Studiu - Istoric - Fundamentare - Bordușani - 18.08. 2023

Actualizare Plan Urbanistic General
Comuna Bordușani
Studiu istoric și arheologic de fundamentare
2023
Titlul Lucrării: Studiu istoric și
arheologic de
fundamentare
Beneficiar: Comuna Bordușani,

județul Ialomița
Proiectant General: S.C. Total Business Land

SRL
2
3
CUPRINS
Introducere ................................................................................................................................. 7
I. Notă Metodică Generală ......................................................................................................... 8
1.1 Descrierea obiectivelor și a limitelor studiului ................................................................ 8
1.2 Descrierea metodei și a direcțiilor de cercetare ............................................................... 9
1.3 Echipa de cercetare........................................................................................................... 9
II. Analiza dezvoltării în teritoriul administrativ ..................................................................... 10
2.1 Localizarea ..................................................................................................................... 10
2.2 Atestare documentară ..................................................................................................... 12
2.3 Așezarea și cadrul natural .............................................................................................. 13
2.3.1 Așezarea comunei ............................................................................................................................... 13
2.3.2 Relieful................................................................................................................................................ 14
2.3.3 Elemente de geologie .......................................................................................................................... 17
2.3.4 Clima................................................................................................................................................... 19
2.3.5 Apele ................................................................................................................................................... 21
2.3.6 Vegetația ............................................................................................................................................. 22
2.3.7 Fauna................................................................................................................................................... 24
III. Scurt istoric și evoluția teritorial administrativă a comunei .............................................. 26
3.1. Istoria comunei Bordușani ............................................................................................ 26
3.2 Scurt istoric (inclusiv arheologic) .................................................................................. 28
3.3 Hărți istorice; primele două ridicări topografice austriece. ............................................ 29
3.4 Toponimie și terminologia grafică populară .................................................................. 33
3.5 Evoluția populației ......................................................................................................... 37
3.5.1 Lătești – domiciliul obligatoriu ........................................................................................................... 45
3.6 Ocupații tradiționale, agricultura.................................................................................... 49
3.6.1 Colectivizarea ..................................................................................................................................... 50
3.6.2 Fondul funciar ..................................................................................................................................... 52
3.6.3 Președinți de C. A. P. .......................................................................................................................... 53
3.6.4 Moara – obiectiv economic al comunei .............................................................................................. 53
IV. Instituțiile comunei ............................................................................................................ 56
4.1 Primăria .......................................................................................................................... 57
4.1.2 Primarii comunei Bordușani ............................................................................................................... 58
4.2. Școala ............................................................................................................................ 59
4.3. Biserica ortodoxă Sf. Nicolae........................................................................................ 63
4.4. Biserica de rit vechi (lipovenească) .............................................................................. 68
4
4.4.1 Cimitirul lipovenesc ............................................................................................................................ 73
4.6 Alte Culte și Organizații Religioase ............................................................................... 75
4.6.1 Cultul Creștin de Rit Vechi ................................................................................................................. 75
4.7. Probleme de sănătate publică ........................................................................................ 77
4.7.1 Doctori medicină umană ..................................................................................................................... 77
V. Monumente istorice în teritoriul studiat .............................................................................. 78
5.1 . Lista Monumentelor Istorice (LMI 2015) .................................................................... 78
5.1.2 Moara (IL-II-m-B-14094) ................................................................................................................... 79
5.1.3 Școala (IL-II-m-B-14095) ................................................................................................................... 80
5.1.5 Situl arheologic de la Bordușani – Popina Mare (IL-I-s-A-14029) .................................................... 81
5.2. Situri arheologice RAN ................................................................................................. 83
5.2.1 Situl arheologic de la Bordușani – Popina Mare (cod RAN: 92998.01) ............................................. 83
5.2.2 Situri arheologice reperate sau reținute cartografic............................................................................. 86
Concluzii .................................................................................................................................. 92
VI. Bibliografie ........................................................................................................................ 93
VII. Anexe................................................................................................................................ 95
7.1 Piese fotografiate, piese desenate ................................................................................... 95
5
6
Introducere
Obiectivul studiului este identificarea elementelor valoroase și specifice ale fondului și

ale spațiului construit din comuna Bordușani, județul Ialomița (construcții, amenajări, spații și
perspective valoroase, în vederea stabilirii elementelor protejate și de protejat și a metodelor
de protecție ale acestora) în scopul protejării și valorificării sale în strategia de dezvoltare
spațială propusă prin Planul Urbanistic General (PUG).
Prezentul Studiu Istoric și Arheologic de Fundamentare cuprinde evoluția istorică a
comunei Bordușani și a satelor aparținătoare, precum și aspectele arheologice notabile care
certifică prezența așezărilor omenești, identificate și prezente încă din Preistorie pe teritoriul
U.A.T Bordușani, jud. Ialomița. Trebuie specificat că, din punct de vedere arheologic, demersul
nostru rămâne la nivel teoretic.
Sursele utilizate pentru întocmirea prezentului Studiu istoric sunt izvoarele specifice ale
domeniului istoriei, acestea fiind redate integral în aparatul critic al documentației (note de
subsol în infrapagină și listă bibliografică completă la final).
Din categoria surselor primare consultate menționăm hărțile istorice și ridicările
topografice de arhivă, care ne-au ajutat în stabilirea istoricul tramei stradale și a istoriei
monumentelor. În ceea ce privește istoria acestei așezări, am studiat în mare parte istoriografia
de specialitate existentă, desenele și fotografiile de epocă ce ilustrează arhitectura
monumentelor istorice clasificate LMI 2015.
Pe teritoriul U.AT. Bordușani sunt identificate o serie de valori de patrimoniu incluse
în Lista Monumentelor Istorice, precum și o serie de descoperiri arheologice incluse în
Repertoriul Arheologic Național.
Atenția asupra zonei respective a atras cercetătorii încă din perioada interbelică, când
Grigore Florescu și Vladimir Dumitrescu vizitează punctul de interes arheologic de la Popina
Mare și semnalează existența unui așa numit „Drum al Melciușilor” care leagă Popina de
Capidava.
După cel de al Doilea Război Mondial, Ion Barnea vizitează și el zona, ocazie cu care
subliniază prezența fragmentelor ceramice din cultura Gumelnița. Situl arheologic este bogat
în material arheologic și prezintă o impresionantă varietate de vestigii arheologice aparținând
mai multor arii culturale și epoci istorice, fapt ce necesită o cercetare multidisciplinară extrem
de complexă pentru a înțelege relația dintre diferitele culturi întâlnite în aria acestuia.
Studiul istoric de față are la bază surse bibliografice și istoriografice, cercetări
arheologice edite, resurse cartografice și de arhivă, interviuri și anchete orale ale unor localnici,
vizite și observații în teren, informații din mass-media.
O atenție deosebită a fost acordată monumentelor înscrise în Lista Monumentelor
Istorice (2015) și Registrul Arheologic Național (RAN): Moara (IL-II-m-B-14094); Școala (IL-
II-m-B-14095); Biserica Sf. Ierarh Nicolae (IL-II-m-B-14096) și Situl arheologic de la
Bordușani – Popina Mare (IL-I-s-A-14029).
În RAN este indexat un singur sit arheologic aflat pe UAT Bordușani: Situl arheologic
de la Bordușani – Popina Mare (cod RAN: 92998.01).
7
I. Notă Metodică Generală
1.1 Descrierea obiectivelor și a limitelor studiului
Studiul de față reprezintă fundamentarea istorică pentru documentația de urbanism

„Elaborarea Planului Urbanistic General (P.U.G.) comunei Bordușani, județul Ialomița”.
Obiectivul principal al studiului îl constituie identificarea, descrierea monumentelor
istorice și a siturilor arheologice din perimetrul administrativ al comunei, precum și analiza
elementelor culturale ale zonei și stabilirea atitudinii față de acestea.
La acesta se mai adaugă:
Obiective generale:
• identificarea valorilor de fond construit relaționate cu parcelarul și cu țesutul

urban, a spațiilor și perspectivelor cu valoare deosebită (sub aspect cultural și
istoric), în vederea identificării elementelor protejate sau care necesită protecție;
• reevaluarea patrimoniului cultural al comunei, cu ajutorul criteriilor și metodelor
detaliate în normele metodologice în vigoare;
• identificarea construcțiilor/amenajărilor agresive, care nu respectă canoanele,
caracterul sau regulamentele zonelor protejate și degradează ținuta urbană a
localității;
• un alt obiectiv îl constituie evidențierea modului de evoluție istorică și
caracteristicile urbanistice care au dat naștere localității în limitele ei actuale, ca
bază de pornire pentru dezvoltarea ei ulterioară.
Obiective specifice:
• reevaluarea patrimoniului cultural al siturilor, cu ajutorul criteriilor și a metodelor

detaliate în normele metodologice în vigoare;
• protejarea și reconstrucția cadrului vizual și a contextului istoric al siturilor;
• propuneri de confirmare sau de modificare a prevederilor PUG în raport cu
obiectivele culturale, arhitectonice, istorice și arheologice cu privire la in limitele
zonei protejate și a zonelor de protecție a monumentelor, în conformitate cu
legislația în vigoare;
• revitalizarea și actualizarea informației relevante din punct de vedere arhitectural,
istoric și arheologic.
8
1.2 Descrierea metodei și a direcțiilor de cercetare
Metodele de abordare a analizei istorice a genezei așezărilor urbane pe teritoriul

României acoperă un spectru larg de direcții, de la teza originii etnice nelocale a rădăcinilor –
pe fondul apartenenței la „școala economistă” în perioada interbelică – până la integrarea
fenomenului urban medieval românesc în ansamblul civilizației urbane europene prin
reconsiderarea importanței domeniului economic în definirea caracterului incipient urban al
unor așezări cu funcțiuni politice, administrative, militare sau religioase – direcție de cercetare
dezvoltată în ultimele decenii.
Cercetarea fenomenului de cristalizare și de evoluție a așezărilor urbane s-a concentrat
pe analiza principalilor factori care au contribuit la acest proces: amplasament geografic,
perspective teritoriale, resurse, proprietatea privată, evoluția administrativă, militară, juridică,
fiscală și ecleziastică.
Studiul nostru se fundamentează pe analiza caracteristicilor istorice, arhitecturale și
urbanistice ale localității, analiză bazată pe următoarele criterii de specialitate:
• studiul informațiilor bibliografice și de arhivă (studii, planuri istorice, documente

cartografice, iconografice, cărți poștale, fotografii de epocă);
• cercetarea directă, în teren, a structurii urbane de factură istorică și analiza situației

existente în prezent (situație relevată în fișele de imobil);
• studiul documentelor administrative și juridice, documente ale autorităților

administrative și ecleziastice locale.
1.3 Echipa de cercetare
Arheolog dr. Cătălin Bem, expert atestat Ministerul Culturii

Arheolog dr. Cătălin Borangic, expert atestat Ministerul Culturii
Arheolog dr. Adrian Gligor, specialist atestat Ministerul Culturii
Arheolog Anabella Gotsman
Dr. Cosmina Borangic, istoric
Masterand Valeria Monea
9
II. Analiza dezvoltării în teritoriul administrativ
2.1 Localizarea
Comuna Bordușani se află în zona estică a teritoriului județului Ialomița 1. Județul

Ialomița are o suprafață totală de 4453 km2 se află în partea de sud-est a României în Câmpia
Bărăganului, pe partea estică a Câmpiei Române.
Comuna Bordușani este amplasată pe malul stâng al Fluviului Dunărea, și între cele două
brațe ale acestuia, Borcea și Dunărea Veche. Vecinătățile comunei Bordușani sunt: la V
comuna Movila, la N comunele Vlădeni și Făcăeni, la E comunele dobrogene Crucea, Topalu
și Seimeni, la S orașul Fetești și comuna Stelnica.
Din punct de vedere administrativ, comuna Bordușani are în componența sa localitățile
Bordușani și Cegani. Satul Cegani se află la o distanță de circa 1 km sud de Bordușani.
Populația totală a comunei este 5421 de locuitori, distribuită între Bordușani (cu 4025 de
locuitor) și Cegani (cu 1396 de locuitori) 2.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Bordușani făcea parte din plasa Ialomița-Balta
a județului Ialomița și avea în compunere satele Bordușanii Mari, Bordușanii Mici și Lăteni,
precum și cătunele Grindu-Pietriș și Movila-Cabălul, cu o populație totală de 1057 de locuitori.
În comună funcționau două școli mixte, cu 76 de elevi (dintre care 27 de fete), precum și
două biserici. Pe teritoriul actual al comunei mai funcționa la acea vreme în aceeași plasă și
comuna Cegani, formată din satele Cegani și Pârțani, având în total 1200 de locuitori. Și aici
funcționa o școală mixtă cu 50 de elevi și două biserici.
Anuarul Socec, din 1925, consemnează comuna în plasa Fetești a aceluiași județ, având
1902 locuitori, toți în satul Bordușani, în care au fost comasate toate satele existente anterior.
Comuna Cegani, din aceeași plasă Fetești, a suferit un fenomen similar, satul Cegani
absorbind satul Pârțani, iar comuna având la acea vreme 1525 de locuitori.
În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Fetești din regiunea Ialomița și apoi
(după 1952) din regiunea București, între timp comuna Cegani fiind desființată și inclusă în
comuna Bordușani. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița.
În trecut, și satul de deportați Lăteni, aflat la nord de Bordușani făcea parte din comună,
dar satul s-a depopulat și, în consecință, a fost desființat din punct de vedere administrativ, în
zonă rămânând doar câteva ferme agro-zootehnice funcționale (Fig. 1).
1
Memoriu de sinteză, P.U.G. Bordușani, 2001, p. 21.
2
Raportul anual al primarului, 2021.
10
Fig. 1
11
2.2 Atestare documentară
Prima atestare documentară a Bordușaniului datează din 15 ianuarie 1467 – domnitorul

