a observat:
că revoluțiile sociale și: politice: implică: adesea: profunde
revoluții lingvistice, cel puţin în ceeace priveşte voca-:
bularul: în fosta Uniune Sovietică-exista.o întreagă serie;
RS
de termeni care intraseră în uzul:cormuri:și Zilriic şi care
aparțineau lexicului specific „revoluției socialiste“. Se ştie;
IVE
de asemenea, că limbajul:political. guvernelor: totalitare,
este diferit de acela al: guvernelor democrate şi că;în gene-:
ral, vocabularul. reflectă: nătura societăţii în. care:se folo-;
UN

seşte. Vocabularul comun:indoeuropean, de. exemplu; ne:

face să ne gîndim la o.societate patriarhală bazată pe „tami-i
lia mare“ “(sau pe „clanul. familial“); Şi caracterizată printr-o.
Organizare eminamente.aristocratică. Obiceiurile sociale: |
AL

au-totodată efectul de a elimina din-uz anumiţi termeni.

consideraţi vulgari, sau: prea brutali,-sau ireverențioși: este:
TR

vorba de fenomenul numit, în formele. sale mai: ample,

„interdicție de limbaj“: (se evită, de exemplu; numele. uzu-,
ale ale anumitor boli, ale anumitor părţi ale corpului; ale,
EN

anumitor. acte fiziologice etc:), feriomen care, atunci cîrid:

intrăîn relaţie cu fapte de natură religioasă,cu superstiţii,.
credinţe etc., se numeşte mai adecvat. „tabu lingvistic“,
I/C

foarte răspândi îîn societățile numite „primitive“, dar care;

în parte, se întâlnește și în limbile comunităţilor civilizate:
(constituie, de. exemplu, un tabu lingvistic evitarea;sau:
IAS

înlocuirea prin expresii: metaforice a numelor uzuale ale:

lui Dumnezeu sau ale diavolului). Astfel, :s-a observat: că”
cel puțin.o parte dir popoarele indoeuropene (bunăoară,
CU

66:
 *

slavii)au substituit prin expresii metaforice numele vechi

AR
al-ursului (de tipul lat. zrsus, gr. „drktos); că, în timp ce
cuvîntul pentru picior este același în cea. mai mare parte,
diri limbile indoeuropene, cel pentru mână este diferit în.

IBR
fiecare grup de limbi, ca urmare, fără îndoială, a unei inter-,
dicții de limbaj. Alre exemple bine cunoscute sînt cele ale.
lat. /zevus „sting“ şi al lat. mustela, „nevăstuică“, înlocuite,

YL
respectiv. prin alte cuvinte latine sau prin, împrumuturi,
(sp. izgiiierdo, it.: sinistro, fr. gauche,: rom. stîng) şi prin
cuvinte afective care revelează intenția omului de a se.

SIT
împrieteni cu-animalul şi de a evita prejudiciile răzbunării,
lui ep. comadreja, î. belette, itit. donnola, rom. nevăstuică).
ER
3, 1. Am coiasidezat pînă acura comunitatea în , sensul
general al cuvîntului, ceea ce implică numai limite conven-
ţioriale şi: nu fixe. Deseori însă, mmâi ales în privinţa „lim-;
NIV

bilor“ istorice, în sensul cel mai 'uzual al acestui termen,

comunitatea se identifică cu naţiunea.E bine;totuși
- să atragem atenţia că coriceptul de“naţiune?-nu e'pur lin-,
LU

gvistic. Fără îndoială, fiecare individ vorbitor are con.-:

ştiinţa faptului că actele săle lingvistice aparţin unui sistem'
naţional, chiar dacă vorbeşte un dialect local: De asemenea,
RA

este: neîndoios.faptul că schimbărea totală a limbii implică

schimbarea năţionalității: dacă un individ de origine por:
tugheză vorbeşte ca limbă maternă spaniola adoptată de fa--
T

milia sa, va aparţine nu.numai sub raport: lingvistic, dar.

EN

totodată şi din punct de vedere național, comunității spa-,

riiole.-În Europa.se tinde spre delimitarea: naţiunilor în
conformitate cu limitele lingvistice. Totuşi, statisticile.ne:
I/C

arată că:naţiunea şi comunitatea idiomatică nu coincid,

exact:saui, cel puţin, nu-coincid totdeauna (cf. A. Dauzat,
LEmrope ingnistigie (Paris, 1940: realmente 1944).
IAS

Li
+ pi- î iii pia

3; 2: În mai ulte: cazuri, comunităţile ;diomatice sînt:

mai ample decit cele naţionale: exemplele cele mai evidente,
CU

67:
 R
în acest sens'sînt naţiunile latino-americane, de limbă:
“spaniolă şi Statele: Unite, de limbă engleză. Dar ideea de:

RA
nâțiune o precedă de 'obicei pe cea de comunitate idio-
matică, astfel că, alături de conştiinţa naţională, vedem că:
apare conştiinţa unei noi comunități idiomatice; deosebită!

L IB
de cea originară. Lucrul acesta, este totuși ceva „natural“
care are loc: gradual şi nu prin emiterea unor legi sau: de-:
'crete executive; deci conştiinţa. lingvistică se formează:

ITY
treptat'și nu poate fii impusă: Astfel, argentinieni sînt în'
curs de a-şi forma o conștiință lingvistică ce i-ar diferenția:
de'spaniolii din Spania:. se zice deja a vorbi „argentiniana“,

RS
înțelegindu-se prin aceasta forma specială | pe care spaniola!
comună o prezintă în Argentina. Faptul se datorează; în
mare parte, centrului cultural de care e influenţată. naţiu-
IVE
nea: în cazul Argentinei, Buenos Aires-ul grevează mult;
nial:mult decît Madridul asupra conștiinței vorbitorilor.:
“Un caz deosebit este acela al anumitor țări mici; ca Haiti:
UN

(de limbă franceză) sau acela al multor colonii, în care fie;

că ru există încă o conştiinţă; naţională:fermă, fie că nu se:
află nici un'centru cultural de prestigiu atît dei important;
“încât să” ajungă să-i separe pe vorbitori de limba lor origi::
AL

nară. Sînt însă şi cazuri care contravin normei curente;:

adică există națiuni, care depășesc limitele comunităților:
TR

idiomatice: Aşa este, de exemplu, cazul Belgiei; unde se:

vorbesc două limbi naţionale (franceză și flamanda), și cel:
al Elveţiei, ţară în „care se vorbesc patru limbi, toate cu
EN

statut: de limbă naţională: germana, franceza, italiana şi:

retoromana. (Aceasta din urmă; numită, de asemenea, deşi:
| impropriu, »ladino“ se vorbeşte şi într-o parte a Italiei:=
I/C

în antica Retia şi în anticul Noricum = dar, în timp ce în:

Italia nu este decît'un dialect printre alele, deşi diferit de:
IAS

sistemul dialectal italian, îîn Elveţia, cel'puţin în regiunea:

care îi este proprie și în pofida diferențierii sale interne,
este limbă națională, adică limbă comină'şi literară). Cert
este că în Elveţia există un adevărat contract între grupuri
CU

68)
care aparțin unor comunităţi lingvistice, diferite, astfel că

AR
s-a format'o conștiință națională care nu mai consideră esen-
. ţial factorul limbă. Acest cazne arată că, în general, conştiinţa
culturală coincide măi degrabă cu conştiinţa idiomatică decit -

IBR
cu: cea- naţională: scriitorii elvețieni de limbă germană se
asimilează literaturii din.Germahia, pe cînd ceide limbă
franceză aparțin practic literaturii din Franța. zi ii

YL
TPI DEL Cre n cut ta
--::4:1 Problema 'rapotturilor dintre limbă şi' rasă, diş.
cutâtă mai ales de-antropologi, dar şi de unii lingvişti; în. |

SIT
special:germani; este mult: mai delicată şi-duce uneorila
concluzii absurde, deoarece - spre deosebire de ceea ce se
întîmplă în cazul ideii de naţiune, care conține efectiv un
ER
component lirigvistic (dat fiind că o naţiunese delimitează
de.as:emenea prin limba sa) - conceptul de rasă nu
are nimic de a face cu'idiomaticul, fiind un concept bio-
NIV

logic, îiu social şi cultural (cf. cele spuse în IV, 5:2.). O rasă
poate îniîmplător să coincidăcu o-limbă,;cînd este vorba
de popoare izolate,ai căror membri aparțin aceluiași tip
LU

ale căror
rasial; dar în lumea civilizată nu există rase pure,
limite să corespundă limitelor lingvistice. De
eee a e Mau ze pei Mae
RA

:11-4.2;-Pe de altă parte, rasa fiind ceva care se transmite

prin ereditate, nu există nici un rnotiv pentri ca anumite
'grupuri:de indivizi, datorită faptului că aparţin unei rase,
T

să nu Înveţe o limbă care apâiține alteiași să treacă în acest

EN

mod la altă comunitate lingvistică. A.Meillet, în opera sa

Caractăres gentraux des langues germaniques [Paris, 1907],
arată că; dacă între popoarele indoeuropene se află unul
I/C

care; în. mod sigur, din punct de vedere etnic are foarte
puţin: din caracterul indoeuropeari,.acel popor este, cu
IAS

sigufanță,cel germanic: într-adevăr,:particularitățile lim-

bilor germanice par să inidice că este vorba de dialecte
:indoeuropene învățate de către populații neindoeuropene.
CU

69
 De altfel, aceasta corespunde ideii pe care o:avem astăzi

R
despre indoeuropenii primitivi: era vorba de o aristocrație,

RA
"de o'clasă dominantă; a cărei limbă a fost învățată de cătie
popoarele dominate:de ea.” Grecii,'invadînd Grecia, au
întîlnit acolo popoare mediteraneene (numite pelasgis nu-

L IB
me mai curînd generic şi vag), popoare pe care le-au:asimi-
lat, impunîndu-le în acelaşi timp limba: Același lucru s-a
întîmplat cu triburile care vorbeau latina primitivă şi care,

ITY
ajungînd 'îîn Italia, au întîlnit aici alte popoare medite-
raneene, ca sicanii şi ligurii: Tot aşa, în înarea masă slavă,
mai ales în: Rusia, o parte destul de i importantă a populației

RS
aparţine din. punct de vedere rasial tipului ugro-finic; în-
tr-o regiune extinsă din. fosta Iugoslavie predomină rasial
vipul numit dinaric; foarte deosebit de tipul celorlalți slavi;
IVE
şi bulgarii, adică poporul care a format Statul bulgar, erau
un popor turcic; acesta; ajungînd îîn Tracia, a învăţat O
limbă slavă şi s-a amestecat cu majoritatea vorbitorilor care
UN

existau dinainte în această regiune, Alt exemplu: remar-

'cabil este cel al laponilor, populaţie de origine necunoscută
şi rasial foarte omogenă, care a învățat dialecte ugro- finice
şi vorbeşte astăzi o limbă din această familie, fără să apar-
AL

ţină totuși aceleiași rase. Din toate cele spuse rezultă că

cercetările cu privire la schimbările lingvistice şi la-alte
TR

aspecte ale limbajului, întreprinse din punctul de vedere

al rasei vorbitorilor, prezintă, în general, puţini interes şi
sîntvde O valoare științifică; limitată: Da
EN

= mr

- 5, în fine, altă relaţie socială pepi care trebuie să o sem-

:nalăm este cea care există între limbă şi religie. Fiind vor-
I/C

“ba, în acest caz, de două forme ale culturii, se poate spune

că unica relaţie posibilă este o relaţie de „colaborare cultu-
IAS

rală“, de interferenţe şi de influențe reciproce între limba

şi religia aceleiași comunități. i Am:amintit deja „inter-
-dicțiile de limbaj“ datorate credințelor
sau altor motive de
„
CU

70
natură religioasă; şi în general se poate afirma.că aparte-

AR
'nența unei comunităţi lingvistice la o anumită comunitate
religioasă. implică existența ; anumitor termeni în. voca-

IBR
„bularul său și, -uneori, chiar şi a:anumitor foneme. (Tru-
betzkoy. citează cazul mediului ecleziastic rusesc, în care
'g se pronunţă,nu ca ocluzivă, ci ca fricativă), precum, şi
„prezenţa anumitor construcții sintactice etc.

YL
„5, 2. Există, de: asemenea, relaţii cacare nu pot fii ignorate
între religia organizată ca instituţie şi formarea limbilor

SIT
„comune și literare, precum, şi între religie, și conservarea
'anumitor limbi, graţie folosirii lor liturgice. Cea mai mare, ...
„partea documentelor lingvistice mai i vechi de care dispunem
ER
„cu privire la popoarele numite „primitive, O datorăm mMis1o-:
narilor care.au studiat limbile respective în scopul propa-
gandei religioase, limbi pe care de multe ori au:ajuns să le
NIV

folosească în scrieri referitoare tot la religie. Astfel, conti-

nuitatea limbii quechua ca limbă de cultură se datorează, cel
puţin în parte, faptului că misionarii catolici au folosit
LU

acest idiom ca „limbă francă“ în activitatea lor evanghe-

lizatoare şi au ridicat-o chiar la rangul de limbă liturgică.
De asemenea, multe din limbile vechi pe care le cunoaş-
RA

tem sînt limbi pliturgice' „ adică limbi folosite de comu-

Nități religioase sau în ritualuri sacre. Sanscrita, limbă atît
de importantă în lingvistica indoeuropeană şi care ne-a
T

revelat multe: relații genetice între limbile indoeuropene,

EN

a fost la origini limba literară a clasei sacerdotale din In-

dia, deci o limbă nu populară, ci „cultă“, şi de cultură mai”
ales religioasă. 'Tot astfel, cunoştinţele noastre despre go-
I/C

tică le datorăm traducerii Bibliei, efectuate de episcopul

got Ulfilas; ceea ce se numeşte paleoslava sau slava veche
IAS

ecleziastică (germ. Altkirchenslavisch) este, la origini, un

dialect al bulgarei vechi folosit de Kiril şi Metodiu în evan-
ghelizarea unei părți a slavilor şi care s-a transformat apoi
CU

> | 7l
 R
într-un fel de koin€ religioasă a slavilor aparținînd bisericii
'orientăle; avestica este:limba din Avesta, adică a textului

RA
'sacru al religiei zoroastriene; umbriana, limba unui popor
“antic din Italia, o cunoaştem mai ales prin aşa numitele
“Tabulae Iguvinae, care conţin textul unui ritual sacru. Con-

L IB
" servarea anumitor limbi se datorează exclusiv faptului că
au fost limbi ale unor comunități religioase; aşa este cazul
limbii copte, provenind din vechea egipteană, care s-a men-

ITY
ţinut ca limbă liturgică a-acelei părți a poporului egiptean
ce adoptase religia creștină. Şi alte limbi îşi datorează pres-
“tigiul în primul'rând unor motive privind religia; astfel,

RS
'araba'a fost răspîndită într-o mare parte a Africii-şi Asiei
“tocmai prin religia islamică. Pînă şi. o limbă din “Europa
| occidentală ca germana datorează mult unor motive de
IVE
acecâși nătură: într-adevăr, germana literară şi comună de
astăzi „limba germană“ modernă = este la origini limba
folosită de Luther la traducerea Bibliei... i
UN

ai
Li
,
pai a.
. 5
pa
pa
pata.
nă
AL
TR
EN

1
I/C
IAS
CU
+ VIE SINCRONIE
ȘI DIACRONI,

AR
IBR
„! Schimbarea lingvistică: teorii...
EI „despre natura și cauzele i |
pa .r . . Pa

YL
1, 1, Ferdinand de Saussure: adistirs, în. studiul limbilor,
pe de o parte, o ştiinţă sincronicăsau referitoare la olimbă
considerată într-ui numit rioment al dezvoltării sale

SIT
"(făctad” abstracție! "de factorul timp) şi, pe de altă parte, o et cm

ştiinţă diacronică în calitate de studiu al faptelor lingvistice

exămiiniătă de-a” lungul“ timpului ssati în dezvoltarea. lor ER
istorică: 'Făcînd această distincție într-o „perioadă cînd se
“acorda atenţie în special istoriei limbilor și gramăticii nu- -
mite „istorice“,-Saussure ascos în evidență. valoarea proprie |
NIV

a studiului-pur “descriptiv. al limbilor iîn „structura“ lor,

“adică al limbilor ca sisteme „statice“, iar astăzi [1951] există .
“rai multe şcoli litigvistice; în pritaul rînd cea de la Copen-
LU

„haga, care studiază în principal acest aspect al limbajului, .

ocupîndu-se de ceca ce nuniiih Jingvistică structurală— un
tip particular de lingvistică descriptivă. ri
RA

a, 2, Într-o limba: se pot efectiv distingeaaceste două

me mem ca ea aim TA

€ şi sistemul în
aspecte: “Sistemul într-un moment “dar î dez- |
T

poa sp e at

voltarea să, “deşi, îîntr-un anumit sens (dacă se ține seama

EN

“de caracterul parţial inovator “al oricărui act: lingvistic), |

_există numai âspectul diacronic, adică dezvoltarea conți-, Ama.

nuă, în timp ce celălălt aspect, “cel sincronic, pentru o limbă

mameîn eta pi
I/C

mai curiad Saabstiac-

considerătă în totalitatea sa, constituie ma:
tizare știiriţifică necesară pentru ai studia “modul cicumn func-, e rar rm

ționează liniba, precum şi trăsăturile care, între două mo-

IAS

mente, ale „dezvoltării Sale, rămîn constante; “Pentru mul-

ciple «scopuri, inclusiv practice, este necesar, într-adevăr,
să considerăm limba” drept ceva mai mult:sau măi puţin
CU

73
 stabil, drept sistem” static 3-caracterizat printr-o anumi:

R
tă structură. Aspectului sincronic
s i corespundă disciplina

RA
numită „gramatică“ Şicare, înn serisul” amplu aal termenului,
cm ep ei Da.

"este descrierea sistemului unei limbi; aspectului diacroniic

i Eorespunde gramatica istorică“ și istoria limbii. Dar şi

L IB
“ştiinţele iistorice trebuie să se refere la aspectul sincronic
șau, mai bine zis, la diferite „Stări“ succesive ale limbii:
Într-adevăr, o limbă; „vie“ sau vorbită îni mod real, se află

ITY
într-o mişcare perpetuă: în fiecare moment au loc în limbă
un număr indefinit de schimbări sau, cel puţin, de inovaţii
individuale, schimbări şi inovaţii pe care pur şi simplu este
imposibil'să le înregistrăm în totalitatea lor, deoarece a
RS
constată toate-actele lingvistice. care s-au produs şi se pro-
duc'e ceva ce depăşeşte orice posibilitate umană::De aceea,
IVE
gramatica istorică este, în.realitate, compararea unor
sisteme. statice 'sau „stări de limbă“ care corespund unor
momente selectate convențional ca tipice: Astfel, în gra-
matica istorică spaniolă considerăm ca sisteme statice suc- .
UN

cesive latina, așa-numita „latină vulgară“, faza. preroma-

nică; apoi castiliana veche, castiliana comună din Secolul
de Aur etc., dat fiind-căar fi imposibil să se studieze-dez-
AL

voltarea limbii în totalitatea: sa; semnalind.toate actele

lingvistice inovatoare prin a căror acceptare treptată s-a
TR

ajuns de la sistemul latin la sistemul spaniolei comune din

zilele noastre.:. :. «i. cc ni
re „ ice - o SD
EN

si -

“4, 3. 4. Într-un, moment dat pot fi totuşi înregistrate

anumite fenomene sporadice, dar. care se răspindesc Şi se
generalizează şi, în consecință, modifică în mod treptat
I/C

limba. Există astăzi o disciplină, deşi încă insuficient dez-

voltată, care'are În esență acest obiectiv: este aşa-numita
IAS

gramatică a greșelilor, care poate constitui o sursă impor-

"tantă, pentru gramatica istorică. Se numește gramatica
„erorilor“ dat fiind că fiecare noutate, fiecare act lingvistic
aberant: care se înregistrează într-o limbă-constituie:o
CU

74
 ieroare“ din punctul de vedere al sistemului anterior con-

AR
'siderat ca normă; însă aceste așa-zise „greşeli“ (sau cel puțin
multe din ele) sînt cele care, răspîndindu- se, sînt acceptate
ca norme noi şi ajung să constituie elemente regulate ale

IBR
“sistemului pe care ele însele l-au. modificat: Cea'mai cunos-
'cută dintre 'gramaticile erorilor este La grammaire des
fantes [Paris, 1929] elaborată pentru limba franceză! de

YL
savantul: genevez H. Frei. Se aseamănă însă cu gramaticile
“erorilor şi manualele practice, normative, care există pentru
foarte multe limbişi care indică formele considerate „corecte“

SIT
şi; în același timp, pe cele care ;„n-ar trebui să se Întrebuingeze
“(dar pe care, evident, mulţi vorbitori-le folosesc).:
“Am spus că gramatica erorilor poate constitui o sursă
ER
importantă. pentru gramatica istorică, Într-adevăr, înre-
-gistrindhacte lingvistice: noi: şi. încă negeneralizate (“ero-
-nate“; din punctul:de;vedere al normei În vigoare într-un
NIV

moment dat);: avem posibilitatea să verificăm, pe paicursul

unei. anumite perioade de timp;idacă acestea s-au. impus
ca normne noi sau, rnai curînd; care din acele acte s-au impus
LU

şi care, în schimb, au fost. respinse. de'„uz“, adică putem

săsă surprinde într-o anumită măsurăă devenirea limbii.
RA

i i vechi ăavem alte ssurse; Într-

“a, 3, 2; Pentru epotile mai
un anumit sens asemănătoare; de.exemplu, toate erorile
din documente epigrafice sau paleografice datorate culturit
T

insuficiente a celor care le-au gravat sau le-au scris. Aceste

EN

erori, fiind comise din necunoaşterea! normei generale de

la uni moment dat, ne pot releva noi norme care:sînt pe
cale de a se stabili sau care, eventual, sînt deja norme pen-
I/C

tru anumite categorii de vorbitori. Appendix Probi (manu-

scris care, cu. toată probabilitatea, datează din secolul al
IAS

treilea sau al patrulea al erei noastre) constituie una din

aceste surse pentru;latina vulgară“: cea mai mare parte
x,

din. formele pe care acest: Appendix le condamnă ca-erori

CU

75
 -(“auricula non dricla; ocrilus non oclus“ etc.)-sînt tocmai cele.

