Lucrare de laborator Reflexele medulare

Unde se fooooormeazîă reflexul condiționat?

Prin ce se deosebește de cel necondiționat?
Care sunt regulile de formare a reflexului condiționat?
Ce înseamnă inhibiția reflexului condiționat? Câte tipuri de inhibiție cunoștiUnde se
fooooormeazîă reflexul condiționat?
Sistemul nostru nervos - un mecanism complex de interacțiune a neuronilor care trimit
impulsuri la creier, și el, la rândul său, controlează toate organele și le oferă de lucru. Acest
proces este posibil datorită interacțiunii unei forme indisolubile de bază umane dobândite
și congenitale de adaptare - reacții condiționate și necondiționate. Reflex - este răspunsul
unui organism conștient la anumite condiții sau stimuli. Această lucrare coordonată a
terminațiilor nervoase ne ajuta sa interactioneze cu lumea. Omul se naște cu un set de
competențe simple, - aceasta se numește reflex înnăscut. Un exemplu de acest
comportament: capacitatea copilului de a suge sânul mamei, înghiți alimente, intermitent.
Reflexe necondiționate sau înnăscute acestea apar sau imediat la naștere sau în cursul
dezvoltării organismului după naștere până la maturitate, acestea sunt tipice fiecărei specii,
care la stimuli asemănători declanșează automat reflexul, a cărui viteză și intensitate
variază după individ.

Reflexe condiționate sau coordonate sunt reflexe care se formează prin învățarea lor în
cursul vieții fiind numite și reflexe dobândite.
Procesul de învățare poate aparea și în cazul reflexelor viscerale (sistemul nervos
vegetativ). Cu studiul lor s-a ocupat în mod deosebit fiziologul rus Ivan Pavlov (1849 -
1936), a devenit renumită experiența lui cu câinele care salivează fără să primească hrană,
numai la auzul clopoțelului, după formarea reflexului condiționat, pe care câinele l-a
asociat în timpul experienței cu administrarea hranei.
Reflexele corticale – se închid în scoarța cerebrală.
Pot fi voluntare sau involuntare, necondiționate și condiționate:
Reflexe necondiționate:
- înnăscute;
- involuntare;
- se mențin toată viața;
- caracteristice tuturor oamenilor;
- se închid subcortical sau medular;
- instinctele sunt reflexe necondiționate aflate sub controlul scoarței cerebrale.
Reflexele condiționate:
- dobândite, învățate;
- voluntare;
- se pot pierde dacă nu sunt exersate;
- caracteristice numai anumitor indivizi;
- se închid în scoarța cerebrală;
- procese precum receptarea informațiilor și elaborarea răspunsurilor, limbajul, memoria,
învățarea, gândirea, cititul, socotitul, mersul pe bicicletă etc.
Reflexe subcorticale – se închid în cerebel și în trunchiul cerebral.
- în cerebel se găsesc centri nervoși care reglează funcțiile motorii ale corpului: echilibrul,
tonusul muscular, precizia mișcărilor comandate de scoarța cerebrală;
- în trunchiul cerebral se închid reflexe vitale: respirația, suptul, masticația, deglutiția, salivația,
voma, tusea, strănutul, sughițul, clipitul, reglarea pupilei, micșorarea pupilei.
Reflexe medulare – se închid în măduva spinării.
- reflexe spinale somatice: flexia și extensia, reflexul rotulian, reflexul achilean, reflexe de
apărare de stimuli nocivi asupra pielii;
- reflexe spinale vegetative: mărirea pupilei, transpirația, accelerarea bătăilor inimii, inhibiția sau
stimularea micțiunii și defecației, controlul reflexelor sexuale etc.
Într-un studiu realizat de Pennypacker (1964), un stimul condiționat al unei lumini roșii circulare,
un stimul necondiționat al unui puf de aer comprimat uscat și un stimul extern cu un ton de 1.000
cps au fost folosiți pentru a investiga inhibiția externă la nivel uman în timpul intervale de
introducere diferite. Clipirea reflexivă a fost măsurată ca răspuns condiționat și necondiționat.
Fiecare participant a fost prezentat pentru prima dată cu două încercări ale luminii roșii circulare
fără întărire și trei încercări ale pufului de aer comprimat uscat singur. În funcție de grup,
participanților li s-a prezentat fie 15, 30 sau 60 de perechi stimulate condiționate - studii
necondiționate (CS-UCS), o rundă a unui stimul extern, alte 15, 30 sau 60 de încercări CS-UCS,
o altă rundă a unui stimul extern și apoi 5 studii CS-UCS. Pennypacker a sugerat că, în urma
introducerii oricăror noi stimuli, apare o perioadă de excitație între stimulul condiționat (lumină
roșie) și răspunsul său condiționat (clipind), numită perioadă de inducție . Astfel, dacă stimulul
extern ar fi fost prezentat mai devreme în faza de achiziție, scăderea observată a clipirii ar fi
chiar mai mică decât dacă stimulul extern ar fi prezentat ulterior. Pennypacker a mai sugerat că
poate fi posibil ca un stimul extern care a fost introdus prea târziu să afecteze stimulul
condiționat să poată inhiba extern stimulul necondiționat. Cu toate acestea, studiul nu a reușit să
confirme prezența inducției imediat după introducerea tonului (stimul extern) și nu a existat nicio
dovadă că stimulul extern a avut vreun efect asupra clipirii reflexive atunci când a fost prezentat
la jumătatea intervalului, în afara cazurilor izolate. El sugerează că diferența dintre efectul de
inducție observat într-un studiu preliminar și studiul actual se datorează utilizării stimulului
extern vizual în timpul unui studiu preliminar și prezentării stimulului extern în locul stimulului
condiționat; comparativ cu utilizarea unui stimul extern auditiv și prezentarea tonului în plus față
de stimulul condiționat.