Radu cel Frumos (1462-1475, cu întreruperi) întărea mănăstirii Cozia:
”... bălțile și gârlele de la Săpatul, drept la Dunăre, dar pe apă și pe Dunăre în jos, până
la gura Elovniței tot pe apă. (...) Și oriunde se încarcă carele cu pește de la bălțile lor sau la
Steanca sau la Bordușani sau la Făcăiani sau la Vlădeani și la Blagodești sau Corneani, să fie
volnici să ia vama și perperul, iar altul nimeni să nu se amestece.” (Fig. 2) 3.
Este de presupus că locul de încărcare a carelor de pește corespundea și unei aglomerări
rurale, la Bordușani, care va fi fost înființată anterior.
Fig. 2
Transcrierea parțială a documentului primei mențiuni a Bordușaniului.
3
DRH BI, p. 224 și urm., doc. 131
12
2.3 Așezarea și cadrul natural
2.3.1 Așezarea comunei
Comuna Bordușani este amplasată în zona de sud-est a județului Ialomița, pe malul stâng
al brațului Borcea. Ea este formată din satele Bordușani și Cegani.
Este distanțată față de reședința județului Ialomița, Slobozia la circa 43 km est-sud est,
iar satul Cegani este la 1,0 km sud de Bordușani 4 (Fig. 1/1-4).
Județul Ialomița are ca vecini județele: jud. Brăila și jud. Buzău în nord, jud. Prahova în
nord-vest, Sectorul Ilfov în vest, jud. Călărași în sud și jud. Constanța în est. 5
Așezările rurale se grupează în următoarele clase: sate mici sub 500 locuitori, sate
mijlocii 500-1500 locuitori; sate mari cu peste 1500 locuitori.
Comuna Bordușani este un sat mare, având o populație de 5341 locuitori.
Fondul funciar era alcătuit în 1990 din 16.817 ha teren arabil, pășuni 115 ha, fânețe 24
ha, vii 651 ha, păduri 2.068 ha, 233 ha acoperite cu drumuri, 657 ha cu construcții, 1.497 ha cu
ape și 214 ha terenuri neproductive. Terenul agricol are ponderea de 79,2% din suprafața totală
a comunei, terenul neagricol are o pondere de 20,8%. 6
Literatura de specialitate a consacrat trei tipuri principale de sate prin prisma acestui
criteriu și anume: adunat, răsfirat și risipit. Comuna Bordușani este un sat de tip concentrat-
compact de câmpie cu o structură adunată și cu o formă alungită de-a lungul Borcei, așezat pe
fragmentul de terasă.
Această structură a fost condiționată de condițiile de ordin social-economic, îndesirea
prin sporul natural și migrator, folosirea terenurilor agricole din perimetrul construit, comuna
este așezată pe terasă și pentru a fi ferită de inundații.
Textura stradală este rectangulară existând o stradă principală orientată pe direcția nord-
vest, asfaltată în întregime făcând legătură cu șoseaua națională, prin intermediul DN3B, care
duce spre reședința de județ Slobozia, ce se află la 2 km de sat, iar străzile secundare
perpendicular pe aceasta. Străzile sunt pietruite, strada principală este asfaltată, trotuarele
străzii principale sunt asfaltate și delimitate, străzile secundare nu au trotuarele bine delimitate.
Așezarea locuitorilor la contactul dintre câmpie și luncă, orientarea lor în lungul Borcei
pentru aprovizionarea cu apă și existența drumului Fetești-Giurgeni, paralel cu albia Borcei, au
constituit factorii care au determinat forma alungită a satului încă de la întemeiere. 7
Tot datorită acestor factori a existat și o textură ordonată.
4
Arhiva primăriei Borduşani, Plan urbanistic general, Bucureşti, 2003, p. 8.
5
Enciclopedia geografică a României, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 529.
6
Arhiva primăriei Borduşani, Plan urbanistic general p. 3-14.
7
Ibidem, Dosar centralizator pe 1986, p. 1.
13
2.3.2 Relieful
Din punct de vedere geomorfologic, comuna se găsește în zona luncii și teraselor joasă
și inferioară a fluviului Dunărea, relieful prezentând o înclinare generală vest-est.
Cel mai bine reprezentată este lunca internă din Insula Mare a Ialomiței, situată între cele
două brațe ale Dunării, altitudinile medii având valori între 7și 8 m în jumătatea de est a
teritoriului, ajungând până la 70 m în cea de vest, unde sunt și o serie de movile. Malul Borcei
are 8-13 m înălțime.
Dunărea prin brațul Dunărea Veche, constituie limita estică a teritoriului administrativ al
comunei Bordușani pe o lungime de 8 km.
Relieful comunei Bordușani este un relief predominant de câmpie, relief de luncă și terasă
(Fig. 3).
Fig. 3
Principalele unități de relief din România și zona de interes
Întregul județ Ialomița este situat în câmpia tabulară Dunăreană cu terase ce cuprind văile
Dunării și Ialomiței. Relieful se impune nu prin varietatea de forme și altitudini, ci prin
monotonia sa, o câmpie netedă, întreruptă prin numeroase concavități.
În modelarea câmpiei au fost factorii: cursul Brațului Borcea (Fig. 4), vântul și
precipitațiile.
Teritoriul cuprins între 2,5 metri și 74 metri, înălțimile cele mai joase sub 10 metri, se
întâlnesc în partea de nord și est în luncă, altitudinile medii având valori de 7-8 metri.
14
Malul stâng al Brațului Borcea este caracterizat printr-o zonă de luncă externă dezvoltată
pe o lățime de 2-2,5 km pe teritoriul comunei, care pe un sector mic de la nord de satul
Bordușani dispare în favoarea terasei joase 8.
Cotele absolute ale luncii externe sunt cuprinse cu valori de 7-8 m. Terasa inferioară a
Dunării corespunde treptei de altitudini absolute de 35-38 m și apare la nord de localitatea
Cegani mărindu-și treptat lățimea spre nord la 2 Km la Bordușani, până la aproape 7 Km în
dreptul satului Făcăeni și se încheie la nord de Vlădeni bine conturată de o linie est-vest. Pe
suprafața sa se pot vedea numeroși martori de eroziune și dune consolidate, alineate pe direcția
nord-sud.
Terasa joasă a Dunării corespunde treptei de altitudini de 20-23 m și în zonă este prezentă
de la nord de Cegani și până la nord de Făcăeni, în zona comunei Bordușani având lățimi de
circa 400 m în partea sa sudică (Cegani) și de circa 3 Km în partea de nord (Bordușani). În
partea de est-nord-est, relieful este perturbat de mici văi, săpate în depozite argiloase –loess, în
rest apar numeroase movile, dune și crovuri ceea ce denotă și o neomogenitate litologică a
formațiunilor geologice superficiale 9.
Fig. 4
Brațul Borcea
8
Cristache, Bogdan 1971, p. 13.
9
Arhiva Primăriei Borduşani, Plan urbanistic general, Bucureşti, 2003, p. 8.
15
Nisipurile sunt depozite eoliene și ocupă suprafețe restrânse, mai evidente fiind la
contactul cu Podișul Hagieni.
Depozitele aluvionare de luncă sunt alcătuite la bază din nisipuri argiloase, argile
nisipoase și mâluri, groase de 5-8 m. Ele sunt reprezentate prin dune vechi dar asociate sau
chiar îngropate de loess. Din loc în loc apar înălțimi mai mari în movile de origine antropică
(exemplu Movila Popină).
Alte movile de origine antropică cu cote înalte sunt: Movila lui Căbăl -20 m, Muchia
Înaltă -25m, folosite mai ales ca puncte de observație și comunicație care în prezent au fost
nivelate aproximativ și terenurile utilizate pentru culturi agricole.
Formele negative sunt reprezentate prin crovuri de diametre reduse în care se adună
primăvara apele provenite din ploi și zăpezi. Trecerea dintre terasă și luncă se face în moduri
diferite. În locurile unde terasele vin în contact cu lunca, frunțile acestora sunt abrupte, uneori
afectate de șiroire și surpări.
Lunca sau albia majoră a Borcei, era inundată la viituri și de aceea este netedă, lipsită de
denivelări mari, cu hidrografie proprie, soluri aluvionare și pânza freatică la mică adâncime.
În faza actuală este puternic antropizată datorită marilor lucrări de îndiguire, desecări și
irigații, ea depășind faza dezvoltării naturale și trecând la faza unei dirijări complexe după
necesitățile economice.
Microterasele apar pe malul stâng al Borcei, ele au o extindere mai mare în dreptul
comunei Bordușani.
Vânturile se asociază cu precipitațiile transformând pe suprafața câmpiei o suită de
concavități așa numite crovuri, de forme și mărimi diferite.
Așadar, „monotonia” Bărăganului nu este desăvârșită pentru că în realitate microrelieful
este caracteristic; dunele de nisip, crovurile, văile minore în care s-au instalat numeroase iazuri
introduc o notă de varietate care-i întregește personalitatea 10.
10
16
2.3.3 Elemente de geologie
Teritoriul comunei Bordușani este caracterizat prin soluri azonale de luncă, care sunt
mai slab dezvoltate, și solidificarea lor, conținutul de humus în conținutul superior putând
ajungând la 7%. Din cauza adâncimii mici a apei acviferul freatic, acestea sunt frecvent gleizate
și înmlăștinite. În general, solurile de luncă sunt favorabile unei game largi de culturi agricole,
datorită gradului ridicat de fertilitate și regimului hidric favorabil.
Cernoziomurile carbonatice din zona teraselor și Podișul Hagieni au drept caracteristică
principală prezența carbonaților de la suprafață. În acest sector, din cauza aridității, cantitatea
de precipitații din cursul anului îndepărtează substanțele solubile, iar uscăciunea mare din
timpul sezonului cald mărește evaporarea apei din sol, care aduce spre suprafață sărurile
respective.
Pe teritoriul județului Ialomița se întâlnesc atât soluri zonale, cât și intra-zonale și
azonale (Fig. 5). Solurile azonale sunt reprezentate prin solurile de luncă. Aceste soluri sunt
mai slab dezvoltate și sunt reprezentate prin aluviuni și soluri aluviale. Aluviunile sunt depozite
fine, mâloase-argiloase. Solurile aluviale sunt cele mai extinse. Se întâlnesc în luncă, unde
ocupă suprafețele mai rar inundate și aluvionare, ceea ce permite dezvoltarea vegetației si
solidificarea ei.
Solurile zonale „nota predominantă” a învelișului de sol o dau cernoziomurile, care se
extind pe circa 80 % din câmpurile Bărăganului.
Condițiile pedogenetice în care s-au format cernoziomurile sunt: clima cu un caracter
pronunțat continental, precipitațiile, vânturile, vegetația naturală de stepă, relieful de câmpie.
Datorită proprietăților lor fizico-chimice, cernoziomurile sunt folosite la o gamă foarte
largă de culturi agricole, locul principal deținândul grâul, floarea-soarelui, după care urmează,
ovăzul, orzul, mazărea etc. Pomicultura este dezavantajată de aceste soluri, din cauza gerurilor
foarte mari iarna și căldurii ridicate din timpul verii, pomii fructiferi nu pot suferii asemenea
variații termice.
Condițiile de relief permit o mecanizare a culturilor agricole, ceea ce mărește
productivitatea acesteia.
Fertilitatea efectivă a acestor soluri este diminuată de insuficiența cantității de
precipitații din timpul perioadei de vegetație.
În general, solurile de luncă sunt favorabile unei game largi de culturi agricole: porumb,
sfeclă de zahăr, plante furajere, grâu, orz în incintele îndiguite și irigate etc. aceste soluri au un
grad ridicat de fertilitate, datorită substanțelor nutritive și mai ales regimului lor hidric
favorabil.
Marea majoritate a terenului său încadrându-se în tipurile de sol cernoziom cu caracter
zonal, apoi a solurilor de luncă cu caracter azonal și a zonelor intrazonale (sarduri și lacoviștii)
etc. 11.
Toate solurile de pe cuprinsul județului, cu excepția celor intrazonale, care apar insular
și parțial cele azonale, sunt utilizate din plin în agricultură, fiind favorabile în primul rând
culturilor de grâu, care au cea mai mare pondere, de unde și denumirea Bărăganului propriu-
zis de „grânarul țării”, apoi porumbul, care are nevoie de irigații, în perioadele de secetă, a
culturilor de floarea-soarelui etc.
11
17
Geografia solurilor exprimă relația strânsă dintre condițiile de relief, litologie, climă,
vegetație, pânza freatică, încadrându-se în tipurile de sol cernoziomice și cu caracter zonal,
apoi solurile de luncă cu caracter azonal.
Solul are un rol foarte important în viața societății omenești deoarece numai el printr-o
folosire rațională poate oferi omului hrană, combustibili, fibre pentru țesături și alte materii
prime pentru diferite ramuri.
FIG. 5 12
12
geo-spatial.org/vechi/download/harta-geologica-a-romaniei-scara-1-200-000
18
2.3.4 Clima
Teritoriul din județul Ialomița, are un climat cu un pronunțat grad de continentalism care
se caracterizează prin contraste de la vară la iarnă. Aceste mari contraste se datorează poziției
geografice a Bărăganului situat în partea de est a Câmpiei Române, unde pătrund iarna masele
de aer rece continental de pe întinsul euro-asiatic și vara cele fierbinți și uscate dinspre Ucraina
ori Mediterană și Africa care dau acestor teritorii o notă de ariditate.
Doar Balta Borcei, mai introduce o notă locală de ameliorare a contrastelor climatice,
datorită poziției sale dintre cele două brațe ale fluviului, prin sistemul de briză de baltă și locală
care se simte pe timpul verii.
Valorile medii anuale ale temperaturii aerului sunt cuprinse între 10 și 110C. În timpul
anului, temperatura aerului este într-o continuă evoluție de la valori medii negative în intervalul
decembrie – februarie, la valori pozitive, în intervalul martie – noiembrie.
Luna cea mai rece este ianuarie, când valoarea medie a temperaturii coboară sub -30C pe
tot câmpul și variază între 00 și -10 în Balta Borcei, ca urmare a rolului apei de moderator al
climei. Au fost luni de iarnă când mercurul termometrelor a coborât sub -280C precum în iernile
din 1938, 1941, 1952, 1956, 1969 etc. 13
Deși aparține zonei temperat continentale, caracteristică întregii țări, climatul
Bărăganului este deosebit de capricios. Aici se înregistrează cea mai mare diferență de
temperatură între iarnă și vară (temperatura maximă absolută de 44,50C din 10 august 1951 și
cea mai scăzută de –290C la 25 ianuarie 1942), cele mai multe zile geroase cu temperaturi sub
150C, dar cele mai multe zile tropicale cu temperaturi de peste 300C; cele mai lungi perioade
de secetă (1895-177 de zile fără precipitații), cele mai puternice vânturi sunt datorate lipsei
obstacolelor forestiere și prezenței anticiclonului siberian.
Cu o temperatură medie multianuală de 10-120C, lipsit de adăposturi naturale, Bărăganul
este expus iarna viscolelor provocate de deplasarea de masele de aer rece, iar vara de invaziile
maselor de aer continental, supraîncălzit, uneori chiar din Sahara, ceea ce explică amplitudinea
maximă înregistrată: 43,50C la Râmnicelu 14.
Luna cea mai caldă este iulie, în care valorile medii variază în jurul a 230 C. Valorile
extreme maxime, absolute s-au înregistrat tot pe suprafața câmpului, depășind 400 C.
Ca și temperatura aerului precipitațiile atmosferice au un caracter continental, cad la
intervale inegale dând cantități variabile de apă.
Precipitațiile au un caracter continental, producându-se diferențiat de la un an la altul
cantitatea medie a anului fiind de 400-600 mm/an, deci un regim deficitar.
Acest regim al precipitațiilor are influențe importante asupra dinamicii apelor freatice,
precipitațiile fiind principala sursă de alimentare a celor din urmă.
În timpul anului, precipitațiile înregistrează un maxim la sfârșitul primăverii și începutul
verii lunile mai – iunie, în restul lunilor de vară, valoarea precipitațiilor scade simțitor, având
un minim în lunile august și septembrie, ca urmare a predominării timpului senin și uscat.
Ploile din sezonul cald sunt ploi de scurtă durată, uneori cu caracter de adversă, uneori
însoțite de piatră care produc pagube culturilor. Ploile de toamnă sunt de lungă durată printr-o
13
14
Munteanu 1987, p. 9.
19
cantitate mică de apă care se infiltrează treptat în sol, formând alături de precipitațiile din
sezonul rece, rezerva de apă din sezonul următor. 15
În timpul sezonului rece, precipitațiile au un caracter mixt, ploi, lapoviță și ninsoare. O
altă trăsătură caracteristică a climei o formează regimul vânturilor.
Vânturile dominante sunt cele din nord și din nord-est. Sensul circulației generale se
schimbă de la anotimpul rece la cel cald.
Vântul cel mai caracteristic este cel din nord-est (crivățul) un vânt rece și uscat, cu
frecvența cea mai mare iarna, când suflă năprasnic „prăpăstuind” în Dunăre sau acoperind cu
omăt turme întregi. 16
Lui i se adaugă Australul, venit din sud-vestul Europei, numit popular Calicul, Sărăcilă,
Traistă-goală pentru caracterul său secetos.
Crivățul este vântul dominant care aduce viscolul și scăderi bruște de temperatură.
Înghețul se manifestă din plin pe acest teritoriu, prima zi de îngheț în a doua decadă a lunii
octombrie, ultimul îngheț de primăvară are loc în perioada 21 martie – 1 aprilie.
De multe ori înghețul se produce brusc toamna sau întârzie mult primăvara. Durata medie
a intervalului de zile fără îngheț, variază între 200-210 în luncă și între 190-200 zile pe câmp.
În anii cu ierni scurte și blânde durata intervalului fără îngheț, se poate prelungii până la 200-
250 în luncă.
În perioada de trecere de la anotimpul cald la cel rece și invers, se produc frecvent
brumele. Au fost cazuri când, din cauza aerului rece, în luna mai au fost brume foarte târzii,
Călărași 6 mai, Fetești-oraș 6 mai, Mărculești 24 mai 1952. Această brumă a cuprins tot
teritoriul județului cu excepția luncii unde s-au consemnat depuneri de rouă destul de
abundente. Această brumă a surprins cerealele în faza de înspicuire ceea ce a produs sterilitatea.
Stratul de zăpadă pentru sezonul rece al anului, este unul din fenomenele caracteristice.
Cea mai mare grosime a stratului de zăpadă au fost atinse în iarna anului 1954, când a ajuns la
91 cm.
Stratul de zăpadă se menține între 20-60 zile pe an. Formarea stratului de zăpadă este în
funcție de crivăț care o spulberă și o depune la adăposturi, rareori se realizează acoperirea
câmpului cu un strat permanent de zăpadă. În luncă stratul de zăpadă se menține circa 40 de
zile 17.
Primele ninsori apar la mijlocul lunii decembrie, iar ultimele zăpezi cad în luna martie.
Din punct de vedere climatic, este o climă continentală excesivă de câmp și alta din zona
de luncă și baltă, cu mari contraste de la vara la iarnă. O climă continentală relativ moderată în
zona de luncă.
Vara cu temperaturi ridicate, vânturi uscate și totuși cu rouă abundentă în lunci, cu
precipitații maxime în 24 de ore la începutul perioadei de vegetație cu ploi însoțite de grindină
și iarna însoțite de temperaturi foarte coborâte, geruri mari, cu strat de zăpadă neuniform
ninsori însoțite de viscol, cu îngheț și brume dintre cele mai timpuri și târzii 18.
15
16
17
18
Ibidem, p. 36.
20
2.3.5 Apele
Rețeaua de apă este cea mai rară din întreaga țară, exceptând râul Ialomița și Brațul
Borcea.
Astăzi, prin îndiguire și regularizarea cursurilor s-au redat agriculturii zeci de mii de
hectare. Văile largi ale râurilor au favorizat din vechime o mare desime a satelor, ca și prezența
zăvoaielor, singurele păduri naturale din zonă. 19
Prin teritoriul comunei Bordușani, curge Brațul Borcea. Brațul Borcea ține de la Km 19
la Km 42, lățimea minimă este de la Km 18 și Km 24, la Făcăeni și Bordușani. În aceste două
puncte lățimea maximă este de 250 m, iar la Lătești are o lățime de 1000 m.
Debite maxime își înregistrează în timpul marilor viituri. Primăvara Brațul Borcea
crește datorită ploilor suprapuse cu topirea zăpezilor.
Aceste viituri, afectează cel mai mult lunca, iar inundațiile repetate și prin stagnarea lor
în perioade destul de lungi. Debite maxime se înregistrează în timpul marilor viituri, ajungând
la 15.000 mc/s. Primăvara frecvența nivelurilor maxime este de 60% ele fiind provocate de
ploile suprapuse în cea mai mare parte cu topirea zăpezilor, care se prelungesc până în luna
iunie.
Sectorul din jurul comunei Bordușani a fost îndiguit în 1962. Odată cu scurgerea
lichidă, Dunărea transportă o mică cantitate de materiale târâte.
Aspectul malurilor Brațului Borcea capătă diferite forme, ceea ce este consecința unei
acțiuni îndelungate de eroziune. Procesul de eroziune are un caracter limitat, efectuându-se
asupra malurilor abrupte. Eroziunea se produce pe verticală în funcție de oscilațiile periodice
ale nivelului apei. Persistența nivelului apei la anumite adâncimi pe perioade mai îndelungate
produce formarea unor terase de nivel bine puse în evidență în timpul apelor scăzute.
Menținerea lor este redusă deoarece fiecare fluctuație a nivelului apei produce
degradarea acestora. Concomitent cu eroziunea, procesele de acumulare în albie produc
schimbări prin acumulare rapidă a renilor sau alipirea ostroavelor.
În general sloiurile apar în medie între 4 și 6 ianuarie, iar podurile de gheață cu 5-10
zile mai târziu (12-17 ianuarie). Data medie a dispariției variază între 20-24 februarie. După
dispariția podului de gheață urmează o perioadă de scurgere a sloiurilor, aceste fenomene apar
din ce în ce mai rar datorită creșterii temperaturii în timpul iernii. Cea mai mare durată a
fenomenelor de iarnă s-a produs în iernile cu mare stabilitate a temperaturilor negative, ca
1928-1929, 1939-1940, 1953-1954, când aceste fenomene au apărut înaintea datei medii
multianuale. În prezent, pe fondul încălzirii globale, astfel de poduri de gheață au dispărut
aproape complet.
Existența lacurilor este legată în exclusivitate de cursurile de apă. Ca urmare, le întâlnim
în luncile fluviale sub forma lacurilor de luncă sau de brațe părăsite, pe terase sub forma
limanurilor fluviale 20.
Pe teritoriul județului Ialomița sunt două grupuri mari: lacuri formate pe cale naturală,
în care intră lacurile de albie și limanuri fluviale, și lacuri artificiale în care se includ iazurile.
Aproape de comună se află un lac format pe cale naturală, lac de luncă propriu-zis, Bentu’ cu
19
20
21
23 ha, lacuri care au fost și nu mai sunt în dreptul comunei Bordușani, Mistreața și Iezerul cu
Butuci.
Lacuri de albie se întâlnesc fie în meandre părăsite și închise din imediata apropiere a
văii, ca Bentul Lătenilor 21.
2.3.6 Vegetația
Prin poziția sa fitogeografică, teritoriul județului Ialomița este situat în două subzone de
vegetație naturală: subzona de stepă și subzona de silvostepă. Cea mai mare din suprafața sa,
circa 2/3, se află în sub zona de stepă. Datorită râurilor, al căror curs traversează sau înconjoară
județul, a prezenței solurilor sărate și a nisipurilor, aici se dezvoltă pe suprafețe apreciabile și
vegetația azonală, și anume diferite grupuri de vegetație intrazonală de săruri și nisipuri etc.
Vegetația zonală. Conform zonei respective, vegetația de stepă și silvostepă ar trebui să
fie reprezentată prin pajiște de ierburi xerofite în alternanță cu poduri, însă datorită poziției
județului în Câmpia Română de est, condițiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea
agriculturii, vegetația naturală a fost înlocuită cu plante agricole.
Astfel, prin extinderea culturii grâului pășunile și fânețele naturale au fost desțelenite în
întregime. Lipsa pășunilor și a fânețelor naturale s-a resimțit puternic asupra creșterii
animalelor din această regiune. Terenurile situate în apropierea satelor, au fost înierbate, însă
sub acțiune distructivă a pășunatului abuziv și în condiții de secetă excesivă a climatului de
stepă, vegetația nu a mai apărut în forma sa naturală.
Datorită că silvostepa de altădată cu pajiști mezofile în alternanță cu pădurile a fost
distrusă, în momentul de față vegetația ierboasă din ambele subzone (stepă și silvostepă) nu se
deosebește, ea dezvoltându-se în condiții bioclimatice asemănătoare.
Vegetația de stepă. Pe teritoriul județului, vegetația ierboasă este reprezentată de pajiști
de stepă primară și secundare derivate.
Pajiștile de stepă primară. Din țelina de stepă primară de odinioară n-au mai rămas decât
rare crâmpeie care se păstrează pe malurile apelor, Dunărea, Borcea sau prin poienițele din
păduri. Însă și aceste pajiști sunt intens degradate prin pășunatul abuziv, astfel încât ele nu
reprezintă fidel vegetația de stepă primară, întrucât unele elemente floristice lipsesc, iar altele
sunt în plus, datorită condițiilor locale noi create. Pajiștile sunt identificate de părusca de stepă
(Fesluca valesiaca), însoțită de pir (Agropyrum crestatum) iar pa alocuri pot fi întâlnite pajiști
de bărboasă (Andropogon ischaemum) specie mai rezistentă la pășunat.
De obicei sunt mai abundente plante anuale și îndeosebi efemere de primăvară.
Se dezvoltă mult și buruienele ruderale și vegetale ca rămășițe din culturile agricole, care
imprimă pajiștilor un caracter mezofil. Acestea sunt troascătul (Polygonum aviculare), știrul
sălbatic (Amaranthus retroflexus) spanacul alb (Chenopodium album)etc.
Pajiștile secundare derivate se întâlnesc pe izlazuri și se prezintă ca pârloage de stepă în
diferite stadii de înierbare și înțelenire. Aceste pârloage înierbate cu numeroase buruieni din
culturi, au trecut direct la o vegetație de pajiști de stepă de mare uscăciune, cum sunt: pelinița
21
22
(Artemisia austriaca), aliorul (Euphorbia stapposa), și multe plante de primăvara și vară, cât
și buruienele ruderale 22.
Se mai dezvoltă plante ruderale și vegetale pe lângă locuințele oamenilor sau în vatra
satului plante ca: ștevia, spanacul alb, troascătul, știrul sălbatic și urzica.
Pe izlazurile de pe versanții văilor se dezvoltă pajiști de bărboasă ce pot fi întâlnite în
Bordușani, Lăpușna, Reviga etc. Compoziția floristică a acestor pajiști are caracter de stepă
evident adesea ele sunt invadate de scaieți (Eringium compestre).
Pâlcurile de păduri care au mai rămas în urma distrugerii din sub zona de silvostepă, se
caracterizează prin dominația stejarului brumăriu (Quercus pedunculifilora).
Pădurile din luncile Ialomiței și Dunării sunt reprezentate prin zăvoaie constituite din
diferite specii de salcie, mai ales salcia albă (Salix alba), și din plopi (Populus niger), plopul
alb (Populus alba), răchită, stuf (Phragmites communis), specii de esență moale și mai rar de
esențe tari ca frasinul, ulmul. Arealul acestor zăvoaie a fost mult restrâns datorită suprafețelor
ocupate de agricultură.
Zona nufărului formată din specii acvatice care-și ridică deasupra apei nu numai florile,
ci și o parte din frunze. Așa sunt nufărul alb (Nymphaea alba), și nufărul galben (Nuphar
luteaum), la care la ape scăzute rămân cu frunzele în aer, și broscărița plutitoare (Patamogeton
natans) 23.
Compoziția floristică a peisajelor din lunci este diferită. Astfel, în Balta Ialomiței se
dezvoltă pajiști alcătuite din iarbă moale (Agrostis stolonifera), pirul târâtor, etc.
În bălți și mlaștini predomină stuful, papura (Typha angustifolia), izma de baltă (Mentha
aquatica) etc.
Vegetația de pe nisipuri este reprezentată prin diferite grupări de plante agricole: colții
babei (Tribulus terrestris), iarbă scaioasă (Tragus recemosus), coada șoricelului (Achillea
Kitaibeliana) etc 24.
22
23
Călinescu, Bunescu 1972, p. 173.
24
23
2.3.7 Fauna
Pe teritoriul județului se întâlnesc diferite medii de viață, în raport cu formele de relief,