R
care; âu ajuns să see generalizeze ŞI care- explică actualele

RA
forme: romanice, ! îi ie, ar ie e at
Ri Pc . . ra. ra Da art
. „i a , îpo. E
- i. Pa . Ei - 2 ji
dpi tu, papa
.. -

cat 1.41. Studierea dezvoltării limbilor ne pune implicit:

L IB
:problema generală a schimbării lirigvistice şi a „câuzelor“_
sale (sau, mai bine zis;-a motivaţiei sale), problemă în-exa:
:minarea căreia s:au făcut multe greşeli,mai ales ca urmare

ITY
'a unei abordări inadecvate şi; în fond, a unei erori de bază
'în:modul de a considera limbâjul: De fapr,:căutarea ;cau-
'zelor* schimbărilor lingvistice: implică adeseori conside-

RS
rarea limbii drept Ceva static, ceva care „nu ar. trebui să se
schimbe“ şi în care orice schimbate ar.necesita o explicaţie.
-cauzală. Adică implică o considerare fundamental eronată.
IVE
-a limbilor ca organisme autonome, independente deindi-:
„vizii vorbitori, şi ru ca sisteme constituite pe baza actelor.
lingvistice. concrete; acte de iiătură complexă şi :în care,
UN

:după cum am văzut, esteun lucru'normal necoincidența

între expresie şi înţelegere şi între creație şi modelul pe care:
aceasta îl implică. O considerare adecvată a actului lingvis-
tic ca act de creaţie implică într-un fel eliminârea. proble-
AL

mei generale a schimbării lingvistice, ca fiind o problemă

-inconsistentă, dat fiind că schimbarea aparţine limbajului
TR

Brin definiţie: este un fapt axiomatic. Dacă trebuie să cău-

“tăm:ceva, ar fi mai degrabă. motivâţiile datorită cărora âre
loc:non-coincidenţa menţionată şi care, în.mod cert; nu
EN

se reduc la o „cauză unică şi generală, deoarece, în funcţie”

de cazurile care se iau în considerare, aceștea.pot fi foarte
diferite... si DP E Rae
I/C

"1.4.2. Trebuie totuşi să amintim cel puţin cîteva dintre

IAS

teoriile care au încercat să explice schimbarea lingvistică,

întrucât asemenea. teorii i-au preocupat'timp îndelungat şi,
în. părte, continuă să-i preocupe pe foarte mulți lingvişti.:;
CU

16
 : 2.:Au: existat, mai întîi, o serie de teorii. care por fi

AR
numite „naturaliste“, teorii ce explicau schimbarea lingvis-
tică prin-climă şi-prin mediul geografic sau chiar şi prin
fapte - referitoare.la. alimentaţie. Astfel,: s-a susținut că

IBR
mutația consonantică (Lautverschiebung) care caracteri-
zează limbile germanice (în limbile germanice oclusivele
surde. indoeuropene- s-au transformat în fricative; oclusi-

YL
vele sonore, în surde; iar sonorele aspirate, în sonore neas-
pirate: cf. lat. genu - germ. nie, lat. capul= germ. Haupt,
lat. ostis'— germ, "Gast) a avut loc-atunci cînd popoarele

SIT
germanice s-au transferat de la cîmpie în regiuni montane,
fapt-care ar! fi reclamat alt tip de articulare; cineva a ajuns
să afirme —.nu în glumă — că diferenţele dintre germană ER
şi franceză se datoresc în “principal faptului că germanii
consumă bere, iiar francezii vin. -
: . : .
. - e
NIV
.- ÎI „di a + „- - . . î- -

e
3.1.1; Altă. teorie este cea a substratului etnic, care în
formularea sa originară, „biologistă“, aparţine lingvistului, _
italian G.1.Ascoli şi care a fost admisă şi discutată cu serio-
LU

“zitate “graţie, mai ales, prestigiului deosebit: al acestui sa-

“vant.:Conform acestei teorii se afirmă că schimbarea lin:
„Bvistică. depinde, înîn:“ultimă instanţă; "de sschimbarea: rasei e

ŞI de. „persistenţa.r rasei. învinse ca substrat al celei învin-

n...
RA

mia re memo rm ra re

gătoare, Și Cu aceasta, de menţinerea deprinderilor (articu-

mmm aan re

|
“latorii şi de altă natură)” câracteristice "limbii învinse, ca: ,
T

substrat al limbii învingătoare. Aşă, a €de exemplu, în cazul.

EN

latinei, care s-a suprapus altor limbi în Talia, Iberia, Galia

şi Dacia, ar fi rămas în conformația fizică a acestor ]popoare
vedere! Tastal, care înaceste regiuni
"diferite. din 1 punct de vec
I/C

Ve eo maa a

au învăţat. latina, O anumită înoștenire care s-ar fi mani-.

bn mme ma

festat mai tîrziu în limbile romanice respective; îndeosebi

u. francez (pronunțat î) s-ar “datora unei eredități atavice
IAS

celtice, care ar fi apărut din nou în franceză după secole.:

Prin urmare, teoria originară a substratului implică admi-
terea existenţei în limbi a unor legi asemănătoare cu legile:
CU

77:
 atavismului formulate de Mendel, conform cărora un anu-

R
mit caracter somatic al iinei generaţii; se manifestă din:nou

RA
în generaţiile. posterioare; teorie „care, reprezintă o-expli-
caţie biologică, absolut ireconciliabilă cu.u.concepția despre
limbaj ca fenomen social: ŞI cultural. -- i

L IB
aie
.. : îm. 4
m -. , , N . „ ret
-. iza!

3.1.2, “Astăzi tteoria.a hi Ascoli, cel puţin. în, forma s:sa,

originară, este totalmente abandonată (cu.excepția cîtorva
lingviști rasişti), deoarece studiul limbilor ne-a demonstrat

ITY
că în limbi nu poate exista nici un âtavism,; nici o ereditate
biologică. Într-adevăr, indivizi'de rase diferite pot vorbi,
aceeași limbă, iar copiii învață perfect limba mediului în

vedere rasial diferită de cea a a părinților. RS

care se nasc şi trăiesc, chiăt cînd âceasta este din punct de:
i
IVE
3.13. Cu toate acestea, teoria substratului poate fi
" admisă
1să 1nîn'parte
parte sau
sau sese poate cel puțin admite: n um e.l.e...
a a amea

“deieorie a substratului, dar:

ar substituind fn
i chiar.cadrul...
UN

e o ti

—dăctiiiici ereditatea rasială piprintr-o noțiune total diterită::

"acecă de amestecde limbi şi de persistență parțială a]a Îimbii.
“învinse sub noua
Gua fformă pe:câre,:îri aceeași regiune, o ia:
AL

“În bă: iivingătoare.. În această: privinţă trebuie să consi-:

dezăzi două teze diferite:- cea a: bazei, de articulare ŞI cea â-
bilingvismiuluii: iniţial. Conform: celei: dintii, -un individ
TR

aparținînd:unui anumit grup etnic ar. avea prin aceasta o'

ânumită conformaţie congenitală a organelor fohatoare, o
EN

bază de articulare specifică; aceasta nu.i-ar permite să arti-i

culeze corect anumite sunete caracteristice-altor grupuri:
&tnice; de exemplu,;unui englez i-ar fi din punct de:vedere,
I/C

fiziologic: imposibil să pronunţe anumite,sunete franceze.

Prin-urmare, în cazul unui întreg grup.etnic care. adoptă
limba; altui grup,-limba- învățată ar prezenta un. sistem.
IAS

fonologic deosebit de cel originar din.cauza bazei de ârti-.

culare a-acelor care au învăţat-o. Aceasta- este; în- esenţă,
teoriă pe care a susținut:o în 1933- deşinu în termeni atit:
CU

78.
„de simpli — părintele ].van Ginneken la al III-lea” Congres

AR
de Lingvistică: de.la Roma [acte publicate la Florența în;
1935]. Şi este o teorie: care poate avea, uneori o anumită.
aparență de- adevăr, dar care este totuşi inacceptabilă, de-

IBR
oarece - “după cum reiese şi din discuţia provocată de dez-
baterea ei-la acel congres— se bazează pe o interpretare gre-
şită a faptelor. care-au fost citate ca dovezi. Pe bună drep-

YL
ate, baza de articulare 'nu există ca realitate anatomico-:
| fiziologică, ci este în.esenţă o deprindere. Ceea ce se întîm.-,
plă, în realitate, nu este faptul că indivizi aparținînd unor,

SIT
grupuri.etnice- diferite. ar avea. organe. de fonație diferite
sub: aspect anatomic, Cică, pur şi simplu, sînt obișnuiți cu,
o anumită: pronunțare, cu un anumit sistem fonologic şi;;
prin urmare, întimpină dificultăți adoptind foneme dife-
ER
“rit de cele pe care le cunosc și le pronunţă de obicei. Prin
urmare, trebuie să înlocuim noțiunea de bază de articulare
NIV

priri aceea de deprindere de articulare. Cu'ale cuvinte, nu,

este.vorba de o imposibilitate de a pronunță anumite su-.
nete; ci'numai'de o antimită'inerţie în adaptarea organelor!
de fonație la' sistemele. fonologice care'nu.ne sînt proprit::
LU

Și mai indicat ar fi, poate, ca nici măcar să nu mai vorbim!

„de „deprinderi de articulare“, ci:de ceea ce Trubetzkoy.
numeşte conștiință i fonologică sau „ciur“ fonologic; adică de
RA

acea deprindere mentală prin care un individ care vorbeşte.

deobicei o-limbă. caracterizată printr-un anumit sistem;
T

fonologic nui sesizează în fiecare caz distincţiile fonologice,

proprii altor sisteme şi;; prin urmare, asimilează anumite;
EN

foneme străine celor care îi par mai asemănătoare sau,

uneori, îi par. chiar identice cu'cele din sistemul: propriu:
(ca în'cazul fonemelor. franceze€ și, interpretate de către.
I/C

spanioli [şi. de către români] ca un fonem. unice, sau în.

cazul englezescului 3(sh), interpretat în spaniole ca £€ [ch].
IAS

“3; 2. Cu această rectificare, teoria discutată, care se refe-:

ră numai la aspectul. fonic al limbajului; poate fi integrată
CU

79,
teoriei „bilingvismului inițial“, “dat fiind că se referă la

R
indivizi 4 care' învaţă o limbă diferită de a lor şi care pot

RA
totuși se întîmplă: niiiai după un anumit timp, pe parcuir:
sul căruia cele două limbi se folosesc împreună. Într-ade:

L IB
văr; aşa ciim admiterii existența unei! „conştiinţe fonio”
logice“, ; putem admite şi o conştiinţă'sintactică şi o conşti-
ință semantică, prin, care un individ, învăţînd o'limbă
diferită de a sa, i-ar aplică acesteia construcţii care lui în:

ITY
„sînt familiare: şi; p& de altă parte, ar interpreta cel puţin 6!
parte din semnele noi pe care le învaţă în relaţie cu semnele
cu care este obişnuit, Ne referim; cu aceasta, la bilingvisza”
RS
în sensul curent al termenului, adică la indivizii care vor-
besc efectiv două limbi'diferite, cel puţin pe: parcursul
IVE
unui anumit timp şi, folosind“ una din'ele,-se lasă influen:
ţaţi de cealaltă: „Dar, din'puncet'de vedere teoretic, se poate!
considera ca un caz limită de bilingvism chiar-folosirea:
ocazională â unui singur sema care aparține altui sistem!
UN

lingvistic. 'Ei bine, în acest act lingvistic sau în acte lingvis-

tice succesive care l-ar'avea pe acestă ca model, pot:avea:
loc; pe 'de:o parte, fenomenul adaptării fonologice: (de
AL

exemplu, îîn spaniolă, clz: pentru engl. club, deoarece în. -

spaniolă fonemul b nu apâre în poziţie finală) şi, pe de altă
parte, fenomenul numit etimologie populară sau interpre::
TR

tarea semnului nou, necunoscut, în 'raport cu semne cu-

noscute, aparţinînd limbii vorbitorului, sau O interpretare
EN

greşită a semnificatului etimologic“ pe care semnul; res::

pectiv 1] ate în limba de origiiie, prin relațiile sale seman-
tice' cu alte semne ale aceleiaşi! limbi. Astfel, engl. coun-
I/C

try- -dance, care înseamnă, pur şi simplu, “dans rustic, dans:

de la ţară”, a trecut în franceză ca contredance (de unde sp.:
contradanza): adică country ă fost interpretat ca contre;
IAS

prin asimilare cu un model francez. Tot așa, cuvîntul vechi

francez cordonanier (de la Cordoue, „Cordoba: %, care la înce-
put însemna „meşteşugar care lucrează piei de Cordoba“;:
CU

80.
s-ă transforimat în franceza modernă în cordoniier şi sem-

AR
nifică în prezent „cizmar“,în general, deoarece a fost ra-
„portat la cuvîntul francez cordon. Un exemplu mai celebru
este cel-cu pipa lui Kummer.Un alsaciaa numit Kummer

IBR
fabricase o pipă-dintr-un material foarte uşor, acela:câre
azi se numeşte spumă de mare-(şi care nu-are nimic. de-a
face cu marea); însă exprâsia pipe de Kumimer, întrucit ăcest

YL
hume este insolit în limba franceză, a fost-interpreiatca
pipe d'ccrimie de.mer [“pipă de spumăde mare“]. De aici,
inumele €cizme de mer; care desemnează în prezent acest ma-

SIT
terial şi care, din franceză, a trecut şi îri spaniolă (espuma de
-ma?), în italiană (puma di mare),în germană (Meersthaum)
etc. Din punct de vedere teoretic, ceea ce se întimiplă în
ER
trecerea de:la o limbă la-alta nu se deosebeşte de ceea ce
se poate întîmpla în cadrul aceleiași limbi, cînd anumite
cuvinte şi expresii trec de Ia limbajul-unei comunităţi la
NIV

limbajulaltei comunități care-e diferită din punct de vede- -

re social; cultural, ori dialectal; Adică și în interiorul ace-
leiaşi linibiun semn necunoscut poate fi interpretat în
mod greşit atât în ceea ce priveşte forma sa (de exemplu,
LU

- renumerăcion [renumeraţie] pentru remuneraciori |remu.-.

'nerâţie)), cît şi din punct de vedere semantic, ca în:cazul
schimbării de serunificat pe care cuvîntul spaniol emerito
RA

l-a suferit în vorbirea populară. În latină, emeritus îl de-

seimna pe soldatul cate niu:mâi aparţinea armateiîn servi-
T

iul. activ, dar care îşi menținea gradul şi solda; cu alte

cuvinte, eră un fel de: „pensionar“ În spaniolă cuvîntul.
EN

emdrito'se foloseşte, mai ales în limbajul academic, pentru.

a desemnaun profesor care nu mai ţine cursuri, dar:care
I/C

continuă să aparţină corpului didactic, în special univer-.

sitar. În afara acestui limbaj special, termena ul fost pus
în relațiecu cuvîntul mdrito, de aceea a-ajuns să însemne.
IAS

„remarcabil, merituos“, Ei bine, fenomenele de acest tip

sînt, fireşte, mult mai numeroase cînd se trece dela o
limbă la alta, trecere care implică, drept consecință, o mare
CU

81
 “cantitate de schimbări fonetice şi semantice. Aceste schim-

R
-bări au'loc nu numai în relaţiile dintre un substrat (limba

RA
originară) și o limbă nouă pe care o învaţă O comunitate,
“părăsind treptat limba anterioară; cişi în urma contactelor
dintre O limbă anumită şi un 'superstrat (limba care se supra-

L IB
pune alteia, dar fără a ajunge s-o elimine).precum şi dintre
“o limbă și un adstrat (adică, o'limbă învecinată). Schim-
'bările sînt:numeroase în special cînd'între o.limbă şi sub-
“stratul, superstratil şiŞ adiiratuleresistă relații de înrudire

ITY
tare favorizează Bilingvismul: trec de la:o limbă la alta.şi

3
a menit?
“se adaptează, mai ales, elemente de vocăbular, dar şi con-

RS
” folggice: În'cazul substratului este! orba de” fenomene. de
conservare (sau de elemente ale limbii :anterioare care se
IVE
“păstrează în limba: nouă;. cf. elementele celtice care s-au
:menţinut în franceză, în'special:în' mediul rustic, mai
-conservator);; dar din punctul de vedere al limbii care se
“suprapune acestuia sînt, desigur, inovaţii; în cazul super:
UN

'stratului şi: al adstratului, este vorba.de inovaţii propriu:

zise; Conchidem, aşadar, că teoria substratului rămîne per-
fect valabilă dacă'nu se înţelege ca exclusivăşi dacă este
AL

considerată“ îri: raport: cu realitatea:efectivă a limbajului i

în afara oricărei
o i abordări biologico- rasiale...a EI
TR

)
ha ai ..

3, 3, 4. o rectificare puţin: diferită :a aceleiași: teorii a

substratului este teoria tendinţelor limbilor, susținută mai
EN

'ales'de Antoine Meillet: Meillet afirmă că în limbile apar-

“ţinînd aceleiași familii se prezintă adesea tendinţe identice,
produse sau nu de un substrat şi care pot să ducă la: schim-
I/C

bări lingvistice. identice: sau asemănătoare, chiar'atunci

'cînd între. aceste limbi nu mai există relații directe :sau
contiguitate teritorială: Aşa; "de exemplu, în latina „vul-
IAS

gară“ exista deja: „tendinţa“ 'de a trânsforma în analitice

formele sintetice ale latinei clasice (de exemplu; căzurile
gramaticale sau diateza-pasivă la timpuirile derivate din
CU

82
tema prezentului); iar această tendinţă s-a manifes tat în

AR
limbile romanice, continu indu-şi efectele şi după dișoluţi a
unităţii preromanice. În felul acesta s-ar explica, printre
- alte fenotnene, dispariţia aproape totalăe a îndeclinăr ii latine,

IBR
dispariţie survenită în limbile romanic epoci diferite.
Putem admite fără îndoială că există ceva adevăratîn a-
_ ceastă teorie; dat fiind-că, de bună seamă, s-a constatat că

YL
fenomene identice pot să aibă loc în epoci şi locuri diferite,
ă ele să fie vreo relaţie directă;
ca între
"făr totuși, este mai,
serie de fenomene identice
- curând discutabilcă o întreagă

SIT
s-ar:putea produce,în virtutea unei pretinse „tendinţe“,
în diferite limbi şi în mod independent în fiecare din ele.
m cu această ocazie că geografi
Este oportun să aminticonfirm a ER
lingvistică modernăa at cu. toată evidenţa teoria
a doua
"undelor (Wellentheorie), -ipoteză propusă dejat în(Die
jumătate a secolului trecut de Johannes Schmid Ver;
NIV

andischafisverhăltrisse der indogermanischen Sprach en,

[Wei 1872), r]
maconfor m ,căreia inovațiile lingv istic(lae
origine creaţii individuale) se difuzează dintr-un punct al
LU

unui teritoriu, prin imitați e, adică prin interm ediul accep-

tării lor de către un număr din ce în ce mai mare de Yor-
sau mai puţin ex-
d

"bitori, pînă se acoperă zone maisaumult ele contrarii pe

RA

tinse,în funcţie de rezist ențele curent

care le întîlnesc, ......... i: a DI
.
T

Pap
1 ,

„3.3.2, Altă teorie a lui Meiller, care s-ar putea numi

rea lingvistică se, dato-
EN

„teoria generațiilor, susține Că schimba

ice carese stabileşte între.
rează tocmai diferențieri! lingvist
generații, său faptului că niciodată copiii nu reproduc.cu ....
I/C

Îaaie a. ..

exactităte:limba pătinților.. Această teorie, este perfect ac-.

. e en mm amoe
x a. De Ante d

ceptabilă dacă prin-ea înţelece,gemîn numai că fiul nu reproduce

exact limba părintelui, ceea esență, Înseamnăcă nimeni
IAS

id . .. a a.2
--..

"nu reproduceîn mod identic în actele sale lingvistice mode:

cc... - . .
. + Za “A
... to “A .
.. 1.

“lele după care Îşi creează expresia. Este însă o abstractizare

de' „gene-
violentă și inutilă aceea de a introduce noţiunea
CU

83
 R
“Taţie“, deoarece generăţia este ceva pur căbvălițioiialgşi nu
are nici'0 existență concretă (Vrstele persoanelor dintr-o

RA
comunitate reprezintă un „continuuni“).:Pe lingă: aceasta,
pentru a susține o atare teorie; Meillet se spijină pe'o pre-

L IB
misă care nu poate fi admisă: afirmă; deci; că „din motive
necunoscute“, poate fiziologice, “ânumite fenomene âr
avea loc simultan în vorbirea unei întregi geheraţii. Aşă,
de exemplii, din motive pă care ar fi-iniposibil să le deter-

ITY
minăm, toți copiți din Paris ar fi început la un moment
dat'să- 1 pronunţe pe. ] mouillee ca pe un y, în timp-ce pă
rinţii lor continuau să'pronunțe /* (adică la fel ca /] din

RS
spaniola exemplară din Castilia); Formilătă în âcest mod,
teoria nu poate fi acceptată; deoarece, în fond, se reduce
la acelaşi fiziologism şi biologismppe care le-am respins deja
IVE
ca lipsire de temei; Este evident că, în mod normal; remar-.
căm existența unei inovaţii doar atunci: cînd ea a atins'o
"anumită răsptadire, după cum este tot atit de evident. că
UN

inovațiile sînt acceptate îthai ales de tineri şi de copii, atit

datorită tendinţelor inovatoare ale tineretului: cit Şi din
cauză că deprinderile lingvistice la copii nu sînt încă con:
solidate-printr-o folosire constantă a formelor corespun-
AL

zătoare. :Dar inovațiile nu au: loc și nu pot avea loc simul-

tan într-o întreagă „generaţie . Studiile care au: fost între.
TR

prinse în acest sens, în special în Danemarca, au! demon:

ștrat că, din acest punct de vedere, copiii, ca vorbitori, nu.
sînt diferiți de adulți. Între copii se-stabilesc; chiar şi în
EN

activităţile pur infantile, cum sînt jocurile, ierărhii analoge

cu'cele.cate se stabilesc între adulți; adică: anumiţi copii,
I/C

datorită unor calităţi individuale sau din motive: 'sociale, |

ajung la un-prestigiu mai mare, iar ceilalți copii îi-izhită şi
din punct de vedere: lingvistic; acceptinid.. modul lor de-a
IAS

vorbi. Dacă la un moment dat la: copii se înregistrează: 9.

nouă pronunție, nicidecum nu se ciivine să afirmăm că'ea
„ar'fi fost: adoptată simultân de către. toţi; trebuie să se
presupună ;mai degrabă că, la fel ca în orice'alt caz; noua
CU

84
 AR
pronuriţie a fost adoptată la început
î de un sigur. individ;
de un copil, pe care L -au iritat alți «copii: din'nmediul-i res-
'pectiv: a aaa ăi MR J ' - :

IBR
- -c. pe NR pi i na pa. , aa
va a i ; LII Dică Vai LR e a) aaa Rae

4, 0. “Ale explicaţii ale cauzelot schimbării: lingvistice

Şi care, în pârte, privesc înainte de toate aspectul fonic'al

YL
limbajului, se referă la minimul efor| la imalogie şi la eeeco-
noriiia de expresie, iii
.-

Di Fa ÎI a - ,
Li aaa ii : -. 3 toi ii LR Ti .* ui
4 . - 4

SIT
4 1: Conform teoriei minimului efort, anumite sunete
sau anumite: grupuri fonice de pronunție „dificilă“ , în
special grupurile consonantice, s-ar transforma şi s-ar sim- ER
plifica; reducîndu- -se la grupuri de pronunție mai „facilă“
'sau la sunete! unice. În privinșa aceasta se citează exemple
de tipul lat, pi > sp. î (Ca în septem >. siete): evident, un
NIV

grup consonantic ca pt poate fi considerat „de' pronunție

dificilă“ sau cel puţin mai dificilă decit cea a consoanei
simple £. Dar este o sarcină destul. de anevoiasă aceea de a
LU

stabili în toate aceste Cazuri care sunete sau care grupuri

fonice. sint efectiv dificil de pronunţat. În plus, conceptul
de „pronunție dificilă“ se prezintă ca relativ dacă se iau în
RA

considerare mai multe limbi: un fonem ca $ (g din i it,

gemma) este dificil pentru spanioli, îîn timp: ce „pentru
italieni nu; şi viceversa, sunetul (sp. J) lise pare foarte
T

dificil italienilor, câte nu îl au în sistemul lor fonologic.

EN

S-a observat că, în general, consoanele surde intervocalice

„tind“ să se transforme în sonore şi apoi în fricative, deoa-
rece sonorele :sînt de pronunție „mal facilă“ decît surdele
I/C

(reclamă, mai puin efort muscular). Astfel, în cuvîntul

indoeuropean care în latină este mater, t's- a schimbat în
d'în multe limbi, acest d transformîndu-se apoi Într-o
IAS

fricativă, care uneori a ajuns să dispară complet (it. madre,

sp: madre, engl. mother, arm. mayr, suedez mor, fr. mire);
dar în multe limbi (slavă, lituaniană, albaneză) această
CU

85
 R
| schimbare: nu s-a produs și consoana surdă s-a- menţinut
pînă astăzi (cf. rus. mat”, sirbo-cr. mati, lit: mote,. alb.

