Lucrare de laborator `1

Tema: PLASMOLIZA ŞI DEPLASMOLIZA

MATERIALE ŞI UTILAJE:  bulbi de ceapă;  microscoape;  lame şi lamele;  pipete Pasteur; 
ace de preparare;  hârtie de filtru;  soluţie acvatică de KNO3 de 1M;  apă distilată.

MODUL DE LUCRU: De la solzul cărnos de ceapă se desprinde o porţiune de epidermă, se

introduce într-o picătură de soluţie acvatică KNO3 1M, se acoperă cu o lamelă şi se priveşte la
microscop. Ce observaţi? Când celula este introdusă în soluţie hipertonică de KNO3, aceasta absoarbe
apa din celulă, vacuola celulei începe să se micşoreze, iar protoplastul se desprinde de membrana
celulozică. La început desprinderea protoplastului are loc pe anumite porţiuni de formă concavă (mai
ales la capetele celulei), rămânând prins pe alte porţiuni şi această plasmoliză se numeşte concavă.
După desprinderea completă a protoplastului de membrană el capătă o formă convexă, iar aşa
plasmoliza se numeşte convexă. Faza de plasmoliză concavă în cazul folosirii soluţiei de KNO3 1M se
obţine după 2-3 minute de la montarea preparatului, iar la faza convexă - după aproximativ 15 minute.
După observarea plasmolizei convexe, cu ajutorul hârtiei de filtru se absoarbe soluţia de KNO3 de
1M, apoi cu ajutorul pipetei Pasteur se introduce o picătură de apă distilată, sucul celular va absorbi
apa şi protoplastul va reveni la starea iniţială (lipit de membrana celulozică). A avut loc fenomenul de
deplasmoliză

1. Plasmoliza este fenomenul de desprindere a protoplastului de membrana celulozico-pectică,

atunci când celulele sau ţesuturile vegetale sunt introduse în soluţii hipertonice faţă de
concentraţia sucului celular.
Procesul de plasmoliză are loc atunci când apa este extrasă din celulă în fluide din afara celulei
prin procesul de osmoză. Osmoza apare atunci când o celulă are o concentrație mai mare de apă
decât împrejurimile acesteia. Fenomenul de plasmoliză este puțin probabil să apară în mod
natural și este în mod obișnuit indus în medii de laborator prin imersarea unei celule vegetale
într-o soluție salină puternică sau de zaharoză.
2. O expunere obișnuită a plasmolizei este plasarea țesutului exterior al unei ceapă într-o soluție de
azotat de calciu. Când sunt scufundate, celulele de ceapă pierd rapid apă prin osmoză, iar
protoplasmul celulei se micșorează. Aceasta se întâmplă deoarece soluția de azotat de calciu
poate trece cu ușurință prin membrana celulară și poate provoca un dezechilibru al presiunii
osmotice cu soluția din vacuolul mare din centrul celulei. Vacuolul pierde apă și devine mai mic,
provocând contractarea membranei plasmatice și a protoplasmului. Cu excepția cazului în care
țesutul de ceapă este transferat rapid din zahăr sau soluție salină, celula moare.
3.