vegetație, repartiția apei și a uscatului, față de care viețuitoarele nutresc o anumită afinitate.
Acestea face ca în cadrul județului să se poată deosebi: fauna de stepă și pădure, fauna de lunci
și bălți, fauna acvatică propriu-zisă.
Fauna de stepă și pădure. Având în vedere faptul că vegetația de pădure din subzona de
silvostepă a fost în cea mai mare parte distrusă, fauna respectivă nu mai poate fi întru-totul
caracteristică, ci mai mult o faună cu amplitudine ecologică ridicată, care pendulează din stepă
până în pădure. Astăzi peticele de pădure existente ar putea fi considerate, mai mult ca loc de
refugii pentru fauna de stepă. Datorită acestor componente, fauna de stepă și silvostepă sunt
redate împreună.
Lumea animală cea mai caracteristică, care populează aceste două domenii, o formează
mamiferele, iar dintre acestea cele mai importante sunt rozătoarele.
Dintre rozătoare, cel mai cunoscut este popândăul (Citellus citellus) care poate fi întâlnit
la tot pasul. Arealul său coincide cu zona de interes cultivată, întrucât hrana sa de bază o
formează grăunțele diferitelor culturi, popândăul este considerat animal dăunător. Pe lângă
acestea se mai întâlnesc diferite specii de șoareci și șobolani, ca șoarecele de câmp, șoarecele
de pădure, șoarecele de casă și șobolanul de câmp.
Se mai întâlnesc iepurele de câmp (Lepus europaeus). Dintre carnivore se întâlnesc foarte
rar lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes) și viezurele (Meles meles) care au o arie largă
de repartiție.
Păsările care populează subzona de stepă și silvostepă sunt fie sedentare, fie oaspeții de
vară și iarnă, fie de pasaj.
Se întâlnesc păsări ca potârnichea (Perdix perdix), specie sedentară, prigoriile
multicolore (Merops apiaster), ciocârlia de Bărăgan (Melanocitypha calandra), care populează
câmpurile cultivate și care ne părăsește numai în iernile foarte grele.
Dintre păsările răpitoare, întâlnim: eretele alb (Circus macrourus), care stă din martie
până în octombrie, cucuvelele de stepă, șorecarul încălțat etc.
Pajiștile de stepă oferă un cadru favorabil dezvoltării lăcustelor, cosașilor, greierilor,
furnicilor, precum și unor reptile ca: șarpele comun, șopârla, broasca țestoasă (Emys
orbilularis), broasca de lac, șarpele de apă (Natrix tessellata).
Fauna acvatică propriu-zisă.
Cursul inferior al Ialomiței și Dunării, ca și numeroasele lor limanuri și iazuri create de

om constituie un alt domeniu favorabil viețuitoarelor, dintre care peștii au o cea mai mare
importanță economică. Din acest punct de vedere, teritoriul județului se încadrează în zona
crapului și a bibanului 25. Apele domolite, adânci și tulburi ale Dunării constituie un domeniu
favorabil crapului și celorlalți pești cu aceleași afinități, babușca, plătica, obleții, știuca, alături
de care mai apar și pești din alte zone, cum sunt mreana, cleanul și scobarul.
25
24
Specii de apă dulce ca bibanul (Perca fluviatilis), crapul (Cyprinus carpio), linul (Tinca
tinca), știuca (Exos lucius) 26.
Dintre aceștia cea mai mare pondere și cea mai mare independență o are crapul.
În ceea ce privește fauna bălții păsările sunt bine reprezentate. În timpul primăverii,
speciile și numărul lor crește simțitor. Se întâlnesc aici rața mare (Anas platyrhinchos), gâsca
de vară, țigănușul (Plegadis falcinellus), lăstunul și sitarul de mare
Fauna de interes vânătoresc.
O parte din viețuitoarele care populează județul Ialomița prezintă interes economic și
cinegetic. Printre acestea sunt căpriorul, iepurele, vulpile, dihorii, viezurele, nevăstuica, iar
dintre speciile colonizate, fazanul care s-a răspândit în toate pădurile județului. Fauna de interes
cinegetic este reprezentată prin căpriori, iepuri, mistreți, fazani, specii de răpitoare ca vulpi,
dihori 27.
Dintre păsări cel mai mare interes îl prezintă potârnichea care este cea mai numeroasă,
în contrast cu dropia pe cale de dispariție.
Odată cu strângerea stepei primare, s-a restrâns mult și arealul acestor specii, iar
vânătoarea excesivă a dus chiar la dispariția unor specii. De aceea raționamentul vânătorului și
respectare speciilor-monumente ale naturii vin în sprijinul acestora și perpetuării lor 28.
În județul Ialomița se află câteva obiective turistice (zona lacurilor Amara, Fundata,
Strachina) și rezervații naturale Caiafele și Moroiu (mistreț, căpriori, cerbi lopătari, dropia
specie decretată monument al naturii – ș.a.) 29.
În ultimii ani s-a observat în regiune înmulțirea șacalului (Canis aureus), specie reapărută
și care pune în pericol fauna măruntă a zonei, precum și animalele domestice de talie mică și
mijlocie. Deși semnalări sporadice apar în zona câmpiei Bărăganului încă din epoca Modernă
(când putea fi confundat cu vulpea), creșterea numărului de șacali din ultima perioadă are
directă legătură cu reducerea drastică a lupilor, specie care controla numărul de șacali din
arealul lor.
26
Bunescu 1967, p. 162.
27
Soare 1980, p. 44.
28
29
Dicţionar 1999, p. 141.
25
III. Scurt istoric și evoluția teritorial administrativă a comunei
3.1. Istoria comunei Bordușani
Actualul teritoriu al județului Ialomița a cunoscut, o dată cu scurgerea veacurilor, toate

etapele dezvoltării istorice a poporului român.
Din secolul al XVI-lea satul este frecvent menționat în documente, fiind pe deplin
consolidat și avea un număr de locuitori importanți. Mai târziu (văzând o situație mai veche),
în 1618, sept. 21, Gavril Movilă întărea lui Gheorghe, fost mare armaș, doi vecini, Drăghici și
Mușat din Bordușani, cumpărați de unchiul său Miho portarul, în timpul lui Mihai Viteazul.
Gherghe Armaș este un personaj bine cunoscut din alte documente fiind de loc din Blagodești,
un alt sat din vecinătatea imediată a Orașului de Floci. El este singura persoană din Ialomița
care semnează în grafia latină. Și nepotul lui Neagu din Bordușani, boier hotarnic amintit în
1618 alături de alți cinci boiri din Ialomița, cercetând ocina Măcrinească cumpărată de Mihu
portar și revendicată de Gheorghe Armaș. Legăturile de rudenie dintre acești boieri mai mari
sau mai mici ne dau uneori impresia, mai ales atunci când se aflau pe areal restrâns ca în cazul
Ialomiței, că avem de fapt o singură familie cu multe încrengături. În 1628, iulie 25, Alexandru
Iliaș întărea lui Socol paharnic, jumătate din sat. Aflând că acesta era îndreptățit să stăpânească
partea, pentru că era moșnean din Bordușani și respectiva proprietate fusese a strămoșilor lui,
de la care cumpărase Daria, jupânița lui Teodor din Vlădeni. La rândul ei Daria a vândut lui
Socol paharnicul întregindu-și astfel moștenirea. Altă persoană, de astă dată din Bordușani este
Popa Stoica, amintit în 1634, iunie 24, ca martor în hrisovul prin care Matei Basarab întărea
lui Radu din Cegani, răscumpărarea din rumânie. Prezența preotului Stoica în Bordușani
dovedește că acolo trebuia să fi fost și biserică, dat fiind că nu toate satele medievale aveau
biserică ci numai cele mai mari 30.
Într-un hrisov din 18 iunie 1628, domnitorul Alexandru Iliaș recunoaște că, în zilele lui
Mihai Viteazu, jupan Stoica vistierul a cotropit, printre alte sate, și Bordușani, Piatra ș.a. pe ai
căror locuitori, foști oameni liberi până atunci, „i-a vecinit fără voia lor și le-a luat ocinele lor
cu sila” 31.
În anul 1831 existau două sate cu același nume: Bordușani Mari și Bordușani Mici,
amândouă făcând parte din Plasa Borcea 32. În anul 1864 aceste sate se unesc și formează
comuna Bordușani, trecând totodată în administrația Plășii Baltă.
Alături de comunitatea preponderentă românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea,
se așează pe aceste locuri și lipoveni 33.
În 1888 Bordușani Mici a fost distrus de apele Borcei.
În 1904, comuna a fost administrată de Plasa Piua Pietrei, iar la 1905 plășile întrunite
Fetești-Piua Pietrei.
La 1906 populația era de 2511 locuitori (1327-bărbați, 1184-femei). La circa 2,5 km de
comuna Bordușani (județul Ialomița ), în Balta Ialomiței, un teren ce este înconjurat de brațul
30
Arhiva primăriei Borduşani, Plan urbanistic general, Bucureşti, 2001, p. 6-7
31
Soare 1980, p. 58.
32
Arhiva primăriei Bordușani, Memoriu justificativ, pentru realizarea centrului regional de comunicare
interetnică Borduşani.
33
Ursulescu 1906, passim.
26
Borcea al Dunării și de fluviul Dunărea însăși, se întinde site-ul cunoscut de locuitori ca
„Popina” (Fig. 31-32 ); în hărțile din secolul al XIX-lea se face referință ca Popina Mare platoul
1 34.
În comună locuiesc trei etnii: români, ruși-lipoveni și rromi (Fig. 12/3).
În România, lipovenii sunt localizați preponderent în două zone, una, și cea mai
importantă, suprapusă părți sud-estice a țării (Dobrogea); iar cealaltă situată în nord-est.
La ultimul recensământ al populației României (din 7 ianuarie 1992) în datele oficiale,
pe teritoriul țării noastre trăiesc 38.606 ruși-lipoveni, care reprezintă 0,17% din populația
totală.
Între celelalte minorități ale țării, această etnie ocupă locul al cincilea, după maghiari
(7,1% ), țigani (1,8% ), germani (0,5% ) și ucraineni (0,3% ).
O concentrare a rușilor-lipoveni este in Dobrogea, a doua regiune importantă este în
Moldova.
La nivel național, se poate constata că mai mult de jumătate (58,0%) din populația
minorității rușilor-lipoveni locuiește în mediul rural. În valori absolute, aceasta înseamnă
22.375 de locuitori.
În cadrul localității Bordușani, Bar’ cum îl numesc lipovenii, locuiesc 437 lipoveni.
Aici se află singura comunitate de lipoveni din afara Dobrogei 35.
34
Marinescu –Bâlcu 1997.
35
Ipatiov 2001, p.172.
27
3.2 Scurt istoric (inclusiv arheologic)
În 1951 erau înființate cu deportați (dislocați, conform nomenclaturii oficiale) din Banat
și cu persoane cu domiciliu obligatoriu 18 localități speciale în Bărăgan.
Una dintre ele – Lățești, în documente, Lătești în conștiința localnicilor din Bordușani,
Lădești pe harta geologică (Fig. 5) –, amplasată pe teritoriul comunei Bordușani, avea în 1955
o populație de 541 de familii și 24 de persoane cu domiciliu obligatoriu 36.
Fig. 6
36
Ionescu-Gură 2009, p. 92.
28
3.3 Hărți istorice; primele două ridicări topografice austriece.
Hărțile istorice rețin o serie de informații care au fost incluse și în rândurile noastre.
Așa numitele hărți austriece sunt realizate, la scara 1:200000, pe baza celei de-a treia
campanii de ridicări topografice a militarilor Imperiului Habsburgic (1868-1880). Măsurătorile
efectuate au stat la baza și a altor serii de transpuneri grafice. Primele măsurători topografice
pentru teritoriul actual al României s-au realizat încă din sec. al XVIII-lea, în cadrul primei
campanii topografice (1764-1806), Iosefine, și au fost transpuse grafic prin ceea ce se cunoaște
a fi Harta Specht, finalizată spre 1790-1791 pentru teritoriile românești, la scara 1:28000. Cea
de-a doua campanie de ridicări topografice austriece, Franciscană, s-a desfășurat între 1806
si 1869 și s-a concretizat prin foi de hartă la scara 1:28800 (Fig. 7).
Planul Director de Tragere.
În timpul Primului Război Mondial, în sprijinul artileriei – de unde și denumirea
specifică, a apărut necesitatea realizării unei proiecții cartografice unitare pentru întreg
teritoriul românesc. Astfel, între anii 1916-1917 sunt adoptate o nouă suprafață de referință, un
nou sistem de proiecție și o nouă nomenclatură. Utilizându-se o variantă a sistemului de
proiecție Lambert, realizată de către geodezul, matematicianul și ofițerul francez Andre Louis
Cholesky, comandant al Serviciului Geografic al Armatei Române, în anii războiului mondial.
Cele 2118 planșe care acopereau întregul teritoriu al României alcătuiau harta de bază, la scara
1:20000. Este și formatul utilizat de către noi (Fig. 8).
Pe Planul Director de Tragere și pe harta topografică militară, cele mai multe toponime
din zona continentală se referă la tumuli.
- Piatra Mori(i) Lăteni – denumire a punctului topografic (PDT) instalat pe Movila
Simedrea (Fig. 9).,
- Căbălu (și el punct topografic pe PDT) devenit Găbălu (Fig. 9),
- Movila Suligatu (PDT), nereținut pe harta topo,
- Bâdea Ceganii (și el punct topografic pe PDT), nereținut pe harta topo,
- Movila Foamei (în apropierea Drumului Foamei, pe PDT), a Foamii (Fig. 9)
29
Fig. 7
30
Fig. 8
31
Fig. 9
32
3.4 Toponimie și terminologia grafică populară
Numirile topice de „grădiște” și „siliște” înseamnă puncte întărite și vetre de sat destul
de frecvent întâlnite în această zonă, demonstrează ca aici au existat așezări cu activitate
omenească permanentă din epoca orânduirii primitive și până în zilele noastre.
Vetrele satelor erau îndepărtate una de alta, dar moșiile lor (extravilanele) se învecinau
pe acest teritoriu apar o serie de toponime.
Oronimele mai importante sunt:
Popina, formă antropică, având o altitudine de 17-18 m, cel mai gros strat neolitic de pe
valea Dunării. Până când s-au reluat săpăturile arheologice, pe Popina a fost canton silvic.
Movila lui Căbăl, cu o altitudine de 3,5 m.
Movila lui Suligatu, cu altitudine de 3,5 m.
Ciminele, două movile alăturate una de alta, având altitudine de 2 m, acestea se găsesc
pe teritoriul satului Cegani.
Grindul Stânei, grind în lunca Bordușani, loc unde se adunau oile la stână.
Plopii lui Cârjan, grind pe malul privalului Iorga.
Pe acest teritoriu au fost foarte multe lacuri, jepi și privaluri. Acestea au fost în mare
parte desecate, iar terenurile redate agriculturi.
Groapa lui Popovici, groapă făcută de fostul moșier pentru irigatul grădinilor de zarzavat
din lunca Bordușani.
Puișoarca (groapă), groapă din lunca Bordușani săpată natural de brațul Borcea.
Repejorul, fost prival activ în balta Bordușani, desecat și redat agriculturi.
Butucoasa, (japșă) fostă japșă în balta Bordușani la 3 km de sat. Era invadată de o
vegetație alcătuită din papură, stuf și rogoz. Astăzi desecată și redată agriculturi.
Canalul lui Popovici, fost canal săpat de moșierul Popovici pentru pescuit.
Alionte, ostrov pe Dunăre. În dreptul satelor Bordușani și Făcăieni, cuprins între brațul
Alionte și ostrovul Balaban. Are formă alungită. Pădurea este formată din plopi, salcie și frasin.
Privalul lui Sișiu, fost prival săpat de un anume Sișiu, pentru adăparea vitelor
transhumante venite aici pentru pășunat.
Chitoșa, fostă japșă în lunca Bordușani.
Buzduganul, fostă japșă în baltă.
Moteca, fost prival mare activ în balta Bordușani.
Cega, privaluri în balta Bordușani și Cegani.
Ezerul cu butuci, fostă japșă în balta Bordușani.
Japșa Roșie, fostă japșă în balta Bordușani, unde creștea iarbă roșie.
Săltava, prival.
Bentul Mare (Lăteni), care are o suprafață de 80 de ha și adâncime de maximă de 7 m.
Bentul Mic, cu o suprafață 30 ha.
Bentul lui Cotoi, se găsește între cele două benturi și are o suprafață de 15 ha.
Aceste lacuri sunt meandre părăsite ale brațului Borcea. Aici se găsește o vegetație din
lintiță, brădiș ciulini, nuferi galbeni și coada calului 37.
37
Marin 1979, p. 54 -55.
33
Nucleul ruso-lipovenesc este situat în partea de nord-vest a localității, pe malul Brațului
dunărean, rușii-lipoveni depășesc ușor o zecime din populația totală a satului.
În partea nord-vestică sunt puține case ale românilor sau ale celorlalte etnii ale satului,
în partea de nord-vest sunt aproape numai locuințe de lipoveni 38.
Clădirile locuințelor din comună au adoptat un stil nou de arhitectură, câteva locuințe
sunt construite cu un nivel (Fig. 10), vechiul stil de arhitectură al locuințelor era cu prispă de
pământ și cu stâlpi de lemn. Casele (lipovenilor) sunt asemănătoare cu cele a românilor, singura
diferență este că într-o gospodărie lipovenească una din anexele nelipsite este baia tip saună.
În casele din localitățile lipovenești mobilierul este obișnuit masă, pat, singura diferență
este că lângă sobă este un cuptor sub denumirea de pecka, unde dorm copiii și bătrânii iarna
când focul este aprins, iar pe duchavaia se face mâncare tot iarna pentru că majoritatea au
aragaz.
Baia este separată de restul casei, de cele mai multe ori cu 2 camere, una unde se face
focul și se lasă hainele, în cea dea doua cameră vatra dreptunghiulară clădită din pietre de râu,
înglobat în vatră un cazan pentru apă caldă. La perete un pat din scânduri cu înălțimea de 1
metru de obicei, unde se stă, pietrele încinse stropite cu apă pentru efect de saună.
Băncuța de la poartă este des întâlnită la lipoveni, acolo unde se adună duminicile și
sărbătorile de peste an, unde stau de vorbă cu vecinii 39.
În 1986 erau 1017 de gospodării construite din diverse materiale: din cărămidă 50%,
din chirpici 40% și din piatră 10%. Starea de conservare a locuințelor era: în stare bună 75%,
în stare mediocră 20% și în stare insalubră 5% 40.
Fig. 10
Casa lui Călin Lazăr, lipovean
39
Ipatiov 2001, p. 51.
40
Arhiva primăriei, Dosar centralizator pe 1986. p. 3.
34
Fiind o zonă fără păduri, materiale de construcție care predomină sunt cărămida și piatra
care și aceasta se găsește destul de rar în această zonă. În general locuințele sunt orientate spre
sud datorită vânturilor dominante care bat din direcția nord-est. În ultimi 10 ani s-au construit
peste 150 de noi locuințe, s-au dat noi locuri de casă, iar noul cartier format din satele Bordușani
și Cegani au tendința de a se uni teritorial în viitori ani.
Datorită amplasării comunei pe malul stâng al brațului Borcea aproximativ 2 km, pe
această distanță sunt cam 100 de gospodării, de aceia există riscul ca aceste case să fie distruse
datorită eroziunile malurilor, din acest motiv maluri vor fi consolidate, Primăria a elaborat un
proiect pentru consolidare cu ajutorul programelor PHARES și Banca Mondială. 41
Clădirile importante ale comunei Primăria, Poliția, Căminul cultural și Dispensarul
uman sunt amplasate în partea centrală a comunei, formând un centru civic. Căminul cultural
din comună a fost reabilitat și extins, cu fonduri FRDS, care poate fi acum folosit la diferite
activități culturale.
Rețeaua principală de străzi este structurată în cea mai mare parte de drumurile
comunale DC8 și DC9 care traversează comuna de la nord la sud și est la vest făcând legătura
cu DN3B, fiind modernizate, având partea carosabilă de 6m lățime.
Străzile din intravilan sunt de categoria a III-a și a IV-a, cu o lățime carosabilă între 4,0
și 6,0 m. Cele mai importante străzi sunt asfaltate, restul străzilor din pământ, în viitor se
urmărește ca toate străzile să fie modernizate.
Comuna Bordușani nu are legătură cu rețeaua națională de căi ferate.
Rețeaua de transport în comun este deservită de societăți de transport în teritoriu, de
fostele I.T.A. și de societăți particulare care și-au obținut licențele de transport pe aceste trasee.
Numărul de navetiști a scăzut drastic datorită privatizării și disponibilizările de personal de la
fabricile din Fetești sau din alte localități. Elevii reprezintă categoria cea mai mare a
navetiștilor, pentru că aceștia urmează cursurile la liceele sau școlilor profesionale din orașul
Fetești.
Se efectuează curse zilnic pe linia de transport în comun de care beneficiază comuna,
respectiv Fetești-Stelnica-Cegani-Bordușani. De asemenea, mai sunt două curse care fac
transport zilnic și astfel trec prin comună și autobuzele care fac ruta Slobozia-Fetești 42.
În 1986, racordarea electrică era de 12 km în Bordușani și în Cegani de 9,5 km. Numărul
de clădiri care erau racordate la rețeaua electrică era de 1017 gospodării în Bordușani și 420 în
Cegani.
Rețeaua de distribuție a apei, 2,4 km în Bordușani și 0 km la Cegani. Clădiri care erau
racordate la branșamentul de apă - 500 de gospodării 43.
În prezent, alimentarea cu apă în sistem centralizat se face numai în satul Bordușani,
având ca sursă de apă foraje prin care se exploatează acviferul cantonat în straturi cu adâncimi
de 70-80 m. Distribuția apei se face pe toate străzile localității printr-o rețea cu o lungime totală
de 17,2 km. Satul Cegani dispune în prezent de alimentare cu apă în sistem centralizat doar pe
10,1 km. Lungimea totală a sistemului centralizat cu apă se face pe 27,3 km. De racordarea la
rețeaua cu apă beneficiază 1560 de gospodării. În prezent se satisface necesarul de apă în
localitate, deoarece în 1995-1996 a fost reabilitată și optimizată rețeaua de apă existentă și s-a
41
Arhiva primăriei Borduşani, N. Moisescu, Fişă de prezentare, Borduşani, 2003.
42
43
Arhiva primăriei Borduşani, Dosar 1986, p. 9.
35
mai întins cu 3 km 44. Consumul de apă este mai ridicat în perioada de vară, când locuitorii
folosesc mai multă apă pentru irigațiile culturilor din gospodăriilor proprii.
Depozitarea gunoaielor menajere se face în mai multe locuri, la ieșirile satului mai
departe de locuințe.
Rețeaua de alimentare cu energie electrică acoperă toată comuna, iluminatul public
funcționează și el integral pe toată comuna, din timpul primarului Nica Constantin.
În 1986, erau în comună două cămine culturale, care aveau posibilitatea redărilor de tip
cinematografic și găzduiau și bibliotecile local 45. Facilitățile culturale ale comunei se derulează
prin Căminul cultural din Bordușani, care a fost reabilitat și în care se pot desfășura diferite
activități culturale, prin cele două biblioteci, una comunală și cea școlară, la care au acces toți
locuitori satului. Biblioteca comunală în prezent trece printr-un program de modernizare a
clădirii și a terenului de fotbal pe care se joacă etapele diviziei D la fotbal și a bazei sportive a
școlii.
La mass media, comuna este racordată la televiziunea prin cablu.
Servicii locale care funcționează pe raza comunei sunt furnizarea cu apă potabilă,
comerțul cu amănuntul, pășune și paza publică, care este făcută de bărbații comunei, cei care
depășesc 18 ani și până la vârsta de 50 de ani, de asemenea paza poate fi și plătită, aceste
fonduri ducându-se la salariile celor care sunt angajați să efectueze paza, cei care fac pază fac
după un program bine centralizat din timp, serviciile poștale se efectuează de către Poșta
Română, agenția Bordușani și serviciul de asigurare Ardaf.
Economia locală se află în declin din cauză că fostul I.A.S. s-a desființat și o mare parte
din forța locală a comunei a lucrat în această unitate, o mare parte din ei au beneficiat de ajutorul
de șomaj, dintre aceștia nu mulți au mai găsit de lucru în alte instituții.
44
Arhiva primăriei Borduşani, N. Moisescu, Fişă de prezentare, Borduşani, 2003, p. 4.
45
Arhiva primăriei Borduşani, Dosar 39/1988, f. 28.
36
3.5 Evoluția populației
Teritoriul comunei Bordușani a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, lucru atestat
de descoperirile arheologice făcute aici, cele mai vechi vestigii arheologice identificate datând
din perioada neolitică.
Apropierea de o sursă de apă, poziționarea pe traiectoria rutelor comerciale, dar și
prezența și fertilitatea terenrilor agricole a favorizat locuirea permanentă a acestui areal.
Comuna Bordușani este formată din două sate: Bordușani și Cegani.
Populația totală a comunei este de 5431 locuitori după cum urmează: Bordușani 3866
locuitori și Cegani 1475 locuitori.
În 1905 erau în Bordușani 547 familii, 2575 suflete, 88 văduve și vădani, 3 divorțați și
26 concubinaj 46.
În perioada cuprinsă între 1936 și 1956, numărul populației stabile a crescut de aproape
două ori și jumătate.
Populația a înregistrat de-a lungul timpului, creșteri și scăderi în funcție de condițiile
sociale, economice și istorice. Seceta (foametea) prezentă în anul 1947 care a durat decât din
primăvară până în toamnă. Această secetă nu a produs mari pagube, cei care au mai avut din
recolta din toamnă de cereale și porumb au putut rezista împotriva foametei. Foametea nu a
produs pagube omenești și animalele nu au murit de foame cu toate că nu a crescut iarbă pe
izlazul comunal. Oamenii care munceau la Popovici (boierul) la construirea morii li se oferea
o masă gratis pe zi, mulți din aceștia nu mâncau toată mâncarea pentru a o opri și copiilor lor.
Legume precum cartofii și fasolea se mai găseau, numai cerealele ca grâul, porumbul nu erau
de ajuns pentru a face pâine și mămăligă. Primăria a făcut o cantină, unde copiii familiilor
sărace primeau o masă gratis pe zi. Orzul era măcinat, amestecat cu mălai de porumb și floarea
soarelui și se făcea mămăligă. În această perioadă de secetă mâncarea de bază era mămăliga și
mai puțin pâinea. Cei care au avut porumb mult rămas de din toamnă, au luat la schimb oi
foarte ieftine din Dobrogea în schimbul porumbului.
În anul 1947 a mai fost prezentă o altă secetă care a durat pe perioada verii, dar nici
aceasta secetă nu a făcut victime omenești și în rândul animalelor. Oamenii au trecut cu bine
fără a fi fost afectați prea mult de aceste două secete. Alte secete nu au mai fost.
În perioada 1960-1989, în perioada de vârf a lucrărilor agricole s-au efectuat deplasări
sezoniere pentru muncă, pe raza localităților Stelnica, Bordușani și deplasări de forța de muncă
din diferite județe ale țării (Teleorman, Iași, Vaslui, Argeș, Dâmbovița, Bacău) pentru o
perioadă de 4-5 sau chiar 6 luni.
Pentru lucrările agricole de sezon din cadrul I.A.S. se deplasau anual circa 800-900 de
persoane 47.
O creștere importantă s-a înregistrat în perioada imediat următoare, pentru ca începând
cu 1966 să suporte o descreștere progresivă. Numărul de locuitori înregistrat la recensământul
din 1992 fiind mai mic decât cel înregistrat la recensământul din 1956 cu aproape 10%. Cu o
populație stabilă actuală oscilând în jurul cifrei de 5420 de locuitori, comuna Bordușani poate
fi introdusă în categoria comunelor mijlocii prin raportare la contextul județului.
46
Pridvorul bisericii de rit nou din Borduşani.
47
Marin 1979, p. 62.
37
Fig. 11
38
Fig. 12
39
Perioada de după 1966 se caracterizează printr-o creștere a natalității ca urmare a
măsurilor legislative luate împotriva întreruperii nelimitate de sarcini.
Cea mai mare diferență între populația masculină și feminină există între anii 1956 -
1966.
În 1973-1989 în comună a existat un centru al cooperativei meșteșugărești Borcea din
Fetești, era un atelier de covoare manuale ale căror produse erau destinate exportului. Producția
acestui atelier era în jur de 18 covoare anual.
În anul 1986 populația și forța de muncă era:
1 Populația totală stabilită 5664

