Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nume:
Test
În clipa aceea, Regele, care câtva timp mâzgălise de zor ceva în caietul lui cu
însemnări, strigă cu glas răsunător:
— Liniște! Apoi citi din caiet: „Regulamentul Patruzeci și doi”: „Orice persoană care
are o înălțime mai mare de un kilometru este obligată să părăsească sala de
judecată.”
Toată lumea se uita spre Alice.
— Eu n-am o înălțime de un kilometru, spuse Alice.
— Ba ai, zise Regele.
— Ai aproape doi kilometri! zise Regina.
— Şi ce dacă! De plecat tot nu plec, spuse Alice, și-afară de asta nici nu este o
regulă reală: ați inventat-o acum.
— Este cea mai veche regulă din Codul Civil, spuse Regele.
— Dac-ar fi așa, s-ar chema Regula numărul Unu, ripostă Alice.
Regele păli și închise repede caietul cu însemnări.
— Dați verdictul! spuse către juriu, cu glas moale și tremurător. […]
— Nu, nu! strigă Regina. Întâi condamnarea și apoi verdictul.
— Ce prostie gogonată, exclamă Alice tare. I-auzi colo: întâi să condamne și abia
apoi să dea verdictul!
— Ține-ți gura! răcni Regina, învinețindu-se de furie.
— Ba n-o să mi-o țin! răspunse Alice.
— Să i se taie capul! zbieră Regina.
— Cui îi pasă de voi? spuse Alice. (Între timp crescuse până la înălțimea ei
deplină). Nu sunteți decât un pachet de cărți de joc!
În acea clipă, toate cărțile din pachet se ridicară mai întâi în văzduh, apoi se lăsară
din zbor asupra-i. Alice scoase un țipăt scurt, parte de teamă, parte de mânie și se
strădui să le înlăture, dând din brațe.
...Şi se văzu tolănită pe mal, cu capul în poala surorii ei, care da binișor deoparte
câteva frunze veștede care fluturaseră din arbori peste fața fetiței.
— Trezește-te, Alice dragă! Ce mult ai dormit! spuse sora ei.
(Lewis Caroll, Alice în Țara Minunilor – fragment)