COLINA

16 iunie 1991/ “La Rodica”

Măi nea Radu, ce te bălăngăni de pe un

picior pe altul ? Ţi-au intrat furnici pe sub
cracul pantalonului ? Sau îţi dăduşi drumul
îmbrăcat ? Nu râde mă, că parcă eşti opărit.
Vino la gard să mai stăm de vorbă. Că de când
a murit Ciurcil n-am mai trăncănit decât în
şedinţe de-alea.

Nea Radu se aplecă în iarbă şi-şi ridică

moneda de un leu ce-i căzuse prin gaura
buzunarului, apoi se uită la cer, era senin sticlă, şi apoi cască.

Nu-i ardea de nea Barbu, dar se lăsă dus de lene la gard. Se rezemă cu coatele
de bara de sus şi privind prin nea Barbu făcu o remarcă ce-l miră şi pe el,
considerând că nea Barbu e ceva, ceva mai ager ca el:

- E cald !

Nea Barbu îi căută privirea lui nea Radu şi negăsind-u-io îi răspunse întărâtat
de remarca plină de înţelepciune:

- E vară !

Nea Radu găsise însfârşit cu privirea sa ageră o pasăre în zbor, o mierlă, şi o

urmărea interesat. Apoi continuă cu seria de remarci adânci:

- O să plouă !

Nea Barbu se încruntă şi-i dădu un răspuns lipsit de gentileţe:

- O să plouă pe mă-ta !

Abia acum simţi nea Radu că i se dezmorţeşte un pic mintea, dar i se înceţoşă
din nou, pentru că avu o replică ce-l făcu pe nea Barbu să tragă un scuipat gros
undeva în lateral.
 COLINA

- E moartă, Dumnezeu s-o ierte !

- Mă Radule, al-de Mitrofan s-a dus şi el să-şi depună cererea. Cu fie-sa de la

Bucureşti. Aia cu cracii ăia lungi.

Nea Radu se simţea încă amorţit, dar sintagma „cracii ăia lungi” îi ascuţi
privirea şi apoi mintea şi explodă în sfârşit, spre satisfacţia lui nea Barbu:

- Care mă, aia de umblă cu ţâţele-n vânt ?

Nea Barbu avu o licărire în ochi şi puse paie peste foc:

- Al-de Mitrofan mergea ţanţoş înainte si ea după el, cu o fustă crăpată-n

spate pâ-n la cur mă !

În sfârşit nea Radu intră in joc şi încruntat, gândind la toate astea declară
apăsat:

- Cu feseneu’ ăsta nu te joci. Şi făcu o pauză până îşi imagină cum se-
ndepărta agale fata lui al-de Mitrofan. Apoi adăugă oftând:

- Ce ziceai de Ciurcil ?

Nea Barbu simţind că partenerul său se dezmorţise, intră direct în subiect:

- Păi ce, Iliescu-i mai breaz ? Nu i-ai văzut pe ăia de la televizor cum strigau
în piaţă ca apucaţii „ Vino Ilici să mă vezi, sunt miner la spaţii verzi”.

Nea Radu părea foarte prins în discuţie şi ca dovadă replică:

- Şi zici că al-de Mitrofan îşi ia tot pământul ? Şi continuă fără pauză: - Dar
de ce trebuie să se ducă la primărie cu fie-sa ? Sau îi trebuie advocat cu el ? A
găsit-o pe mucoasa aia, chiar dacă îşi dă cu roşu-n obraz. N-ai văzut ce mâini fine
are ? Aia n-a pus mâna pe târnăcop. Da cică-i profesoară. Cică-i de-aia de ştie
englezeşte, ca Ciurcil mă, ca Ciurcil !

- Mă Radule, da’ Iliescu crezi că ne dă pământul ăsta ca să ni-l ia ăilalţi, de

după el ? Vine unul ca Dej şi hait ! ţi-l ia şi hai la Canal. Că eşti chiabur. Ă, ce zici
?

- Io zic că al-de Mitrofan putea să meargă singur la primar, nu era musai să-
şi ia capra aia pe dimprejur. Păi eu, ştiu un lucru, că dacă-mi lucrez brazda pun
mâna pe târnăcop şi de-i nevoie dau cu el şi-n ăla ce trece sârma, că am act de la
Ferdinand regele şi să vină şi neamu’ lu’ Iliescu şi Dej şi te-ntreb eu, capra aia lu’
Mitrofan a pus ea mâna pe târnăcop vreodată ?
VICTOR MODORAN Pagina 2 din 6 joi, 19 aprilie 2007
 COLINA

- Mă Radule, da sârma aia ghimpată, ţii tu minte că au pus-o ăia dupa ce-a
murit Ciurcil ? Şi n-ai zis nimic când au venit ăia cu propaganda. Că cine-a zis, zis
a fost. Ă, ce zici ?