2 Femei 2796
3 Mișcare migratorie cu Stabiliri de domiciliu 117
schimbarea domiciliului
4 Plecări cu domiciliu 89
5 Personal muncitor – total – număr 791
6 Industrie 16
7 Construcții 10
8 Agricultură 632
9 Transporturi și telecomunicații 10
10 Circulația mărfurilor 42
11 Învățământ, cultură și artă 56
12 Muncitori - total 679
În 1986 erau: unități comerciale cu amănuntul cu un număr total de 20, magazine

alimentare 4, magazine nealimentare 6, magazine universale 1, magazine mixte 3, unități de
alimentație publică 4, ateliere de cizmărie 1, de croitorie 1, de prelucrare lemn 1, de blănărie,
cojocărie 1, frizerii 1 48.
Populația a crescut față de recensământul din 1992, doar cu 10 persoane. Comuna
Bordușani este caracterizată printr-un pronunțat caracter de ruralitate și fragilitate din punct de
vedere al potențialului economic și al capitalului uman.
Populația la recensământ
ANII TOTAL MASCULIN FEMININ
1930 2683 1289 1394
1956 6025 2914 3111
48
Arhiva primăriei Borduşani, Dosar 39/1988, f. 28.
40
1966 6719 3478 3241
1977 5732 2883 2849
1992 5421 2729 2692
POPULAȚIA PE GRUPE DE VÂRSTĂ LA RECENSĂMÂNTUL DIN

07.01.1992
TOTAL MASCULIN FEMININ
5241 279 2692
0-4 ani 518 242 276
5-9 ani 433 220 213
10-14 ani 440 215 225
15-19 ani 496 253 243
20-24 ani 557 316 241
25-29 ani 255 146 109
30-34 ani 332 181 151
35-39 ani 332 178 154
40-44 ani 269 150 119
45-49 ani 273 124 149
50-54 ani 295 139 156
55-59 ani 326 158 168
60-64 ani 292 145 147
65-69 ani 262 118 144
70-74 ani 133 64 69
75-79 ani 110 40 70
80-84 ani 71 31 40
85 ani si peste 27 9 18
POPULAȚIA DE 18-62 ANI LA 1 IANUARIE 1999
(NUMĂR)
TOTAL 3075 % DIN 55,8
POPULAȚIA
TOTALĂ
41
Deși fluctuantă, natalitatea se păstrează peste media județeană cu valori oscilând între
14,2 și 16,2 la mia de locuitori; la fel și rata mortalității, oscilând între 12,0 și 16,2 în general
indicatorii natalității sunt superiori indicatorii mortalității, singura excepție înregistrându-se în
1996. Evoluția acestor indicatori arată o scădere a natalității și mortalității după 1996. Se
observă o creștere importantă a mortalității. 49
În aceste condiții sporul natural variază și el între niște limite destul de distante, de la -
1,3 la mie în 1997 și 2,9 în 1998.
Fișa demografică
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Cifre
absolute
Născuți 80 81 83 89 85 79 81
vii
Morți 66 69 67 76 91 72 76
Spor 14 12 16 13 6 7 5
natural
Decedați 4 5 3 4 7 1 1
sub 1 an
Proporț
ii la
1000
locuitori
Născuți 14,6 14,8 15,1 16,2 15,1 14,2 14,5
vii
Morți 12, 12, 12, 13, 16,2 12,9 13,6
0 6 2 8
Spor 2,6 2,2 2,9 2,4 - -1,3 0,9
natural 1,1
Morți 50, 61, 36, 44, 82, 12, 12,
sub 1 an 7 1 9 4 7 3
0
la 1000
născuți
vii
49
42
FORȚA DE MUNCĂ ÎN 1998 (PERSOANE)
NUMAR MEDIU DE SALARIAȚI 644

Din care
AGRICULTURĂ 451
INDUSTRIE 4
ENERGIE ELECTRICĂ ȘI TERMICĂ,GAZE, APA
CONSTRUCȚII
COMERȚ, REPARAREA ȘI ÎNTREȚINEREA 20
AUTOVEHICULE ȘI MOTOCICLETELOR, BUNURI CASNICE ȘI
PERSONALE
TRANSPORT, DEPOZITARE ȘI COMUNICAȚII 79
ACTIVITĂȚI FINANCIAR BANCARE ȘI DE ASIGURĂRI
ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ȘI APĂRARE, ASISTENȚĂ 10
SOCIALĂ
ÎNVĂȚĂMÂNT 48
SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ 28
ALTE ACTIVITĂȚI 4
Analizând datele statistice ale recensămintelor s-a putut observa mișcarea naturală a
populației în ultimii ani unde indicii de natalitate au înregistrat fluctuații mari pe o perioadă
relativ scurtă 50.
Semnificația acestei structuri, rezultat al unui proces de populare poate fi interpretat
diferit în funcție de perioada de timp, în funcție de dependența economică la timpul respectiv.
Repartiția salariaților pune în evidență doua tendințe clar conturate în evoluția recentă,
diminuarea până la dispariție a activităților industriale și amplificarea activităților de servicii.
Dominanța activităților agricole, promovarea altor tipuri de activități care nu solicită un
grad ridicat de pregătire și mai ales atracția centrelor urbane din apropiere pentru forța de
munca calificată sunt elemente care au perpetuat gradul redus de pregătire profesională.
Lipovenii nu au avut dificultăți cu ceilalți locuitori ai satului, ei au trăit într-o armonie
aproape perfectă, puține sunt cazurile când lipovenii au avut dificultăți cu celelalte etnii ale
comunei.
Lipovenii cunoscuți cu activitatea lor pescărească, predau peștele prins în centru piscicol
special amenajat. Centrul piscicol din Bordușani era cunoscut încă de la venirea lor în
localitate, până în anul 1989, fiind cel mai important centru de colectare a peștelui din zonă.
50
Arhiva primăriei Borduşani, Plan urbanistic general, Bucureşti, 2003, p.16.
43
Din anul 2002 prin reorganizarea pescuitului la nivelul țării, se modernizează și punctul
piscicol de colectare a peștelui din Bordușani într-un spațiu modern amenajat cu utilaje și
instalații specifice pescuitului.
După anul 1989, în gospodăriile lipovenești se cresc vite și cai; la început erau puțini
lipoveni care creșteau animale.
În comuna Bordușani, nivelul de trai este scăzut datorită locurilor de muncă, aproximativ
1% din populația localității lucrează într-o instituție, restul forței de muncă lucrează sezonier
și ocazional 51.
Locurile de muncă sunt reduse în localitate, majoritatea femeilor (lipovence) sunt
casnice, ocupându-se de creșterea și educația copilului. Bărbații lucrează în agricultură, în
piscicultură și cei mai tineri în întreprinderi și instituții din Fetești și din orașe apropiate, în
ultimul timp ei plecând la muncă în străinătate.
Sunt lipoveni în comuna Bordușani care au afaceri proprii de exemplu: Școlnicu Ilarion
(președintele comunității ruși-lipoveni din Bordușani), Oprea Grigore (a ajutat prin
sponsorizare pentru noua construcție a bisericii de rit vechi din comună), Școlnicu Grigore 52.
Datorită lipsei locurilor de muncă o mare parte a populației localității beneficiază de
prevederile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
51
Arhiva primăriei Borduşani, Plan urbanistic general, Bucureşti, 2003, p.15-16.
52
În dialog cu Şcolnicu Ilarion, preşedintele comunităţii ruşilor-lipoveni.
44
3.5.1 Lătești – domiciliul obligatoriu 53
Dosarul din care s-au preluat date referitoare la domiciliul forțat de la Lătești, este în
Arhiva Primăriei Bordușani. Documentul cuprinde un număr de 29 de pagini și conține date
referitoare la 430 de persoane. Dosarul are următoarele rubrici:
- Numele și prenumele persoanelor condamnate;
- Data nașterii (anul, luna și ziua);
- Locul nașterii (comună, raion, regiune);
- Prenumele părinților (tată și mamă);
- De unde a venit;
- Pe ce timp a fost condamnat;
- Pentru ce;
- Data sosirii în comună;
- Data plecării din comună;
- Perioada cât au stat.
Dosarul cuprinde un număr de 29 de pagini.
Pentru completarea informațiilor din acest dosar am apelat la lucrarea lui Dumitrescu
Cunctator Constantin, „Zbor printre gratii. Comedia păcii”, care descrie viața condamnaților
de la Lătești 54.
Condamnații politici au fost aduși la Lătești pe un câmp, aici nu era nimic construit.
Autoritățile au trasat străzile și perimetrul unde urma să-și construiască singuri casele. Ei au
venit cu bunurile cu care au fost lăsați să vină, animale, cai, boi, găini, gâște și alte bunuri de
valoare ca porțelanuri, bijuterii (unii din aceștia au vândut din porțelanuri femeilor din
Bordușani pe mâncare, pentru că nu mai le erau de folos). Locuitorii din sat au văzut pentru
prima dată boi înhămați la căruțe. Singuri și-au construit casele din lut ajutându-se unul pe
celălalt, fără a primi ajutor de la autorități. Locuitorii din Lătești au avut relații foarte bune cu
cei din comună.
Motivele pentru care au fost condamnați sunt:
- 1 persoană condamnată pentru complot de răzvrătire împotriva societății;