RA
| motră). În mod analog, surdele intervocalice latine au de-
venit sonore în spaniolă, dar această schimbare nu a avut
loc decît parţial în toscană (cf. it. ago, ago, ca în Sp. Lago,

L IB
aguja; dar it. fizoco, ginoco faţă de sp. juego, juego) şi nu s-a
petrecut deloc în română, care continuă să menţină sur-
dele originare (ac, ac, foc, joc). Şi nici măcar în ceea. ce

ITY
priveşte una și aceeaşi limbă nu se poate susține la modul
general că, evoluţia“ normală ar merge cu necesitate de
la dificil la mai facil: franceza, cu ale sale şaisprezece vo-

RS
cale, are fără îndoială o pronunție mai dificilă decât latina
populară cdin sec. al III-lea d. C., care avea numai şapte; şi
un cuvînt ca fr. Chemise este „mai dificil“ de pronunţat
IVE
decât lat, camisia. În acelaşi fel, poloneza actuală prezintă
un sistem fonologic mult.mai complex decît cel care. se
atribuie slavei comune: o ii
UN

: po
pa ta

4 2. Teoria analogiei aplică schimbările lingvistice sau,

dintre ele, printr-o: =tendință Spre.
cel | puţifi, Oo. mare parte intre
AL

care se 6bservă îîn toate limbile, adică-prin

Tegularitate “care maori mda

“tendinţa de a asimila formele aberante: ( neregulate“ ” la

SOTIE „regulate“; la niodele zii comune (de exemplu, sp”
TR

înde; în loc de anduve, conform modelului habe, cort€ etc:;

cabo în loc de quepo;.baiga în loc de haya, după modelul
traiga, caiga, oiga). Considerînd fenomenul din punctul de
EN

vedere al actului lingvistic, am spune că individul care: îşi

creează expresia greşeşte în selectarea modelului său, pro-
I/C

ducând o formă nouă conform unui model care nu este cel

general folosit în comunitatea sa lingvistică şi lăsîndu-sse
influenţat de forme gramaticale mai comune sau, , adesea,
IAS

de forme care, într-un anumit fel, aparţin aceleiaşi cae;

gorii sau constituie pereche ecu cea a actului său lingvistic,
ca sinonime, antonime etc. În felul acesta, lac. CHassus,Ș-a
CU

e
A7

86
transformat în grassus, după modelul lui grossus: cf. sp.

AR
'graso, grueso, fr. gras, 'gros, it: gr4550, grosso; lat.:gradis s-a
transformat în grevis, adaptat la modelul contrariului său,
“levis; cf. de asemenea: buenisimo, nuevisimo, în loc de bo-

IBR
'nisimo, novisimo, conform formelor gradului pozitiv, bueno,
“Nuevo; sau, în' 'spaniola din Rio de la Plata, estez 'conform
-modelului.lui sea: Analogia, după cum vedem, este un

YL
fenomen general în limbi şi explică, în multe cazuri, dacă
nu motivul, cel puțin mecanismul schimbării lingvistice.
Dar nu o putem deloc considera ca lege necesară a

SIT
„expresiei: schimbarea analogică nu: trebuie să aibă loc, ci
poate avea loc (sau nu), dat fiind că'vorbitorul este stăpinul
işi'creatorul. expresiei sale; iar lingviști nu pot să prevadă
ER
această schimbare, ci doar să'o înregistreze, atunci cînd ea
s-a produs (aşa, de exemplu nu rezultă că cinevă ar urma
să spună sabo, din saber,: aşa cum unii spun cabo din caber).
NIV

Şi nai puţin se cuvine să afirmăm în mod absolut și pentru

toate cazurile tendinţa spre regularizarea gramaticală, dat
fiind că există multe exemple ale fenomenului contrar: astfel,
LU

'audire era un'verb în întregime regulat îîn latină; dar nu'este

regulat îîn spaniola actuală (ofr provine din'audire, însă pre-
zintă în flexiunea sa forme: „neregulate“ ca oigo şi 0îg4); iar
'o limbă cum e poloneza a complicat notabil flexiunea nomi- -
RA

nală a:slavei comune, în loc să o simplifice. Cu alte cu-

xvinte, în limbi există'o „tendinţă“ “ generală regularizatoare,
T

'dar se manifestă şi „tendinţa“ contrară (sau „tendinţa“ de

a constitui noi regularități, parțiale): iîn istorie asistăm la
EN

o continuă facere, desfacere ȘI refacere: a sistemelor.

Di a
I/C

4.3; în sfiit, teoria economiei expresiei «afirmă, că, în

_limbi se observă în. general tendinţa de a exprimarnumai
2 na area, TI fo pana n...

“Ceea ceEste necesar, ceea ce este indispensabil pentru. inter

IAS

“'comptehensiune. Adică, dacă Într-o expresie există deja un

semn 'de plurăl, acesta poate fi considerat suficient, iar alte
semne: eventuale ale aceleiași funcţii se suprimă ca non-
CU

e 87
 necesare. Astfel; în franceză, pluralul la substantive, în

R
general; nu :mai apare: (maison și maisons se pronunţă în

RA
acelaşi fel), dat fiind că se exprimă în formă suficientă, de
„exemplu prin articol (/z maison, les maison). Se:pot, de
asemenea, aminti cazurile în-care.0 parte dintr-un- semn

L IB
substituie întregul semn, deoarece semnificatul. reiese cu
perfectă claritate grație situației sau În:virtutea unei con-
venţii-tacite, în comunitatea în:care se produce; așa este,
- bunăoară; în atgoul studențesc, cazul lui prof; dir, în loc

ITY
de profesor, director.: Alte exemple, de natură mai generală,
'sînt acelea în care printr-un fel de degradare treptată a
silabelor.atone, dintr-un cuvînt se conservă numai partea
RS
accentuată, Întrucît este suficientă peritru a.numi conceptul
corespunzător, cum.s-a întîmplat, de' obicei; în franceză
IVE
şi în engleză: din manduco „ficâtum credere, avem în fran-
ceză: mânge, foie, croire; tot astfel, în timp ce într-o limbă
germanică veche, cum este gotica, întâlnim forma complexă
habaidedum; în engleza actuală avem Bad, cu.aceeaşi func-
UN

ție. Această teorie, susţiniită măi ales de Jespersen, are evi-

dent fundamentele sale bune şi poate fi admisă în multe
cazuri, dar numai dacă luăm în considerare unităţile fonice
AL

'Sau semantice separate, şi nu în interiorul întregului sistem.

Examinind,iîn schimb, sistemele ?în ansamblul lor, trebuie
să admitem că, frecvent, ceea-ce se simplifică pe de.o parte,
TR

se complică. pe de alta; se. reducsau se; elimină anumite:

rnorfeme, dar,în acelaşi timp, se creează în mod necesar
EN

altele. Astfel, franceza a simplificat desinenţele latine-ale

verbului şi are, la prezentul indicativ al conjugării 1, forme
identice din punct de vedere fonic la pers. I, II, III şi VI:
I/C

pense, penises, pense şi pensent (-s al pers. a Il-a şi grupul -nt

de la a III-a plural sînt pur grafice, pentru că nu se mal pro-
nunţă); dar, pe de altă parte, în franceză este necesar să
IAS

indicăm persoana prin intermediul pronumelui'(je pense, 4

penses, il pense), ceea ce nu se întîmplă în latină; unde erau
suficiente pentru aceasta desinenţele personale (clamo,
CU

88. E =
claas, clamat; clamant): adică, tocmai ceea ce s-a simpli-

AR
ficat în privinţa 'desinenţelor, pe de o parte, s-a complicat
în privința pronumelor antepuse, pe de altă parte. 'Tot
astfel, este adevărat că spaniola nu mai i posedă desinențele

IBR
declinării latine, dar are, în schimb, prepoziţii, care exer:.
Cită o fuiicţie analogă (patris, patri= sp. del padre, al padre).
În: plus, îîn limbi -există:„morfeme“ funcționale (* instru-

YL
mente“) care nu sînt evidente în mod imediat, cum ar fi
ordinea cuvintelor. A se considera în acest sens propoziţia
franceză Pierre voit Paul, îîn locul căreia nu s-ar putea

SIT
spune Paul voit Pierre, pentru'că în acest caz subiectul şi
obiectul nu ar' mai fi aceleaşi. În latină, în schimb, dis-
puiierea cuvintelor 'era indiferentă (adică: ordinea cuvin-
ER
„telor nu constituia un „morfem“), deoarece funcţia sin-
tactică se exprima prin intermediul desinențelor: se putea
spune, indiferent, Petrus videt Paulum, sau Paulum videt
NIV

Petrus, sau Paulum Petrus videt, sau: Petrus Paulum videt,

său videt Petrus Paulum sau wvidet Paulum Petrus, înţele-
gîndu-se de fiecare dată Petrus drept subiect şi Paulum
LU

drept complement direct; datorită desinenţelor- -us şi-um:

Aşadar, chiar admiţind fenomenul economiei de expresie,
trebuie ssă se atragă atenţia că adesea este vorba numai 'de
RA

- pp
o economie: aparentă, - A cea i
II -
.
pita
E

+5, 1.“Consideră acum; în'n“ ansablul lo, diferitele

T

teorii pe care le-am expus; trebuie să observăm că acestea,

EN

mai degrabă decît să identifice motivațiile. schim-

bării lingvistice, pun în'evidenţă:„mecanismul“ și condi-
țiile: 'acestei' 'schimbări; prin urmare semnalează:cum și
I/C

cînd se produce sau poate să:se producă ea..Dar motivul

intim al schimbării, al inovației în limbă, este în orice caz
cel pe care l-am indicat vorbind despre actul lingvistic,
IAS

anume neconcordanţa dintre actul lingvistic şi modelul

său. Adică iinovaţia, „schimbarea“ în momentul său inițial
şi originar, -este întotdeauna un act de creaţie individuală.
CU

89
 Această: creaţie. se poate datora unor deprinderi articula-

R
torii, unor, „erori“ în selectarea modelului, unor, motive |

RA
stilistice (exigenţele unei.mai mari expresivităţi), unor
motive culturale (de exemplu, obiecte, sau concepte, noi
"pentru care este neceșar să se creeze nume noi); ba chiar

L IB
şi unor cauze pur şii simplu fizice (ca defecte de pronunție)
etc. Creaţia lingvistică se poate manifesta în planul mate:
rial al: limbajului (schimbare-fonică),: în planul conţinu-
tului semnificativ- (schimbare semantică). ori.în ambele

ITY
planuri concomitent. Și poate fi creaţie în sensul strict al
termenului, adică invenţie a unui nou semn, precum şi un
"act-de alegere a modelului, ca în cazurile în care, vorbind
RS
în interiorul unei anumite comunități şi în cadrul unei
convenţii lingvistice determinate, individul vorbitor, dato-
IVE
rită oricăruia dintre motivele menţionate. mai sus, foloseşte
ca model pentru un semn; actual“ un semn anterior, care,
aparţine altei convenţii sau altei comunități. culturale, so-
ciale, regionale, sau. chiar âltei comunităţi lingvistice iîn sens -
UN

larg, adică unei limbi străine. Există, prin urinare, în cadrul

aceluiaşi sistem lingvistic; o continuă trecere de semne de la
o. comunitate Îa alta,:de la un strat social la altul, „de la o
AL

regiune la alta şi de la o convenție la alta (sau de; la limba:

comună la dialecte şi viceversă; de la un dialect la-altul,
de la limbaje speciale sau tehnice la limba comună şi vice-
TR

versa, de la limbajul. familiar la limba literâră şi viceversa,

de la limbajul emotiv sau afectiv la limbajul enunțiativși
EN

viceversa etc.), după cum există şi-un interschimb între

sisteme. lingvistice autonome, adică între limbi diferită: În
fiecare, caz, în comunitatea în care începe să 'se întrebuin-
I/C

c „inovaţie: ŞI
țeze şi se difuzează, semnul se prezintă ca
„schimbare“ A CEI N DEE N IE N aL
IAS

at aa ii
m
“5, 2. În consecinţă, schimbările lingvistice nu sînt nici-,
odată generale şi simultane, ci provin. întotdeauna de la
un act-individual, de. a o inovaţie-care se difuzează, prin
CU

90
imitație; Schimbarea.se produce, la origine, într-unract

AR
lingvistic, într-un cuvânt, şi se difuzează mai departe îîn
alte acte lingvistice și se aplică, de asemenea, altor cuvinte.
Sub acest aspect, schimbarea fonică (sau „fonetică“) nu se deo-

IBR
sebeşte absolut deloc de schimbarea semantică, deoarece
ambele tipuri se produc a început într-un singur cuvint.
Iar după acest punct iniţial, cele două tipuri de schimbări

YL
se difuzează în același mod, adică prin imitație: schim-
barea semantică, prin. intermediul acceptării noului. sem-
nificat de către alți indivizi; iar șchimbarea fonețică,. prin

SIT
acceptarea noului sunet în același cuvînt şi a extiriderii sale
asupra. altor cuvinte în care acelaşi fonem. se prezintă iîn
acelaşi context fonic, reproducîndu- se de obicei îîn toate
ER
cazurile analoge,. sau În marea majoritate a acestora, ceea
«
ce justifică principiul metodologic al corespondenței regu-
lare îîntre două faze succesive ale aceluiaşi :sistem sau ceea
NIV

ce se. numește. lege fonetică. |

a. pp ; ga cc. ge
pr.
LU
T RA
EN
I/C
IAS
CU
 VI ȘTIINȚELE LINGVISTICE: i

R
RA
au aa a i aa

„ Fundamentele şi obiectele lor specifice. -

L IB
a a a agati

i atat ..

ITY
“1, j: “Ani. văzut că licabajul- este un
î fenioen complet, ru euapuc aviar

itaplictad mai multe aspecteie siSiitiultanie, “dar care se pre: _

“zintă în planuri diferite, și pot“fi abordate, prin.
| urmare,

faprele «constitutive ale limbajului, “adică

a RS
-din'ppuncte de” vedere diferite, Se disting, îînainte de: toate,
-.î...

actele lingvistice
Şii sistemele pe care ele le integrează (fimbile): Limbile, la
IVE
rîndul lor, prezintă diferențieri interne din punct de. ve-
dere' geografico-spățial. (dialecte), din punct de vedere .so:
“cial (sisteme de izoglose corespunzătoare stratificării socio-
UN

cultuiale; precum și grupurilor. profesionale. etc.) i din

c vedere stilistic, adică cel al „convenției pur
„punct “de
„enunţiative sau pur «1
emotive în care 'semnele se produc.
AL

ne Der macarae

1.2. Pe lingă aceasta, fiecare fapt de limbaj, fiecare. act mac aaai

lingvistic est
este în același timpun fenomen fizic şi fiziologic;
TR

na nt,

"prin aspectul său fonic (sunetee articulate), uri fenomen psihic,

(Brin procesul “psihic 7pe care îl presupuri producerea, per-
EN

ceperea și utilizarea semnelor) şi un fenomen intelectual. sau

rațional (prin semnificaţia “Sem nelor:. prin faptul că acestea remi

sint ssimboluri carere implică Oo operaţie logică, regională, referi-

I/C

orară

semnalată deja de BORIEr= = pot fi -sirhptome“,

s în măsura în
În,
care se "referă Jă vorbitor şi au o funcție de manifestare sau
sau
IAS

expresie; „semnale“, atunci cînd se referă Îa auditor ŞI au o

funcţie de apelare; Şi „simboluri“ îîn măsura în care. see referă
la semnificaţii (concepte) ŞI au O. funcţie de reprezentare. În
CU

92
„ceea ce priveşte ultimul aspect, Buhler nu vorbește de con-

AR
cepte, Ci de obiecte. Dar întie semi€ (materiale) şi Gbicctenu”
există nici O relaţie directă: semnele se referă la obiecte prin
intermediul semnificației, ceea ce: Gârdirier numește mean-

IBR
ing, iar Ogden şi Richards, [7Pe Meaning of Meaning, Lon-
“don, 1923], refătente, distingindu-le respectiv, de thing meant
'şi de referent. Aceeaşi.distincţie o face-Husserl, în ale sale

YL
- Logische Unterstichungen [I-II: Halle, -1900;1901: trad.'span.
-Madrid,:1929] atunci cînd afirmă că derA usdruck bezeichnet
-den Gegenstand mittels seiner Bedeutung, adică expresia de-

SIT
-semnează obiectul priri intermediul semnificatului (o făceau
„deja şi scolasticii, spunînd că voces significant res mediantibus
;„conceptibus). Însuși Biihler distinge, pe de altă parte,în limbaj,
ER
un câmp: denotativ în care semnele au numai valoare deictică,
-alrfel spus indică în mod imediat şi direct „obicerele“ la care .
„se referă (este «cazul semnelor „pronominale“; "cai acesta, acela,
NIV

-aiciy âtunci, eu, în) şi un: cîrăp simbolic; în care 'semăele au

valoare semnificativă, neindicînd obiectele direct, ci i doar pprin
g
„intermediul. unui conținut mental generic, ia
LU

mai Trei , IE , N i. APR Să

ps ta : ao

1.3, Stabilirea: unor asemenea a distincșii este sarciria atât

aa-Blosotiei limbajului, Cât şi a teoriei limbajului; precum
RA

işi a lingvisticii teoretice - sâu: generale. Dar limitele între

;filosofia limbajului: şi teoria limbajului, pe de o parte; şi
iteoria limbajului şi lingvistica teorstică.sau lingvistica
T

ganerală,:pe de altă parte, nu sînt încă bine definite, fiind

EN

vorba de fapt de acelaşi aspect tratat din puncte de vedere

diferite şi, deci, de discipline care se ințerferează; după unii
lingviști, îîn ultimă instanţă, este vorba de «o. chestiune! de
I/C

terminologie, convențională:

1.4, Rezervind numele. de lingoistică generală (sau pur

IAS

şişi size lingvistică) disciplinei care porneşte de la faptele

ete pentru a se ridica la! caracteristicile
lingvistice - concrete
“lor generale; ŞI Carc, prin urmare, însumează ă toate 1nves-
n manere. aaa e
CU

93
 _tigaţiile: particulare referitoate ]a aceste! „fapte“,» putem. dis-

R
tinge în cadrul ei diferite.ramuri, adică dică mai multe ştiinţe Săi.
Ta

mal multe

RA
a în o

€
discipline lingvistice particulară, corespunzătoare. diferitelor
“aspecte ale! limmbajului, „pe'câre le-ami delimitat: dep. ricri
n-a mana roate dem. mam,

0 anatema meri
ada me pima m . mar oma Te II

L IB
ag : FED
i ie PI DEI va A ia zi

“2. 1: Am: spus că limbajul: prezintă întii de foăte un ds-

_pecr 'fizico- fiziologic ssatui fonic:Acesta constituieobiectul” Pat mumia

„specifică al ştiinţei nurhite fonetică. “(gerierală);:phoneînseam-

e Peeat ii came,

ITY
“nă în greacă3voce“ iar ceea ce studiază fonetica. este toc-
_mai i aspectul de. „voce“ “al. limbajului, :sunetele lui. În pre-
Dai

-zent, majoritateă liigviştilor disting ddouă “Ştiinţe ale as

RS
—peceului fonic, paz îndu-se pe distinicțiaia făcută de Saussure
atre Îaragae şi
_ntre j “de6 “pârie, O > ştiinţă a
ŞIi parole. Deosebiiii, pe
sunetelor dinin „parole“ (orbire), cate se Ocupă de aspectul
IVE
na atata vaio e

“acustic şi fiziologic al 'sunetelor: aceasta este știința căreia

-1 s-a dat propriu-zis numele dee fonetică: şi care este înţeleasă
“ca studii” al'sunetelor reale: şi 'căticrete din ăctele: lingyis
UN

“tice. O'ramură particulară aa acestei discipline este fonetica

“numită experimentală sau,. mai curînd, instrumentală. Pe
de altă parte, deosebim o ştiinţă a sunetelor în „lamiie“ i
are stiidiază sunetele: ca unități furcţio-”
Ei (limbă) -=fonologia= care:
AL

”nale sau! că elemente car care îndeplinesc" Ganumită “funcţie”

” liagvistică (de constituire şi: de diferenţiere a semnelor): ŞI.
TR

nu ca fenomene pur şi simplu materiale. Unitatea debăză

a fonologiei nu mai este Siinetul, ci elementul «care, în'două.
sau mai. multe sunete echivalente din două său mai “multe _
EN

acte lingvistice echivalente,. poate fi considerat din'punct

„de “vedere funcţional identic: ceea ce se numeşte” fonem:
Fiecare din aceste două. ştiinţe poate fi abordată din ]punct
I/C

de vedere: static i din punct de vedere dinamic: adică există, mmm

IAS

ea
a e aa reteta

dicronică, şi același lucru este valabil șşii pentru fonologie. |

eee one A ap me a n oma pr

22. Aspectul psihic alaactivităţiii lingvistice ij studiază

osihologia limbajului, știință, după cum s-a spus, cultivată
CU

94
 „maâi' ales de; psihologi, dar care. influenţează deopotrivă

AR
„cercetările multor lineyiști, mai ales sub aspect teoretic
€ apY 12). zii

IBR
za
„_

2.3. Dar aspectul limbajului care constituie pentru noi

n
partea fundamentală şi determinantă este cel intelectual:

YL
semnificaţia. Limbajul este un sistem de:semne şi aceste
semne numesc în nodsir simbolic ceea:ce e gîndit:t(emnifi- i
N cate), sau “semnele materiale sînt instrumente pentru a

SIT
exprima. Şi a comunica Ceva cu care ele nu se identifică şi
ema

căruia îi servesc doar ca manifestare exterioară, deci ca

„expresie fizică. Relaţia. dintre semnul lingvistic material”
ER
i “semnificantul' “) şi semnificat constituie Obiectul specific
al semanticii (din gr. sma, „semn“) sau ştiinţa 'semnifi-
“catelor. Şi aici, distingînd între aspectul static şi aspectul
NIV

; dinamic, unii lingvişti propun o diferenţiere între'o știință

sincronică, semasiologia, Și O ştiinţă diacronică sau seman-
„tica propriu-zisă; dar această distincție în general nu se face.
LU

Există, pe de altă parte, cercetători care consideră drept obiect

al semanticii studiul general al întregului aspect intelectual
al limbajului (care pentru majoritatea lingviştilor aparține
RA

de asemenea gramaticii). Această postură o adoptă mai ales

logicienii (Școala de la Viena şi Școala Poloneză), care în
ultimul timp s-au ocupat mult de studiul „semanticii“,
T

deși dintr-un punct de vedere diferit de cel al lingvisticii

EN

şi cu alte finalităţi. Pentru cea mai mare parte a Lingviş-

tilor,-în schimb, semantica. este, în primul rînd, ştiinţa
semnificatului cu vin te lo r, adică este o parte a /exico-
I/C

grafiei sau, mai curind, a lexicologiei (dat fiind că termenul

lexicografie desemnează în special lexicologia aplicată sau
arta de a face dicţionare). Altă ramură a lexicologiei este
IAS

etimologia, disciplină care studiază istoria cuvintelor, adică

modificările de formă şi de semnificat pe 'care cuvintele
leî înregistrează de-a lungul timpului. În consecinţă, etimo-
CU

95
 R
'logia se află în: xelaţii, pe de-o parte, cu fonetica i istorică,
-aplicînd datele acesteia fiecărui cuvînt:în parte, şi, pe de

RA
alta, cu sernantica istorică, cu care totuşi nu coincide, dat |
fiind că nu studiază direcţiile sau tipurile generale ale

L IB
schimbărilor de semnificat, ci modificările concrete ale
. semnificavului unor anumite cuvinte: î
a . - - sat
n. ii: pi a : aaa d

3, 1. Am: văzut Că: limbajul se eslizează istoric.

a re i În. sis:

ITY
-temne de izoglose care se numesc limbi. Fiecare limbă poate
“A “studiată de către.o' lingvistică particulară (lingvistica
“spaniolă, lingvistica franceză,:lingvistica română etc.), dar,

RS
oprea

de. obicei, studiul tradiţiilor: lingvistice considerate ca €

“ sisteme se numeşte. „gramatică. a a
“Trebuie ă
să distingem îîntre gramatica f: 2
fără: adjective: ŞI
IVE
aaa

gramatică2 generală, ramură a. lingvisticii teoretice. sau a

“teoriei limbajului, care studiază fundamentele conceptelor
_ gramaticale sau încearcă să găsească în: diferite sisteme
UN

lingvistice anumite aspecte comune tuturor: acestora'5au

anumite manifestări analoge care ar demonstra-că în fie-
„care limbă istoric existentă se 'reflectă o gramatică a „limbii
în general“, comună întregii umanități (cf. cap.V,1:1.1:).
AL

Conform primului sens, gramatica generală ar trebui să se

numească mai curind teoriaa gramaticălă şi este's! “ştiinţă
TR

“lingvistică pe “deplin legitimă; În al doilea sens, este mai

degrabă 6'speculaţie” fil&sofică (sau pretins filosofică), pe
care cea mai mare parte a lingviştilor, îndeosebi istoriciştii
EN

şii anilogicistii, o consideră dreprlipsită de un temei real.

