De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Complotul prafului de pușcă

Loc Casa Holbeche

Obiectiv Camera Lorzilor

Iacob I al Angliei

Data 5 noiembrie 1605

Tip atac Conspirație

tentativă de omor[*]

Participanți Robert Catesby, Guy Fawkes, John

Wright[*], Christopher Wright[*], Thomas
Wintour[*], Thomas Percy (complotist)
[*], Robert Keyes[*], Thomas
Bates[*], Robert Wintour[*], John
Grant[*], Ambrose Rookwood[*], Everard
Digby[*], Francis Tresham[*]

Rezultat Eșec, execuția complotiștilor

Modifică date / text

Complotul prafului de pușcă din 1605, adesea denumit în secolele

anterioare complotul de trădare cu praf de pușcă sau Trădarea
Iezuită, a fost o tentativă de asasinat împotriva regelui Iacob I al
Angliei și al VI-lea al Scoției de către un grup de catolici
englezi provinciali conduși de Robert Catesby.

Planul era să arunce în aer Camera Lorzilor în timpul deschiderii

lucrărilor Parlamentului Angliei la 5/15 noiembrie 1605, ca preludiu
pentru o revoltă populară în Midlands în urma căreia fiica de nouă
ani a lui Iacob, prințesa Elisabeta, urma să fie pusă pe tron ca șef
de stat catolic. Este posibil ca Catesby să se fi lansat în acest plan
după ce speranțele de a asigura toleranță religioasă din partea
regelui Iacob s-au redus, dezamăgind numeroși catolici englezi.
Ceilalți participanți la complot au fost John Wright, Thomas Wintour,
Thomas Percy, Guy Fawkes, Robert Keyes, Thomas Bates, Robert
Wintour, Christopher Wright, John Grant, Ambrose Rookwood, Sir
Everard Digby și Francis Tresham. Fawkes, care avea 10 ani de
experiență militară de luptă în Țările de Jos Spaniole în
suprimarea Revoltei Olandeze, a primit sarcina de a se ocupa de
explozibili.

Complotul a fost dezvăluit autorităților printr-o scrisoare anonimă

trimisă lui William Parker, al IV-lea baron Monteagle, la 26 octombrie
1605. În timpul unei percheziții a Camerei Lorzilor efectuată în
preajma miezului nopții de 4 noiembrie 1605, Fawkes a fost
descoperit păzind 36 de butoaie de praf de pușcă—suficient pentru a
distruge complet Camera Lorzilor—și arestat. Majoritatea
conspiratorilor au fugit din Londra după ce au aflat de descoperirea
complotului, încercând să-și asigure susținere pe drum. Câțiva au
opus rezistență șerifului de Worcester și oamenilor lui în Casa
Holbeche; în lupta care a urmat, mai mulți dintre conspiratori, printre
care și Catesby, au fost împușcați și uciși. În procesul lor de pe 27
ianuarie 1606, opt dintre supraviețuitori, inclusiv Fawkes, au fost
condamnați la a fi spânzurați, târâți și sfârtecați în patru.

Detalii despre tentativa de asasinat ar fi fost cunoscute de către

principalul iezuit al Angliei, părintele Henry Garnet. Deși a fost
judecat pentru trădare și condamnat la moarte, nu se știe cât de
multe știa despre complot. Oricât ar fi știut, întrucât existența lui i-a
fost dezvăluită prin spovedanie, Garnet nu a putut informa
autoritățile din cauza confidențialității absolute a spovezii. Deși
imediat după descoperirea complotului au fost introduse legi
anticatolice, mulți catolici importanți și credincioși și-au păstrat
funcțiile înalte timpul domniei regelui Iacob I.
Zădărnicirea complotului prafului de pușcă a fost comemorată timp
de mulți ani după aceea, prin predici speciale și alte evenimente
publice, cum ar fi bătutul clopotelor bisericilor, obiceiuri care au
evoluat în sărbătoarea cu focuri de tabără de astăzi.