- 1 persoană condamnată cu legea 412/1945;
- 1 persoană condamnată pentru manifestare politică;
- 2 persoane condamnate pentru furt;
- 23 persoane condamnat pentru că erau legionari;
- 38 persoane condamnate pentru agitație politică;
- 105 persoane condamnate pentru uneltire;
- 1 persoană condamnată pentru deținere de broșuri interzise;
- 12 persoane condamnate pentru complot la crima împotriva clasei muncitoare;
- 1 persoană condamnată pentru tentativă de viol;
- 16 persoane condamnate pentru trecere de frontieră;
- 1 persoană condamnată pentru spionaj;
53
Arhiva primăriei, Registrul cetăţenilor comunei cu domiciliu obligatoriu, p. 1-29.
54
Dumitescu 2022, passim.
45
- 14 persoane condamnate pentru instigație;
- 3 persoane condamnate cu articolul 193;
- 14 persoane condamnate pentru înaltă trădare;
- 15 persoane condamnate pentru crima de război;
- 1 persoană condamnată pentru tăinuire de crimă;
- 5 persoane condamnate pentru răspândire de știri interzise;
- 1 persoană condamnată pentru trădare;
- 3 persoane condamnate pentru crimă contra păcii;
- 5 persoane condamnate pentru crimă împotriva clasei muncitoare;
- 2 persoane condamnate pentru național țărănism;
- 1 persoană condamnată pentru favorizare;
- 7 persoane condamnate pentru dezertare de la domiciliu;
- 1 persoană condamnată pentru o emisiune dezertări;
- 2 persoane condamnate pentru favorizare infracțională;
Ocupațiile pe care le-au avut deținuții din Lătești înainte să fie condamnați erau:
- 11 persoane tâmplari;
- 3 persoane ziariști;
- 2 persoane ceferiști;
- 1 persoană instalator;
- 1 persoană poștaș;
- 3 persoane erau cizmari;
- 4 persoane erau șoferi;
- 2 fierari;
- 3 zidari;
- 10 erau elevi;
- 1 persoană era militar;
- 20 persoane erau muncitori;
- 2 persoane erau fochiști;
- 2 persoane erau electricieni;
- 2 persoane erau tipografi;
- 1 persoană era frizer;
- 1 persoană miner;
- 1 persoană tehnician;
- 1 persoană femeie de serviciu;
- 4 persoane strungari;
- 1 persoană viticultor;
- 1 persoană măcelar;
- 1 persoană tractorist;
- 29 persoane fără ocupație;
- 23 funcționari;
- 10 contabili;
- 4 persoane brigadier silvic;
- 1 persoană călugăriță;
46
- 57 agricultori;
- 14 polițiști;
- 12 mecanici;
- 11 studenți;
- 2 plutonieri de jandarmerie;
- 9 lăcătuși mecanici;
- 5 croitori;
- 3 comercianți;
- 1 desenator tehnic;
- 11 persoane casnice;
- 1 preot catolic;
- 2 tehnicieni constructori;
- 1 sudor;
- 13 preoți;
- 7 avocați;
- 4 medici umani;
- 1 jurist;
- 7 profesori;
- 5 ofițeri;
- 1 rotar;
- 1 general;
- 1 proprietar;
- 2 asistenți universitari;
- 1 casangiu;
- 1 arhitect;
- 1 ospătar;
- 3 plugari;
- 1 consilier judiciar;
- 1 călugăr;
- 1 dulgher;
- 1 ceasornicar;
- 1 impegat de mișcare;
- 1 pomicultor;
- 11 ingineri;
- 1 brutar.
Ei au primit următoarele condamnări:
- 1 an - 10 condamnați;
- 2 ani - 17 condamnați;
47
- 17 ani - 1 condamnat;
- 25 ani – 1 (condamnat pentru crimă de război ofițerul Ionescu care a stat la Lătești
3 ani);
- 9 luni - 1 condamnat;
- 15 luni - 1 condamnat.
-
Perioada cât au stat la Lătești pe ani este:
- 1 an - 45 condamnați;
- 2 ani - 163 de condamnați;
- 18 luni - 1 condamnați;
- 3 condamnați au dezertat;
- 10 indivizi au avut condamnare nelimitată.
Dumitrescu Cunctator Constantin, licențiat în drept și științe politice-economice la

Facultatea de Drept-Universitatea București
Avocat, în perioada studenției (1932-1936), epocă de mare efervescență politică.
Fascinat de oratorul Ion Mihalache, în 1934 se înscrie la țărăniști. Condamnat, la Jilava a avut
procesul, condamnat 15 ani. A urmat la Aiud, Dej, Cluj, Oradea, Galați, Botoșani, eliberat în
1963. Domiciliu obligatoriu la Lătești, interdicție ridicată la 26 iunie 1964.
În semn de protest permanent împotriva uzurpatorilor de la 6 martie 1945, a rămas în
continuare în Lătești, împreună cu legionarul G. Căpățână și liberalul Ghe. Terzea.
„La 11 martie 1976, percheziție. Din satul Lătești mai rămăsese numai casa mea. La 1
martie 1976 dimineața pe la orele 9, primarul comunei Bordușani, însoțit de un civil care n-a
scos un cuvânt (securist) m-a somat să mă mut că vor dărâma și această ultimă casă din Lătești.
Ultima casă, din cele circa 700 care fuseseră construite de deportații din Banat și
Mehedinți în 1951 și apoi adăposteau deținuții politici trimiși cu domiciliu obligatoriu, era
dărâmată. Lăteștii dispărea după hartă. Șeful postului de miliție Bordușani, plt. Dascălu, ne-a
anunțat la 25 august că primăria ne pune la dispoziție casa boierului Popovici din Bordușani
care fusese naționalizată. Ne-am instalat în Bordușani unde ne cunoșteau țăranii cu care
trăgeam împreună la sapă. Revoluția ne-a găsit lucrând ca zilieri la sapă la I.A.S. Fetești, după
25 de ani de la ridicarea interdicției. S-au plantat zeci de mii de sălcii și plopi. O pădure. Și
astăzi când intru în Bordușani, privesc în dreapta, la vadul podului plutitor și văd pădurea de
plopi falnici de 20 de m.
Pe care am plantat-o cu Căpățână în 1980” 55.
55
Dumitrescu 2002, vol. 3, p. 8 -17.
48
3.6 Ocupații tradiționale, agricultura
Activitatea principală din toate timpurile a fost și va rămâne agricultura datorită zonei de
câmpie în care este așezată comuna.
Cultivarea pământului este cea mai veche ocupație a locuitorilor. Porumbul ocupă cea
mai mare suprafață cultivată, iar grâul este pe locul doi la suprafață de cultivare, dintre plantele
industriale floarea soarelui este pe primul loc. Legumicultura este aplicată doar în curțile
proprii. Creșterea animalelor se situează pe locul al doilea în cadrul economiei agricole. În
trecut, creșterea animalelor se făcea nedirijat, în zonele bălții. Nu sunt cazuri de sălbăticire a
animalelor. În prezent porcinele sunt cele mai răspândite animale datorită posibilităților
substanțiale în gospodăriile individuale, bovinele ocupă locul doi. Apicultura și vânatul sunt
de mică răspândire în această comună.
Pescuitul este o activitate veche favorizată de existența suprafețelor acvatice ce se găsesc

în aceste zone. Pescuitul în comuna Bordușani a fost legat dintotdeauna de lipoveni. Ei au avut
și au bărci cu care au pescuit pe brațele Borcei.
Până în 1989 agricultura s-a făcut în sistem centralizat în cadrul C.A.P. și I.A.S., după
1991 când s-a dat Legea Fondului Funciar 18/1991, pentru retrocedarea pământurile. După
retrocedarea pământurilor agricultura a rămas activitatea principală ca și creșterea animalelor,
dar pentru consum propriu.
După desființarea I.A.S.-ului, care era una din instituțiile importante ale comunei care
oferea cele mai multe locuri de muncă pentru locuitorii comunei, mulți au rămas fără loc de
muncă, mulți s-au orientat către alte centre de activitate din Fetești, Slobozia, Cernavodă sau
în orașe mai îndepărtate ca București sau Constanța ce ofereau posibilități multiple. Mulți au
plecat la muncă în străinătate, dar cei mai mulți din comună sunt lipoveni care au plecat la
muncă în Spania, Italia sau alte țării, unii dintre ei au rămas definitiv acolo.
Datorită reliefului predominant de câmpie, activitățile locuitorilor sunt orientate spre
domeniul agricol, unde cultivă cereale și porumb pentru consum propriu la creșterea animalelor
din gospodăriile proprii, excesul îl vând sau fac schimb pe cartofi, fructe, produse care nu se
fac în această zonă și creșterea animalelor dar pentru consumul propriu, rar sunt cei care cresc
pentru vânzarea lor.
49
3.6.1 Colectivizarea
În 1991, odată cu retrocedarea pământului în conformitate cu Legea 18/1991, persoanele

care au înscris pământul în C.A.P. și-au revendicat, prin cereri adresate comisiei de lichidare a
C.A.P., bunurile cu care s-au înscris în cooperativă.
Cererile au fost grupate în două dosare din care eu am centralizat următoarele date: 56
Din arhiva fostului C.A.P. Bordușani au fost găsite un număr de 358 de cereri, din care
233 cereri au fost făcute în nume propriu, iar 125 cereri cu solicitări din partea moștenitorilor.
În înscrisul din cele 358 de cereri s-au consemnat și ani de înscriere în C.A.P. după cum
urmează:
-1950, 13 persoane s-au înscris;
-1951, 5 persoane, din care una a specificat în cerere că a fost obligată;
-1952, 8 persoane, din care una specificat că a fost obligată;
-1953, 1 persoană;
-1955, 1 persoană;
-1956, 3 persoane;
-1957, 179 persoane majoritatea menționează în cereri că au fost toamna înscriși;
-1959, 2 persoane au fost silite să cedeze animalele pe care le aveau în Baltă, 20 capre,
19 oi, 4 cai, 5 scroafe fătate și 37 de purcei. Ei au avut atașate cererii de solicitare și două
declarații care să le susțină cererea.
În cele 358 de cereri s-au solicitat:

- 332 de căruțe;
- 672 de cai;
- 131 plug din care plug cu 1 brazdă 82 și plug cu 2 brazde 49;
- 25 de prășitoare;
- 6 rarițe;
- 1 cositor;
- 1 moriță;
- 39 boroană;
- 5 grape;
- 6 hamuri;
- 5 harnașamente;
- 1car;
- 1butoi 300 litri;
- 1 cazan de alamă pentru fabricarea rachiului, de 200 litri;
- 1 cazan de alamă pentru fabricarea de țuică, de 200 litri;
- 5 bărci;
- 3 boi;
- 5 mânji;
- 40 capre;
- 135 oi;
- 1 butoi de 400 litri;
- 3 hățuri de piele;
- sămânță pentru 1 hectar;
- 6 hamuri;
56
Arhiva primăriei, Dosarele 1 şi 2/1991.
50
- 2 mașini: una de porumb și una de cereale;
- recolta de grâu după 8 hectare;
- sapă, târnăcop, secere;
- unelte agricole;
- ovăz 60 kg;
- grâu 100 kg;
- floarea soarelui 60 kg;
- fasole 100 kg;
- porumb 100 kg;
- opritori de lanț;
- 1 mașină de tras lână;
- 1 darac de scărmănat lână;
- 1 cazan alamă;
- 1 cadă de lemn (unde se pun struguri);
- 1 batoză de bătut porumb;
- scule de fierărie și rotărie;
- 1 mașină de tras roți;
- 4 rindele;
- 3 fierăsraie;
- 1 nicovală;
- foi de fierărie.
Pentru aceste unelte și animale solicitate în cereri nu s-a acordat cele cerute, ci
contravaloarea lor în bani.
Cererile de solicitare au fost comparate cu cererile de înscriere în C.A.P. de membrii
comisiei de lichidare.
În unele cereri de solicitare au fost cazuri când s-au solicitat mai mulți cai decât la
înscriere, numai la numărul de cai s-au solicitat mai mulți numărul lor a fost de maxim 2 cai
ceruți decât s-au înscris.
Comisia de lichidare pentru fiecare cerere de solicitare compara cu cererea de înscriere
în C.A.P.; unde această cerere nu mai exista în arhive, solicitantul atașa cererii de restituire și
alte două declarații de la persoane diferite pentru confirmarea cererii.
51
3.6.2 Fondul funciar
În comuna Bordușani pământul s-a acordat după legea Fondului funciar 18\1991, acesta
s-a acordat după mai multe criterii 57:
Bordușani Cegani
Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de
persoane hectare persoane hectare
Pământ predat C.A.P. în
perioada comunistă
1235 2711,04 663 2914
Persoane care și-au cerut

dreptul după legea 18/1991
339 1058,20 220 1051,035
Membri cooperatori care au
lucrat în C.A.P. și-au
253 180,18 199 54,5
solicitat dreptul după legea
18/1991
Membri cooperatori care au
lucrat în A.E.I. (Asociația
60 74 11 9,5
Economică
Intercooperatistă) și au cerut
dreptul
Moștenitori care au
beneficiat de dreptul de
374 1145,29 265 1331,81
pământ după legea 18/1991
Familii tinere care nu au

deținut pământ dar le-a fost
221 129,56 59 34,19
acordat
Persoane care au deținut
acțiuni în I.A.S. și au
42 185,11 16 84,67
beneficiat de acest drept
57
Arhiva Primăriei Borduşani, Centralizator/1991.
52
3.6.3 Președinți de C. A. P.
Cooperativizarea s-a încheiat în anul 1956. Cooperativa a avut următorii președinți:
- Jaluba Ion, primul președinte, de origine basarabean, el a stat 1 an.

- Cristea Petruș, tot 1 an a stat în fruntea C.A.P.-ului;
- Ion Grozea fost plugar ;
- Mirea Traian;
- Bucur Ștefan, 1 an ;
- Nica Gheorghe;
- Alecu Aurelian.
Pentru nici unul din președinți de C.A. P. nu se cunoaște perioada în care aceștia au
ocupat acest post.
Primii președinți se schimbau aproape anual, din cauză că C.A.P.-ul era la început și
apăreau probleme, nu mulți țărani se înscriau în C.A.P., existau diverse presiuni politice 58.
3.6.4 Moara – obiectiv economic al comunei
Moara este construită spre ieșirea satului, (dar după ce s-au dat locuri noi pentru
construire de locuințe, nu mai este spre ieșire), ea se învecinează la est cu pășunea comunei, în
vest cu o societate privată (restaurant), în sud cu școala și în nord sunt locuințe.
Moara a fost construită în 1920, de boierul Popovici, constructorii nu se cunosc (printre
care și oameni din sat). Moara are fundația de beton, zidurile sunt construite din cărămidă,
acoperișul este învelit cu tablă, este formată din cinci încăperi care folosesc ca magazii de
păstrare a grâului și porumbului.
Moara are parter plus etajul unu și doi, starea de conservare este nesatisfăcătoare, din
cauză că nu are un proprietar, ea poate fi doar închiriată.
Funcția inițială a fost moară de făină, mălai și presă de ulei, astăzi este doar moară de
făină și de ulei.
Regimul juridic actual - S.C. Morărit S.A.
Moara este renumită pentru calitatea făinii pe care o face, de aceia la această moară vin
și oameni din alte sate pentru a măcina.
58
Ilie Necula, locuitor al satului.
53
3.6.4 I.A.S. Fetești - ferma Lătești59
Întreprinderea agricolă de stat Fetești a reușit să se impună în agricultură, datorită

rezultatelor obținute de fermele pomiviticole. Puțini știau că ferma de la Lătești avea unul dintre
cele mai mari efective de taurine, aproape 3000, din care peste 1200 vaci cu lapte. Nimeni nu
dădea șanse fermei Lătești. Între 1982-1984 producția de lapte și animale s-a dublat, această
producție s-a făcut datorită îngrijirilor din această fermă.
Tehnicianul acestei ferme (în acea perioadă) și șeful ei Aurelian Alecu împreună cu
îngrijitorii ei cei mai devotați ai fermei Ion Nicolae și Aristide Moșuiu mulgeau în jur de 36 de
vaci zilnic, vitele îngrijitorului Bobonea Constantin au ajuns la un spor zilnic de 500 de grame.
Datorită acestor îngrijitori și mulți al au ajuns la un spor zilnic de 500 de grame. 60
Datorită acestor îngrijitori și mulți alți, au obținut producții mari cu cheltuieli mai mici.
4.6.1 „Boieri” – realitatea socială a comunei

Boieri care au trăit la Bordușani au fost:
Boierul Gheorgiu, de origine bulgară. Pământul pe care îl deținea era de 100 ha la Lătești
și 30ha de pădure de salcâmi.
Nu a avut copii, de aceea a îngrijit copii ai satului, ajutându-i cu hrana și cu haine, copii
creșteau pe lângă conac învățând diverse lucruri.
Avea gradul de căpitan și pregătea tineri la școala premilitară.
Avea pe logofăt pe Niță Pântea.
Animalele satului aveau voie să pască pe pășunea lui.
A plecat din comună în anul 1940, când i s-a confiscat averea.
Boierul Popovici, era de origine franceză.
Averea lui era de 100 ha. Era un bun credincios, el a făcut prima grădiniță pentru copii
săraci, acestora le oferea hrana și puteau dormi la grădiniță în timpul zilei.
Pe lângă conacul său apropia numai oameni ai satului care erau deștepți, care știau să
citească și oameni care erau harnici. Nu suporta leneșii.
Moara, naționalizată în anul 1948, a fost construită cu ajutorul lui bănesc. De asemenea,
a mai construit în câmp și magazii de cereale, care aveau o construcție solidă din cărămidă, cu
pereți de jumătate de metru. Aceste construcții s-au păstrat până în 1990, când au fost scoase
la licitație și vândute, apoi au fost demolate pentru a recupera materiale de construcție.
Boierul Popovici adus și plantat viță de vie de cultură nobilă, până atunci neexistând viță
de vie de origine nobilă în regiune.
Au mai fost și alți boieri locali, dar se știu puține lucruri despre aceștia. Spre exemplu,
un anume boier Zelu care avea 200 ha, pe baltă și boierul Davidoglu care avea 100 ha. Tot el a
avut primele mașini de treierat cereale, nu se cunosc mai multe despre ei pentru că nu s-au
implicat prea mult în viața locuitorilor satului 61.
59
Fermă care în prezent este desfiinţată.
60
Broşură editată de „Tribuna Ialomiţei”, Din experienţa unităţilor fruntaşe, ianuarie 1985, p. 27.
61
În dialog cu Ilie Necula, locuitor al satului.
54
4.6.2 Doctori veterinari
- Doctorul Niculescu în 1952.

- Rițu Dumitrescu.
- Doctorul Tudose în 1980.
- Iorga Constantin 1980-2002.
- Decu Ionuț în 2002.
Boli specifice animalelor amintim febra aftoasă care se manifesta la animale cu curgeri
de bale febra aftoasă s-a manifestat mult în Baltă unde erau mai multe animale care creștea în
cârduri. Boala nu se putea fi tratată la toate animalele din baltă din cauză ca aceasta era
împădurită, nu desecată ca acum și redată agriculturii.
În Bordușani nu au fost multe cazuri.
Febra aftoasă s-a manifestat în 1947, animalele erau omorâte și aruncate în gropi
comunale, în aceste gropi se arunca peste animalele moarte sulf și var.
Pentru a nu se împrăștia boala și în comună animalele au fost luate de jandarmi,nu mulți
oameni erau dispuși să dea animalele pentru a fi ucise.
Alte boli la animale nu au mai fost 62 .
62
În dialog cu Bobonea Constantin, în vârstă de 82 de ani.
55
IV. Instituțiile comunei
DOMENII CATEGORIA DE INTERES DIMENSIUNI
NAȚIONAL JUDEȚEAN LOCAL TEREN ha L (M)

INSTITUȚII
PUBLICE ȘI
SERVICII
Primăria 0,2
Poliția 0,2
Dispensar 0,2
Dispensar veterinar 0,75
Biserica 0,45
Școala, grădiniță 1,25
Magazin 0,6
Poștă
Moara 0,85
GOSPODĂRIE
COMUNALĂ
Cimitir 3,6
Groapă gunoi 2,2
Amenajări tehnico- 1,2
edilitare
CĂI DE
COMUNICAȚIE
DC 4,5 4500
DC 0,5 700
Rețea stradală 32,5
PROTEJAREA
SITURILOR
ISTORICE
Biserica Sf. Ilie, 1,75
moara, școala
56
4.1 Primăria
În 1976 actuala clădire s-a renovat (Fig. 13-14).
Fig. 13
Fig. 14
57
4.1.2 Primarii comunei Bordușani
În anul 1899 a fost primar Ghiță Marin.