“Dacă studiul limbilor se extinde asupra mai multor
sisteme reunite în grupuri sau „familii“ de limbi confornă
I/C

relaţiilor de „înrudire“ (= proveniența lor dintr-o-unică

lirnbă originară sau, mai bine zis, faptul că limbile'i tespec-
IAS

tive reprezintă! forme distincte, în spațiu şi în timp; ale

urieia şi aceleiaşi limbi originare),-acesta se numeşte grama:
tică comparată (de exemplu: gramatica: ;comparată: a lim:
bilor romanice; gramatică comparată -- sau lingvistică -=
CU

DE

96
indoeuropeană). Gramatica comparată poate fi înțeleasă și ca

AR
disciplină sincronică (simpla comparare între diferite sisteme
iun moment dat sau în afara timpului), dar, în general, este
'mai curindo ştiinţă cu caracter istoric, care aplică în mod

IBR
alternativ două puncte de vedere: cel retrospectiv (de la limbile
sau istorice pînă la „limba comună“. mai veche sau:
actuale
preistorică) și cel prospectiv (de la limba comună la siste-

YL
mele diferenţiate care au ieșit din aceasta). . .

3.2; Disciplina care-studiază diferențierea regională a

SIT
sisteme minore care
“unei limbi și, în acelaşi tip, diferitele
în interioru
Se pot distin de vedere geo-
ge l ei din puice reprezin
ologia.Pe lîngă faptul că
“grafic este dialect ER tă stu-
diul varietăţi spaţiale dunei anumite limbi, dialectolo gia
poate fi şi ştiinţa 'conăparativăa dialectelâr diferitelor”
“limbi aparținînd aceleiaşi „familii“, Aşă, de exemplu, s-au
NIV

făcut studii de dialectologie comparată romanică, privind

în special relațiile istorice dintre dialectele italiene şi dia-
lectele altor țări romanice. a a
LU

+3.3. Gramatica,în toate sensurile sale, este ştiinţa tu -

tu ro raspectelot unei limbi, adică înglobează deopotrivă
RA

" fonetica, semantica şi celelalte compartimentale e fiecărei

“limbi particulare. În general, aplicat la o singură linăbă şi
"An sincronie, termenul este înţeles în special ca desemnind
T

studiul atît al formelor pe care semnele lingvistice (cuvin-

EN

'tele) le dobîndesc în propoziţie (sau în frază), cît şi al func-

iilor şi relaţiilor reciproce în acelaşi plan, sau ca morfologie
şi sintaxă. Tot astfel, ca descriere a unei limbi, gramatica
I/C

înțeleasă ca studiu nu numai al aspectuluide pură

“pofiate
COmnuni care (imbaju
[rm

l enu
mei same

aji
ente
l 35pEcrul
îăti
ișişi impulsu ri
urde afecti
v); voinţă
re a unor sentim
IAS

de exprima
(limbâjul emotiv); dar, de obicei, termenul se referă la
convenţia“ pur enunţiativă, aspectul emotiv atribuindu-se
„disciplinei numite stilistică; aceasta — pentru a aplica încă o
CU

97
 lui Bihlez studiază semnele lingvisticcae

R
dată trihotomia
simptome şi semnale, adică în. Fiicșiilă lor de expresie şi de

RA
apelare, Existăîn limbi fenomene care aparțin mai ales as-
"pectului „afectiv“, stidiat de stilistică (cum ar fi augmenta-
tivele, diniinutivele, diferitele creaţii hiperbolice, expresiile

L IB
cu valoare ironică, formele speciale ale imperativului etc.); dar,
la fel ca gramatica, şi stilistica studiază1 ntre g: materialul
constitutiv al limbii, dat fiind că orice fenomen = chiar și

ITY
dintre cele care la prima vedere ar părea că aparţin în exclu-
sivitate limbajului enunțiativ= poate avea o utilizare stilistică,
adică utilizarea care implică şi relevăo atitudine a vorbi-

RS
torului. Srilistica poatefi:studiul convenției emotive deja
generalizate într-o limbă (“stilistica limbii“) şi în acest sensa
„fost gîndităşi elaborată de. Charles Bally (Precisde stylistiquie,
IVE
Geneva, 1905); dar poate fi, în aceeași măsură, studiul creaţiei
lingvistice caracteristice unui scriitor sau unei opere, studiu
“care implică valorificarea creaţiei înseşi din purict de vedere
UN

estetic sau diri punctul de vedere al relației armonioase dintre

expresie şi structura particulară a lumii inedite pe care o operă
sau un scriitor o sugerează (“stilistica vorbirii), şi în acest sens
a fost concepută de Gustav: Grâber şi, mai ales, de Karl
AL

"Vossler şi:de lingviști care apârțin şcolii sau orientării sale

;(Leo Spitzer, Helmut Hatzfeld etc.). |
TR

23,41. Graniatica. poate fi disciplină sincronică,; ădică”

studiul uhui sistem Îingîntr- vi momeic
un st nt dat său în
EN

“afara timpu lui, prec um și disci plină diacr onică = stidiiul

m
“dezvoltării unui siste lingv istic de-a lungu l timpu liii.
,
“Acestei ultiine discipline numită gramatică istorică, i se
I/C

'conferă, de obicei; un sens ceva mai amplu:faţăde grama-

tica sincronică, deoarece implică în fiecare caz, studiul
IAS

istoric, nu numai al morfologiei” şi al sintaxei, ci şi al voca-

„bularului şi în special al foneticii,-care constituie unul din
“fundamentele sale. Din alt punct de vedere, gramatica,
iptivă,
«poate fi descriptivă sau normativă.; Gramatica.descr
CU

7
Le 3 Amarnam meete

98
 Îi a

câte este gramatica: ştiinţifică, se. limitează. lafÎnregistrarea

AR
ma apare ri:
ŞI descrierea. unui sistem în toate, aspectele sale (și în:a tăată”
_vatietatea. Sa), “fără a avea pretenţia de a oferi un: „model“ de
limbă sau. o plimbă: exemplară“; gramatica. normativă,îă

IBR
schimb, este gramatica elaborată 'cu finalităţi didactice, care
semnalează, un „model“ de limbă, 'clasificînd formele Şi
5,:6ra-
“Construcțiile îîn. „corecte“ “Şi „incorecte“. Altfel:sspus,

YL
miatica descriptivă constată 'doar.cum se spune. ceva, în timp
„ce “gramățică BGrmativă. seninalează. cun ar trebui să'se
“spună În: conformitate cu diferite criterii de COrectitu-

SIT
dine“ (n ealităre: tipuri de ezeraplaritate idiomatică):
a „i : Că mia

3.4.2. şi ilistiea poate fi sincronică sau diacronică; iaiar

ER
această din urmă, la rîndul ei, este concepută fie ta auto-
nomă, fie ecaa inclusă î in gramatica istorică. i
E , . ps
Su A !
NIV

13,4, 3; le formă specială a gramaticii descriptive este gr

matica structurală sau funcțională; care: studiază formele şi
funcţiile unei limbi ca elemente ale unei: structuri“; consi-
LU

derindu-le deci din punctul de vedere al opoziţiilor distinc-

tive care se stabilesc într-un sistem şi'ordonînd formele în
conformitate cu valorile lor funcţionale. Noile gramatici de-
scriptive, datorită eliberării progresive de modelele tradi-
RA

ţionale: oferite de gramaticile limbilor clasice : ŞI, mai ales, ca

urmare a influenței pe care a exercitat-o în acest domeniu E
T

de Saussure şi ulterior Școala de la Copenhaga şii fonologia

de la Praga, tind, în general, să fie gramatici «structurale,
EN

3, 5. o limbă poate ÎL studiată. atât caa fenomen autonom,

I/C

în ceea ce priveşte configurația şi structura sa internă, Cit și,

Amaria

ca celelalte aspecte ales Vieţii șIi culturii Comunităților

în relaţie cu
umane. Această distincţie âr putea apărea deo-potrivă în plan
IAS

sincronic şi în plan diacronic, dar ea a fost efectuată mai ales

în diacronie: ştiinţa care studiază dez-voltarea unei limbi,
considerată câ un tot unic și în relaţie cu celelalte aspecte ale
CU

99
 Ps mmm anca n n m imama a ama,

istoriei'vorbitorilor, se numește istoria limbii. Adică, în timp

R
ce gramiătica istorică studiază diacronic faptele unei limbi în

RA
raporturile lor. interne (în interiorul sistemului), istoria limbii
“studiază dezvoltarea sistemului în relaţiile sale „externe; sau
în:conexiun€ ci 'istoriă politică, culturălă şi socială a comu-

L IB
nităţii respective. Există totuși: în prezent, opere care încearcă
să depășească această-sciziune, ;unificînd, cel puţinîn parte,
cele două puncte de vedere; așa de exemplu: K.Vossler, Frank::
_eichs Kialtur im-Spiegel seiner Spracheniwicklung, Heidelberg,

ITY
1913 (ediţia â I-a: Fyankreichs Kultur und Sprache; [trad.:span;,
- Buenos Aires, 1955]; Malter.von Wartburg, Evolution etstruc:
ture de la langue frangaise, Leipzig, 1934 [trad. span., Madrid,
1966]; ].Cousin, Evolution; et'structure de la langue latine,
Paris, 1944 etc.; pentru spaniolă: W.].Entywistle, The Spanish
RS
IVE
Language, Londra;1936 [tad: span.; Madrid, 1973]şi. R.
Lapesa, Historia de la lengua espatiola, Madrid, 1942 (şi
edițiile ulterioare); 'şi:pentru română: S. Puşcariu; Limba
roniână,- L: Bucureşti 1940 (trad. germ., Leipzig, 1943: ed. a
UN

II-a;:Bucureşti, 1976); marca aa sa azeri

za pepene tipu
a.pp pp
ae
:

, .
| - Lă
e Peraeieera pote
şi. alte discipline lingvistice
„4.1. Există, de asemenea,
care pot fi. considerate, drept tamuri sau. așpecte s peciale
AL

ale celor dejase menț iona

Aşa, de te.
exemplu, în interiorul
(disciplină care 'stu-
i
Jexicologie distinge onomasiol o gia
TR

pte
diază desemnările plecînd de la concesau de.la „lucru-
rile“ desemnate) și onomastica (studiul, de obicei istoric,
al numelor proprii); iar aceasta din urmă se divizează, la
EN

iîndul ei, în antroponomastică (antroponirhie), studiul isto-

ric al numelor de persşioane ică sau toponimie,
toponomast,
studiul istoric (etimologic) al numedelor
locuri.“
I/C

4.2.0. Îă sfirşit, trebiuie să amintim alte două discipline

IAS

lingvistice părticulare, "dintre câre ună este, la rigoare, o

metodă specială care se aplicăîn dialectologie (mai'recent
şi în gramatica comparată), iar cealaltă constituie mat de-
grabă o aplicare a lingvisticii la studiul'civilizaţiei. “ «+
CU

100
 1 4.2.1+'Prima este geografia lingvistică După cum tocmai:

AR
am afirmat, este vorba: mai curînd 'de O metodădidecît de o.
disciplină auitonorăă. Dar este 6 Detodă care s-a dezvoltat aitr
“ de amplu, încît astăzi o putem considera ca disciplină particu-,

IBR
lară în cadrul ansamblului ştiinţelor lingvistice. Într-adevăr,
studiile consacrate dialectelor, realizate de lingviști ca Ascoli
în Italia şi; mai ales, de ].Gillicron în Franţa, au dus la noi:

YL
moduri de abordare teoretică și la noi concepții (de exemplu,
despre limitele dialectale, despre difuzarea faptelor lingvistice;
despre cauzele multor schimbări ligvistice etc.), astfel că

SIT
cercetarea geografică a limbilor s-a ridicat la nivelul unei noi
orientări în studiul limbajului. Deja s-au elaborat sau sînt în
curs de elaborare, în domeniul: romanic, atlase lingvistice ale
ER
Franţei, Elveţiei: meridionale, Italiei; României, Cataloniei
etc. Cel mai celebru pînă astăzi continuă să fie primul dintre
ele, cel al. Franţei, opera lui ]. Gilliron şi E:Edmont. Activi-
NIV

tatea practică şi teoretică a lui Gillieron, ale.cărei rezultateşi

a cărei valoare pentru dezvoltarea ulterioară lingvisticii au;
fost expuse de acest lingvist francez-elveţiân într-o lungă serie.
LU

de' studii, a fost sistemnatizată în ceea ce priveşte principiile

sale metodologice şi transformată în corp de doctrină de către
Matteo Bartoli (Introduzione alla neolinguistica, Geneva, 1925),
RA

care, între alte lucruri, a stabilit normele ariilor (“norme area-

li“), importante pentru:a deduce cronologia relativă a feno-
menelor lingvistice, Geografia lingvistică, înţeleasă mai ales---
T

ca doctrină şi ca tehnică folosită ?În istoria lingvistică, se-nu-

EN

a fost apli:
meşte âstăzi şi lingvistică spațială. În această formnă
cată şi unor relaţii spațiale "peactuale, în special îîn domeniul
lingvisticii indoeuropene (e Barolii însuși i de Virtoree Pisani)
I/C

e: cpaleor:
4, 2, 2. Cealaltă disciplină la care ne refera este
IAS

vologi lingvistică, adică aplicarea . lingvisticii lela preistorie.

"Această disciplină a început să se afirme “în jurul. anului
1840, o dată cu dezvoltarea atinsă de gramatica comparată
CU

101
 indoeuropeană, iar metodasa constă, în esență; în a con-

R
sidera izoglosele ca izoide, sau ca linii de civilizaţie iden-;

RA
se observă cădiferite limbi indo:.
zică. Aşa,de exemplu,
europene au același nume indoeuropean pentru cal: gr.
bippos, lat. 'equus; sanscr. aguă etc., de unde se deduce că:

L IB
indoeuropenii, deja în epoca lor comubă, cunoşteau acest:
animal. În acest fel s-a ajuns la a :intui şi a reconstitiii, cel
puţin în parte, cultura şi tipul de viață ale indoeuropenilor::

ITY
aproa ceea ce ştimîn această privinţăse datorează
totpe
paleontologiei lingvistic e, doara confirmat,
iar arheologia
în parte, ceea ce se stabilise deja pe baza limbilor. De ase:,

RS
menea, s-a încercat să se.stabilească cu ajutorul paleonto-,
logiei lingvistice patria primitivă a indoeuropenilor, adică.
teritoriul pe care îl.ocupau înepoca indoeuropenei co-
IVE
mune. Această patrie a-fost situată, la început, în actualul.
Turkestan; dăr mai tirziu progresele ştiinţei au sugerat
deplasarea ei spre Europiara,azi se considerăîn mod
UN

aproape unanim că patria .indoeuropenei comune a fost:

Europa: centro-:orientală;;la nord și la'est de Carpaţi: Pa:
leontologia lingvistică a fost aplicată și preistoriei fiecăruia;
dintre popoarele indoeuropene. S-a observat, bunăoară, că
AL

gr. thâlassa este un cuvînt mediteranean, nu indoeuropean;

şi că în celelalte'cuvinte greceşti care desemnează marea;
TR

(hdls: pontos, pelagos) acest semiificat este secundar, fapt

din-care s-a dedus că grecii ni cunoşteau marea în epoca
lor primitivă. Pe de altă parte,'s-a putut conchide că au:
EN

existat probabil relații particulare între unele popoare

indoeuropeie, ca între popoarele din India, latinii şi celții,
care, printre altele, aveau acelaşi cuvînt pentrii „rege“:
I/C

sanscr. raja, lat. rex, celt. rix. Existenţa unui termen Co-
mun de această-hatură în lim bil
lor. e între
ne relevă.că
IAS

aceste popoare trebuie să fi existat o „linie izoidă“, adică

un aspect.de civilizaţie comună în ceea ce priveşte.orga-
nizarea socială. i: . iii ii Sie
CU
 m DX, FONETICA i

AR
IBR
Sunetele din punct de vedere acustic şi fi ziologic.
“Locul şi modul lor de articulare. Clasificarea sunetelor.
Valoarea iconică şi valoarea conceptuală „arbitrară:je

YL
_ Sunetele îiîn vorbire. Fonetică şigrafie. o. Ea

a Sa aan DC Ei

SIT
“0, Ca fenomen : acustic, limbajul se« prezintă ssub forma
ea Stei maci op e daiain aie

unor secvenţe coatinuee de sșunete, sau continuuri fonice,

separate prin intervale. În aceste continuuri fonice izolăm
ER
şi identificăm sunetele limbajului şiŞI, după cum vom vedea;
facem lucrul acesta doar! pentru că avem o. „conştiinţă
fonologică“ , adică distingem fonemele, dat fiind că 'din
NIV

punct de vedere" pur fizic, nu există continuitate între

sunetele: unui grup fonic. i
Da

c
prezintă calirăţile +bine cCăpos-
LU

i, o: Sunetele bau
inte
cute ale coricărui sunet studiat cde aiacustică, adică intensitate,
îălțime şi durată Astfel de calități: sînt puse în evidență
şi se pot măsura în reprezentarea grafică a undei sonore
RA

corespunzatoare care se obține cu ajutorul unui aparat

numit Chimograf (din: gr. Wyma, „undă“ şi “grdpbein, „a
T

scrie“). Chimograful, în forma sa cea mai simplă, sse com-

pune dintr-un cilindru învelit îîni hârtie fumurie :şi dintr-
EN

o membrană vibratorie care, prin intermediul unui stilet,

se aflăîîn coritact cu cilindrul. Membrana comunică cu un
I/C

tub receptor din cauciuc, care se termină printr-o pâlnie

în care vorbeşte subiectul supus experienței. Cilindrului
1 se imprimă o mişcare în „spirală“, adică siinultan circu-
IAS

lară Şi verticală, cu ajutorul unui motor oarecare. Cîndi în

pîlniese emit sunete, acestea se comunică membranei prin
tubul de cauciuc, iar vibraţiile membranei se transmit,
CU

103
 prin stilet, cilindrului şi rămân înregistrate pe hîrtia fumu-

R
rie. Fonetica experimentală modernă cunoaște instrumente

RA
mult naicomplicate şii de o mai mare precizie, ca Oscilo-
graful, care „fotografiază“ undele, altfel spus, transformă
acustice În unde luminoase. Dar pentru scopul
IT

undele acu:

L IB
-

i
fostru este suficient Să” EXaPNi Ran undele Înregistrate de
un chimogral obişnuit.

ITY
111. Unda înregistrată prezintă vibrații principaleşi
soiuradate Traiectoria: generală a vibrațiilor principale,
“fiindytorba de continuuri fonice analoge; se prezintă cu un,
| profil mai mult sau mai puţin analog, chiar când corespuinde
unor subiecţi diferiţi. Vibraţiile secundare, îîn schimb, se
re corespund, la ceea ce
televă ca distincte, fiindi cele cacare:
RS aa
IVE
iînregistrată prezintă, pe lingă
La a -p: .....—

numim “fii brul vocii. Unda

"aceasta, o:anumită amplitudine. şi o anumită “frecvență:
moare
0 3 sera an o regi

ere) cana me esa i pa mm pai

aceste două sint cele care, împreună,padetermină

calităţi
UN

e a mei

itensitatea acustică. Frecvența în sine Însăși dereraiiziă

a e a m e

fnăliimea muzicală a sunetului sau ceea,ce lingvistic se;

numeşte ton..Din punct de vedere fiziologic, sșau al pro-
ducerii sunetelor, intensitatea depinde de forţă curentului
AL

respirator, Frecvența, îîn schimb, depinde de tensiunea mai

mare sau, mai mică a coardelor vocale şi, în funcţie. de
TR

î
indivizi, ŞI. de dimensiuinile coardelor înseși:, cele ale, fe-

prinu urmare, vocea loreeste: mai i ascuţită, Sunetele potaavea

EN

o frecvenţă foarte variată, dar omul nu le aude pe. toate;

ci numai pe. acelea care au o “frecvenţă de cel puţin. 16
I/C

1 depășesc frecvenţa de 16380

vibrații )pe secundă ŞI.j „care nu
de. vibrații pe. secundă; există, prin, urmare, sunete, foare
joase şi. Sunete, foarte înalte pe care nu le percepem. Inter
IAS

e desfășoară vibraţiile corespii

valul de timp îîn care se.
eşte durată . ŞI: cores-
Zătoare unui ăriumit sunet se numeşte a rm i prana

purid din „punct. de vedere lingvistic. cantității. ia

ae pa [ne atm a pomcy nani

meri a. nenea din nr a rar ra ie ..