- Păi zic că dacă mucoasa aia ştie englezeşte să.... şi rămase în expectativă
gândind mai departe la crăpătura rochiei, apoi încheie savant:

- Al-de Mitrofan, a stat deoparte, nu s-a dat cu comuniştii. Mă Barbule, păi

dacă nu erau comuniştii la putere, azi ce crezi, că al-de Mitrofan îşi mai lua capra
dupa el ? Dar cică aia e rea de gură si hoţul asta de Mitrofan ce-a zis, până or veni
americanii cu Ciurcil al lor, eu tre-să-mi iau pământul, aşa că hai fă Aranco cu
mine la primar, că i-a pus şi nume de ţigancă, Aranca, să te muşte, nu alta !. Da’
de ce-o lasă să umble cu crăpătura aia până la cur ?

- Apăi de mă Radule, dacă tu nu ţi-ai bătut nevasta să-ţi facă o fătucă, ţi-a
tras trei băieţi, toţi şoferi, el are una da’ bună şi mai vorbeşte şi englezeşte ca
Roman şi ca Iliescu, că l-am văzut şi cu papion, în frac, odată la englezi acolo la
Ciurcil. Ce crezi că al-de Mitrofan ăsta-i prost ?

- Nu-i prost mă Barbule, da’ de ce o lasă p-aia să umble cu crăpătura la

fustă ? Că şi-aşa umblă cu cracii ăia goi şi-şi bălăngăne ţâţele. Da’ ce-i aici, Piaţa
de la Universitate ?

- Da’ ce mă n-ai loc de ea pe stradă ? Uităte-n curu’ lu’ nevastă-ta şi dacă nu

mai poţi cheamă-l pe Mitrofan şi cere-i rochia lu’ fie-sa şi coase-io până n-o mai
putea aia să faca pasul şi pe urmă ce-o să mai zici de ea, n-auzi că ştie să zică
englezeşte ca ăştia, ca Roman, ca Iliescu, ce zici că şi Ciurcil o zicea pe-alui şi
numai el înţelegea, că noi proşti, noi proşti aşteptam să vie americanii să dea jos
sârma aia ghimpată de-o puseră ăştia.

- Ei şi ce crezi că face al-de Mitrofan cu capra lui cu tot la primar ? Că noi

am fost de capul nostru şi ne-a zis la fel, s-aşteptăm. Că el are şi locul ăla la
colină, de se vede de la o poştă şi cine intră pe el îl ştie tot satul, că doar n-o s-o
lase pe fiesa acolo zălog să-l sperie pe miliţian, că asta e-n stare să-i zică ceva pe
englezeşte şi-atunci ?

- Atunci ce ?

Nea Radu simţi că nu mai are cursivitate în gândire şi creierul lui ardea acum
şi-i zvâcnea capul şi într-un fel căuta sprijin în lungul străzii şi crezu că visează,
drept care ochii incepură sa se holbeze şi contrar felului său de a fi rămase cu gura
căscată şi înghiţi nodul din gât, ochii îi erau deja lăcrămoşi, îşi duse mâna la
frunte, îşi scoase pălăria, se şterse cu toată palma pe ceafă şi îi făcu semn cu
capul, lui nea Radu, către casa lui Moţan, zicând pe şoptite:
VICTOR MODORAN Pagina 3 din 6 joi, 19 aprilie 2007
 COLINA

- Mă Barbule, da’ de ce s-o puie Mitrofan în vârful colinei ca pe-o pupăză ?

Uite-o că vine, dracu’ gol stă de vorbă cu tăntălăul ăla de Moţan.

Nea Barbu întoarse capul cu măsură şi ca şi cum s-ar fi uitat în vârful colinei,
observă că profesoara tocmai terminase de trăncănit cu tontul de Moţan şi îşi
imagină că urma să treacă încoace, către ei şi că o să trebuiască să, cine ştie, să-i
zică bună ziua, dar nea Radu îşi puse pălăria frumos, adică cu grijă, îşi drege
glasul şi ca şi cum nu se întâmplase nimic îl interpelă pe nea Barbu:

- Ziceai că vine vara, da’ uite că parcă bate un vânt rece.

Acum îi veni rândul lui nea Barbu să caşte şi răspunse condescendent că norii
ăştia albi care vin din vale nu aduc nimic bun, mai ales că orzul s-a aplecat şi
altădat unii îi îndemnau să treacă la cules, dar...

- Bună Ziua nea Barbule !

Nea Barbu se-ntoarse încet, cu măsură, o măsură de el ştiută şi fata, cu nările

fremătând, se apropie domol şi i se adresâ tot lui nea Barbu:

- Nea Radu se face că nu mă vede !