Primarul Jaluba de origine basarabean, a făcut școala de agronomie.
Grozea Ion.
Cristache Pântea.
Trandafir Dinu în anul 1927.
Ion Mihalache Dorobanțu.
Costică Georgescu.
Oprea Drăgoi.
Ghiță Ursu, care era legionar, este primul primar al comunei care aduce grâul. El a adus
grâul și-l dădea gratis, câte un sac pentru fiecare țăran cu condiția ca grâul să fie semănat. Ghiță
Ursu a fost primar în anul 1938.
Ilie Uriașu, în anul 1939, în această perioada au fost concentrați pentru război 300 de
bărbați. Starea de asediu în comună a fost în 1940, tot în acest an se făcea școala premilitară,
tineri bărbați cu vârsta cuprinsă între 17-20 de ani făceau pregătire militară sub comanda unui
subofițer în rezervă. Această pregătire premiditară se făcea numai duminica pe izlazul comunei.
Niță Turtucăianu, primul primar comunist. Atunci când a fost ales, liberali erau închiși
în căminul cultural. Locuitori comunei erau aduși la primărie și trebuiau să voteze, ei au
încercat să-i scoată pe liberali din căminul cultural, printre ei era și Mușică Gheorghe. Oameni
au spart geamurile căminulului ca aceștia să poată ieși, Mușică a spus „eu am intrat pe ușă pe
acolo și ies, nu ies pe geam”. Militari păzeau ușa primăriei unde se făceau alegerile, unul din
militari s-a împușcat în picior, în timp ce oamenii se înghesuiau să intre în primărie.
Nica Gheorghe a fost ales datorită curajului de care a dat dovadă în timpul incendiului
care a izbucnit la moară. Electrificarea comunei, racordarea apei potabile și asfaltatrea stradală
s-au făcut în perioada în care a fost el primar.
Dinu Alexandru.
Ene Ion în 1976-1982.
Ianole Tudor în 1982-1989, care a fost dat afară odată cu căderea regimului comunist.
Tilă Ion în 1989-1992, în perioada în care el a fost primar s-a retrocedat pământul
conform cu legea fondului funciar 18/1991, făcea parte din FSN.
Tilă Maria în perioada 1992-1996, făcea parte din PDSR. 63
Radu Barbu din PNL, ales în 1996 până în 2000.
Nica Constantin actualul primar, ales în anul 2000 și reales în 2004 făcând parte din
PSD1.
Câteva din realizările mandatului lui Nica Constandin în perioada 2000-2005, sunt:
reabilitarea căminului cultural care a fost extins și modernizat, reabilitarea școlilor din
Bordușani și Cegani, reabilitarea grădinițelor din cele două sate. Planuri de dezvoltare a
conunei în următori ani sunt: colaborare cu programele Phare și Banca Mondială în finanțarea
unor activități specifice zonei.
63
În dialog cu Bobonea Constantin, în vârstă de 82 de ani;
58
S-a aprobat refacerea malului stâng al brațului Borcei pe o distanță de apoximativ 2 km
(pe această distanță fiind aproximativ 100 de locuințe), existând riscul ca în următoarea
perioadă de aproximativ 4-5 ani gospodăriile să fie distruse datorită eroziuni malului. 64
4.2. Școala
Prima școală a fost construită în Bordușani în 1896 care a costat 29.123 lei. Primii
învățători au fost Haralambie Cateluș (a fost profesor din 15 septembrie, având studiul școlii
normale ), Coman Ionescu (a fost angajat la 1 septembrie 1898 având studiul școlii normale)
și Băleașa Clonaru (angajat la 1 septembrie 1889 având studiul școlii normale).
A doua școală este în satul Lăteni, instalată într-un local cu chirie, având-ul profesor pe
Iancu I. Antohi, angajat la 1 noiembrie 1904, având studiul școlii normale. 65
Actuala școală din comuna Bordușani a fost construită în 1924, școala a fost construită
de locuitorii satului printre care familia Dobrescu și familia Coman.
Starea de conservare este relativ bună, școala are un regim juridic actual, domeniul
public inspectoratul școlar Ialomița.
În arhiva școlii Bordușani am găsit condica școlară din anul 1933 care avea ca profesori
pe: Mușică Gheorghe, Alexandru Popescu, Vasilica Vlad și Maria Dobrescu. 66
În anul 1945 Mușică Gheorghe a înființat școala țărănească, această școală ținând doi
ani, școala nu era obligatorie, la pregătitoare veneau băieți și fete care voiau să învețe o meserie.
Cursurile se făceau vinerea, fetele țeseau la război, iar băieții învățau tâmplărie. Fetele
puteau țese materiale din borangic sau bumbac, materialul țesut îl puteau folosi pentru ele sau
rudele lor, pentru a confecționa cămăși bărbătești sau rochii pentru femei.
Această școală era gratuită și era primit la înscriere oricine. 67
În 1986, în Bordușani era o școală cu 3 clase care avea elevi cu vârsta cuprinsă între 5-
8 ani, iar în Cegani o singură clasă. Câte o grădiniță de copii era în fiecare sat, ca și cămine
culturale în fiecare sat de asemenea 68.
1 Copii în grădiniță – număr 224

2 Elevi – total – număr 951
3 Populația școlară Învățământ primar și gimnazial 782
4 Învățământ liceal 169
5 Învățământ profesional -
6 Total – număr 54
7 În învățământ preșcolar 8
8 Personal didactic În învățământ primar și gimnazial 46
64
Arhiva primăriei, Moisescu Nicoleta, Fişă de prezentare, Borduşani, 2003.
65
Arhiva şcolii, Memoriu justificativ, pentru dezvoltarea şi sponsorizarea şcolii.
66
Arhiva şcolii, Condică şcolară din 1933.
67
în dialog cu Bobonea Iana, locuitor al satului în vârstă de 75 de ani.
68
Arhiva primăriei, Dosar centralizator, 1986, p. 3.
59
9 În învățământ liceal -
10 În învățământ profesional -
11 Săli de clasă 23
12 Baza materială a Laboratoare școlare 3
învățământului
13 Ateliere școlare 1
14 Internate -
Învățământul în 1986 era format din 6 unități de învățământ, grădinițe de copii 2, școli
în învățământ primar și gimnazial 4, școlii profesionale și licee nu au fost 69.
Directorii de școală care au fost la școala Bordușani:
- în 1930 directorul Coman, tot atunci s-a înființat și prima grădiniță de copii;
- în 1937 (nu se știe anul cu precizie ) Mușică Gheorghe director;
- în 1963 Ion Costache;
- director adjunct Bănuță care pleacă în 1964;
- director adjunct Alica Ifrim;
- în 1964 s-a construit actuala clădire a școlii V-VII, clădire parter plus etaj;
- în 1965 Dinu Gheorghe;
- director adjunct Mateescu Emil;
- în 1966 director adjunct Tilă Ion, care era comandant de pionieri, post special
înființat;
- în 1972 Tilă Ion;
- în 1983 Tilă Maria;
- în 1996 Radu Rădița;
- în 2001 Stoicescu Cornelia. 70
Actuala școală are trei corpuri în care funcționează: - corpul A, are 10 clase , în școală
se fac cursuri în două schimburi, are 4 cabinete: de biologie, de geografie, de educație
tehnologică și cabinet de informatică, mai are teren de sport.
Școala are în dotare și 11 calculatoare Pentium I.
Încălzirea școlii este încălzire cu sobe.
- Corpul B are patru săli de clase (grădinița), cursurile se fac într-un singur schimb,
mobilierul și dotarea este corespunzătoare unei clădiri de grădiniță. Încălzirea este de asemenea
cu sobe.
- Corpul C are două clase, cu un singur schimb, cu mobilier nou, încălzirea fiind cu
sobe.
Numărul elevilor a crescut de la 498 în 2002-2003 la 568 în 2003-2004. În învățământul
pre-primar, primar și gimnazial sunt cuprinși toți elevii după raza comunei. Elevii din satele
69
Arhiva primăriei, Dosar 39/1988, f. 28.
70
Informaţii date de Stoicescu Cornelia, director de scoală, din 2001.
60
Cegani și Bordușani sunt înscriși elevi în școala de artă și meserii. La școala de artă și meserii,
vârsta elevilor este cuprinsă între 14-18 ani.
Rata abandonului școlar este de 0,02%.
Școala are o bibliotecă care are un număr de volume de 5.058, care se dau sub formă
de împrumut elevilor școlii.
Există un număr de 30 de posturi didactice, dintre care 19 posturi de titular și 11 posturi
de cadre suplinitoare, personal didactic auxiliar al școlii este de 2 posturi, 1 de secretar și 1 de
bibliotecar. Raportul numărului de elev pe numărul de cadre didactice: 628/30.
Evoluția raportului numărului de copii pre-primar / nr. posturi educatoare

1999-2000 2000-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2004
65/3 75/3 75/3 60/3 85/3
Evoluția raportului numărului de copii pre-primar / nr. posturi educatoare

1999-2000 2000-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2004
65/3 75/3 75/3 60/3 85/3
Evoluția raportului nr. de elevi clasele V-VII / nr. cadre didactice

1999-2000 2000-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2004
257/11 234/9 231/9 216/9 524/10
Evoluția raportului nr. de elevi SAM / nr. de cadre didactice

2003/2004
17/10
Școala are relații cu: Inspectoratul Școlar județean Ialomița, Direcția de Sănătate
Publică, primăria Bordușani, administrația publică, poliția, biserica și agenți economici care
sponsorizează școala.
Rezultatele școlare ale elevilor sunt bune peste 50% din elevii claselor a opta au luând
capacitatea. Alte rezultate școlare mai sunt la olimpiade și concursuri: 2001-2002 o mențiune
la olimpiada de matematică faza județeană Țuțuianu Nicoleta clasa a V-a, 2002-2003 premiul
II la faza județeană la concursului revistelor școlare, 2003-2004 premiul III la faza județeană a
concursului revistelor școlare, 2001-2004 rezultate bune la concursul Kangourou. 71
Evoluția ratei frecvenței elevilor la nivelul școlii și pe cicluri de învățământ:
71
Arhiva şcolii Borduşani, informaţii date de Stoicescu Cornelia, director de scoală, din 2001.
61
AN 1999 2000 2001 2002 2003
ȘCOLAR -2000 -2001 -2002 -2003 -2004
CICLU 100 0,99 0,99 100 0,99
PRIMAR % % % % %
CICLU 0,99 0,97 0,98 0,99 0,97
GIMNAZIAL % % % % %
S.A.M. - - - - 0,95
%
ȘCOAL 0,99 0,98 0,98 0,99 0,98
A % % % % %
Evoluția ratei promovabilității pe cicluri de învățământ:
Nive 1999 2000 2001 2002 2003-

l de -2000 -2001 -2002 -2003 2004
învățământ
I-V 95% 92% 92% 97% 99,21
%
V- 90% 90% 86% 92% 88,43
VIII %
SA 94,45
M %
Populația cu studii superioare este de 3,2% față de media pe țară 6,6% datorită migrării
persoanelor cu studii superioare sau procentului mic al tinerilor absolvenți ai unei instituții de
învățământ superior. 72
72
Arhiva primăriei, Plan general urbanistic, Bucureşti, 2003, p. 50.
62
4.3. Biserica ortodoxă Sf. Nicolae
Încă de la început funcția inițială a clădirii a fost biserică.

