Complotul a fost dezvăluit autorităților printr-o scrisoare anonimă trimisă lui William Parker, al IV-

lea baron Monteagle, la 26 octombrie 1605. În timpul unei percheziții a Camerei Lorzilor efectuată în
preajma miezului nopții de 4 noiembrie 1605, Fawkes a fost descoperit păzind 36 de butoaie de praf
de pușcă—suficient pentru a distruge complet Camera Lorzilor—și arestat. Majoritatea
conspiratorilor au fugit din Londra după ce au aflat de descoperirea complotului, încercând să-și
asigure susținere pe drum. Câțiva au opus rezistență șerifului de Worcester și oamenilor lui în Casa
Holbeche; în lupta care a urmat, mai mulți dintre conspiratori, printre care și Catesby, au fost
împușcați și uciși. În procesul lor de pe 27 ianuarie 1606, opt dintre supraviețuitori, inclusiv Fawkes,
au fost condamnați la a fi spânzurați, târâți și sfârtecați în patru.

Detalii despre tentativa de asasinat ar fi fost cunoscute de către principalul iezuit al Angliei,
părintele Henry Garnet. Deși a fost judecat pentru trădare și condamnat la moarte, nu se știe cât de
multe știa despre complot. Oricât ar fi știut, întrucât existența lui i-a fost dezvăluită prin spovedanie,
Garnet nu a putut informa autoritățile din cauza confidențialității absolute a spovezii. Deși imediat
după descoperirea complotului au fost introduse legi anticatolice, mulți catolici importanți și
credincioși și-au păstrat funcțiile înalte timpul domniei regelui Iacob I. Zădărnicirea complotului
prafului de pușcă a fost comemorată timp de mulți ani după aceea, prin predici speciale și alte
evenimente publice, cum ar fi bătutul clopotelor bisericilor, obiceiuri care au evoluat în sărbătoarea
cu focuri de tabără de astăzi.