Moara cu noroc – Ioan Slavici (Rezumat pe capitole)

I. Nuvela debutează cu judecățile de valoare ale bătrânei (soacra lui Ghiță) despre
rostul omului ,,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea
colibei tale te face fericit.” Aceasta dialoghează cu Ghiță despre planurile sale de a se muta și
a lua în arendă Moara cu noroc – o cârciumă pe care vor urma să o gestioneze. Deși bătrâna
se arată sceptică la această idee, Ghiță este hotărât să renunțe la meseria de cizmar în vederea
unui trai mai bun.
II. Se descrie drumul spre Moara cu noroc, în apropiere de Ineu (=oraș din județul
Arad), un drum anevoios și greu de străbătut. Așezarea e situată pe culmea dealului și se
zărește de departe. Deși inițial aici funcționase o moară, cu timpul, din cauza mulțimii de
drumeți care îi treceau pragul, s-a transformat în cârciumă, apoi cârciuma a fost mutată puțin
mai la vale, moara rămânând părăsită. Se observă câteva elemente sumbre care prevestesc
răul: ,,lopețile rupte”, ,,cinci cruci stau înaintea morii”. Ghiță ajunge cunoscut de toți drumeții
(,,nu mai era Moara cu noroc, ci cârciuma lui Ghiță”. Familia compusă din cei doi soți (Ghiță
și Ana), bătrâna și doi copii duce un trai bun și fericit, câștigurile sunt mari și obținute cinstit.
III. Se prezintă îndeletnicirea de bază a oamenilor din zonă – creșterea porcilor, de
care răspunde un om responsabil cu reglementarea pagubelor și anume sămădăul: ,,om cu
stare”, ,, mai ales om aspru și neîndurat care umblă mereu călare, de la turmă la turmă, care
știe toate înfundăturile, cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi”, ,,om tăcut”. La
Moara cu noroc apare și vestitul Lică Sămădăul, un om cu o atitudine impozantă care caută
niște oameni ce fuseseră deunăzi la cârciumă și nu-și achitară consumația. Lică plătește pentru
ei și îi cere lui Ghiță ca pe viitor să îi dea mereu socoteală despre cine trece pe la cârciumă.
IV. Ghiță își ia măsuri de precauție și-și cumpără pistol, mai angajează o slugă și mai
aduce câini la cârciumă. Ana presimte că atitudinea lui Ghiță s-a schimbat și că nu mai ține la
fel de mult la familie ,,se făcuse mai ursuz”, ,,își pierdea lesne cumpătul”. Ghiță
conștientizează nevoie de a se face omul lui Lică și se gândește ce mult ar putea câștiga în
tovărășie cu acesta, însă responsabilitatea față de familie nu îl lasă ,,ar fi voit să n-aibă nevastă
și copii”. Deși discută cu Ana despre dorința de a se muta de la Moara cu noroc, nu îi
mărturisește ce gânduri îl macină.
V. Lică Sămădăul se întoarce la cârciumă pentru a discuta cu Ghiță. Acesta îi cere
cârciumarului să fie cu ochii în patru pentru el și să bage de seamă ce turme de porci trec pe
acolo. De asemenea îi cere bani cu împrumut, impunându-se în fața lui Ghiță prin stârnirea
fricii care trebuie să accepte. Între Lică și Ghiță se iscă un conflict cu ieșiri violente deoarece
Ghiță refuză să-i facă pe plac lui Lică. Cei doi ajung la o învoială și decid că nu le e de folos
să fie vrăjmași, ci mai degrabă să colaboreze.
VI. Ghiță se răcește tot mai mult față de soția sa care devine suspicioasă în privința
acestuia și a lui Lică. Sămădăul vine tot mai des la cârciumă unde îi place să petreacă. El o ia
pe Ana la joc și nu se sfiește să o sărute și să o strângă în brațe, ba chiar și Ghiță o îndeamnă
pe soția lui să joace cu el, deși ea inițial se opune.
