Autocunoaștere și stil de viață sănătos și echilibrat

(Referat, consiliere și dezvoltare personală – clasa a VI-a)

Rapiditatea cu care evoluează lucrurile în contemporaneitate ne obligă să

găsim permanent soluții noi pentru a ne autocunoaște și a ține pasul cu lumea ce
ne înconjoară și implicit cu noi înșine. Totuși, se pune întrebarea: la nivelul unei
clase de elevi cu media de vârstă cuprinsă între 12 și 14 ani, ce pot face eu, ca
dascăl responsabil cu mai mult decât formarea lor profesională pentru a-i ajuta
să se autocunoască și pentru a-i convinge de avantajele adoptării unui stil de
viață sănătos și echilibrat? Răspunsurile ar putea fi multiple și variate, dar, pe
alocuri am putea găsi o idee unanim acceptată – pot să îi orientez spre un mai
mare interes vizavi de autocunoaștere și să le induc ideea de ,,stil de viață ideal”
care ar însemna tocmai un stil de viață sănătos și echilibrat, la baza căruia stă
autocunoașterea.
Nu este deloc simplu să se aplice un astfel de raționament utopic. Un
diriginte are o sumedenie de responsabilități de ordin administrativ, managerial
sau didactic și, astfel, timpul alocat orelor de autocunoaștere este relativ mic în
comparație cu importanța pe care ar trebui să o acordăm subiectului. Cu toate
acestea, se pot face anumite activități care să-i ajute pe elevi să se cunoască mai
bine și prin urmare să se orienteze spre un stil de viață mai echilibrat și mai
adecvat cu propriile lor expectanțe. Un exemplu de activitate care ar putea ajuta
elevii în acest sens sunt jocurile de autocunoaștere – acele activități ludice care
ne ajută să ne identificăm mai ușor personalitatea și trăsăturile de caracter.
Pentru aceasta nu e nevoie de un observator specializat sau de un profesionist în
domeniu, ci doar de câteva noțiuni de bază de psihopedagogie din partea
dascălului pe care orice profesor-diriginte le deține. Spre exemplu, la nivelul
clasei a VI-a din școala noastră, am desfășurat activitatea: ,,Ce de toate poate
creierul meu” în timpul unei ore de consiliere și dezvoltare personală. Mai
precis, această activitate implică rezolvarea unor jocuri de către elevi care îi va
ghida spre anumite trăsături ale personalității lor. În acest sens este suficient să
exemplificăm cu un singur item: ,,Aranjați în ordinea preferințelor – de la cel
mai îndrăgit la cel mai antipatic) următoarele animale: cal, tigru, oaie, porc,
câine”. În funcție de răspunsuri, elevii au aflat ce latură dominantă au: calul
reprezintă frumusețea, tigrul reprezintă orgoliul, oaia – familia, porcul – averea
și câinele prietenii. Desigur că un astfel de joc s-ar putea pe alocuri să dea greș,
nefiind infailibil, însă studiile de caz au demonstrat faptul că marea majoritate a
oamenilor care au luat parte la activitate au fost întru totul de acord cu rezultatul.
 În aceeași ordine de idei, la orele de consiliere se pot aduce și alte jocuri
care să-i ajute pe elevi să se autocunoască. Totuși, se recomandă utilizarea lor cu
precauție și strictețe și aplicarea lor la clasă doar după ce ne-am asigurat de
fiabilitatea sursei din care provin și de rolul lor formativ-educativ. Există și
activități care nu sunt bine gândite sau care nu sunt interpretate de specialiști și
deci nu vor fi concludente pentru progresul elevilor. De aceea este bine ca orice
activitate plănuim a desfășura la clasă să o trecem inițial printr-un filtru foarte
critic al propriei rațiuni și abia apoi să decidem dacă o vom demara sau nu la
clasă.
Este tot mai greu, din nefericire, să îi convingem pe elevi de importanța
autocunoașterii și de rolul primordial din viața fiecăruia al acesteia. Însuși