Regimul juridic actual aparține de Episcopia Slobozia și Călărașilor. 73
Biserica se numește Sf. Nicolae, și are hramul Sf. Nicolae, pe 6 decembrie
Se menționează în 1905 căci nu există documente mai vechi. Din pridvorul bisericii sunt
menționate următoarele informații.
Această parohie era compusă din Bordușani Mari și Cătunul Lătești.
Prima biserică a acestei parohii a fost zidită în anul 1758 cu cheltuiala locuitorilor.
Era făcută din gard de nuiele și bârne de salcie, iar acoperișul era din stuf, nu se deosebea
de casele oamenilor, deoarece ar fi fost ușor observată de turcii și tătarii din Balta Borcea care
se năvăleau în deosebi peste Dunăre jefuind satele.
În 1913- 1914 s-a zidit tinda bisericii, s-a acoperit din nou cu tablă galvanizată. Tot în
această perioadă s-a împrejmuit curtea bisericii. Prima clopotniță era din scândură, apoi
construită alta din zid de cărămidă. În curtea bisericii ca și în interiorul ei, nu sunt morminte.
Biserica a durat până în 1947 când s-a construit altă biserică din zid de cărămidă pe
cheltuiala proprietarului Barbu Cantaragiu. În ea s-au săvârșit sfânta liturghie și celelalte sfinte
taine până în 1895 când a fost surpată de Brațul Borcea.
A treia biserică, cea actuală cu Hramul SF. Nicolae este construită din zid de către niște
meșteri albanezi între 1895-1898, cheltuielile au fost suportate de oștea satului în frunte cu
cetățenii înstăriți.
De-a lungul anilor au slujit mai mulți preoți:
1. nu se cunoaște, se crede că a fost Popa Petcu
2. Neagu Sin, Popa Stamate
3. Manolache Nae
4. Ion Neagu
5. Ștefan I. Popescu
6. Ion Bâdârâcă
7. Gheorghe Dumintru
8. Andrei Roșcovanu
9. Gheorghe Frâncu din septembrie 1981
10. și din 2002 datorită măririi satului cu un nou cartier a fost necesar un nou preot,
Duță Nicolae.
Dascălul bisericii este Petre Mitică ce ajută preoții în timpul slujbelor.
Această biserică a fost târnosită pe 29.03.1898, construcția a început în 1895 fiind al
treilea lăcaș ortodox de închinăciune din această comună, celelalte fiind dărâmate de Brațul
Borcea; în timp a suferit mici reparații iar în anul 1995 a început renovarea capitală. S-au
descoperit zidul din interior și exterior fiind tencuită din nou, acoperită fiind din nou.
73
Preotul Frâncu Gheorghe.
63
Fig. 15
Biserica Sf. Nicolaie
64
Pe 10 mai 2002 a fost sfințită de către preotul Damaschin (Episcopul Sloboziei și
Călărașilor) și un sobor de preoți și diaconi, cheltuiala fiind supărată de enoriași. 74
În 1913-1914 în interior și exterior s-a vopsit în ulei, în interior pictura este executată în
ulei și reprezintă scene biblice, cum ar fi Botezul Domnului, Cina cea de taină și picturi cu
imaginea Sfinților.
Cimitirul a fost împrejmuit cu contribuția locuitorilor din comună. Cimitirul din comuna
Bordușani are o suprafață de 11 591m2 și cimitirul din Cegani are o suprafață de 10 430m2. În
cimitir există un singur cavou al Mirea Ileana, enoriașii au respect față de mormintele familiei
și înaintea sărbătorilor importante de peste an, curățând mormintele de ierburi, multe dintre
morminte au flori plantate pe ele și în jurul lor.
Se propune realizarea unui nou cimitir al satului cu o suprafață de 1,5 ha. În conformitate
cu prevederile legale în vigoare se impune o zonă de protecție de 50 m de la cimitir la locuințe,
cu restricție clară de neconstruibilitate. 75
În tradiția locuitorilor este respectul de a merge la cimitir la sărbătorile de peste an pentru
a aprinde lumânări și a împarți în memoria morților, se merge cu jăratec și cu tămâie.
De Crăciun și de Bobotează, preotul merge pe la casele oamenilor pentru a le binecuvânta
acestora gospodăriile. După slujba de Bobotează se i-a apă sfințită, aghiazmă care se bea
dimineața pe nemâncate, tot în ziua Bobotezei cu apa sfințită se stropește casa și animalele din
gospodărie pentru binecuvântarea și sănătatea animalelor.
Obiceiuri care nu au legătură cu biserica dar au fost păstrate de locuitori satului sunt de
Sf. Andrei când se pune la germinat grâu, care se dă la animale în ziua de Bobotează pentru
sănătatea animalelor, de Drăgaică se iau ciulini și taie floreșcența și se lasă până a doua zi, dacă
a crescut din nou înseamnă că vei avea un an bun în toate activitățile de peste an. De Botează
nu este obiceiul de a se arunca crucea în Borcea, de Bobotează locuitorii satului vin cu cai la
biserică unde sunt stropiți cu apă sfințită de preotul satului, unde mai apoi merg la ieșire din
comună unde se fac concursuri cu cai.
Obiceiuri de la alte sărbători religioase importante mai sunt de Sf. Gheorghe se duc la
biserică cu usturoi verde și cu leuștean, de Flori se i-a de la biserică crenguțe de salcie, de
Drăgaică se duc crenguțe de izmă.
Cele mai importante etape ale vieții: botezul, cununia religioasă și înmormântarea au
slujbe religioase specifice bisericii ortodoxe, specificul slujbelor nu au nimic diferit de slujbele
din alte zone ale țări.
Nu sunt tradiții respectate de locuitori satului cu strictețe, sâmbăta se fac slujbe pentru
pomenirea morților unde de obicei vin la biserică rudele celui pomenit, de asemenea se face
pomană, masă dată acasă pentru pomenirea celui decedat, unde preotul vine acasă pentru a sluji
mâncarea. În primul an de la decesul unei persoane se fac pomeni la 3 zile, 9 zile, 3 săptămâni,
6 săptămâni (când se spune că sufletul celui decedat pleca din casă și atunci se împart lucruri
care au fost al celui decedat obiecte de mobilier masă, scaune, articole de îmbrăcăminte și alte
lucruri care vor să le dea rudele decedatului ), 3 luni, 6 luni, 9 luni și 1an. Iar până la 7 ani se
fac pomeni din an în an. În comuna Bordușani nu s-a păstrat obiceiul de a se deshumat cel
decedat și a se face altă slujbă specifică la cei 7 ani de la deces, au fost cazuri specifice atunci
74
Pridvorul bisericii.
75
Arhiva primăriei, Plan general urbanistic, Bucureşti, 2003, p. 62.
65
când nu mai era loc de veci și cel decedat se punea în același mormânt cu o altă rudă decedată
cărui i-a trecut cei 7 ani de la decesul acelei persoane.
La decesul unei persoane în noaptea precedentă înmormântării rudele și cei apropiați
celui decedat stau noaptea la priveghi, unde se povestește viața celui decedat cu veselie, în acea
noapte de priveghi nu se jelește.
După decesul unei persoane se merge la cimitir până la 6 săptămâni de la deces și se da
de pomană, se udă mormântul cu apă și se aprind lumânări și jeratec.
La înmormântare se împart 44 de împărțeli reprezentând cei 44 de mucenici, se dau 9
batiste care au legate la capăt monezi reprezentând plata mortului în lumea de apoi, în drumul
spre biserică și spre cimitir la răscruce de drumuri preotul oprește convoiul mortuar, dezleagă
prin rugăciune cale mortului, iar rudele apropiate ale celui decedat aruncă în semnul cruci (în
cele patru puncte cardinale), monezi însemnând plata mortului în lumea de apoi. Monezile
adunate de la răscruce de drum, sunt puse în apă. Apa este băută de copii împotriva fricii.
Alte obiceiuri mai sunt la botez, atunci când se i-a mirul copilului botezat în apă se pun
petale de flori pentru ca copilul să fie parfumat toată viața, fulgi pentru ca pruncul să treacă
ușor prin viață, bani pentru a fi copilul bogat în viață, un ou pentru a avea piele fină. Când se
vine de la biserică se vine cu lumânarea aprinsă și se stinge în tocul uși pentru a apăra copilul
de rele, pentru a fi copilul protejat de boli.
La cununia religioasă, în timpul slujbei se aruncă cu grâu și bomboane reprezentând
bogăția viitoarei familii.
La sărbătorile importante de peste an ca și duminicile se merge la biserică, în rândul celor
care merg la biserică predomină femeile mai în vârstă, dar nu lipsesc bărbații și tinerii.
În noaptea Învierii Domnului vin foarte mulți enoriași de toate vârstele la biserică. Joi în
săptămâna Paștelui se merge la biserică unde se cântă prohodul, la cântarea prohodului
participă toți cei veniți la slujbă. Joi noaptea se stă la biserică unde după slujbă oameni stau să
păzească crucea care este scoasă din altar, crucea pe care a fost răstignit Isus Hristos, în acea
noapte oameni spun pilde bisericești și alte lucruri care au legătură cu biserica. Se aduce
mâncare de post și oameni o împart între ei. În vinerea din săptămâna Paștelui copiii merg la
biserică să treacă pe sub masa, masa este scoasă din altar pe ea este pusă o pictură cu Isus
Hristos.
În ajunul Crăciunului copiii merg cu colindul pe la casele locuitorilor, în trecut se dădeau
mere și covrigi și acum se dau la fel mere și covrigi, diferite dulciuri dar se dau și bani.
Colindele cântate de copii sunt Domn, Domn să înălțăm, Steaua care se cântă în cele trei zile
ale Crăciunului, Plugușorul care se cântă în ajunul Anului nou (în trecut se mergea cu plugul
tras de cai și arau o brazdă în curtea gospodarului colindat), acum acest obicei s-a pierdut, de
Sf. Vasile se merge cu Steaua, cu Capra se merge în ajun de Anul nou și în ajunul Crăciunului
grupuri organizate merg pe la casele oamenilor unde se cântă colinde speciale pentru femei și
bărbați necăsătoriți, colinde pentru copii, pentru familii de curând căsătorite și pentru femei și
bărbați mai în vârstă.
Hramul bisericii este pe 6 decembrie, de Sf. Nicolae, după slujbă cei care au venit la
biserică organizează o masă la care participă cei care vor. Pentru organizarea acestei mese
locuitorii satului participă fiecare după cum vrea cu mâncare și bani.
Obiecte vechi din biserică sunt Triodul din 1776, carte bisericească care cuprinde slujbele
din perioada pascală, prima slujbă este cu o duminică înaintea Paștelui și se termină cu slujba
de la Înălțarea Domnului, Penticostalul din 1792 cuprinde tipicul slujbelor din perioada
66
Învierea Domnului și se termină cu slujba Rusaliilor, Penticostalul din 1800 este cartea
bisericească ce cuprinde tâlcuri de Evanghelie și predici pentru fiecare duminică a anului,
obiecte mai vechi mai sunt icoane din secolul al XIX-lea.
Educația religioasă în comuna Bordușani este introdusă încă de la clasa întâi, de această
educație se ocupă soția preotului. La orele de religie sunt învățate colinde, pilde din Biblie.
În comuna Bordușani s-a păstrat respectul pentru religie și biserică, acest lucru s-a datorat
și celor doi preoți care au făcut slujbele după tipicul lor și au ascultat interesele oamenilor
respectându-le părerile, chiar ajutându-i, dacă aceștia le cer ajutor.
67
4.4. Biserica de rit vechi (lipovenească)
Cultul creștin de rit vechi din România este organizat într-o Mitropolie cu sediul la Brăila,
condusă de un mitropolit și trei episcopi vicari. Cei aproape 39.485 credincioși lipoveni au la
dispoziție 37 de parohii și 57 lăcașuri de cult deservite de 37 de preoți, 5 diaconi și 20 cântăreți
bisericești.
De asemenea, în cadrul cultului funcționează trei mănăstiri și un schit: Vovidenia (femei)
și Uspenia (bărbați) în comuna Slava Cercheză, județul Tulcea, mănăstire de bărbați și un schit
pentru femei în satul Manolea, comuna Forăști, județul Suceava. În proprietatea cultului se află
și 32 cimitire parohiale. Cultul nu are organizat un sistem de învățământ de teologie, preoții
fiind aleși dintre acei credincioși apți să oficieze serviciile religioase, cunoscători ai limbii
slavone, tipicul și canoanelor bisericești.
În Țara Românească toți rușii credincioși de rit vechi erau popovți, dar numărul lor
neînsemnat atingea abia 3000 de suflete după Nadejdin, veniți mai ales după 1830 în Brăila,
când acest oraș de la hotarele Moldovei a fost retrocedat Munteniei. Mai erau încă două sate
mici, locuite cu staroveri, unul pe o gârlă a Dunării numit Borcea (Bordușani), situat între Brăila
și Fetești, și altul pe moșia mânăstirii Snagov. 76
În România au existat bezpopovți (preoți de ocazie, fără pregătire bisericească):
Bordușani județul Ialomița, Climouți județul Brăila. În anul 1947, primele două comunități au
trecut la cultul creștin de rit vechi, iar a treia în 1967, iar din 1985 a părăsit din nou cultul
legal. 77
În Bordușani, biserica are un lăcaș diferit (Fig. 16-17) de biserica ortodoxă de rit nou din
comună. În prezent s-a cumpărat un nou teren unde se va construi un nou lăcaș, mai mare decât
cel actual, al cărei piatră de temelie a fost sfințită într-o duminică, 18 iulie 2004, la slujba căreia
au participat Prea Sfinția Sa Mitropolitul Brăilei, precum și un sobor de preoți din alte parohii
de rit vechi.
76
Evseev 1998, p. 163.
77
Ipatilov 2001, p. 24.
68
Fig. 16
Biserica ortodoxă de rit vechi (lipovenească)
Fig. 17
Locația pentru viitoarea biserică lipovenească
69
Semnul crucii cu două degete a fost înlocuit de cel cu trei degete. Probabil că această
modificare n-ar fi stârnit prea mute valuri în rândul populației de rând dacă n-ar fi cunoscută
semnificația sa. Pentru mesele largi, semnul crucii cu două degete (arătătorul și mijlociul )
simbolizează Mântuitorul Isus Hristos în dublă-I ipostază: Tatăl și Fiul, iar celelalte trei degete
unite însemnau unite Sfânta Treime. Nikon nu numai că a suprimat crucea cu două degete, dar
a venit și cu prezicerea că cele trei degete utilizate pentru noul semn al crucii vor simboliza
Sfânta Treime, iar celelalte două vor rămâne libere, fără a avea o anumită semnificație. Această
precizare i-a revoltat și mai mult pe mireni, ei considerând că Nikon L-a eliminat pe Isus. În
vechile cărți bisericești slavone, numele Mântuitorului Isus era scris cu un singur i, pe când în
cărțile noi s-a impus scrierea cu doi de i (Isus-Iisus).
Pentru procesiunile de înconjurare a bisericii în sensul mișcării aparente a soarelui, s-a
impus sensul invers.
Repetarea cuvântului „aleluia” (Slavă Ție, Doamne! în ebraică) nu de două ori, ci de trei
ori.
Oficierea liturghiei să se facă nu cu șapte prescuri, ci doar cu cinci.
Așa-numita cruce cu opt extremități (unii o mai numesc cu opt colțuri) a fost înlocuită de
cea cu șase.
Pe lângă pictura bisericească consacrată, în stil bizantin, este acceptată și pictura școlii
italiene.
De altfel, sensul și nuanțele multor modificări, în cele mai frecvente cazuri, nu poate fi
perceput decât de cei avizați și cunoscători ai limbi slave vechi.
Întotdeauna, la nivelul lipovenilor, se realizează că, fiind ortodocși, cum, de altfel, sunt
și cei de stil vechi, deosebirea apare la capitolul rit (ritual religios ), pentru a cărui
păstrare, cu aproximativ trei secole în urmă, au trebuit să-ăi părăsească patria lor natală
Rusia.
Cel mai relevant exemplu al confuziilor de această natură este cel al comunității ruso-
lipovenești din comuna Bordușani județul Ialomița. Oficial, sunt 436 lipoveni, au biserică
creștină de rit vechi, în schimb nici o persoană nu aparține confesiuni creștine de rit vechi, dar
întâlnim 11ortodocși de stil vechi.
Slujbele de la biserica de rit vechi din Bordușani s-au ținut într-un lăcaș format dintr-o
singură cameră care s-a mărit și a ajuns la forma actuală a bisericii de astăzi. 78
Se construiește din banii enoriașilor sau din sponsori o nouă biserică în comuna
Bordușani mai mare decât cea actuală.
În timpul marilor sărbători, procesiunile în jurul bisericii se fac în sensul mișcării soarelui
la cei de rit vechi, și în sens invers la cei de rit nou. La cei de rit vechi preoții trebuie să fie aleși
de enoriași. În aceste condiții ierarhia, și în rol special clerul înalt, joacă un rol neînsemnat în
controlul asupra parohiilor și bisericilor, iar preoții nu erau pregătiți din timp pentru slujba în
biserică. Ei depindeau material de credincioșii din parohiile lor și nu aveau dreptul să dispună
de veniturile bisericii fără acordul și controlul comunității. În ceea ce privește preotul, existau
reguli stricte privind portul, rasul bărbii, părul, fără a pomenii de fumat și de frecventarea
localurilor publice. 79
Biserica este edificiul cel mai important.
78
În dialog cu Oprea Marfa, văduva preotului Oprea Grigore.
79
Fenoghen 1998, p. 105.
70
Formele bisericii sunt asemănătoare cu cele ale bisericii ortodoxe, altarul are formă
semicirculară orientat spre est, biserica are 2 intrări. Elementul particular care din start apare
la o biserică lipovenească este determinat de prezența crucii cu opt extremități.
Spațiile din interior se constituie din altar, naos și pronaos, iar după aceia mai există un
spațiu corespondent pridvorului, dar care are o destinație puțin diferită în sensul că aici există
icoane și din acest spațiu, persoanele, care nu au dezlegare (la lipoveni, pentru anumite încălcări
mai grave ale normelor religioase, dar si moral sociale, preotul poate să-i ridice dreptul unui
enoriaș de a intra în biserică ), de a intra în biserică, pot să participe la slujbă.
Destinația spațiilor într-o biserică lipovenească este foarte bine precizată.
În spațiul următor, delimitat de catapeteasmă, al naosului în imediata vecinătate a
altarului, este corul. Acest spațiul este destinat numai bărbaților care știu să cântă și să citească
în slavonă. El este marcat de un amvonul (altceva decât amvonul din bisericile ortodoxe
românești), cu un fel de podium spre altar, cu înălțime de 10-15 cm.
Un alt element mai deosebit este dat de dimensiunile mult mai lărgite a turlei principale
de deasupra pronaosului, unde, în interior, arcul său de boltă, apare imaginea lui Isus
Pantocrator, foarte pronunțată și de dimensiunile mai mari.
Turla clopotniței, situată deasupra spațiului corespondent pridvorului (din care pornește
și scara de acces spre clopotniță), este foarte bine marcată și înălțată pe verticală.
De cele mai multe ori arar mai multe intrări (de obicei trei), una în partea opusă altarului
și încă una sau două pe laterală, folosite pentru accesul bărbaților.
Spațiul bărbaților delimitat de cel al femeilor. 80
Biserica nu este pictată în interior, ei au un iconostas, dar în biserica de rit vechi din
Bordușani este pictată.
Preotul este ales din rândul enoriașilor, ei nu trebuie să aibă o școală de teologie, trebuie
să fie un bun enoriaș respectat de ceilalți.
La vederea preotului, tinerii sau bătrânii, trebuie să se aplece în semn de respect față de
preot.
Alți preoți care au mai fost în comuna Bordușani:
- Oprea Grigore (decedat)
- Eremia Chiriac (decedat la mănăstire);
- Ermălai Vasile (actualul preot).
Preoții rușilor-lipoveni cărora le-a decedat soțiile, merg la mănăstire. 81
Singura deosebire dintre lipoveni și ceilalți locuitori ai comunei este portul atunci când
se duc la biserică.
Ca costumul bărbătesc, compus din cămașă albă sau colorată fără guler (cămașă
rusească), acum și cu guler purtată peste pantaloni și se leagă peste mijloc cu un brâu fără
ciucuri.
La fetele tinere sarafanul iubea, lung și larg, materialul din culori vii. Sarafanul purtat
peste o bluză albă sau înflorată. La mijloc un brâu lat de obicei roșu cu ciucuri, numite cușac.
Toate femeile tinere sau bătrâne la biserică poartă basma.
80
Ipatiov 2001, p. 170.
81
În dialog Ermălai Vasile, preotul paroh al ruşilor-lipoveni din Borduşani.
71
Fetele necăsătorite trebuie să poarte părul prins cu o fundă, femeile căsătorite au părul
prins în coc și deasupra cocului o căciuliță numită kicka împodobită cu paiete, mărgele, sau
cusută cu ață viu colorată.
Femeile în vârstă poartă mătănii numite lestulca 82.
Sărbătorile și calendarul rușilor-lipoveni este cu 13 zile în urmă față de calendarul
ortodox de rit nou , ei respectând calendarul Iulian. Singura sărbătoare în comun cu lipovenii
este Paștele.
La biserică se duc majoritatea lipovenilor. Slujba de seară „senosnoia” este slujba ținută
înainte de sărbătorile religioase și sâmbătă seara înainte de slujba de duminică, slujbă
importantă, slujba de seară ținută în jurul orei 16. A doua zi ținându-se liturghia.
Înainte de a se duce la slujba de dimineață lipovenii nu mănâncă nimic.
De Paște vopsesc și ei ouă roșii sau alte culori, mielul ne făcând parte din tradiția lor.
De Rusalii se pune în biserică iarbă proaspăt cosită și în timpul slujbei stau întinși pe
iarbă.
Înainte de a se duce la slujba de dimineață lipovenii nu mănâncă nimic.
De Paște vopsesc și ei ouă roșii sau alte culori, mielul ne făcând parte din tradiția lor 83.
De Rusalii se pune în biserică iarbă proaspăt cosită și în timpul slujbei stau întinși pe
iarbă.
De Florii se duc crenguțe de salcie ca și ortodocși de rit nou.
Și acum în rândul lipovenilor bătrâni dar și tineri înainte de a bea, mânca, când se culcă,
când se trezesc, totul este însoțit de simbolul crucii.
Icoanele sunt importante în locuințele lipovenilor, ele sunt amplasate pe un suport din
lemn (bajnika, bajnița) de formă triunghiulară pentru încadrarea în colț. În fața icoanei se află
candela de obicei agățată de tavan, ea este aprinsă obligatoriu de sărbători sau atunci când se
roagă un membru al familiei.
Botezul se face de o pereche căsătorită, uneori rude sau fără legătură de rudenie.
Scufundarea copilului în cristelniță de trei ori. Părinții în trecut puneau numele copilului
după sugestia preotului și după numele din calendar apropiat de data nașterii copilului, nu
puteau stabili un nume care nu era în calendar, în ultimul timp nu se mai ține cont cu strictețe,
copii având nume românești sau străine.
În trecut căsătoria era ținută duminica și ținea două zile, acum se ține și sâmbăta, iar a
doua zi după nuntă proaspeții căsătoriți luau rolul de gazdă și serveau invitații.
Până nu demult căsătoria se făcea între lipoveni era un cadru închis, acum existând
căsătorii mixte, fie bărbatul sau femeia de altă etnie. Căsătoria era de ne conceput dacă unul
dintre soți era din alt grup etnie.
Acum la nunți sunt interpretate toate genurile muzicale, de la cele din muzica românească
până la cea străină. 84
La decesul unei persoane se ține candela aprinsă timp de 6 săptămâni, decedatul se ține
trei zile în camera din față a locuinței.
Slujba de înmormântare se ține la biserică, la șase săptămâni și un an se fac parastase
însoțite de mese.
82
Ermălai 2003. p. 8.
83
84
72
La biserică se duce intr-un bol, grâu fiert cu miere de albine (un fel de colivă). După
slujbă se servește din colivă.
Crucea este diferită de cea ortodoxă de rit nou, această cruce a lipovenilor este cu 8
extremități. 85
Cimitirul de rit vechi are 6244 m2 și este separat la ieșirea din sat, de cel ortodox de rit
nou, cimitirul este îngrijit de rudele decedaților. 86
4.4.1 Cimitirul lipovenesc
Coșciugul este purtat pe brațe până la cimitir, dacă decedatul este femeie, este purtat pe
brațe de femei, dacă este bărbat este purtat de bărbați. 87
La înmormântare împart la sfârșitul slujbei pâine și bani.
De sărbătorile religioase lipovenii nu se duc la cimitir cu jar și împart(dulciuri și fructe)ca
la cei de rit nou.
Preotul împreună cu dascălul înainte de Paști, Crăciun și Bobotează trece pe la fiecare
locuință și stropește cu apă sfințită binecuvântând gospodăria
În săptămână a postului mare, lipovenii inclusiv copiii se duc la preot și se spovedesc. În
funcție de păcatele spuse există “pedepse” în efectuarea unui număr de mătănii.
În biserica de rit vechi din Bordușani în afară de lipovenii care se duc în mod constant la
biserică se duc și alți locuitori sau rude venite în vizite din curiozitate să vadă costumele
tradiționale de biserică și să asculte slujba în limba slavonă. Ei au un loc aparte în biserică să
nu tulbure liniștea din timpul slujbei.
De Crăciun fete, femei, băieți și bărbați merg cu colindul pe la fiecare casă îmbrăcați cum
merg la biserică, colinde tradiționale ruse numite Seiuveiu.
Copiii mai mici au pumnul plin de grâu și-l aruncă în casă, pe covor, pentru sănătatea
gazdei. Copiii nu sunt obligați la școală, în cadrul orelor de religie, să învețe colinde tradiționale
românești, dar sunt copii care învață colinde din plăcere.
Cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului există și la rușii-lipoveni obiceiul corespondent
colindului. Colindă și ei, însă nu o fac în seara de Crăciun (la ruși-lipoveni nu există Moș
Crăciun, acesta fiind un mai mult de sorginte laică decât religioasă, iar lipovenii, excelând în
conservatorism nu l-au adoptat), ci în cursul sărbătoririi, după săvârșirea liturghiei. Repertoriul
colindelor practic nu există. Există o singură cântare (Hristos rajdaetța-Hristos se naște),
preluată exact din slujba specifică sărbătorii Nașterii Domnului, prin intermediul căruia, pe la
casele oamenilor, în general de către copii, este slăvită nașterea lui Isus.
Înainte de a porni pe la casele oamenilor, grupurile de copii trebuie să treacă neapărat pe
la locuința preotului spre a primi binecuvântarea și a-L slăvi pe Mântuitor în casa
duhovnicului. 88
De Crăciun se adună în cete cu copii români și pornesc cu colindul pentru bucuria de a
primi: covrigi, nuci, mere, bomboane, dar și bani. Nu se ține cont că sunt lipoveni ci sunt bine
primiți și sunt considerați egali.
85
Ermălai 2003, p.8.
86
Arhiva Primăriei, loc. cit.
87
În dialog cu Ermălai Vasile, preot parohia de rit vechi din Borduşani.
88
Ipatiov 2001, p. 183.
73
În fiecare an copiii lipovenilor din Bordușani primesc în ziua de Sf. Vasile (14 ianuarie
a calendarului Gregorian) daruri cu fonduri strânse de la enoriașii comunității ruse-lipovenești
din România. Anul acesta pe 13-ianuarie-2005 s-au făcut daruri pentru 60 copii lipoveni. 89
Copiii învață la școala din localitate clasele I-X , iar studiile liceale le urmează în liceele
din Fetești, Slobozia, Țăndărei și Urziceni, sau studii de învățământ superior, în special în
centre universitare din Constanța și București.
Ruși-lipoveni din Bordușani vorbesc lipovenește între ei, un dialect al limbii ruse.
De asemenea, ei folosesc denumiri lipovenești la străzi: Школьная улица (Strada școlii),
Поповская улица (Strada Popilor), Примарейская улица (Strada Primăriei), Церковная
улица (Strada Bisericii); și denumiri pentru cimitire: Липованская охрада (Cimitirul
lipovenesc), Молдованская охрада (Cimitirul românesc). 90
Sintetizând, considerăm că rușii-lipoveni, în ansamblul lor, prezintă caracteristicile unei
comunități semiînchis și pot fi considerați conservatori sub aspectul păstrării valorilor
tradiționale, spirituale și culturale. 91
În comuna Bordușani, ruși-lipoveni au păstrat tradițiile legate de religia lor și de modul
lor de viață neschimbată, urmând aceleași principii de conviețuire între ei, biserica are un rol
foarte important în cadrul comunității rușilor lipoveni din Bordușani.
Fig. 18
89
În dialog cu Şcolnicu Agafia, membru al comunităţii ruşilor-lipoveni.
90
Evseev 1998, p. 64.
91
Ipatiov 2001, p. 196.
74
4.6 Alte Culte și Organizații Religioase
4.6.1 Cultul Creștin de Rit Vechi
Cultul Creștin de Rit Vechi ("Biserica lipovenească") cuprinde credincioșii ortodocși ruși
veniți în Țările Române, începând cu prima jumătate a secolului al XVIII-lea, că urmare a
persecuției și teroarei dezlănțuite de Biserica Ortodoxă Rusă și autoritățile rusești, pentru că nu
au fost de acord cu reformele în ritualul cultului inițiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul
secolului al XVII-lea. În timpul perioadei de persecuție, o parte dintre membrii mișcării
împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea,
iar cu timpul au ajuns și în America de Nord, Manciuria și chiar în Australia.
Primele comunități de lipoveni din România sunt cele din satele Lipoveni (1724) și
Manolea (1743), ambele în județul Suceava; s-au constituit apoi comunitățile din Sarichioi,
Jurilovca și Slavă Rusă, toate din județul Tulcea.
Din punct de vedere organizatoric, la 28 octombrie 1846 ia ființă Mitropolia de Rit Vechi
de la Fântână Albă (Bucovina de Nord), primul ierarh fiind mitropolitul Ambrozie, fost anterior
mitropolit al Bosniei și Herțegovinei.
Alegerea lui Ambrozie că mitropolit a marcat constituirea comunităților creștine de rit
vechi într-o Biserica autonomă ce cuprinde toți credincioșii de rit vechi din Europa, America
și Australia. Succesorii lui Ambrozie (Kiril, Arcadie etc.) au purtat titlul de mitropolit, fiind
recunoscuți conducători spirituali ai tuturor credincioșilor creștini de rit vechi din lume, statut
și recunoaștere ce și le mențîn și astăzi.
La 28 iunie 1940, datorită ocupării Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică,
mitropolia creștinilor de rit vechi se mută de la Fântână Albă la Brăila, unde funcționează și în
prezent, cu prerogative de conducere spirituală asupra tuturor coreligionarilor din lume.
Credincioșii creștini de rit vechi se consideră pastratorii "adevăratei credințe ortodoxe"
și a vechilor rânduieli tradiționale ale Bisericii Ortodoxe, păstrează calendarul pe stil vechi, iar
serviciile religioase le oficiază în limba slavonă.
Cultul Creștin de Rit Vechi din România este organizat într-o mitropolie cu sediul la
Brăila, condusă de un mitropolit și trei episcopi vicari. Cei aproape 39.485 credincioși lipoveni
au la dispoziție 37 de parohii și 57 lăcășe de cult, deservite de 37 preoți, 5 diaconi și 20 cântăreți
bisericești.. De asemenea, în cadrul cultului funcționează trei mănăstiri și un schit : "Vovidenia"
(femei) și "Uspenia" (bărbați) în comună Slavă Cercheză, județul Tulcea, o mănăstire de bărbați
și un schit pentru femei în satul Manolea, comună Forasti, județul Suceava. În proprietatea
cultului se află și 32 cimitire parohiale. Cultul nu are organizat un sistem de învățământ
teologic, preoții fiind aleși dintre acei credincioși apți să oficieze serviciile religioase,
cunoscători ai limbii slavone, tipicului și canoanelor bisericești.
În cadrul parohiilor preoții organizează, în timpul vacanțelor școlare, cursuri pentru
învățarea limbii slavone pentru copiii de vârstă școlară. Periodic, cultul tipărește :
"Abecedarul","Ceaslovul", "Psaltirea", "Liturghierul" etc. și anual calendarul bisericesc.
La mijlocul secolului al XIX-lea unii credincioși creștini de rit vechi nu l-au acceptat că
mitropolit pe Ambrozie, ci au primit preoți de la Biserica nikoniana cu condiția că aceștia să
slujească după ritualul și cărțile de cult vechi. Acești credincioși au fost numiți "beglopopovti"
(cu preoți "de ocazie"). Ulterior, beglopopovtii s-au unit cu comunitatea "edinoverti"("uniți
întru credință").
75
Fenomenul a fost specific și lipovenilor din România, beglopopovtii din țară noastră
constituindu-se în cinci parohii distincte funcționând în localitățile : Tulcea, Sarichioi, Slavă
Rusă, Slavă Cercheză și Mahmudia, toate în județul Tulcea.
Din martie 1990, cele cinci parohii s-au unit în "Asociația creștinilor ortodocși de rit
străvechi lipovenesc", iar din octombrie 1991 au un episcop cu sediul în orașul Tulcea.
Asociația numără circa 6.500 credincioși.
O altă grupare din rândul credincioșilor de rit vechi a constituit-o cea
a bezpopovților (fără preot), care a refuzat să primească preoți de la Biserica nikoniană, dar
și de la creștinii de rit vechi. Ei au apărut după anul 1860.
Rămași fără preot, acești credincioși au fost lipsiți și de principalele taine bisericești
ortodoxe: împărtășania, miruirea, cununia etc.
Alte taine că botezul, spovedania etc. erau oficiate de conducătorii laici ai acestor
comunități, numiți „predicatori”, ei fiind aleși de obștea enoriașilor. Tot ei oficiază și serviciile
religioase.
În România au existat bezpopovți în localitățile: Bordușani - județul Ialomița, Climăuți -
județul Suceava și în municipiul Brăila.
În anul 1947, primele două comunități au trecut la Cultul Creștin de Rit Vechi, iar a treia
în anul 1967, dar din anul 1985 aceasta a părăsit din nou cultul legal.
76
4.7. Probleme de sănătate publică
4.7.1 Doctori medicină umană
Pentru locuitorii din Bordușani cel mai apropiat spital era la Fetești, centrul cel mai
apropiat, daca existau cazuri mai grave apelau la spitalul județean din Slobozia, spitalul era mai
mare și mai bine dotat cu cadre medicale și servicii sanitare mai bune.
În rândul populației nu au fost boli grave. Au fost doar câteva cazuri de tifos, de exemplu
Ghiță Vlășceanu, nu se cunoaște anul care când a murit, oamenilor le era frică să nu se
îmbolnăvească din aceasta cauză nu au mers la înmormântarea lui. Au fost în jur de 10 cazuri,
alte nume nu se cunosc 92.
Dispensarul uman s-a construit în 1965 și au avut pe doctorul Apostol care era deportat
de la Lătești.
În 1968, în comună erau 6 medici, 7 cadre sanitare cu studii medii; 944 de locuitori
reveneau unui singur medic 93.
Doctorul Nicolescu, student în ultimul an la medicină, concentrat la Lătești. În aceasta
perioadă în comună era doctorul Rusănescu, acesta nu putea face față din cauză că era repartizat
pe mai multe comune din jur. Dar dr. Niculescu făcea consultații, lumea se ducea la el la
consultații, acestea nu aveau un tarif fix pentru consultații, oamenii îi dădeau bani, produse ca
ouă, brânză, legume, fructe 94.
În 1950, medici erau soția boierului Popovici, Rusănescu Cercel, Doctorul Popov.
În 1986, dispensarul uman avea trei cabinete medicale și o maternitate cu 10 paturi, în
noul local al dispensarului 95.
92
În dialog cu Bobonea Iana, în vârstă de75 ani.
93
Arhiva primăriei, Dosar 39/1988, p. 28.
94
În dialog cu Bobonea Iana.
95
Arhiva primăriei, Dosar 1986, p. 3.
77
V. Monumente istorice în teritoriul studiat
Analizând Repertoriul Arheologic Național, Lista Monumentelor istorice și alte surse