VII. Deși la cârciumă nu se mai întâmplaseră evenimente neplăcute, jandarmii veneau
des aici pentru a avea totul sub control. Printre ei Ghiță și-l făcu prieten pe Pintea. Lică
rămâne peste noapte la Moara cu noroc și în toiul nopții pleacă și revine misterios, spre
neliniștea Anei și a lui Ghiță care îl observă. Pintea vine la cârciumă pentru a afla cine mai
trecuse pe acolo deoarece jidovul (= arendașul de la care închiriase Ghiță cârciuma) fusese
tâlhărit. Ghiță își dă seama că Lică e în spatele acestei acțiuni, dar nu îi mărturisește nimic lui
Pintea. Pintea îl solicită să meargă la Ineu cu el pentru audieri.
 VIII. În absența lui Ghiță, la cârciumă vine o doamnă în doliu după bărbatul ei care se
împușcase. Ana simte compasiune și își face și mai mari griji pentru Ghiță de care nu mai știa
nimic de când plecase.
IX. În drum spre jandarmerie, Ghiță e preocupat de posibila demascare a lui Lică la
care ar putea fi martor cheie. Slugile lui Ghiță, audiate și ele, mărturisesc despre relația
acestuia cu Sămădăul și despre seara petrecută de Lică la cârciumă. Pintea îl strâmtorește pe
Ghiță să îi spună adevărul și acesta recunoaște că are tangențe cu Lică și că-i adusese porci
fără însemne în urechi, dar neagă alte relații cu acesta. Pintea îl bănuiește de cârdășie cu Lică
în prădarea arendașului jidov, însă Ghiță neagă. La întoarcere, Pintea ia și o slujnică pentru
cârciumă ca să îi îndeplinească dorința lui Lică. În drum spre cârciumă, Pintea și Ghiță dau
peste cadavrul unui copil și o trăsură răsturnată și Pintea îi cere lui Ghiță sa-l ajute să
urmărească făptașul, însă acesta refuză și între cei doi se iscă un conflict. Acasă, Ghiță se
confruntă cu Ana care îi spune despre femeia și copilul ce au fost Moara cu noroc (găsiți
morți) și îl acuză de complicitate cu Lică în prădarea arendașului. Acesta o bruschează și o
scuipă și o lasă să plângă singură.
X. Pintea caută prin pădure făptașii și dă peste corpul neînsuflețit al femeii. Cum
tălharii încă mai erau în zonă, colegii lui Pintea vin să îl ajute. Unul dintre ei este rănit, dar în
timpul schimburilor de foc, unul dintre făptași își pierde un cuțit. De asemenea, lângă trupul
femeii, Pintea află un bici pe care îl recunoaște a fi al lui Lică. Acasă la slugile lui Lică (Buză
Ruptă și Săilă) jandarmii află argintăria furată de la arendaș. Lică este adus la cazarmă,
recunoaște și cuțitul și biciul spunând că le-a lăsat la Moara cu noroc și după scurt timp este
lăsat să plece la intervenția unui domn influent de ale cărui turme se ocupa.
XI. Se derulează procesul de judecare a lui Lică și a complicilor lui. Ghiță nu îl acuză
pe Lică, dimpotrivă, îi ține partea. Lică reușește să se apere dând dovadă de o imensă tărie de
caracter și judecătorii îl declară nevinovat, osândindu-i doar pe Buză Ruptă și Săilă.
XII. Ghiță are mustrări de conștiință: ,,Sărmanilor mei copii-zise el- voi nu mai aveți
cum avuseră părinții voștri, un tată om cinstit”. Lică vine la cârciumă și Ghiță îl acuză de
prădarea evreului și uciderea femeii - ,,tu nu ești om, Lică, ci diavol!”, iar acesta nu neagă.
Lică îi mărturisește slăbiciunea de care se teme cel mai tare – femeia.