CU

sn

104 “
 1,1:221: Amplitudinea este uşor de măsurat, dat. fiind

AR
că .este determinată de distanța! dititre punctele extreime'
Rp cop mar e e e ma mere e mmm
a mare

ale undei, „ măsurată pe verticala perpendiculară pe directia:

undei îînseşi: Durata se măsoară prin magnitudinea undei

IBR
o

p e'orizontala. direcțieiri înseşi Și: îriraport cu

“considerată peior
viteza-mhișcării care se imprimă cilisdalia chintogratalui. i
Frecvența se obţine împărțind nuniărul de vibrații! lat tim-

YL
pul măsurat: în secunde: iz dee i pp
bocet agita ozn ol cip i e ri
43 1.2.2: Intensitatea sunetelor . nu se măsoară: în sens

SIT
ce ae me n ee

„biolue, CL numai în raport cu cea a celorlalte sunete? ceea

m re pom eeen ra

se
ceee cm măsoară este, prinp urr
urmare, O intensitate.e relativă. D=

ferența minimă de intensitate perceptibilă pentru. “auzul

m ca ee rm arm aa mare redeamere aaa a

uman constituie unitat eae şi se numeşte 'behîn

de intensitat
ER
practică - totuşi -nu'se foloseşte această unitate, etaecibelu
Intensității îi: corespunde din punct. "de vedere lingvistic
NIV

se numeşte aaccent: tonic, accent

ceea ce se ace de iintensităte saă
teii:Fexpiratoriu. Doe ibiaerta i Da
LU

1, 1, 2; 3: Înălpimea muzicală: a:sunetului, determinată

de frecvența.A Sa; se exprimă în 'bișiiuiteletonuri Şi serhi-
tonuri muzicale. Din punct de vedere muzical, ii grăp
1 “ansamblul său, se prezintă ca o linie”
RA

fonic; considerat în.

melodică ce constituie tonzlitatea. sa. Ctmpul de” Văriăție
a tonalităţii, adică distanţa muzicală dintre tonul cel mai
T

jos şi “Cel mai sus al unui vorbitor, se numeşte “cîmp de

intonaţie şi diferă în funcţie de limbă. Spaniola Sbişnuită
EN

din Spania-are un cîmp de intonaţie:de o octavă şi, de

aceea, este.o limbă cu o intonaţie „gravă. “ Jtaliana are un
I/C

cimp de intonaţie. de două octave, iar: spaniola. din-Uru-

guay, fără să. ajungă la aceasta, are, oricum, un! cîmp de
intonaţie mai amplu decât spaniola din. „Spania. arti
IAS

4, 2. g. Conceptele dei intensitatee cerb) inălgimie mu-

zială (eâmalităte sau 0) şi de durată (cantitateisînt; în"
CU

E Di
. poe mi

105
 fonetica limbilor, concepte relative; cu-alte cuvinte, nu

R
există 'sunete ale limbajului care să fie de la sine şi însens”

RA
absolut intense, iînalte. sau! lungi: ele sînt astfel .nurăâi în”
m re Ta ra m er Se a a poat e ana

comparaţie cu alte sunete, atone, grave sau scurte (Saiiiar

“Băţin intense, mai puţiii înalte, rai “puţin lungi) ale. ace-

L IB
luiași fel de a vorbi sau ale aceluiași act lingvistic. Celetrăi”
calităţi enumerate pot avea într-o limbă va/oaree fonologică
(distinctivă) sau, eventual, numai valoare stilistică: au'va-

ITY
loare fonologică dacă variaţia lor poate distinge semnele,
adică dacă poate să: implice o variaţie .de seminificat în
limbajul enunțiativ;:au valoare stilistică dacă pot constitui

RS
mianifestărea unei atitudini emotive: a vorbitorului. +RE
Sa Pi ei , a, mer zip pie a * zare; o.

a. 2; 1 1. “Durata (cantitatea) interesează înai alesi în ceea

IVE
ce privăşte: văcălele;'cu' toate” că că există și lă”consoane:
Xtaliana; de exemplu auinoaşte consoane lungi sau întărite
(numite-„duble“) cu valoare: distinctivă. Spaniola are nu-
"mai două consoane lungi sau, mai bine zis, numai două
UN

consoane lungi cu valoare fonologică: nn şi rr. Acestea au

valoare fonologică tocmai pentru că.-pot distinge șiSeririe ”
AL

insistență, adică să aibă numai i valoare luă, aşa ca lite-

TR

ra s de exemplu, care poate fi şi lungă, dar fără. valoare

fonologică' distinctivă.--ie pal ș
EN

1 2. 1, 2, Gramaticienii antiti afirmau că vocalele-lungi

sînt. de două ori.mai lungi:decât cele scurte, ceea ce s-a
dovedit a fi inexact; deoarece fonetica experimentală avea
I/C

să constate că primele pot să fie chiar de zece ori mai i lungi.

În spaniolă durata: absolută. a „vocalelor imerge cde la un
IAS

minimum. de patru sutimi de secundă pînă la uni maxi-

mum de douăzeci: vocalele mai lungi pot fi, prin urmare,
pină a de cinci ori mai lungi decit cele .scurte. "Şi aceasta,
în pofida faptului că. durata vocalelor nu are în:spahiolă
CU

106
 valoare fonologică, aşa cum se întîmplă în alte limbi (en-

AR
gleză, germană), unde vocalele lungi (care pot ajunge la o
durată de patruzeci de sutimi de secunde) sînt din punct

IBR
de vedere fonologic diferite de vocalele scurte: sînt alte
vocale. Cf.; de exemplu, Îîn'engleză ship (4ip); „vas, navă“,
şi sheep (ip) „oaie“: ceea ce distinge aceste două cuvinte
este opoziţia între î scurt şi i lung. Şi în latină. durata avea

YL
valoare fonologică: ci. mălus, „rău i i mălis „Măr: „

e „la fel cca„ durată,

1.2. 3, i, Inteăsitateă (accentul) este,

SIT
relativa adică silaba aaccentuată nu esteintensă îi sens
să din grupul său fonic. Dâr
ced mai intensă
“absolut,ci ntunaai
într-un grup fonic nu întîlnim pur şi simplu o silăbă âcceri-
ER
vuată (* tonică“) şi altele neaccentuate (* atonie“),ci'în dife-
rite silabe apar diferite intensități. În general, sînt mai
puţin intense silabele care se află de ambele părți ale ac-
NIV

centului (silaba mai intensă), şi sînt, în mod alternativ, ceva

mai mult sau ceva mai puținintense cele. care se. găsesc
'dincolo'de acestea două: Să considerăm, de exemplu, inten-
LU

sităţile relative într-un cuvint. ca ve- Vo- lucio-na-ri o: dacă

ir
dăm un indice 10 silabei cu cea mai mare intensitate (na),
vor avea în acelaşi cuvînt silabe cu indicii 4, 6, 8. Faptul
RA

că intensitatea se prezintă în acest fel explică originea

'anumitor schimbări de accent; astfel, în cazul lui vâmonos
T

> amonds în Rio de la Plata, accentul a trecut la o silabă

care ariterior avea un.„accent secundâr“, adică o intensitate
EN

iiiferioară celei maxime a gfupului fonic, dar superioară

celei minime a aceluiaşi grup. i
E | |
I/C

1 2, 2.2. Trebuie, să atragem atenţia că— aşa cum, pe de

altă parte, rezultă deja din cele spuse- accentul nu distinge
IAS

cuvinte, ci grupuri fonice: enumeră „cuvintele

fonice“: Dar grupurile fonice înseşi pot să conţină cuvinte
autonome din punct de vedere fonic, cu accent propriu,
4
CU

107
 R
şi elemente fără accent. propriu, nuimite proclitice ŞI. en-
clitice, după cum se „sprijină“ la începutul sau la sfârșitul

RA
cuvîntului autonom (aşa, de exemplu, îîn. grupuri fonice
ca el pârro, de la m&sa există un singur accent, în cuvintul
principal, îîn timp ce celelalre elemente sînt proclitice)..

L IB
1, 2. 2. 3, În spaniolă accentul aaree valoare fonologică.
Sa considerăm, de exemplu, cuvinte. piecum. continuo,

ITY
continiio, continu: ceea ce diferențiază aceste trei grupuri
fonice şi le face semnificanți a trei semnificaţi diferiţi este
numai schema lor accentuală. Nu se întîmplă acelaşi lucru

RS
în limbile în care accentul are o poziţie fixă.în grupul
fonic, ca limba franceză bunăoară; unde accentul afectează
totdeauna ultima silabă. În franceză, prin urmare, accentul
IVE
“semnalează doar cite grupuri fonice sînt într-o expresie,
având ceea. ce se numeşte „funcție enumerativă“, şi nu
funcţie distinctivă ca în limba spaniolă. Dar, din același
UN

motiv, schimbarea accentului poate avea în franceză va-

loare stilistică, relevînd, de exemplu, insistență (cf. fărmi-
dable pentru formidâble), ceea ce nu ar. putea să se întîmple
în spaniolă, unde accentul are funcţie distinctivă. Pia
AL

i.

d
x, 3. 2.4, Accentul | prezintă intensități diferite îîn diverse
TR

sisteme lingvistice. În spaniolă, engleză,i, iitaliană accentul

ŞEP Tera An m 9 tnt

Este puternic; îii fiaghiară este foarte puternic; în frânceză,

e a 3 over rana?

destul de. slab; Și există limbi unde poate fi atât 'de'slab,

EN

încît se spune că „nu au accent“, câa japoneza; şi cartvelica

(georgiana). ta,
I/C

a 12.2,5, Silaba accentuată este de obicei, în același timp,

cea mai intensă şi cea mai înaltă (ascuţită) din grupul fonic.
IAS

Există totuşi limbi (că lituaniana şi-letona, de exemplu)

unde tonalitatea este indeperidentă de intensitate; acelaşi
" lucru'se poate întâmpla în oricare altă limbă din” motive
“stilistice. Tot astfel, se'poate spune că intensitatea (îndeo-
CU

108
 sebi în limbile în care cantitatea nu are valoare fonologică)

AR
coincide, de obicei, cu durata, dar nu în mod necesar: în
castiliană,de exemplu, este lungă în general silaba finală
a grupurilor fonice, chiar atunci cînd nu poartă accentul.

IBR
îi

1.2.3.1; Asemenea duratei şi intensității, tonalitatea

este tot ceva relativ. Adică sunetele sînt mai înalte sau mai

YL
grave în interiorul cîmpului de intonaţie caracteristic unei
persoane; însă sunetul cel mai. grav al cîmpuluide into-
nație al unei persoane anumite (cum ar fi cel al unei femei

SIT
cu voce de soprană) poat fi emai acut decât sunetul cel mai
acut al cimpului de intonaţie propriu altei persoane (de
exemplu, al unui bărbat cu voce joasă). - +...
ER
„..1.2.3.2: În spaniolă tonul are în exclusivitate valoare stilis-
zică: să considerăm, bunăoară, un cuvint-propoziție, cum este
NIV

Qug? pronunțat cu tonalități diferite, în funcţ senti- -

de ie
„mentele vorbitorului sau în funcţie de intențiile sale expresrve.
Însă în unele:limbi.tonul are o valoare distinctivă, substi-
LU

tuindu-se uneori accentului şi în atare caz se numeşte accent

muzical sau melodic, a îri greaca veche, de exemplu. În pre-
'zent, dintre limbile indoeuropene, au accent muzical numai
RA

un număr redusde limbi, ca sirbo-croata, lituaniana, letona,

suedeza. Dar, după cum s-a spus, în lituaniană şi în letonă
tonalitatea poate să apară şi independent de accentul de inten-
T

sitate. În sirbo-croată, în schimb, accentul este concomitent

EN

muzical şi de intensitate, dar este independent de.durată.

Tonul are o mare importanță în limbile numite monosilabice
'sau izolante, cum este chineză. În chineza clasică există opt
I/C

tonuri diferite cu valoare fonologică, adică distinctivă: acelaşi

cuvînt fu, pronunțatcu diferite tonalități, poate semnifica
soţ“, „prefectură“, „bogăţie“ etc. N
IAS

1.3. În vorbire grupurile fonice se organizează în uni-

căţi melodice care corespund în mod normal propoziţiilor
CU

109
 R
sau unor secțiuni ale acestora. Fiecare unitate prezintă un
„accent de frază“, care se situează deasupra celorlalte accente

RA
ale grupurilor fonice care o integrează, şi, în plus, se Carac-
terizează, printr-o anumită curbă melodică, ce' constituie
intonaţia Sa. Întonaţia este un important element elocușional

L IB
care distinge tipurile de propoziții (enunțiative, iiriterogative,
“imperative etc.), independent de distincțiile care se pot efectua
prin'elemente: locuţionale. (cuvinte, forme sau: construcții

ITY
speciale); în 'scriere intonaţia este redată, dar nuniai în mod
imperfect, prin intermediul-punctuaţiei. În spaniolă unitățile
“melodice îîncep, în mod normal, cu un ton grav ascendent şi

RS
pot să se termine cu ascensiuni de voce (anticadenţa: ridicare
cu patru sau-cinci semitonuri, caracteristică; de exemplu,
interogaţiei; semianticadența: ridicarea cu două sau trei semi-
IVE
tonuri; de obiceiîn interiorul unei propoziţii, la sfârșitul unei
secţiuni a acesteia), cu coboriri (cadența: coborirea cu vreo
-opt semitonuri, caracteristică.sfirşitului propozițiilor enin-
UN

„pative complete; semicadența: 'coboriiea cu'trei' sati. patru

semitonuri la sfirşitul unei secțiuni a propoziției) sau şi cu:o
suspensie, adică fără urcare şi fără coborâre în ceeace priveşte
segmentul corespunzător al curbei melodice. Aceste distincţii
AL

'au fost făcute de... Navarro:Tomâs [Manual de pronuiiciacion

espafola, Madrid, 1918; Manual de entonacidn espatiola, New
TR

“York, 1944] care a introdus,de asemenea, termenul tone

pentrua desemna infleriunea finală a unei unităţi melodice.
oi i fe
EN

2; o. 1. Am vorbit, pînă aici despre sunetee di punct de

vâdete acustic 'şi:am văzut tipurile îîn câre se:pot. clasifica
sub acest: raport: sunete mai intense și mai puțin! intense.
I/C

(accentuate şşi atone), mai înalte și mai joase (acute ŞI gra-

ve), lungi şi. scurte. 'Dar asemenea distincții sînt insufi-
IAS

ciente în lingvistică; de aceea trebuie să examinăm sunetele

şi din punct de vedere fiziologic, sau din punctul de vedere |
al producerii lorVonația). za
CU

110
 »2.,032, Aparatul fefonator al omului se compune din coar-

AR
delevocale, situate în laringe (Și care pot În făcute să vibreze
re impulsul curentului respirator),-din treii cavități
de către!
(bucală, nazală și laringală) şi dintr-o serie de ororgane fise”

IBR
şi mobile. Organele. mobile sînt buzele, limba (în care se
e tt cae ee ape

„disting trei zone: predorsală, mediodorsalăşi “postdorsală)

şi vălul palatului cuu uvula; organele fixe— dinții şi palatul.

YL
“Toate aceste: Organe, intervin “(deși nnui simultan) îiîn reali:
zareaa sunetelor. + E ate ta pr:

SIT
ai24, 0. Sunetele sedusă: in exclusivitate. de coardele
man
ara pata coat:

vocalei! în a căror articulare” Testul aparatului fonâtor inter”

vine “numai ca o:cutie de: rezonanţă ŞI: :factor modulator,ER
se: “numesc. vocale; celelalre = "consoane. “Altfel spus; din
punct de vedere fiziologic; se numesc:vocale;sunetele în
articulatea' cărora nu există închidere, nici'absolută, riici
NIV

relativă, a' aparatului fonator, iiat consoane, sunetele în

fonaţia cărora pot interveni sau nu coardele vocale, dar care
se articulează și see produc, de către alre organe ale apara:
LU

tului fonator..” 5
pape
Di

2. j: 1 “Vocalele” se divid? în trei. clase: madii (, ante-

rioare (e, şiŞI posterioare > (0, 4). A este 6 vocală câte iriplică
RA

o apertură maximă a apărătului fonator, adică în articularea

acesteia limba rămîne în poziţie de repaus.:La vocalele
T

anterioare, zona predorsală a limbii se ridică înspre palat;

la'cele posterioare — zona: postdorsală. Vocalele 'cele mai
EN

comune, cură sînt cele pe care le avem în sistemul fonologic

Patra aie
u
N

spaniol; nu prezintă €o totală corespondenţă între vocalele

I/C

"anterioare şi! posterioare, deoarece vocalele posterioăre,

sînt şi labiale; adică îîn modularea lor intervin şi buzele.
Dar există limbi care au vocale anterioare labializate ca,
IAS

de exemplu, franceza (ep, 4) şi germana (6, î: G este vocăla

e labializată; ;îi _= vocala i labializată. Și sînt, de aasemenea,
limbi în care există vocale posterioare 'delabializate; aşa
rm n,
CU

pe mem
ee n pa me same
e _ ame
ra ana se ua,
mr me ana

111
 „este, de pildă, româna;! unde întîlnira 'vocala- ă,.care:este

R
e cm emma 2

“un r
delăbializat (sau "„elabial: î Care Este unu
DK ŞI vocala

RA
PI one a m me pe mina re im

"delabializat (Şi ca
care există de. asemenea. in rusă,turcă; gua-
ani ete): > nrtea ie î (ja o erre A!Io ii
Maia 1) pcimii Ei ri a op eiereg N rr

L IB
i 2. 1 2; În funcţie de: durata! articulării, sunetele poti fi.
continue:e Şi “iohentane
33 Sînt continue sunetele: prelungi:
bil&7iar momentane:= sunetele careise: articulează într-un
singur moment și nu pot să se prelungească a infinit.

ITY
" "Toate vocalele sînt continue. Această distincție ne serveşte,
de 'asemeriea, pentru a explica:o. alta; foarte” folosită în
lingvistică: cea care opune sonanteleşi-„consoanele*. Aceas-
RS
tă opoziţie, pur lirigvistică şi nu fiziologică,se bazează:pe
„ Huncţia- sunetelor în silabă (capacitatea:sau- incapacitatea
de-a constitui nucleul silabic). Se: nunmieşte:si/aBăscel mai
IVE
mic, grup'ffonic . care se poate. prGriunța ca atare; (adică: “de
Ja sine: ca'grup izolat). “Dar din acest punct de vedere sînt
ă

sonante.sunetele: care pot:forrăa' silaba: fără ajutorul:altui

UN

sunet; iâr „consoane“; cele câre pot alcătui o silabă numai

împreună cu o sonantă. Vocalele sînt în mod:normăl so-
nante, dar cîveodată pot funcţiona şi în calitate de „con-
AL

soane“; âsifel, vocala: în muy, sau Vocala4 în sielo: Semnul

diacritic pentru a marca În transcriere această funcție ;;con-
sonaântică“ ahinei vocale este:astfel că se va transcrie mu,
TR

suelo:“Dar ]pot'să: funcţioneze-ca Sonânte şi toate celelalte

suneţe:continue (ca,.de exemplu, s în Pss)). Între sunetele
EN

numite în general consoane— şi care, din-acest punct de-ve-

dere, ar fi mai bine să se numească cânstrictive - există în-
deosebi patru care 'de obicei funcţionează: şi ca-sonante: r;l,
I/C

m, n (în-acest caz se transcriu ci s;, m, n dat fiind că semnul

diacritic pentru a indica. funcţia de. „sonantă“'a unei: „con-
strictive“. este tocrhai-).- Așa; de:exemplu, în strbo-croată
IAS

7 este adesea'sonantă (et. Est, „cruce“, Tist , Triest“); în

slovacă poate fisonantă și ] (cf. ul „lup %; în engleză avem
felul castle; în germană:
de te
în cuvin
L.sonantă apare
CU

1127
sonântă, de exemplu, în desinenţa infinitivelor (cf. binder

AR
E

e
. . > . .

„d lega“; pronunțat 'bindn)..

? 7 .. .

„2413. Aproape în toate limbile sunetele se produc prin: -

IBR
curentul 'expirator. (cel puţin, sunetele comune; cele care.
aparţin sistemelor fonologice corespunzătGaie); dar există
şi sunete numite iriversive său avulsive (şi, mai propriu;;

YL
cu un termen'englez, clicks, sau în franceză cliquements);
care sînt produse de curentul inspiraor. Aceste sunete snt
foarte rare în limbile europene (se întiliesc numai în anu-

SIT
mite exclamiaţii ca, de exemplii, cea care se foloseşte pentru
a mâna caii); sînt obişnuite;în schinib, şi făc, parte din
sistemele fonologice respectțive, în. anumite limbi: din
ER
Africa australă:şi anumeîn liibile:hotenitoților şi boşi:.
manilor: n :
NIV

„2.2.0. Odată stabilite aceste distincţii, putem trece la

diversele clasificări ale sunetelor.. Cea mai simplă, dar nu
şi cea mai comodă și nici cea mai folosită, este clasificarea
LU

adoptată de Ferdinand de Saussure în Cursul de lingvistică

generală şi care se bazează exclusiv pe apertura aparatului
fonator. Saussure distinge şapte clasede sunete, de la cele de
apertură'zero (oclusive sau explozive, adică pronunţate cu o
RA

închidere- totală a tubului fonator, ca p, £ etc;) pinăla cele cu

gradul -de-apertură 6, Care este cel al vocalei d. Între aceste
T

extreme, Saussure ordonează consoanele fricative, spirântele,

niazalele, „semivocalele“ i și 4 şi vocalele e şi o. Această clasi-
EN

ficare este perfect rațională, se bazează pe un unic criteriu

şi are; pe lingă aceasta, avantajul de a include într-o serie
I/C

unică-de clase vocalele şi consoanele (sau „constrictivele“).

Cu.toate acestea, în lingvistică, de obicei, se preferă Clasi-
ficarea bazată pe criteriul locului de articulare, combinat
IAS

cu cel'al modului de articulare; clasificare ce se foloseşte

în:spe pentrucia le, dat fiind că pentru vocale s€
consoan
întrebuințează în general cea:pe care am dat-o mal sus.
CU

113
 "2.2111. Să vedem clasificarea după locul de articulare..

R
Există, în primul rînd, sunete pronunţate apropiind cele

RA
două buze sau unindu-le pînă la producerea unei oclu-
ziuni; sînt sunetele numite bi/abiale, ca p, b, m. Buza infe-
rioară se poate apropia, la articulare, de dinţii lincisivi

L IB
superiori, în felul acesta articulîndu-se sunetele /4bioden.:
tale, cum ar fi sp.
s fi fr. f, v. Cu virful limbii sprijinit între.
_ incisivii superiori şi:cei inferiori se produc. consoanele.

ITY
interdentale ca: sp..d în amado, engl. tb în three şi sonora.
corespunzătoare din bey, z din spaniola din Castilia (de

interioară a incisivilor superiori, se articulează consoanele

RS
numite dentale; de exemplu, t, d (în spaniolă după o con:
soană nazală,de exemplu în cuando), riopl. sau fr. s;:fr: z
IVE
în zero. Atingind cu virful limbii prima zonă a palatului,
imediat în partea superioară a zonei descoperite a dinților,
se articulează:consoanele alveolare, numite în acest mod
UN

deoarece corespund zonei alveolelor dinților: bunăoară,

n TTT. Împingând limba spre partea anterioară a palatului,
se produc consoanele prepalatale, care nu există ca foneme
în spaniolă, dar apar, de exemplu, în croată şi poloneză
AL

(€, 42. Un tip. special de prepalatale sînt .cerebralele. sau

cacuminalele (numite şi retroflexe), consoane caracteristice
TR

sanscritei şi: limbilor moderne din India, în articularea

cărora, atingînd zona prepalatală, virful limbii se întoarce
înapoi (£; d). Dacă se atinge cu virful limbii zona mijlocie
EN

a palatului, se articulează consoanele numite mediopalatale

sau pur şi simplu pzlatale: c, z, ri (Sp. ch; sp. din Rio de la
“Plata > din yo; sp. 3).. Mai rare sînt sunetele postpalatale,
I/C

care se articulează împingind limba spre partea posterioară

a palatului. Încă şi mai în spate se articulează sunetele
numite velare sau guturale, în care partea posterioară a
IAS

limbii se apropie de vălul palatului sau'îl atinge: k (sp: c

în casa), g, x (sp.] în juego), sp. n în tango. În sfârșit, avem
sunetele zvulare, în care uvula atinge. rădăcina limbii,
CU

114 ”
 sunete caracteristice limbilor semitice, cum ar fi araba, şi

AR
sunetele /aringale; articulate prin strimtarea laringelui (ca,
de exemplu, sunetul gin tot din arabă). .....- - |

IBR
1+:2,2.1.2. Majoritatea sunetelor curente în limbile euro-:
peneşi toate cele pe care le-am enumerat pînă aici se arti-.
culează în axul median al palatului. Există însă și sunete

YL
laterale, în care limba se sprijină peo latură a bolii şi lasă
să iăsă aerul pe cealaltă parte. Sunetele laterale obișnuite
în limbile europene sînt / şi /! (/] al spaniolei literare din

SIT
Castilia). Aceste sunete sînt mai numeroase şi mai Vari-.
ateîn anumite limbi neeuropene,.de exemplu în limbile
indigenilor din America Centrală. ER NE |

„+2.3,1, În ceea ce priveşte modul de articulare, trebuie

să luăm în considerare diferiți factori. În primul rînd, dacă
NIV

în producerea unui sunet vibrează sau nu coardele vocale.

