Moara cu noroc: Rezumat

Nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, înfățisează destinul cizmarului Ghiță, un om

sărac, care ia în arendă o cârciumă aflată la rascruce de drumuri lângă Ineu, într-o vale frumoasă,
dar izolată, în Câmpia Aradului. Hanul se numește Moara cu noroc și, deși soacra lui Ghiță îl
avertizează („ Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa,, căci, dacă e vorba, nu bogația, ci liniștea
colibei tale te face fericit”), se mută cu întreaga familie acolo (cu soția, copilul și soacra), pentru
că nu mai dorea să cârpească cizmele sătenilor, care doar duminica merg încalțați la biserică.

La început, lucrurile merg bine, el câștigă cinstit și familia trăiește fericită, în bună
înțelegere. Se bucură de frumusețea locului și de frumusețea femeii sale, Ana, care este tânară,
sprintenă și mlădioasă. Numai că Ghiță află în curând că ținutul este sub stăpânirea lui Lică
Sămădăul, șef al porcarilor care îngrijeau 23 de turme de porci ale lui Arpad Vermesy. Lică, om
primejdios, cu faimă rea, are 36 de ani, este un bărbat puternic, înalt, uscativ, supt la față, cu
mustață lungă, cu ochii mici și verzi, cu sprâncenele dese și împreunate la mijloc și cunoaște bine
tinutul, fiind amestecat în afaceri necurate și crime. El vine la han și încearcă să și-l facă pe Ghiță
omul lui, pentru a ști cine trece pe drumurile pustiei. Ana este fascinată de aspectul fizic plăcut al
Sămădăului, dar intuiește că este o ființă malefică. Ghiță refuză la început propunerea lui Lică,
pleacă cu treabă la Arad, cumpără două pistoale și își ia o a două slugă, pe Marți, un ungur înalt
ca un brad. Peste câteva zile, se duce la Fundureni și cumpară doi câini pe care îi învață să
devină răi, este îingrijorat, dar își schimbă comportamentul față de Ana căreia nu-i mai
destăinuie toate frământările sufletești și se înstrăinează de ea. Lică Sămădăul, însă, încearcă să
se apropie tot mai mult de familia lui Ghiță și îi dă acestuia niște bucăți de piele cu însemnele
turmelor lui, cerându-i să observe dacă sunt porci de-ai săi rătăciți în turme străine. La scurtă
vreme, Sămădăul, sub amenințarea că nu îl va mai lăsa să stea la Moara cu noroc, ia de la Ghiță
împrumut niște bani, iar în cele din urmă cârciumarul îl acceptă ca aliat. Într-o zi, Ghiță primește
de la Lică șase porci fără însemnele sale. Lică, profitând de sosirea unor lautări țigani, joacă în
cârciumă cu Ana, trezind gelozia lui Ghiță.

Ghiță nu dorește să încalce legea și se împrietenește cu jandarmul Pintea de la Ineu.

Jandarmul îi cere lui Ghiță să-l anunțe cînd Lică va avea asupra sa bani furați. Totusi,
cârciumarul devine complice la fărădelegile lui Lică (jefuirea unui arendaș bogat și uciderea unei
tinere femei și a copilului acesteia în vârstă de cinci ani), îi schimbă banii, acceptând partea sa și
nu-i spune întreg adevărul jandarmului. Astfel, Lică scapă de închisoare la procesul de la Oradea,
în locul lui fiind condamnați porcarii Buză-Ruptă și Săilă Boarul. La Ineu, Lică îi restituie lui
Ghiță banii pe care îi luase cu imprumut, specificand, în urma întrebării cârciumarului Ghiță, că
sunt din cei jefuiți de la arendaș și de la femeia ucisă. Participând la numărarea banilor alături de
Ghiță, Ana recunoaște o bancnotă a femeii ucise, își aduce aminte de momentul în care doamna a
fost la moară și, vrând să plătescă cu o hârtie căreia îi lipsea un colț, Ana i-a cerut să i-o schimbe.
La întrebarea ei asupra provenienței banilor, Ghiță răspunde că într-o zi va afla de unde sunt
banii.

În ziua de Paști, după ce bătrâna și copiii plecaseră la rude, Ghiță își lasă nevastă cu Lică
și se duce să-l anunțe pe jandarmul Pintea că Lică, rămas la han, are asupra lui bani furați.

Ana se lasă în voia Sămădăului, fermecată de joc și simțindu-se trădată de plecarea lui
Ghiță. („Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbatești, ba chiar
mai rău decât așa“). Planul de răzbunare al lui Ghita eșuează -- Lică pleacă de la Moară,
refuzând cererea Anei de a fi luată cu el. Se adăpostește de ploaie în biserica din Fundureni, în
care intră călăre. Își dă seamă că și-a uitat chimirul cu bani la han. Între timp, Ghiță sosește și el,
însoțit de Pintea, sluga sa Marți și încă doi jandarmi, zărindu-l pe Lică plecând. Se iau după el,
iar Ghiță merge la cârciumă, unde își înjunghie soția. Sosesc Lică și Răuț, omul acestuia, care îl
împușcă pe Ghiță din ordinul Sămădăului. Cu ultimele puteri, Ana îi zgârie fața lui Lică („ Când
Lică se aplecă asupra ei, ea țipă dezmierdată, îi mușcă mâna și își înfipse ghiarele în obrajii lui,
apoi cazu moarta lângă soțul ei “).

Lică pleacă spre Fundureni, poruncind lui Răuț și Păun să dea foc Morii cu noroc. Pe
drum, calul său, obosit, se prăbușește, îl aruncă spre râu pentru a nu fi capturat, iar Lică, merge
înapoi spre Moara cu noroc luând calul lui Ghiță. Lică îl zărește acolo pe Pintea alături de
jandarmi, fuge și se sinucide izbându-se cu capul de un stejar..

Luni, după Paști, întorși acasă, soacra împreună cu cei doi copii privesc rămășițele
fumegânde ale hanului. Soacra, resemnată, spune că a presimțit că nu va fi bine, dar se vede că
așa a vrut soarta.