XIII. Ana, suspicioasă, analizează banii lăsați de Lică la cârciumă pentru consumație
și recunoaște bancnotele femeii ucise. Ghiță, fără a-i spune Anei, pleacă la Pintea să îi ceară
ajutor în această privință. Pintea îl sfătuiește să mențină o relație bună cu Lică pentru a-l putea
sabota.
XIV. Ghiță îi dă lui Pintea bani aduși de Lică la cârciumă ce purtau însemne de la
bancă (banii fiind ai femeii ucise care se împrumutase de la bancă). Totuși, Ghiță nu-i
mărturisește lui Pintea că are și el un comision, din cauza dragostei de bani pe care nu și-o
poate controla: ,,Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât dorința mea”. Cum se
apropia Paștele, Ghiță decide să își trimită familia la Ineu de sărbători și plănuiește în sinea lui
să fugă departe de toate, convingându-l pe Lică să îi dea bani și argintărie să ducă la Pesta să
le schimbe (acestea fiind din furat). Ana refuză să plece fără el și doar bătrâna cu copiii pleacă
spre Ineu, atenționându-i cu privire la Lică ,,Lică e însă om rău din fire”. Lică ajuns la Moara
cu noroc este iritat de faptul că Ghiță nu e singur și decide să îi dea o lecție lui Ghiță făcându-i
avansuri Anei. Lică și Ana joacă și chefuiesc sub privirea lui Ghiță care se preface nepăsător.
Lică îi cere lui Ghiță să i-o lase lui pe Ana în seara aceea și acesta, în ciuda geloziei, acceptă
și pleacă de la Moara cu noroc pentru a-i lăsa singuri. Ana i se dăruiește lui Lică: ,,Tu ești om,
Lică, iară Ghiță nu e decât o muiere în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa”.
 XV. Lică pleacă de la Moara cu noroc lăsând-o pe Ana singură. Afară era o vreme
furtunoasă și, căutându-și adăpost ajunge la o biserică. Sparge ușa și intră cu tot cu cal până în
altar. Profanează altarul, taie perdeaua și leagă calul de strană, însă îl cuprinde o frică de
puterea divină și îi trec prin fața ochilor toți oamenii de la Moara cu noroc (ca o premoniție).
Îngrozit, fuge din biserică și se reîntoarce spre cârciumă unde sesizează că și-a uitat șerparul
cu bani.
XVI. Pintea vine la cârciumă cu jandarmii pentru a-l prinde pe Lică, însă acesta
reușește să fugă. Ghiță, întors și el, își dă seamă că Lică va fi prins și se teme pentru viața lui.
De asemenea, dezamăgit de comportamentul Anei și orbit de furie o ucide înfingându-i un
cuțit în inimă. Lică și sluga lui, Răuț, sparg ușa cârciumii unde se desfășura scena crimei și
Lică-i poruncește lui Răuț să tragă. Răuț îl împușcă pe Ghiță în ceafă și acesta cade mort. Lică
își ia șerparul și, apropiindu-se de Ana care era pe moarte vrea să o atingă, iar aceasta îl
mușcă și îl zgârie pe față. Lică se pregătește să fugă, dând ordin lui Răuț să dea foc la
cârciumă când el va fi plecat. Murgul său, obosit fiind, cade ostenit și Lică își dă seama că nu
mai are scăpare. El hotărăște să se întoarcă la cârciumă să ia calul lui Ghiță. Pintea care era pe
urmele lui îl somează să stea, iar Lică, văzându-se încolțit, se sinucide izbindu-se cu capul de
un stejar ,, Pintea îl găsi cu capul sfărâmat la tulpina stejarului”. Jandarmul îi aruncă trupul în
apă.
XVII. Nuvela se încheie în simetrie cu incipitul, prezentându-se rămășițele arse ale
cârciumii. Apare din nou bătrâna cu copiii, așezați pe o piatră lângă 5 cruci și plângând.
Femeia consideră că ,,așa le-a fost dat” și, luând copiii, pleacă mai departe.