Sunetele produse prin sau însoţitede o vibrație a coardelor
vocale se numesc sonore; cele în care coardele vocale nu
LU

„vibrează se numesc surde (trebuie să remarcăm căeste

vorba aici şi de o sonoritate fiziologică, nu numai acustică,
deoarece din punct de vedere acustic sînt „sonore“ toate
sunetele, pur, și simplu pentrucă sînt ca atare). Al doilea
RA

factor pe care trebuie să-l avem în vedere este funcţiape

care o are în fonație cavitatea nazală: dacă vălul palatului
T

închide comunicarea cu cavitatea nazală şi curentul expi-

rator trece numai prin cavitatea bucală, avem sunetele care
EN

se numesc orale; dacă, în schimb, aerul trece şi prin fosele

nazale, cavitatea nazală constituind astfel o a doua cutie
I/C

de rezonanţă, avem sunetele numite nazale. În sfârşit, sune-

tele consonantice pot fi urmate de o aspirație (zgomot mic
produs de trecerea aerului în laringe), iar în cazul acesta
IAS

se numesc aspirate (tb, dh, ph, bb, kb, gb etc.; de exemplu;

pb în: gr. grâpbo, „scriu“;.kbîn gr. kbeîr, „mînă“, tb în
gr. thâlassa „mare“ sau în germ. Tal sau Thal „vale“).
CU

115
 2.3.2, "Toate vocalele.sînt soriore, iar din punctul :de:

R
vede al funcției cavităţii nazale, :pot fi orale sau: nazale:

RA
(2, £, 6, 0, a: semnul nazalizării este de obicei =). În pro-:
nunția spaniolă pot exista vocale nazale, însă ele nu consti-
tuie foneme, adică opoziţia dintre vocala 'orală şi vocala

L IB
nazală nu are valoare fonologică distinctivă; în franceză, în;
schimb, precum și în portugheză, vocalele nazale sînt fonere:
Şi au funcţie distinctivă. Între limbile romanice, spaniola are:

ITY
sistemul vocâlic cel mai i simplu, prezentând numai cele cinci:
vocale furidamenrale (numite şi „vocale cardinale“); siste-i
mul italian este deja ceva mai complex, deoarece la vocalele!

RS
E şi o distinge un tip închis şi un tipi deschis,-adică prezintă:
şapte vocale. Engleza are paisprezece vocale, iar franceza:
şaisprezece (afară de işi 4, două tipuri de, vocale anterioare
IVE
labializate, țipuri închise şi deschise la vocalele , o. 5, une
a-i
| deschiss lung i patru nazale). Die Dă SII IE
UN

-2.3.3:0. Dar factorul cel: maii importănt în articulare

este închiderea mai mare sau mai mică a aparatului fona-
tor. „Unicul sunet în care! nu există vreo înigustare: Sau în
care nu se produce nici o îrichidere; nici cel puţin parțială;
AL

a tubului de fonație, este sunetul &: Este adevărat, totuşi;

că nici la celelalte sunete vocalice nu există o strimtare de
TR

aşa natură încât să producă sunete de la sine, dat fiind că

mişcările realizate de buze şi limbă servesc numai'pentru
a da o “modulare distinctă sunetului produs de coardele
EN

vocale. La consoane, în schimb, sunetul se. produce chiar

în locul în-care se realizează închiderea parțială sasaua totală
aa apăratuliui fonator. e
I/C

| 2, 3, 3, 1. Dacă ocluziunăa este totală, sunetele! câre 'se

IAS

| produc sînt oclusivele, cate se nuimesc şi &xplozive, deoarece

se realizează printr: o „explozie“ a aerului din curentul
respirator; pot fi, după «cumn vibrează sau
se nu coardele vo-
- i
CU

[16
 . .

câle,-soiiore său surde, iar'conform locului de articulare.-

. . r . .
.. A „E . NE

AR
Jabiale, dentale, alveolare, 'palatale, velare, uvulare; larin-
gaDele .u: oclusivă bilabială sonoră: B, în italiană
exempl
sau în franceză (în “spaniolă numai ca inițială absolută a

IBR
frâzei ri după'6 nazală: zamba); ocluzivă bilabială surdă:
pi chuizivă dentală sonoră:d, în italiană 'sau:în franceză
(în spaniolă giirăăi că inițială absolută sai după'o nazală:

YL
anda): ocluzivă' detitală surdă: 1; ocluzive alveolare:£ şi
d în engleză; ocluzivă palatală surdă: &(chCa spaniol din
choza):; ocluzivă'palatală sonoră: £ (e italian din generale);

SIT
ocluzivă velară surdă: k (€ spaniol din casa sau'qu din
duemar);, ocluzivă velară sonoră: Ş, în italiană sau în fran-
ceză (în spâniolă numâi'Ca inițială 'absolură sau după o
ER
nazală: tango). În lingvistica comparată se numesc de obi-
şi slăbe ocluzivele surde. Sune-
cei medii ocluzivele sonore
tele ocluzive sînt toate, desigur, momentane: Sunetele -€
NIV

şi & potfi considerate Şi ca „africate“' (cf. 2:3.3.5:). ii

satu )

*2.3.3.2. Dacă se 'produce'uri anumit grad de îngustare

LU

a pereţilor tubului fonator astfel încît la trecerea curentului

fespirator să se realizeze o fricțiune.sau o frecare audibilă,
sunetele corespunzătoare sînt fricativele care, de asemenea,
RA

“Bot fi-s6nore sau surde şi, conform locului de articulare,

De
labiale, labiodentale, interdentale, palatale, velare etc.
exemplu: fricativa, bilabială sonoră: 8 (consoana care se
T

scrie în spaniolă bsău 0, în special în poziţie intervocalică);

EN

fricativă labiodentală sonoră:v, în franceză sau în italiană;

so-
fricativă labiodentală surdă: f; fricativă interdentală
de
noră:5 (d spaniol, în special în poziţie intervocalică,
I/C

exemplu al doilea d-din dado; sau b englez din this); frica-

i — în
tiva interdentală surdă: 0 (z sau c - înaintea lui e,
în
spaniola din Castilia,ca în zagudn,; cielo; sau tb englez
IAS

three); fricativa palatală sonoră Z (y din o sau în pro-

vă
nunţia din Rio de la Plata; sau j francez din jeu); fricati
CU

117
 palatală; surdă: s (sc italian din-scena,'ch francez; din chou,

R
sh englez din'sbe, sch german din screiben); fricativă velară

RA
sonoră: (% din greaca modernă: sau g spaniol îîn poziţie
„intervocâlică și; mai clar, încă, în. pronunția € curentă din
. Rio-de la'Plata în:mâs grande); fricativă velară surdă x (

L IB
spaniol'în :jego sau g'din general). etc. Sunete fricative
3 speciale sînt spirantele sau sibilantele care, sub aspect acu:
_Stic, dai impresia unui şuierat: s spaniol din saber (sibilantă
surdă), z francez:din. zero, s. francez intervocalic, s italian

ITY
„din rosa (sibilanre sonore). În interiorul aceleiași categorii
pat fi considerate fricativele palatale. Ii Z la care ne- am
referit deja. Și. viceversa, sibilantele s şi z (ranceze) pot. i
| considerate pur şii simplu caca fricative dentale...
n. p.AR
„pri
RS ..
a,
. . La a
IVE
e, care sece, prin intermediul unei, ochiziuni iinter:
dăitente, Cele. mal comune. vibrante” sînt alveolarele din
spaniolă (r şiir) i i velara sau uvulara francezei (7 grassây&o).
UN

Asemănătoare sînt, de asemenea, sunetele numite lichide

sauiu /aterale, Ja care, după cum am văzut, există ocluziune |
amar aur aaa ma - dr ore ra a i an n d para arty

nuzăăi într-o |parte a bolţii palatale, “Tăstidu-sE

I ssă iasă cu-
AL

| rentul- respirâtoi ppriri cealaltă parte.

te. Lichidele "cele mai
obişuite sînt
s | alveolar. Ynurait uneori ŞI „linguodenială“
(spaniol din ldpiz), palatala P (1 în pronunțarea spaniolă
TR

exemplară” din Castilia, «sauu gli din iit, „scoglio, pstîncă,

EN

posterioare). În mod normal, vibrantele Şi |lateralele sânt

sonore; dar există şii limbi cu vibrante, ŞIi laterale surde: “Așa,
de exemplu, laterala surdă există în galeză (a scriere: :
I/C

şi în nahuatl (scrisă d. ED ie ri e D poeme, ..

Lp . a ed a ga

| 2, 3.3.4. Toate sunetele fricative, precum şi.vibianrele

IAS

şi lateralele, sînt continue. Un tip particular de sunete

continue îl constituie, în, schimb, consoanele: nazale, îîn
rm

articularea. cărora se produce ocluziunea «cavităţii |bucăle,

CU

_.“ 7

118
 însă curentul respirator ttece prin fosele nazale. Consoa-
A yu e. . | .

AR
“-uel nazale cele mai comune sînt bilabiala m, alveolaran
(spaniol din mano) şi palatala 7 (sp. 4). Dar sunetele

IBR
nazale au, în general, proprietatea de a se adapta în vorbire
articulării consoanei următoare, astfel că avem și o nazală
labiodentală (de exemplu, primul n din sinfonia sau n din
anfiteatro), o nazală dentală (1 din cuando sau din antes),

YL
o nazală'velară(n din .tango, ancla). Acest.ultim sunet
există în unele limbi, ca englez a cu valoare de
și germana,
fonem (cf. 'engl::long'sa u germ. singen, unde grupul ng

SIT
reprezintă nazala velară). Sunetele. nazale sînt în general
sonore... 2 e iii Pui
ri. ER
:
-..1 ps.

1 .2.3.3,5, Un ultiră: tip de sunete care trebuie luat în

considerare din purictulde vedere al articulării îl constituie
a căror ârticulare începe cu o oclu-
NIV

africatele, consoane
ziuneşi se termină cu o fricțiune; din punct de vedere
articulator, este vorba deci de sunete duble şi care, prin
urmare, se țranscriu de obicei ca atare. Astfel, avem afri-
LU

cata sonoră dentală dz (z italian din zanzara), africata surdă

dentală ts (z italian din nazi cel german din zebn),
sau one
africata palatală sonoră dă (dj din fr. Djibouti), africata
RA

palatală'surdă zi (£cb în fr. tchăque sau tsch în germ. Deutsch-

land). Mulţi cercetători includ printre africate şi ocluzivele
mediopalatale €şi £. -. i SN aa
T
EN

2.3.3.6. În sfârşit, un loc special în clasificarea sunetelor

1 ocupă aspirata b (de exemplu, în germ. Hund, „ciine“
sau Hand „mînă“), care este un sunet fricativ produs la
I/C

trecerea curentului de aer prin laringe şi poate să fie consi-

'derat, prin urmară, o fricativă sau spirantă laringală.
IAS

„3.0. O'problemă care se pune frecvent.în lingvistică,

şi încă și mai mult în discuţiile dintre profani, este ceda
CU

119
 R
"valorii semnificative nemijlocite a sunetelor, adică dacă
sunetele: au sau nu vreo relație directă, prin materialitatea”

RA
lor însăşi, cu semnificația semnelor care le compun şi cu .
„lucrurile“ pe: care acestea le desemniează.

L IB
3, 1, 1. înaanumite cazuri-se pare,, într-adevăr, căă sunetele
ar.avea o anumită valoare iconică (imitativă). sau deictică,
adică demonstrativă (deâxis îînseamnă în. gr. „actul:de-a

ITY
arăta“). Aşa, de exemplu, îîntr-un cuvint.ca viento, se pare
„că sunetul reprezențat prin o (3) [într-un grup fonic unde
să fie fricativ] ar fi avut o relaţie imitativă cu zgomotul

RS
produs de vînt. Mai mult: observăm că alte limbi au su-
nete asemănătoare în cuvinte cu semnificaţie analogă; cf.
germ; Wind, rus. veter. Se poate admite, iîn consecință, că
IVE
acest cuvînt era la origine de natură imitativă sau onoma-
topeică.. Dar, pe de altă parte, trebuie să menționăm că
forma spaniolă provine cu toată regularitatea din cuvântul
UN

lat. zentus,al cărui prim sunet nu era nici B nici v, ci unu

consonantic şi că chiar şi în cuvîntul spaniol acest sunet
nu este întotdeauna 8, deoarece îîn poziţie, iniţială absolută
şi după nazală se pronunţă [b], supunîndu-se normelor de
AL

realizare, ale sistemului fonologic spaniol (cf. un viento

pronunțat umbiento)., Deducem din.aceasta că. la. origine
TR

semnul poate să fi avut vreo relaţie cu un zgomot real din

“natură, dar că, după această fază iniţială, o astfel de legă-
tură s-a pierdut, semnul intrând în tradiţia lingvistică nor-
EN

mală şi primind valoare pur simbolică...

3, 1.2. “To astfel, se pare ! uneori că. există «e) anumită

I/C

relaţie directă între sunete anterioare, precum ieşi lucruri

mici sau slabe (cf. cuvinte ca chico, pequefio) şi, pe de altă
IAS

parte, între vocale medii și posterioare, ca 4, o, 4 şi ceea

ce este mare sau puternic (c.grzeso, grande, fuerte). M.
Grammont observă că ar fi foarte straniu, de exemplu, ssă
se spună că o pungă de făină, căzînd, a făcut pif: vom spune
CU

120
mai degrabă că a făcut puf sau paf. Această consideraţie

AR
poate să pară adevărată cit timp ne menţinem în domeniul
exclamaţiei sau al onomatopeei, dar îşi pierde baza dacă
ne-situăm în cîmpul.semnelor simbolice:propriu-zise.

IBR
După cum se ştie, ;,mic“ se spunea în lat. parvus (termen
cu vocalismul z, în contrast evident cu ipotezaa care ne-
am referit); în germ:,: „mare“,: „gros“ se'spune dick, iar .

YL
malyj
estec“
„mic“, Flein (pronunțat klain); în-rusă „mi
şi, din contra, „mare“se spune velikii. ...: =

SIT
3.1.3. Georg von der Gabelentz observă în tratatul său
de lingvistică generală (Die Spracbwissenschaft, [Leipzig],
1891) că în anumite limbi africane există o alternanță voca-
ER
Jică la anumite verbe = În raport evident cu onomatopeele
- în funcţie de subiectul la carese referă; în sudaneză,de *
exemplu, „a se tîrt“; în general, se spune djarar; însă se .
NIV

spune djirir dacă se referăla animale micişi djurur, dacă

este vorba de animale. mari. De asemenea, Ferdinand de
Saussure remarcă faptul că în limbile indoeuropene adjec-
LU

tivele care desemnează infirmităţi sau debilități organice

se caracterizează prin prezenţa vocaleiz scurt în rădăcina
lor, Relaţii asemănătoare între sunete şi concepte se pot
RA

observa în multe alte cuvinte de origine onomatopeică sau

imitativă, ca, de exemplu, în derivatele din limbajul infan-
il, care în majoritatea limbilor indoeuropene, precum şi
T

în unele-limbi neindoeuropene, se caracterizează prin re-

EN

petarea aceleiaşi.silabe sau prin prezența unor consoane

peminate (cf. it. mamma, babbo). Studii profunde în aceas-
tă privinţă a făcut lingvistul italian Vittorio Bertoldi, care
I/C

-
-a ajuns, în multe cazuri,să descopere sau să confirme ori-
-ginea onomatopeică a unor vocabule curente ca, de exem-
plu, lat. pipio, pipionis, „porumbel“, lat. papilio, „fluture“,
IAS

cazuri,
gr, bârbaros şi at: barbarus etc. Dar în toate aceste
sau cel puţin în majoritatea lor, sentimentul valorii imi-
care, o
tativese menţine numai într-o fază iniţială, după
CU

121
 R
dată cu intrarea cuvîntului în „evoluţia“ normală a limbii,
'orice valoare deictică se pierde şi este substituită printr-o

RA
valoare: simbolică „arbitrară“, justificată nuniai prin tra-
diţie. Astfel, în sp. pichân, iIt. piccione; tr: pigeon, nu se mai
recunoaște „pio-pio“ imitativ din lat: pipio, de la care.pro-

L IB
vin aceste cuvinte; şi.nu s:ar putea recunoaşte nici în sp.
“bravo, care a'suferit o lungă și complexă. evoluţie, *ba-ba-
“ul imitativ al vorbirii fară sens (ceva ca bla-bla), care se află

ITY
la originea lat.. barbarus. Tot aşa şi cuvîntul latin crimen
pare să derive de la o onomatopee *rik şi să fie în relaţie,
prin urmare; cu ideea de: „strigăt, larmă“; dar această orl-

RS
| gine este de nerecunoscut chiarîn lătină şi cu atît mai mult
An spaniolă, unde termenul este un latinism, luatcicu forinăşi
*semnificatul pe care le avea deja în limba Romei: În acelaşi
IVE
fel, se pare că gr: Fdrax şi lat. corvus sînt în relaţie cu O ono-
'matopee *ger-gor, prin care se urmărea imitarea. vocii cor-
bului, dar cuvintul spaniol cuervo nu mai âre nimic "de-a face
UN

cu acea: onomatopee: unicul lucru care se poate:spune este

că'el provine de ]a'lat. coross, printr:o dezvoltare; fonetică
perfect regulată în gramatica isistorică: spaniolă. - pisi,
AL

"31,4 şi nici măcar:ar despre: interjecţii ŞI: onoimatopee: nu

'se poate afirma în fiecare caz că au valoare iconică realăsau
TR

“nemijlocită:o astfel de valoare li se atribuie mai curind-prin

'semnificatul simbolic şi „arbitrar“ pe care îl au într-o limbă.
-Am văzut deja că onomatopeele'= cele! care imită voci de
EN

animale, bunăoară= nu sînt identice

în diferite limbi;:cum
ar trebui să fie dacă ar reproduce cu exactitate zgomotele din
natură. În castiliană spunem că vaca face? mu, însă în-alte limbi
I/C

-onomatopeea corespunzătoare este bu oaia face, în furicţie

de limbă, bee sau mec; ctinele'- ham-bâm pentru urechile
IAS

„române, dar. grau-guaii pentru spanioli şi bau-bau pentru

italieni; „cântatul“ cocoșului este cuczrigu în română, quiqui-
-riquiîn spaniolă, însă în-alte limbi este cocorico sau irina,
“iar pentru englezi este cock-a-doodle-doo.O. interjecţie ca ai
CU

122
 exprima, durerea în latină (şi.acelaşi luctu îl exprimă, prin

AR
“tradiţie, în limbile romanice) dar reprezintă manifestarea
bucuriei în lituaniană. SE

IBR
IE-3, 2. 1, Pînă şiinterjecţiile ȘI Onomatopeele; Cu toate că
au o anumită valoare iimitativă, sînt, prin urmare, în limbi,
elemente convenționăle ŞI „arbitrare“, care au o anumită

YL
Valoare în virtutea iinei tradiţii. Aceasta ne explică de ce
ele, ca şi celelalte cuvinte, pot trece de la o limbă la alta
(așa, de exemplu; latina'are diferite interjecţii de origine

SIT
greacă). Și, oricum; dincolo de domeniul limitat al onoma-
topeelor şi al' cuvintelor evident i imitative, sunetele care
formează semnele limbajului nu âu nici o valoare iconică,
ER
şi dacă uneori avem impresia sati sentimentul că ar avea-
O, aceasta se întîmplă numai pentru că ne lăsăm influențați
de semnificatul seianelor în. care se prezintă. Nu există,
NIV

în consecinţă, nici un motiv „natural“, relaționat cu obiec-

tele desemnate, pentru a prefera: mesa lui tavola, table,
Tisch sau stol: semnificatul unui senin nu depinde îîn mod
LU

„natural“ de sunetele ccare îl formează, ci& i exclusiv de trad:

ţia culturală ecare este în vigoare în comunitatea respectivă. |
RA

3 .2.2. Ceea ce uneori dă suneelor' o auzită valoare

imitativă nu este de: natură acustică sau articulatorie, ci
mai curînd inflexiunea vocii: „tonul“ (în sensul curent al
T

termenului). Prin aceasta, limbajul uman se distinge net

de orice pseudolimbaj animal, care este nurnai iriflexiune
EN

lipsită de semnificaţie, prezentind o aderenţă iintimă. şi

necesară la obiectul expresiei şi care, în consecință, are
I/C

întotdeauna aceeași inflexiude în aceleaşi situații. În lim-

| bajul uman, într-adevăr, valoarea de desemnare directă pe
care o au sunetele se poate consideia nulă, deoarece sem-
IAS

nele îşi au semnificatul lor numai îri interiorul unei „con-

venţii“, prin' opoziție cu alte semne în interiorul unui
sistem și în raport.cu alte semne în cadrul unui context.
CU

123
 “Acest: din'urmă fapt se observă cu'toată: evidenţa'iînca-

R
zurile de omofonie (de exemplu, dieta, „adunare“, şiidieta,

RA
„regim alimentar“), fenomen care în anumite limbi, Ca .
franceza, ajunge ]a forme aproape patologice: cf. sang, sans,
s'en; vin; vint, vingt; soi; soie, soit; crois; croix; toi, toit; pois,

L IB
poids, poix etc: Charles-Bally (Linguistiqite generale et lin-
guistique frangaise, [Berna] 1932). aduce în această privință
numeroase exemple: de fraze'î întregi care se: pretează: la
echivocuri şi care, în afara unui anumit context, ar fi incom-

ITY
prehensibile: cet artiste'şi ceite artiste; îl y a-une femime qui
Daime şi îl:y a une femme qu'il aime; cela peut &tre, bile şi cela
'peut t'âtre utile; tu L'ascueilli, tu la cuellis, tu Paccuellis; on est

RS
esclaveşi on nat estlave; beaucoup Oser şi beaucoup poser; trop
heureux şi trop peureux; L'admiration şi la demiration; calo-
IVE
vifăre şi qu'alors'> faire; panvre mais bonntte şşi pauvre mai-
sonnette; “allez vous Pavez şi allez vous laverşi:multe altele,
care sînt chiar umoristice: j'habiteă la montagne et j'aime
ă la vallee şi j 'habite-ă: la 'montagne et'j'aime ă'L'avaler;
UN

“P'amour a vaincu Lot (vingt culottes); sur le sein'de l'€'fpouise

on &crase l'Epoux (les poux); corps nu (cornu); pâs encore ne
(encornd); berbeite (air b&te); coquin parfait (coq impârfait);
AL

c'est la Confederation (c'est lă qu'on fait des rations) ; îl est

aillenrs (il est tailleur);: Pours est maitre au pole, Paris est
TR

meropole, Virginie dimait trop Paul. Get Tarata

: Din toate'acestea deducem că “aloateaa seninificativă a
grupurilor fonice 'se identifică prin :context, adică: prin
EN

relație cu alte semne ale aceluiaşi „discurs“ şi adesea numai

prin situația îîn care se.
se produc sau graţie unorr fapte eextra-
lingvistice. ar a eee it cm
I/C

ii - : ici îmi PER Pi ep

4 j: Ne- -am: referit pînă. acum la sunetele. limbajului

considerate. ca. unități: izolate.: Dariam: afirmat că ele nu
IAS

apar în acest mod,; ci:se:prezintă în propoziţii; cuvinte,

silabe, altfel spus; în secvenţe de vorbire; Ei bine; sunetele
despre care-ană vorbit: semnalind diferitele. lor clase sînt,
CU

124
 în-cea mai mare parte a cazurilor, numai sunete tipice, care

AR
pot constitui. foneme în interiorul unor anumite sisteme:
fonologice, “dar care nu se realizează niciodată în modiiden-
tic în vorbire, unde sunetele tipice ale unei linibi prezintă;

IBR
multiple realizări acustice, schimbfdurşi aspectul conform.
poziţiei în'silabe, în cuvinte şi în propoziţii: Silabă este, după:
cum s-a spus, cel mai mic grup fonic care poate "fi pronunţat

YL
ca atare (sau cel înai mic grup fonic care se "produce cu 6.
“Singură emisiune'vocală). Cizvinteletat, „din punct de vedere.
smn

fonetic, grupurile fonice. enumerate „prin accente (Sau prin.