termenul pune probleme de înțelegere, însă, din punctul meu de vedere, cu
ajutorul fațetei jocului, îi putem stimula să participe la activități și să se
cunoască mai bine chiar dacă nu vădit. Așadar este de dorit ca în cadrul orelor
de consiliere să se pună mai mult accent pe autocunoaștere și pe realizarea
acesteia nu doar prin metode clasice, ci și prin mijloace moderne: jocuri,
activități ludice, chiar și jocuri interactive online sau filmulețe cu și despre cum
să te cunoști mai bine.
În ceea ce privește nevoia de a-i învăța pe elevi conceptul de ,,stil de viață
echilibrat și sănătos” este, în zilele noastre, tot mai mare. Suntem zilnic asediați
cu tot soiul de materiale (audio, video, senzoriale etc) care ne periclitează,
conștient sau nu, stilul de viață. Suntem, așadar, responsabili să filtrăm
informația pe care o primim și să fim sceptici cu privire la tot ce ni se dă. Acest
lucru va denota capacitata noastră de analiză și abilitățile de judecare. Nu putem
lua ca atare toate lucrurile care ni se oferă din partea mass-media sau din alte
surse, ci dimpotrivă, pentru un stil de viață sănătos și echilibrat (atât fizic, cât și
mental) avem datoria de a decide pentru noi înșine și de a lua propriile decizii,
fără a fi manipulați și/sau influențați din exterior. În acest sens, în cadrul orelor
de consiliere se pot demara anumite activități care să-i învețe pe elevi ce
înseamnă stil de viață echilibrat și/sau sănătos. Un exemplu de o asemenea
activitate îl poate reprezenta vizionarea de film – alegând un film adecvat (spre
exemplu despre un tânăr care își ratează cariera din cauza unor probleme de
conduită) – putem să îi influențăm pe elevi să nu repete aceleași greșeli ca
personajul din film. Fiind la o vârstă la care ei sunt foarte receptivi la imagini și
sunete, filmul poate fi o metodă simplă și la îndemână de utilizat în cadrul
acestor ore.
Nu-n ultimul rând, nouă ca dascăli și responsabili cu consilierea și
dezvoltarea personală a elevilor ne revine un dublu rol: acela de a fi formatori
într-ale cunoștințelor (=de a transmite informații) și de a fi formatori într-ale
cugetului (=de a defini și contura mai bine și mai cizelat personalitatea elevilor).
În amândouă ipostazele, profesorul are un rol esențial. El este responsabil direct
de succesul sau de eșecul elevului. Desigur că există și cazuri extreme în care cu
anumiți elevi nu se poate face o aducere la nivel, dar, în mare parte, totul ține de
dascăl și de cum își organizează el lucrurile. Tot așa este și cu autocunoașterea –
noi ca dascăli putem să îi determinăm să se cunoască mai bine, dar nu vom fi
mai câștigați cu nimic dacă elevul nu reușește să se educe pe toate planurile de
unul singur și să aplice cele învățate pentru viața de zi cu zi.
În concluzie, autocunoașterea ar trebui să joace un rol primordial în viața
elevilor, ea fiind pilonul de bază în vederea dezvoltării personale. A ne cunoaște
punctele tari și pe cele slabe este o trăsătură a celor puternici, motiv pentru care
trebuie să ne motivăm elevii să desfășoare cât mai multe procese de
autocunoaștere, fie ele și nedirijate (de unii singuri). Așadar, dacă vrem echilibru
și sănătate și dacă ne dorim un viitor mai promițător, trebuie să ne implicăm din
ce în ce mai mult în activitatea elevilor și să îi cuprindem în orice fel de
eveniment pentru a le putea identifica rolul în grupul de elevi. De noi, ca
profesori responsabili și cu formarea personală a elevilor depinde cum vor
evolua aceștia pe mai departe și dacă vor fi sau nu îmbunătățiri, cel puțin la
capitolul atocunoaștere.