Nea Radu îşi lărgi gura brusc a rânjet şi-şi scoase pălăria, o duse la piept, scurt
şi cu o plecăciune schiţată, dar neefectuată, în poziţie de drepţi îi adresă un „săru-
mâna domnişoară” şi-şi trecu palma peste gură, apoi îşi puse pălăria pe cap.

Nea Barbu , care era mai ager ca nea Radu, sesiză o anume preocupare din
partea lui nea Radu , în a-şi aşeza pălăria pe creştet, potrivindu-şi striviturile din
lateral ale pălăriei şi tot el , nea Barbu sparse gheaţa adresându-se fetişcanei cu:

- V-a dat locul de la colină ?

Fata îşi puse o mână în şold şi ai fi putut să crezi că se va comporta ca o ţaţă,

dar ea ştia ca are ţâţe, are picioare, are gât subţirel, nas subţire şi pielea fină şi
pielea fină îi impresionează in mod deosebit pe ţărani, dar nu se ştie dacă în bine
sau în rău, aşa că intră brusc în subiect, lovind golăneşte cu piciorul într-o piatră
suficient de mică pentru picioruşul ei finuţ.

- Ne-a spus să aşteptăm, dar pe comuniştii ăştia trebuie să-i convingi cu fapta
nu cu vorba, aşa că am vorbit cu tata şi mâine luăm târnăcopul şi desfacem gardul.
Mâine la zece suntem la primărie. Ce mai face tanti Dumitra ? M-am întâlnit cu
Neculai la Universitate la Bucureşti, în piaţă acum un an, venise cu un băiat de-al
lui nea Radu, care face pe niznaiul, că el o fi fost de-ăla de-i aplauda pe mineri.

VICTOR MODORAN Pagina 4 din 6 joi, 19 aprilie 2007

 COLINA

Nea Radu se uită după mierle, dar fără să-i privească pe cei doi interlocutori
dădu un răspuns evaziv:

- Eu nu m-am dat şi nu mă dau cu comuniştii.

Dracul de fată trase aer în piept şi îşi umflă pieptul şi şi-l scoase mai în afară şi
cu o mână în şold şi cu cealaltă rezemată de gard îl privi în ochi pe nea Barbu, dar
i se adresă lui nea Radu:

Mâine iese toată lumea cu târnăcopul să spargă gardurile. Pe urmă o să-l

împărţim. După acte.

Apoi întoarse capul către nea Radu şi îi căută privirea până i-o prinse şi îl
întrebă cu obrăznicie şi îl duru tare pe nea Radu şi simţi cum plezneşte ceva în el,
dar se opinti în sine şi nu se lăsă asmuţit.

Fata îl intrebase ceva de genul că daca are târnăcop, sau dacă are un târnăcop,
sau naiba s-o ia că el se uita la mânuţa ei fină cu inele de argint, subţiri şi cu
unghii obişnuit tăiate, nu lungi ca la doamnele alea din filme şi nici nu avea rochia
crăpată la spate, minciunile lui Barbu şi fusta era scurtă, dar pulpele erau pulpe,
cemai, de fetişcană, dar nu era o fetişcană că avea zvâcnet în ea şi dacă era dracul
gol nu puteai să-i vorbeşti de Dumnezeu, dumnezeii măsii de lege funciară, şi-
atunci, cu ochii-n flăcări, privind în văpaia ochilor din faţa lui îşi puse mâna lată-n
şold şi cu o privire şăgalnică i se adresă fetei:

- Drăguţă, la mine nu e nevoie de târnăcop, eu rup sârma aia ghimpată cu

mâinile. Şi îi arătă o palmă lată cu degete groase.

Fata zâmbi şi-l privi din cap până-n picioare şi nea Radu simţi că nu a fost
suficient de galant cu puştoaica şi adăugă cu o voce dogită privind-o pe sub
sprâncene:

- Si dacă al-de Mitrofan nu se descurcă singur cu târnăcopul lui cu tot, trec eu

pe la colină şi facem curat, mama lor de lege funciară.

Fata i se adresă lui nea Barbu:

- Nea Radu nu are nevoie de băieţii lui. Tata îl invidiază şi mereu îmi zice,
„n-am avut şi eu parte de un băiat”. Şi eu îi răspund de fiecare dată că nu de forţă
e nevoie, ci de gândire. Dar uite că vine vremea când e nevoie şi de forţă. Şi nea
Radu n-are de ce să se plângă.

Am plecat. Ne vedem mâine la zece la primărie. La revedere !

VICTOR MODORAN Pagina 5 din 6 joi, 19 aprilie 2007

 COLINA

Amândoi îi urmăriră mişcarea şoldurilor până se depărtă suficient de departe.

Nea Barbu oftă. Apoi îi spuse lui nea Radu:

- Da, o să plouă !

Şi plecară fiecare către prispa lui.

Victor MODORAN

16 iunie 1991/ “La Rodica”

VICTOR MODORAN Pagina 6 din 6 joi, 19 aprilie 2007