SIT
tonuri, în limbile în care accentul este melodic). Iar
ar propo:,
—ziţiile;din acelaşi punct de
d vedere, sint ansambluri deggrupuri.
fonice, caracterizate, printr-o curbă melodică completă. . 7
n... .
ER
pi? ” . - “..

„a 2 1. îacre silabă irebuie să distingein silabele deschise.

ȘI cele închise. Se; numesc deschise silabele care se termină
NIV

în vocală (sonantă); închise, “cele ccare se terrhină în con-.

soână. În! general, vocâlele sînt mai lungi îîn silabele des-
"chise și mai scurte în cele închise; în unele limbi este sufi-.
LU

cient ca o vocală să se afle în silabă deschisă pentru ca să

fie lungă „prin natură“ (de exemplu în engleză: şi în ger-
maiă). Consoanele îşi modifică adesea aspectul şi atunci
RA

cînd se află la sfârșit de silabă: să se compare, de exemplu,

m din bomenaje cu cel din hombre (primul 7 este obișnuita
consoană nazală bilabială, iar al doilea se reduce adesea la:
T

e) simplă năzalizareâ lui 0). În „spaniola rioplatensă, con-

EN

soana / la sfirșit de silabă închisă slăbește repede: în casa

consoana este ocluziva velară surdă; în'activo, doctor, res-
pecto, se reduce adesea la o schiță consonantică de nere-
I/C

cunoscut, care abia: reprezintă o inflexiune specială a lui £

următor. Acelaşi lucruse poate spune despre s rioplatens:
spiranta dentală surdă pe care o întilniri în poziţia inițială
IAS

a unui cuvânt sau a unei silabe (saber, casa) se reduce la o

simplă aspirație în poziţie finală (cf. pronunțarea curentă
„alui pasto, mosca, mismo, pătos etc). : e i. i:
CU

125
 4.2.2, Ceea ce se întîmplă în silabe, în interiorul cuvin-:

R
telor, .poate avea loc şi între cuvinte,în interiorul pro-: -

RA
poziției: s dines în es Carlos sau las în las partes este iden-;
tic cu cel din mosca, pasto, în timp ce las în las dudas se:
sonorizează adesea ca efect al sonorei următoâie; n din son

L IB
se reduce la o nazalizare a lui o în cuvîntul izolat, este:0:
nazală alveolară în son. ocho, o nazală dentală în son tres,.
o nazală'velară în son grandes şi o nazală bilabială în son.
bârbaros; g precedatîn frază de un s pierde idesea orice:

ITY
ocluziune, devenind în mod clar fricativă (să se.compare,
„de exemplu, g din Gordocu cel din mâs gordo) şi acelaşi
lucru se întîmplă cînd această consoană se află între vocale..
RS
Studiul adaptării reciproce. a sunetelor. în 'cuvinte şi, în.
special, în propoziţie, se numeşte fonetică sintactică. Însăși
IVE
această adaptare constituie forima iniţială a multor. schim-
bări fonetice (aşa, de' exemplu, în: evoluția lat. zestatem,:
testa: > fr. 6t6.tete, litera s, înainte de a dispărea !total, a:
trebuit să treacă fără îndoială printr-o fază. analogă celei:
UN

pe care-o avem astăzi în Rio de la Plara în.n pasto, esto).

4, 2: 3, Fenărmenele de fonezică sintactică,adică dei inter-

AL

idaptare a:sunetelor din frază, au O mâre importanţă în:

sistemul fonetic al anumitor: limbi, ca portugheza, unde.
fonemele finale ale cuvîntului își adaptează foarte adesea;
TR

realizarea Ja fonemele inițiale ale cuvintelor care urmează:

(aşa, de exemplu; sfinal.se pronunţă în portugheză z dâcă.
EN

urmează o vocală; i dacă urmează O consoană surdă; Z dacă -

urmează o consoană A sonoră). ae
I/C

4.3, Al fenomasa specific de influență reciprocăîntre,

sunete este cel'al zrmoniei: vocalice, care caracterizează.
limbile ţurcice şi diferite limbi ugro-finice (cum ar fi ma=
IAS

ghiara). În astfel de idiomuri, nu pot exista în același grup;

fonic decît vocale de-acelaşi tip (sau anterioare, sau poste-.
rioare): un cuvînt ca pegueiio ar fi imposibil în aceste limbt.
CU

126
 (dacă ar exista; ar trebui să fie pekerie sau pekeri6). Sufixele,

AR
care sînt morfeme fundamentale tot în aceste limbi, au
două sau mâi multe forme, conform vocalismului cuvin-
telor la'care se aplică.” Așa, de exemplu, în turcă sufixul

IBR
de plural este -ler pentru cuvintele cu vocâlismul e, î;6, îi
(cf. ev.: „Casă “ euler, „case“) şi :lar pentru 'cele ccu ! vocalismul
4,î0, (cf: yol „stradă“; yollar „străzi“); în aceeași limbă,

YL
sufixul perfectului este -di pentru bazele .verbale'cu..vo-
calismul'e,';; -di pentru bazele cu vocalismul z,î; -dă pen-:
tru cele cu vocalismul 6, îi Şi du pentru cele cu vocalismul

SIT
0, u. (de exemplu, geldi „el veni“; aldi „el luă » gâraii „d
văzu“ » buldu vel întâlni”). gi i.
ILIA
pe
ER
3, o. “Sarcina fundamentală a foneticii, îîn calitate de
ştiinţă a sunetelor „în vorbire“, este să descrie cit mai ex-
act'posibil sunetele corespunzătoare unei limbi (diferitele
NIV

realizări acustice ale fonemelor sale), în multiplele. lor:

combinaţii. Este o sarcină care nu prezintă dificultăți inso-"
lubile dacă examinăm limbi „vii“; care se pot supune cer-
LU

cetării directe 'şi instrumentale. Cercetarea: se dovedeşte,

în schimb, mult mai dificilă cînd este vorba de limbi care -
au încetat să se mai i vorbească sau de acte lingvistice pe care:
Je cunoaştem doar sub forma îînregistrată prin scriere, cum.
RA

șe întîmplă în majoritatea cazurilor în lingvistica istorică.

Într-adevăr, scrierea este' alt sisteni de semne, “paralel cu
T

sistemul fonetic (şi, mai “frecvent, cu sistemul fonologic),

dar care se deosebeşte adesea de acesta; adică paralelismul
EN

nu este niciodată perfect. Ceea ce se întîmplă, în general,

este'că sistemele de scriere corespund sistemelor fonologice!
I/C

în epoca în care se stabilesc, dar nu se modifică în conti-

î spa-
riuare paralel ccu „evoluţia“ sunetelor. De exemplu, în
niolă continuă să se facă distincţie în scriere între b ȘI 7,
IAS

care nu'se mai diferenţiază în pronunție. De aceea avem

atitea ortografii tradiționale sau „etimologice“, fap ce se
observă în special în cazul'limbilor ale căror sisteme:
CU

127:
 fonetice'au suferit modificări profunde, chiar în epoci,

R
relativ recente, ca franceză sau engleza. În secolul al-XI-lea.

RA
se spunea în franceză rei şi lei şi se scria „cum se pronuriţă“;;
iar în secolul al XIII-lea se pronunţa şi se-scria 7oi, oi. Dar
după acea epocă scrierea nu ă mai urmat evoluţia fonetică:

L IB
În secolul'al: XVI-lea se. spunea 70 şi lo&,'dar continua să,
se scrie roi, loi; şi:miult:mai-tiiziu's-a propagat: de la Paris
pronunția ru, ua, Care este cea actuălă, dar. grafia con-,
tinuă să fie cea a. secolului al XUL lea, adică Toi şi. loi.:. 3

ITY
5; 1 0. Există totuși. posibilitatea de a:„ieconstitui;, pe.
baza unor indicii, pronunția măi mult sau'mai puţin:
RS
exactă a unei limbi, mai ales dacă este vorba de o limbă
arnplu docurmientată. să vedem; ca exemplu, cazul latinei.
IVE
„5; 1. 1. Averi, în primul rînd, indicaţii exprese„lagirama-,
ticieni Sau']a scriitori precum şi jocuri de: cuvinte revela-;
toare pentru pronunție. De-exemplu, ştim de'la grama-,
UN

ticieni că:în secolul:al III-lea d: C. diftongul clasic. de nui

se mai pronunţa-ae, ci pur. şi-simplu:e. Iar:în:ceeâ.ce pri-.
veşte diftângul au, citim în: Suetonius că'un pedânt l-a:
AL

criticat pe împăratul; Vespasian «pentru că acesta spunea;

plostrum în loc de plaustrum Şi că împăratul, om ingenios,
întilnindu-l:pe pedaat îi ziua următoare, îl'salută: cu o.
TR

formulă ;„hipercorectă“, spuntâdu-i Salve Fiaure)

A iîn loc de:
Salve Flore! (pecantul se,numea Florm)-, a
EN

p.... a - . —_

5, 1. 2 Avon făA al doilea nd, reflectările latinei în 4 alte.

limbi,in:special transcrierile. greceşti ale unor cuvinte latine.
I/C

şii împrumuturile greceşti şi germanice de origine latină: Con-!

statăm, bunăoară, că un-hume latin ca Marcellus se transcria:
în greacă, pînă la o anumită-epocă, Mărkel]us, iar mai tirziu:
IAS

Martsellus, de unde se deduce că; pronunţiă. latină a numelui,

se schimbase, În mod analog, un'împrumut'german de ofi-;
gine latină, cum este Kaiser (< Caesar) rie revelează că în,
CU

128.
e7
 epoca în care germanii au luat cuvîntul de la romani, aceş-

AR
'tia din'urmă îl pronunțau Kaesar, adică nu palatalizaseră
“încăă velara inișială i nici nu simplificaseră difrongul ae.
a
+

IBR
Fi tape Set
. i y .. aia . :

„sa 3, “La fel ne servescşi transcrierile în sens contrat,

:cum ar fi transcrierile latine'ale unor cuvinte: greceşti: un
cuvînt că: “pharmăcia (gr. “pbarmăkia) ne arată că în latină

YL
ic avea şii înaintea lui ei pronunția ki m ii
„ini E, DR îsi E ! eri, dl

5, 4: 4. “AlIe mijloc pentru a:recoristitui fonetismul unei

SIT
lirabi ni-l oferă eventualele forme :onomatopeice: Dintr-
un verb ca baubari, pentru a desemna lătratul unui cîine,
verb pe “care îl'întilnim la Lucrețiu, deducem că 44 se pro-
ER
nunţa în acea epocă diftongat;; şi nu ca o, sunetcare repre-
-zintă rezultatul. acestui. diftong în“majoritatea limbilor
romanice:âctualei Tor astfel; unul:din argumentele“ lui
NIV

Erasmus, cînd a reconstituit pronunția limbii greceşti vechi,

'a fost onomatopeea be, imitind vocea oilor, onomatopee care
ar fi foarte stranie dacă s-ar pronunţa [vi], aşa cum acelaşi
LU

nex gratie: se pronunţă în greaca modernă. Si .

air ze fii reper ei :

4
541.5, Tadicaţii şi mai: prețioăse- ne “Oferă: oscilațiile în
RA

trafi pe care o întilnim în documente paleografice sau epi-

grafice; adică eventualele „erori“ în raport cu grafia normală
ne revelează că'aceasta'nu' corespundea pronunțării. Astfel,
T

întîlnim în: “inscripţii latine niil, în loc de nibil sau:cosul în

EN

loc de consul, ceea ce ne arată'că b încetase să se pronunţe

în epoca în care s-au gravat acele inscripții și'căn final din
silaba închisă se redusese la o inazalizare insignitiantă a
I/C

vocalei care îl preceda. În același fel,:oscilația între î şi 4

în cuvinte ca optimus — optumus, satira— satura (numai îîn
epoca'de după. Cezar se-scrie în mod constant Optimus ŞI
IAS

satira) reprezintă un indiciu'că nu'era vorba, în aceste

- cazuri;.nici'de' nici de w, ci de un sunet intermediar, care
în scriere se putea interpreta în cele'dovă feluri. - *:
CU

129
 „5.1.6, Altă sursăo constituie dezvoltarea .ulterioară.a

R
sunetelor în limbile care continuă să se vorbească: în'cazul

RA
Jatinei, în limbile romariice actuale. Faptul că în sardă
(dialectul logudorez) lui c latinîi corespunde k şi înaintea
„Lui e,-i, ne arată că aceasta era pronunţarea latinei, deoarece

L IB
“n-am. putea presupune că.velară s-a ivit. din palatalele. sau
sibilântele pe care le întâlnim în restul limbilor romanice. La
fel, putem deduce că v latin se proriunţa ca 4 consonantic din
faptul că în cuvinte ca vadum a dat acelaşi rezultat ga (it.

ITY
guado, îr. aud) pe cate îl întîlnim în cuvintele germanice care
aveau același «sunet(ee, wena:>.
a it gena fr. germ...

RS
5, 17. în sfîși şi. metrica nee poate: oferi indicii impor-
tante. Astfel, din metrica latină deducem că sunetul h nu se
IVE
“măi pronunța în epoca clasică; dat: fiindcă în vers nu împie-
:dică hiatul şi cere eliziunea vocalei anterioare. Deasemenea,
se elidează în “vers vocalele urmate de un. în;silabă:finală
«(consulem audio se transformă în vers în consulaudio), de unde
UN

'se deduce că m final nu mai avea consistenţă consonântică.

RE aa i at PE e ati Ei
5.2.0; Aceleaşi procedee pe care tocmai le-am semnalat
AL

în privința latinei s-au. folosit: pentru ălte limbi din care

cunoaştein. doar texte scrise, precum și. pentru a stabili
TR

fonetismul cel mai i vechi al limbilor actuale.. „Aceasta, deoa-

rece în lingvistică este foarte important să se distingă siste-
mul fonetic de sistemul grafic, ceea ce nu fac mulți profani,
EN

care vorbesc adesea de: „litere“, cînd artrebui să vorbească

de „sunete“ şi.viceversa, -:;.....,. lav ape m ae

5.2.1; Astăzi distincţia îintre sunete şi: lirere. este, în

I/C

lingvistică, o distincție elementară. Cu'toate acestea, ea'a

fost făcută relativ-titîrziu: o întîlnim stabilită în mod expres
doar în prima ediţie a primului volum al gramaticii.com-
IAS

parate indoeuropene. a lui:Bopp .([ Vergleichende Gram:

matik..., Berlin] 1833), care, descriind limbile indoeuro-
p ene, diferenţi iază
pentru pentru prima.
prima dată net sistemul fonetic
CU

130
“de sistemul grafic: (Laut - und Scbriftsystem). Progresul

AR
evident pe care această distincţie îl reprezintă se datorează -
'şi:studierii:sanscritei, dat fiind. că gramaticienii vechi ai

IBR
Indiei, mult mai mult decî t şi latini, au ştiut să
cei. greci
transcrie Cu exactitate sunetele limbii lor: alfabetul sanscrit
este aproape perfect foneticUn. alfabet i
este „fonetic“ae a-oa
enma ne pe Ie Drm
DAT
_tunci cînd reprezintăîn mod constant același sunet:prin
e A SER

YL
au în mod constant ace”
pe i

-acelaşi semn şi cînd semnsale ele

a.
eaşi valoare fonetică;
-
în
A
schimb, nu sînt fonetice alfabetele
în'care.același semn poate reprezenta mai multe sunete sau

SIT
în care acelaşi sunet se poate reda prin mai multe semne. ,

z*. 5.2.2. Norma fundamentală a oricărei transcrieri fone-

ER
tice este, în'consecință: o singură: valoare fonică pentru
fiecare semn grafic și un singur semn (sau grup de semne).
pentru fiecare valoare fonică.'Existăîn prezent un alfabet
NIV

ales de către specialiştii

maisit
fonetic internațional, folo
Ai fonetică (adică de cei carese ocupă de fonetică în calitate
„dE ştiiriță autonomă). precum şi de mulți lingviști. Totuşi,
LU

în lingvistică'se folosesc:mai frecvent transcrieii fonetice

stabilite trădițional pentru fiecare lizabă, sau stabilite.con-
venţional, în fiecare caz; de către diferiți autori: important
RA

este. să se respecte norma de care am vorbit adineaori, iar

„onvenţia, Chiar arbitrară, să fie explicită şi să se aplice riguros.
T

5.2.3. Să senanalăra unele dintre elementele cele mai ca-

EN

Tacteristice ale transcrierilor. tradiţionale folosite în lingvis-

zică: O linie orizontală pe trăsătura verticală a unei litere (£,
d, p), indică faptul că este vorba de un' sunet fricativ şi nu de
I/C

-
oclusivele care se reprezintă prin aceleaşi litere; semnul
deasupra unui semn vocalic: (de exemplu: 4), indică o vocală
lungă; sermiiul; tot pe un semn vocalic (3) constituie indiciul
IAS

vocalei. scurte; semnul pus dedesubtul literei (de exemplu,

e) semnifică vocală deschisă, iar un punct dedesubt (e), vocală
închisă, semnul —, pus pe O vocală, semnifică nazalizarea;
CU

131
 R
'semnul “ indică consoană prepalatală (de. exemplu 2, şi;
consoană palatală (2). Un punct dedesubtul unui semn con- -

RA
'sonantic indică o emfatică (cum e cazul în transcrierea arabei) .
sau o cacuminală (de exemplu înîn transcrierea sanscritei). A
se vedea şi cele spuse la 2: . Îi a tat

L IB
„53, 1. în erafia obişnuită a limbilor se folosesc, în schimb,
sisteme diverse şi care, în mod frecvent, mai ales din per-

ITY
:spectiva actuală, se dovedesc puţin raţionale şi incoerente.
În limbile care se scriu cu alfabetul latin și care sînt majo-
„ritatea limbilor de cultură, se folosesc multe din semnele

RS
latine cu valoare constantă şi generală şi altele- cu valori
diferite în funcţie: de limbi. Dar în multe cazuri. literele
alfabetului latin sînt insuficiente, motiv pentru care, pen-
IVE
tru:a reprezența foneme unice, este necesar să se recurgă
la grupuri de litere sau la litere cu semne diacritice. Aşa,
„de exemplu, româna folosește procedeul literelor cu semne
UN

diacritice (Ă, î, ș ș), spaniola - litera cu semn diacritic4 şi

grupurile de litere.ch, [], rr.:Engleza utilizează de obicei,
în măsură foarte mare;. procedeul grupurilor de litere (CP,
-sh,.ee,:00 etc.); Ia fel şi germana. (ch, sch;itsch etc.), care
AL

utilizează şi'anumite semne diacritice (în special diereza:

ă, 6, îi); şi franceza (ai, au, eau, ch, tch etc.) care. foloseşte |
TR

şi accentele cu valoare diacritică (de exemplu, € și &.indică,

în general, e închis şi e deschis); italiana întrebuinţează
aproape în exclusivitate procedeul grupurilor de litere (ex,
EN

gli, sc etc.). Dintre limbile slave, poloneza foloseşte: cele

două procedee (€, 5, cz, sz; Z,:dz etc.), iar croata şi'ceha,
aproape în exclusivitate litere cu semne diacritice, Ra
I/C

5, 3, 2, Vocalele: lungi şi scurte se diferenţiază rarareori în

IAS

grafia obişnuită a limbilor. Astfel, latina nu le semnala; greaca

avea semne distincte pentru e scurt şi cel lung, precum și
pentruo scurt şio lung, însă nu făcea aceeași distincție pentru”
„vocalele a,., >; în letonă vocalele lungi, se semnalează prin
CU

pe

132
 același semn pe care îl folosesc lingviști: (&, 5 etc.); în

AR
maghiară, cehă, slovacă, vocalele lungi poartă accent grafic;
în finlandeză acestea se reprezintă prin litere duble (astfel,
aa are valoarea lui a lung) şi același lucru se întîmplă în olan-

IBR
deză (dar numai în silabe - ortografic — închise, în timp ce
în silabă deschisă vocala este înţeleasă întotdeauna ca lungă);
germana foloseşte pentru vocalele lungi uneori litere duble

YL
(Meer), iar alteori, un b cu valoare diacritică (sebr).

153. 3, În. general, « oricece imibă. scrisă care foloseşte o

SIT
non mai

scriere alfabetică posedă șsistemul” său propriu pentru ași,

o mea ace

“transcrie fonemele ŞI aproape. “niciodată ortografiile obiş-

, a ag mă

“nuite +nu sînt t perfect, „fonetice“ “(sau „fonologice? %. Sin,

ER
“pe scurt, mai mult sau mai puțin exacte, din acest punct
de: vedere, oricenifile| limbilor slave care folosesc alfabetul
NIV

citeva ortogrăfii,. care, s-au stabilizat îîntr-o epocă relativ

recentă; «aşa este cea albaneză (1912) şi turcă (1928). De
obicei, sistemele: ortografice reflectă cu o anumită fide-
LU

litate sistemele, fonetice îiîn limbile al căror fonetism s-a

bilit scriereaa respectivă ca, de exemplu, limba “maghiară,

RA

iar dintre limbile romanice, itâliana, în timp ce, după cum

am arătat, cele două sisteme se prezintă ca profund diver-
gente în lirabile al căror fonetism ă continuat să suporte
T

modificări notabile. după stabilirea ortografiei, lor.

EN

da
I/C
IAS
CU
 “- BIBLIOGRAFIE ESENȚIALĂ +

R
RA
L IB
ț . pe
N ere
: 0

«i .(4).Opere de introducere IEI Da

, .
me
[Ii

ITY
A Marouzean, ÎN „La linguistique ou science du langa-
i ge, ed. alla, Paris,1950..
A. Grăgoire, i La linguistique, ed. a VLaj “Paris 1 948. ,
L R. Palmer, a
tics, Londra, 1935. în RS
An Introduction to Modern Lihguis-

B. “Miglioiini,. a Linguistica, ed.

e all a, Florenţa, 1 950.
IVE
Wrvon Wartbura, | Einfiihrung în die. Problematik und
".” Methodik der Sprachywissenschafr,
E „Halle, 1943. (Trad: fr. Probl&mes et
UN

| m&rhodâs de la liaguistique, Paris,

1946; trad. sp, “Problemas
| y rh&todos
ae “de. la lingiiistica, Madrid, 1951).
AL

A.B. Tărracini,- î; eQut eslă lingiiisticâ? Tucimiii, 1942,

M. Cober, _ pi E Le lengage, Paris, 1950.
TR

8 Maniiale; tratate, opere. teoretice şi

i meodelgice o |
EN

-]. Mattoso Câmară Ir " Principios de lingiiistica geral,

..f. o.

Rio de Janeiro, 1942.

M. Bartoli, Introduzione alla neolinguistica, |
I/C

Geneva, 1925.
G. Bertoni, Introduzione alla filologia, Mo-
IAS

dena, :1941.
G. Bertoni şi M. Bartoli, Breviario di neolinguistica, Mo.
dena, 1928.
“i Bloomfield, Language, New York, 1 933.
CU

134
 A. Dauzat, * i i La vie du langage, ed. a III-a, Paris,

AR
„1910; (Bad. sp., Buenos Aires, 1946).
B. Delbriick, . Einfiihrung in das Studium der indo-
- - germanischen Sprachen, ed. a VI-a,

IBR
| Leipzig, 1919.
A: H. Gardiner, "The Theory of Speech and Language,
3 Oxford, 1932.

YL
W L.-Graff „ Taguage and Languages, ]New York,
Să Pa „.1932.-,
LH. Gray, -i ;. Foundations of Language, Nex York

SIT
DR LL a
„O. Jespersen, o “> Langăage. Its Nature, Development
DE and Origin, ed. a IX-a, Londra, 1950.
ER
HP. i i Prinzipien der Sprachgeschichre,
i: : reimpr. ed. a V-a, Halle, 1957,
E. Sapir, Language, New York, 1921. iii
NIV

"E de Saussure,” * " Cours de linguistique ctnrale, ed. a

IVia, Paris, 1949.
Hugo Schucharde, Ein Vademecum der. allgemeinen
LU

| .“Sprackiwissenschaft, publ de *:
i “Li Spitzer, ed. a Il-a, Halle, 1928.
J. Vendryes, | “ Le langage. Introduction i ia
RA

„.. .ăPhistoire, ed. a III-a, Paris, 1950.

« (ua. sp. ed, ala, Barcelona, 1943)
T
EN
I/C
IAS
CU
 „INDICE DEAUTORI

R
Mi,

RA
7
.t e.

a. pr ep,
! aia LD
4 A ai

L IB
oa *
> i. a
o
a) i evo _ E ro
|
ee mă
Pi doi TI TVA:
1 “.
pr 1 n „

NR Di i AN

AT meet e Dia ri îm
ră E CE Laz
G.. = 78, 101: [alia Si
“Ascoli,

ITY
Te
7
Gratărhont, M. — 120 . e
Azorin — 66
Gray L.H. — 135
DN e .
„Arce de Nifiez —66:- îi îi RY

Grâgoire, A. — 134

RS
Bally, Ch. -- 28, 49, 98, 124, „+. Grăber, G. - 98
|
Bartoli,M oa
Bello, A. = eg: : Prtzfeld, H. 98.
Bertoldi,V.V = 121: a i Humboldt, W. von- 27,38, 48 .
IVE
Bertoni, | G. = 134... > Husserl, B.- 48, 2
Bloomfield, L. - 135. . rc

Bopp, E - 131 „+ Jesperea o.- s0, 5, 56, 38, 135

Biihler, K. = :22; 45; 93, 97.
UN

rsichmer p- 59
Câmara jr. „| -Mattoso e.4 7
ea
mi
adoi e

Cohen, M..- 56, 134 2 -Lapesa, R. 100

Cousin,.]. = 100. - Luther, M-- 73
AL

Croce, B+ 28. „„icreţiu - 129 . CI

Datizar; Ai 68, 133, - “Maloazeau, Ţ. — 134

TR

Delacroix, H. 349. -. în *Meillet; A. — 52, 60, 70, 83, 84

Delbriick, B.-135 ..: “ Migliorini, B. — 134
EN

Edmont, E. - 101 Navarro Tomâs, T. = 110

Entwistle,W. — 100
Erasmus — 129 Ogden, C.K.-93 -
I/C

Frei, H. - 76:
* - Pagliaro, A. — 55
' Gabelentz, G. von der — 121 “ Palmer, L.:— 134 -
Gardiner, A.H. - 92, 135
IAS

Paul, H. —.49, 135

Gillieron, ]. - 101 Pisani, V.- 101 o
Ginneken, ]. van = 79 Puşcariu, S.-100
Goethe, ].Y. — 53 Richards, L.A. — 92,
Graff, W.L. - 135
CU

136
 Russel, B. - 48 | : ” 'Thomsen, V, = 59

AR
" 'Trubetzkoy,N.S. — zi, 80
Sapir, E. - 135 |
Saussure, E de - 17, 28, 29, 56, 65, Ulfilas (Valfila) -

IBR
74, 94, 99, 113, 121, 135
Schmidt, ]. - 83 PN Vendryes, |. — 50, 135. i
Schuchardt, H. — 135 . Vossler, K.
K - 17, 28, 29 53, 98
Sechehaye, A. - 28:. A

YL
Splirzer, L. — 98 Vantur, NLvon — 100, 134

rox
-z
Suetoniu - 128:: -.:..
Terracini, A.B. — 134.-:.. -:

SIT
5
E
G

E ,

je y
ER
NIV

ri : CȚ 7i .ă

,
LR

- , -
î..
LU

p.!

' . t
j Pa
[a 7 Da ) Da Ii
. ii .. .

A MT
ic a”
3 a. 4
Se
4
Pa ,
RA

: se da ]
i Pa
.- i ao i 13.
” Pa a . „ e
'
-.
ip pe a ;
,
.. p e -. “ ,
T

- .
ii ” D) „9
a ,
II i
r 7 ia
EN

e i,
i :
I/C

pa
r
IAS
CU
 „ IDICE. DE TERMENI

R
RA
Accent . - „i Calc titi aie

L IB
= enclitic= 107 - — latin = 62,— „ieriie- ca.
— expiratoriu— 105 — neolatin= 62... ae
— de intensitate — 105, 109. Categorie o erai ra
— proclitic — 107 — gramaticală - -49, s1.. |

ITY
— propriu — 107. — logică, - 49, 51 fi a i
— tonic — 105 Caz gramatical - 83
Act = lingvistic — 13, 16, 17, 19, 29,
Cercetare : -.
o lingvistică 26,27,101,127

RS
32, 34, 56, 66, 68, 74, 81, 86, Ctmp
„89,92, 94, 127 — denotativ - 93
— de vorbire — 50,51 - „— de intonaţie — 105,109 .
Activitate , .— simbolic — 93,120 -
IVE
— de vorbire — 28 - Clasificare a sunetelor — 110, 113
Adstrat — 82 - Coarde vocale — 104, 110, 111, 115
Alternanţă vocalică — 121 Comunicare — 21, 31, 33, 50,54:
Alfabet | — simbolică — 31, 48, 54
UN

— chirilic = 40 Comunitate — 19, 33, 57,58, 64,81

— „fonetic“ — 131 — culturală — 58, 90
— fonetic internaţional — 131 .— de vorbitori — 18, 19
— latin — 40, — sanscrit — 131 — idiomatică— 58, 68, 69
“A mestec“ de limbi — 79 — lingvistică— 23, 33, 66, 69,
AL

Antroponomastică | "70, 71, 86, 90

(antroponimie) — 100 Su socială -- 64, 90
Argou — 46,58,64,65,88 „— regională— 31, 57, 90 .
TR

Articulare " Concept

- 21, 62, 63 :
bază de — -79 —'de pronunție dificilă — 95
loc de — - 103,113,116 — de „semn“ — 21, 22
EN

mod de — — 103,113. — de „simbol“ = 22

Ascultător — 22,29 - Consoană - 85, 86, 106, 111, 112,
Atlas lingvistic - 101 116
Construcţie sintactică— 71,82
I/C

Bedeutung v. sens, semnificaţie Context - 21,50, 9, 123,124

Behaviorism - 21,55 - | Conştiinţă
Bel, decibel - 105 * — fonologică— 80, lingvistică
9—
IAS

Bilingvisra - 79, 80, 82

semantică — 80
| Cadenţă - 110 „=. sintactică — 80
» Indicele este alcătuit de Eugenia Bojoga
CU

138
 : = a vorbitorului = 35, 68,69
Cântinuu fonic = 103
Convenţie — 21, 92,97.
— emotivă- 92,9%
— enunţiativă - 92 : -
— lingvistică- 31, 90! -
— „logică“ - 31 -:.
— stilistică- 31
- Cuvint - 17, 30,67, 8i, 50,
95, 110, 124, 125- TR
| — de expresie - 21; 50 .
_ a:
Declinare — - 33, 89. i Di„i...
Diacronie = 74, 98,99
Dialecr
- 32,33, 36, 38 68, 92
| — andaluz - 36,
"= 'aragonez= 36.
_— breton = 36 -
— castilian— 36,38, 4
= daco- -român — 1,
— flamand — 37:
— florentin — 38 -
NIV
— galez- 38 See
„= istro-român— Ma
“=: macedo-român=“41
— megleno român 41:
LU
— scoțian— 38
— toscan -38, 3
Dialecte Biti Da
— slave meridionale - 37.
RA
— slovene = 37 - îi,
Dialectologie — 97, 100:
Diateză- 83 -- pa
" Diftong= 128, 129: pe
T
Diminutiv — 53, 63,97.
EN
Distincție— 16; 17, 28, 2, 7 94,
110, 112, 127, 131.
Elernerit “clociţiănal - 110
I/C
Energeia— 27, 2
Ergon - 28: .
Etimologie - 81,95
IAS
Expresie= 26, 29,30, 3, S7, 77,
81,97,108-
- lingvistică - 23,84
— metaforică- 67! ! “Grafie — 103, 128, 129, 132
CU
— a vorbitorului = 30, 86.
AR
" Expresivitate — 66,89; ....
pr
- . Facultatea limbajului= 32.
“Familie“ de limbi — 47,83,
IBR
96, 97
| - limbilor: romanice 60,
— 83
— 'slavă - 60 .
Fapt -.... .
YL
— de limbaj- 16, 19, 101
Fenomene de limbaj = 15, 19, 48,
:. ': : 50,56,62,64,101
SIT
Filologie - 14, 16
„bi comparată = 13, 14:
- Filosofie a limbajului = 19, 93
Si Flexiune- 59, 87
ER
i — nominală - 87...
i Fonaţie — 79, 02411105 Ma
Sa Fonem= 30, 71,79, 80, 82, 85,91,
- 94, 103, 114, 119, 124, 129
Fonetică — 16, 20, 94, 97, 98, 127,
| 131
— - experimentală - 94, 103, 106.
— sintactică- 126 -:
îmi. | Fonetism= 129, 130, 155
- Fonologie = 94... -..:
Formă - 95,99
zi — analitică= 83,
— — internă— 48 . E
-7 sintetică - 85
Pază 17 ii
Funcție
— 89, 99, 112. re
= de apelăre - 92,97: -
— distinctivă— 108
— lingvistică— 94, 99
- „- =.de manifestare” sau de
expresie - 92, 97
— de reprezentare — 92:
i sintactică - Bi
Geografie lingvistică 1, 85, 101
*Gotică .
limba — = 72, 8
Grai, -uri — 37, 38, 41, 44
139
 RY
Gramătică = 16:;52,75, 96, 98. >=. d'oc = 41, 42, d'oil= 41
— comparată— 14, :%, 100, Latina -27, 35, 44, 71, 78,82, 85,
102, 131 89, 122; 123, 128, 130, 153, .

RA
— descriptivă E 98,99. i: -
clasică - „130...
— funcţională = 99. ii. :;-: —
comună şi iveraă 44,
generală — 20, 96 > 2 -
populară = 86: _
la l

a greșelilor =:75;76: -. —
primitivă= 71. —

LIB
— indoeuropeană =131-- —
vulgară - 75,7%, 83 a:
— istorică— 74, 75 76 98,99! Lege fonetică 91. ,......:;
— logică —49- : Lexic— 67 ii cap i ”
A

= normativă = 38, ». — Lexicografic 95

"—:structurală =:9,. ..-

ITY
Lexicologie — 95...
7 eradișională = n. „Viei Ea
Greaca | Ei „= afectiv să, 3, sg.
_— modernă —2, 38, 117, 9 — animal =-21,22.;

RS
=: veche— 27; 19, 129,.133:: i articulat — 17, 21, 24, 35
Grup . crai e [ti
— emotiv =.54, 90,97, |
— dialectal— 49, 4 —— enunțiativ - 54,97, 98, 106
— fonic =;85,103, 107, 109, = famila = 26, 68.90
IVE
1:124, 125 . PI cec _: =. infanul:-
63, 121,
-A

= de limbi = 39, 67, 96; 3 „_— politic 67.;

Idealism filosofic= 28 .. ..,.. — simbolic—, 17, 24
Idiom— 34, 35, 44, 126. ăi special— 46, 64, 2, 90.
UN
d

Indoeuropean:! :-.sr-.! - țehnic'— 33, 46, 56, 62, 90

A

limbă — = 34; 37. 103. — uman = 21, 55, 123,

„Inovaţie --:75, 82, 83, 84, 89, 90: Limbă Di 2
Intensitate acustică -103, 104, 105; — albaneză 86. p
107 Do za cint — arabă - 73, 144, 132. ef
AL

Intercomprehensiune= 35, 87 — avestică:='72,- s-a

Intercomunicare socială -17; 26, 65 — bască- 37, 62, 3, !
Interjecţie — 23, 122,:123;: bulgară = 35, 36.
TR

Intuiţie— 26, 29, 30, 56”: sr - cartvelică — 108: „ic

A .

Istorie „CE OR iz i „— catalană-— 42; 43, a SI

— a limbii= 58, 59, 75, 99 | cehă— 60, 133...
d

— a semnelor = 59, 80 —
EN

„2 "chineză = 109, atei

-
Izoglosă
= 18, 33, 61.; - 2 coptă = 72; SI Zr
sistem de.—»-:18, 32, 33, .34, — creolă— 46, 47
37, 45 e. Paper — croată'- 10, 60, 109, das:
I/C

Izoidă = 102... i | 114. ie

Înălţime a sunetului - 103, 104 dee daneză - 35, 3 ea
| Imprumut - 64 68, 128, 129 — engleză —:38, 59, ei, 68, si
IAS

„1%88, 106; 108, 112, 119, 125, 128:

Koin - 38, p — esperanto — 46; mn
— finlandeză= 133. ji =
Landsmal —43, ii mei — flamandă =:39, 69,
Langue = 28; 56, 94!
CU

140
 — franceză— 35, 38, 42, 47,

AR
— umbriană — 72. .î

69, 78, 81, 86, 88, 108, 111, 116 — volapiik — 46.
— francă - 46,47 i Limbă i ÎS
— frizonă- 39, — galeză - 38 —' analitică — 59.

IBR
„i = galiciană = 44; — artificială— 46 :
: = germană= 35, 39; 45, 62, "—.comună — 27, 32 39, 42, .
69, 73, 78, 81, 106, 111; 119, 45, 49, 64, 69,72, 90, 96
125, 132... a 27 literară 27, 32,37, 41, 45,
— guarani— 14,111 -

YL
69,72,90
— 1do— 46 N — liturgică -72 .-
— interlingua Ir — istorică— 35 Ata 9
— islandeză— 39 — oficială= 46 *
= — națională - 32, 37, 38, 4%, 6

SIT
— italiană= 35, 38, 4, 69, 81,
„„105,.116, 132 Țsecretă = 46.
— japoneză 108, avi Dau siiitetică— 59 - a

97 — specială - 32, 16% E

— letonă — 108, 109, 133: Limbi. a
ER — germanice- 35, 0, 70, 77
— lituaniană= 86,108; 122
1 — maghiară ='126; „153: ri — indoeuropene 353 52, 67,
— nahuatl— 118. 102, 109, 121,131
NIV

— norvegiană - 39, 8, 4. 7. — neolatine- 35

i
Ls „= Occitană— 44 "o. romanice = 27, 35, 44, 60,
— olandeză — 39, 133 i 65,78, 83, 116, 122, 129, 150,
î—. poloneză= 59, 114,133: 133 Di
— portugheză - 37; 42, 47€, — semitice — 35 PN
LU

68; 116; 126: a N iz — slave - 35, 60,67 ...-,.r:

i quechua — 72. ct — turcice - 126, .. i.
— reto-romană— 4, 69. iz : ugro-finice — 126;
— română — 36, 41, 44, si Lingvist: i sr |
RA

111,132. cz. — idealist — 29: 56,

— rusă 59, 111, 120; _ pozitivist = 29 2
— sanscrită — - 72, 112, 131, — sociologist - 55 ..
Lingvistică pe dit A
NT

PR 152. „A
NI - : slovacă = 112; 153, „=. comparată = 117.
ez “slovenă = 39, 40; — descriptivă— 74.
— sârbă- 35, 36, 39,40, 109, — empirică - 20
E

112 — generală— 19,47,93

+= slavă 2 35, 72,86; 37 —, germanică - 15
I/C

— spaniolă — 32,'34, 35, 38, — idealistă= 17:

142,44, 57;61, 62, 68; 69, 75, — indoeuropeană 52, 7, 9,
81, 86, 105, 108, 114, 7, 122, * 101 Li
IAS

a istorică— 47,127
127, 132: | îti romanică = 15, 59
— cădaiieză 121 i --
— suedeză — 39, 109 .. .;,.- — spaţială— 101
Zi = structurală— 74 *
— turcă— 11, 127 d
— teoretică— 20, 93, og:
CU

141
 RY
„Meaning v.sens ;... e... Riksmal - 8
“Metrică- 130 -..: -
Monolog -29 . . si Schimbare: 3 6; 90 -

RA
Morfem = 126- a. analogică — 58,87 --
Morfologie- 97, 98. „= fonică- 58; 82, 86, 90, 126
- Mutaţie consonantică - 77 o = lingvistică — 30, 59, 7 76,

LIB
Normă lingvistică — 28, „29, 54, -77, 83, 85, 89, 90 :
:58, 63, 66, 6>, 75, 76, „120, 131 — semantică =- 58, 32. 90, 91
Scriere— 24, 40, 127; 130,
Omofonie = 123 * — fonetică— 24,
Onomasielogie -î€100 . _ — ideografică— 24 ::

ITY
Onomastică — 100 ns - pictografică — 24
Onomatâpee = 120, 122, 123 dee silabică =.24..
Opoziţie - 107, 112, 116, 123 * Secvenţă de vorbire - — 103, “124
Orientare . -:: Su

„= logicistă =a , E
„7 i psihologistă —'49, 53
ocolită
Oscilograf - "104 +
Paleontologie ingisică 102
Paleoslavă . ..:. 2
RS
Semantică= 16, 19, 30, 95, :97
Semasiologie- 95. ...;:;_
Semiologie— 17, 25.. a
= 55. Semn lingvistic= 21, 53, 51, 56,
IVE
65,95; 123,131;;;....
Semnificant - 95,108 -. .
Semnificat — 18,22, 53, 81, 88,91,
106, 108, 122,123... -.
UN

limbă-— = 72 e:
Pavole— 23, 56,94... -- Semnificație —: 19, 51, L 123
Sens=121.-..-..
Percepere- 30 :. -.....
Silabă- 108, 112, 124, 125%
Pozitivism lingvistic - 28 -
Simbol
- 18,21; 22,51; 54, 52
“Pronunţie= 85,127, 129; 130.
AL

Sincronie — 74; 97, 28

Propoziţie- 109, 124, 125 -
Sintaxă - 97,98” i:
— enunţiativă - 110 :
Sistem - 19,24, 26, 28, „66, :74, 75,
— imperativă
=:110 : 7.
TR

— interogativă —110 7. „88, 92,98 -

"= dialectal— 36, 39, 42, 45, 69
Pseudolimbaj — 22, 54, 123:-:
— fonetic— 126, 128, 130, 133
Psihologie a imbejuui —- 4, 94
EN

Punctuaţie = 110 | - fonologic — 79, 80, 35, 11,

2113, 120,124,127 d
Receptare — 26. o grafic = 130, EUR ci
— lingvistic— 17,.22, 28, 35,
I/C

Receptor — 23, 29, 31

Reference- 55, 93. 4; 53,60, 81, 90, 108 .
„Referent - 93 : i de izpolose- 13, 19, 34, 42,
Relaţii | - E 92, 96
IAS

— semantice -- 31, —> spaţiale = neolatin— 34. i

-101 :-- i. "> de semne — 17, 2, 22, 24
- structurale 31, 83, 97, 120, Situaţie de vorbire - 8, -124
124 7: Stare: za DR
r
CU

142
 AR
— de limbă - 75 - 'Tradiţie
— succesivă - 75 - “= culturală — 123
Stilistică.— 20, 97, 98, 99 — lingvistică— 23, 120
Structură — 74, 99

IBR
Toponimie — 100
Studiu Undă
lingvistic— 28, 46, 78, 84 — acustică — 104, — sonoră -
Subdialect — 36, 41 103
„ Substrat — 78, 82, 83 Unitate

YL
Sufix — 127 — fonică- 88, — funcționălă
Sunet - 79, 82, 91, 103, 109, 111,
— 94
119, 126,130 — melodică — 109,110
“Superstrat — 82

SIT
„o trosnenaseneenncesvaceae a va. n. —: semantică= 88
Şcoală
„> fonologică de la Praga = 99. „ Valoare ., |
„= 'de-la- Copenhaga:— 74,99 ! —ii arbitrară“ 2 103, 121,
„.7 a neogramaticilor. = 58 . ......... „=. conceptuală'-'103
ER .':
- poloneză - 95 convenţională — 120; 123
a de la Viena - 95 — deictică— 93, 120, 123.
_ Știinșă A Sa „= de desemnare: — 123.
NIV

ERE = a limbajului 13. nea în - distinctivă- 106, 109; 116

lingvistică particulară= 16, . ini fonologică:- 106, 107, î08,
7, 59, 93, %, 100, 101 SI e mot,
Să funcţională 93 pi
LU

peorie” Doo nenee non snccenoocosacvevenee

2 iconică —103, 120, 122, 123
a: — "a analogiei— 85,86.......... nea imitativă
= 120, 121; 123
— a bilingvismului iniţial— — semnificativă— 93, 119, 124
, 79, 80 „ 9. simbolică— 23, 120, 121
RA

= "a ecoriomiei de expresie i Ra să stilistică =. 106, 108, 109

o ema se e. see prese:

: 85, 87,89 cnc eee

Vocala = 10, 11, 13, 115, 116,
„Î ta generaţiilor. 84 ........ „120,133. ..:..
-— gramaticală — 96
NT

Vocalisra — 127
— a limbajului — 20, 48, %, 96 . „Vocabular — 61, 67, 71, 98
— naturalistă— 77 _"*=— comun = 67
— a substratului etnic = 78 Nae— indoeuropean - 67
E

Text — 130 Vorbire — 28, 30, 35, 56, 66, 94,

Timbrul vocii — 104
I/C

- 124
Tip izolant - 109 — articulată — 24
Ton — 104, 105, 110, 123
— locală - 36
| Tonalitate: — 105, 109
'. Vorbitor-27, 29, 35, 64,71, 83,92,
IAS

Tonem - 110
98, 105, 109
CU
 AR
SUMARUL

IBR
YL
Cuvint înainte .......... mmnneannteananneaeiaaeasitiii Pag, 5

SIT
IL. Obiectul lingvisticii ceegeeaneeazeeaneaeunetist Pa 13
II. Limbajul ...... maennaeneeae a ereeeanieaeiezeas Pag. 20 |
ER
TUI, - Actul lingvistic men ereraaataaa Păg, 25
IV, Limba ceea eeeneeneeaeeaaa eaaeea pag. 31.
V. . Realitatea limbajului mona anene ien rantasneteaiie.
Pag, 47|
NIV

“VI. . Limbă şi societate! rennteneenneneienine tozetatatunei DB 63.

VII. Sincronie și diacronie „mm cinta Pag 73
„VIII, ; Ştiinţele lingvistice :.mnaneonaanaanneeeneneenaeaeaae pag. 92
LU

taine ebnenenigeuiasi
-, IX... Fonetica -i... ame mnennanane nanan e Page 103

i Bibliografie ESENȚIALĂ „mun arauerrareerrere Pa 134

RA

| Indice de :autori. rar pag. 136

T
EN
I/C
IAS
CU
CU
IAS
I/C
ENT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
 [| Eugenio COSERIU |

RY
RA
INTRODUCERE

LIB
IN

ITY
LINGVISTICĂ
RS
IVE

Conceptui general de limbă sau, mai bine zis,

UN

„limba în general“este o abstractizare a noastră: de

fapt, se. consta tă nuimai acie lingvistice individuale,
mai mult sau mai puţini asemănătoare, care, pentru
comoditate nietodologică, pot fi considerate identice.
AL

O liinbă nu este. așaclur, decit ansarublul actelor

lingvistice practic identice ale unei comunităţi de
TR

indivizi, un sistem de izoglose stabilit coivenţionai,

care însumează ceea'ce este comun exprsiilor unei
comunități sau chiar şi unui singur individ, în epoci
EN

diferite " 4 |
Eugenio Coseriui
pp
I/C

N gr 4% pe
IAS

= aa
|
A
U
BC

ECHINOX . ISBN 973-911.4-73-8

N N