istorice, arhivistice și cartografice, pe teritoriul administrativ al comunei Bordușani, sunt
clasate următoarele monumente istorice:
5.1 . Lista Monumentelor Istorice (LMI 2015)
• Patru (4) monumente clasate LMI;
Fig. 19
Monumente aflate pe raza U.A.T. Bordușani indexate în Lista Monumentelor Istorice 96
96
https://patrimoniu.ro/images/lmi-2015/LMI-IL.pdf (13.03.2023.)
78
5.1.2 Moara (IL-II-m-B-14094)
A fost construită în anul 1920 de către Constantin Popovici, boier local și este localizată
pe str. Primăverii, nr. 55, sat Bordușani, comuna Bordușani (Fig. 20).
De pe site-ul Direcției Județene pentru Cultură Ialomița aflăm informații despre
structura clădirii:
„Construcția de bază este tip parter înalt și etaj delimitat parțial, formând hala unde
sunt montate utilajele, cu fundație de beton și zidărie din cărămidă, cu acoperișul în două ape,
având învelitoare din tablă, pe structură de lemn. Aceasta se continuă, în lateral, spre stradă,
cu corp alipit, numai parter, prevăzut cu un șopron deschis, cu acoperișul din tablă, încastrat
în zid și sprijinit pe piloni simpli de lemn. În spatele corpului principal se mai află o polatră.
Prin șopron se introduceau cerealele în moară, iar produsele finite se preluau prin
intrarea principală. Clădirea este dotată cu ferestre mari, dreptunghiulare, cu ochiuri multe,
în partea frontală, și cu două rânduri de ferestre pătrate, câte unul pe fiecare nivel, în partea
din spate” 97.
În prezent moara nu mai este funcțională.
Fig. 20
Moara, Bordușani, jud. Ialomița
97
https://djcialomita.ro/moara-sat-bordusani-comuna-bordusani-1173.html/#page-content (11.03.2023)
79
5.1.3 Școala (IL-II-m-B-14095)
Școala din comuna Bordușani a fost construită în anul 1924, este localizată pe str.
Primăverii, nr. 68 și este încă în funcțiune (Fig. 21).
Tot pe pagina web a Direcției Județene pentru Cultură Ialomița găsim informații despre
structura acesteia:
„Școala are patru săli de clasă, dispuse simetric față de un hol, unde se află și
cancelaria.
Sălile de clasă sunt dotate cu câte trei ferestre relativ mari, cu arcade în stil roman și
ancadrament numai la partea superioară, cu model de cărămidă aparentă.
La cornișă, clădirea este încercuită cu brâu simplu, cu secțiunea în trepte” 98.
Fig. 21
Școala Bordușani, Ialomița
98
https://djcialomita.ro/scoala-sat-bordusani-comuna-bordusani-1128.html/#page-content (11.03.2023)
80
5.1.4 Biserica Sf. Ierarh Nicolae (IL-II-m-B-14096)
În anul 1838 a fost construită biserica Sfântul Ierarh Nicolae la Bordușani Mici, care
mai târziu între anii 1895-1898 a fost refăcută din temelie de către preotului Ștefan Popescu.
„Biserica are un plan trilobat, cu tindă adăugată ulterior. Se remarcă ce le două turle
cu un plan pătrat, ridicate deasupra pronaosului , precum și lipsa turlei deasupra încăperii
naosului. Edificiul prezintă elemente de stil eclectic , aspectul său amintind de bisericile în stil
baroc din Transilvania” 99.
Biserica a fost restaurată în anul 1995, iar în anul 2002 a fost resfințită (Fig. 15).
5.1.5 Situl arheologic de la Bordușani – Popina Mare (IL-I-s-A-14029)
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Cod LMI

Faza
culturală
Tell Eneolitic Gumelnița / IL-I-m-A-

A2 14029.02
Necropolă Eneolitic Cernavodă
Așezare Latene (sec.I a.Ch. - I neprecizată IL-I-m-A-

p.Ch.) 14029.01
Sit arheologic pluristratificat (Fig. 30-32)
Tell Eneolitic – cultura Gumelnița

Partea superioară a secțiunii stratigrafice de la Bordușani - Popina prezintă un nivel
organic care corespunde solului dezvoltat pe materialul din nivelurile Latene. Acesta este de
culoare brună și conține componente antropice dispersate. Acest nivel de sol se află la baza
nivelelor Gumelnița A2. Prin urmare, până la aproximativ 2 m adâncime, caracteristicile
inițiale ale nivelurilor Gumelnița sunt atenuate, datorită levigării și redepunerii carbonaților,
bioturbării și fisurilor cauzate de variațiile de umiditate și temperatură. Partea superioară a
nivelurilor Gumelnița este, de asemenea, puternic afectată de gropile getice (Latene), care au
distrus cea mai mare parte a complexelor Gumelnița 100.
Necropolă Eneolitică – cultura Cernavodă

Între anii 1993 și 2002 au fost descoperite în total 37 de fragmente de oase umane, pe
care Gabriel Vasile le datează în perioada eneolitică, cultura Gumelnița A2. Pin aceste oase s-
99
Buzu et alii 2007, p. 1-10.
100
Marinescu-Bîlcu et alii 1997, p. 64.
81
au identificat 4 indivizi, de vârste diferite, doi nou născuți, un individ cu vârsta de 2 ani și unul
peste 18 ani 101.
Așezare Latene (sec. I a. Ch – I p. Ch.)
Stratul Latene – geto-dacic este descris de George Trohani 102 în felul următor:
„...de la nivelul solului până la 0,25 - 0,35 m adâncime: sol brun închis, prăfos și bogat
în cenușă. Intervențiile modeme și contemporane afectează stratul acestui nivel. Partea
inferioară a nivelului conține complexe geto-dacice in situ: acestea formează al doilea nivel
de ocupație Latene; - de la 0,25 - 0,35 m la 0,35 - 0,35 - 0,35 m. 55 m: un depozit lenticular de
nivelare alcătuit din lut gălbui cu nuanțe cenușii spre est, a fost observat în zona centrală; -
de la 0,35 - 0,55 m la 0,95 - 1,20 m: sediment brun deschis, mai închis, chiar cenușiu, în zona
centrală și care se transformă progresiv în maroniu de la est la vest. Acesta este primul nivel
de ocupație Latene.
Pe de o parte, este străbătut de gropi săpate din al doilea nivel de ocupație, dar pe de
altă parte, gropile săpate din acest nivel taie nivelurile ulterioare. - de la 0,90 - 1,20 m până
la 1,40 m: argilă galbenă amestecată cu fragmente de lut, cioburi de vase, fragmente osoase,
unelte din os, coarne de cerb și piatră; reprezintă o nivelare a nivelurilor eneolitice
preexistente 103”.
Silvia Marinescu-Bîlcu împarte ceramica de aici în două categorii:

„... în funcție de textură: ceramică grosieră - bine arsă, conținând cioburi măcinate în
pastă, uneori spartă - și ceramică fină, realizată din pastă fină temperată cu nisip și arsă la
negru sau maro închis. Cea mai mare parte a ceramicii reprezintă ceramică de uz comun,
prezentând uneori decorații barbotine sau fiind modelată neglijent. Aceste forme, cu
predilecție, au decorații pictate în negru păstoresc, care nu sunt prezente în cazul ceramicii
fine.
Vasele biconice mai mari, cu gâtul înalt și bordajul răsfrânt, sunt realizate din pastă
grosieră, fiind netezite cu grijă la interior; au umerii proeminenți, rotunjiți și decorații plastice
oblice sau verticale care formează unul sau, mai rar, două rânduri. Articolele din pastă fină
sunt cele mai frecvente. Ea este reprezentată mai ales prin farfurii și boluri, fiecare dintre
acestea având mai multe tipuri. Vasele, în special, pot avea pereți mai groși și dimensiuni mai
mari 104.
101
Popovici et alii 2003, p. 101.
102
Marinescu-Bâlcu et alii 1997, p. 39.
103
Idem.
104
Marinescu-Bîlcu et alli 1997, p. 70.
82
5.2. Situri arheologice RAN
În Repertoriul Arheologic Național, pentru teritoriul comunei Bordușani, este reținut un

singur sit (mai jos, fișa cu informațiile principale), cunoscut de la sfârșitul secolului XIX.
5.2.1 Situl arheologic de la Bordușani – Popina Mare (cod RAN: 92998.01)
Informații despre sit
Localizare com, Bordușani, jud. Ialomița

Cod RAN 92998.01
Cod LMI IL-I-s-A-14029
Nume Situl arheologic de la Bordușani - Popina Mare
Județ Ialomița
Unitate administrativă Bordușani
Localitate Bordușani
Punct Popina Mare (Popina Bordușani)
Reper Situl se află la 2,5 km est de sat, cantonul silvic, în
Balta Borcei, la 800 m de brațul Borcea
Reper hidrografic - nume Balta Borcei
Reper hidrografic - tip lac
Forma de relief martor de eroziune
Categorie locuire
Tip așezare civilă
Descriere Așezarea preistorică s-a format pe un martor de
eroziune, rest dintr-o terasă mai înaltă a brațului
Borcea. Așezarea prezintă o stratigrafie complexă
ce depășește 8 m în grosime.
Regim de proprietate publică

Proprietar Direcția Județeană Silvică
Data ultimei modificări a fișei 04.04.2022
83
Fig. 22
Periodic menționat, Popina a fost subiect de cercetare de suprafață. Șantierul arheologic

este extrem de bogat arătând o impresionantă și promițătoare grosime de depozite arheologice.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, Grigore Florescu și Vladimir Dumitrescu
vizitează situl și Grigore Florescu subliniază existența a unei așa numită „Drum al melcilor”,
care unea Popina de Capidava în timpul perioadelor de secetă. Acest drum a fost construit
probabil în timpul perioadei romane. După Al Doilea Război Mondial, Ion Bornea vizitează
zona. Moment în care menționează, pe lângă cioburile Gumelnița, alte cioburi care sunt
atribuite Primei Epoci a Fierului. Materialul arheologic a fost strâns de Ion Munteanu (din
Fetești, ceferist cu un deosebit interes pentru arheologie) și donat muzeelor de istorie ale
județelor Călărași și Ialomița.
La începutul anilor 80, un grup condus de Silvia Marinescu Bâlcu și incluzând pe
Alexandra Bolomey, Nicolae Conovici și pe Marian Neagu (cunoscut arheolog al Bărăganului)
au studiat șantierul în săpături arheologice sistematice, dar lipsa forței de muncă au întârziat
proiectul.
Săpăturile au reînceput în anul 1986, conduse de Silvia Marinescu-Bâlcu, avându-i pe
George Trohani și Gheorghe Matei în colectiv. Din 1987, Dragomir Popovici și din 1990,
Radian Andreescu și Florin Vlad au colaborat de asemenea. La fel și Valentina Voinea și
Cătălin Bem, din 1992 (foști absolvenți ai Universității Ovidius Constanța).
Începând cu 1993, cercetarea devine pluridisciplinară prin colaborarea lui Mihai
Tomescu (polinolog), Constantin Haită (micromorfolog de soluri /sedimentelog ), Dragoș
Moise (arheozoolog/mamifere neolitic), Adrian Bălășescu (arheozoolog-mamifere, Latene).
Din 1994, Iulia Tomescu s-a alăturat echipei în studierea cărbunelui, ca și Valentin Radu
pentru paleoihtiologie. Numeroase studii au fost făcute de dr. Eugen Kessler (rămășițe
avifaună), dr. Andrei Sarkany-Kiss (malacolog), amândoi de la Universitatea Babeș-Bolyai din
Cluj-Napoca, dr. Marton Venczel (herpetolog) de la Muzeul Țării Crișurilor (Oradea ) și dr.
Cazarina Bălteanu de la Centrul de Antropologie al Academiei Române din Iași.
Situl se află la 2.5 km de est de sat, în Balta Borcei la 800 m de brațul Borcea.
84
„Așezarea preistorică s-a format pe un martor de eroziune, rest dintr-o terasă mai înaltă
a brațului Borcea. În fapt așezarea este formată din doua tell-uri: tell-ul mare, de formă ovală
cu dimensiunea de 180x70 m și înălțimea de 15,40 m și tell-ul mic, cu o înălțime de 8 m și o
suprafață de 30x20 m. Așezarea prezintă o stratigrafie complexă ce depășește 8 m în
grosime” 105.
În anul 1994 arheologii muzeului Muzeul Național de Istorie a României, împreună cu
Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București, Muzeul Județean Ialomița, Muzeul Țării
Crișului, Oradea, Universitatea Babeș-Bolyai-Cluj-Napoca; și Institutul de Antropologie încep
cercetarea sistematică la Bordușani-Popina Mare. Aceste cercetări se continuă în anul 1995
conduse de Silvia Marinescu-Bîlcu de la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan”.
În anul 1996 se continuă cercetarea sistematică condusă de Silvia Marinescu-Bîlcu
împreună cu cercetătorii de la MNIR, Muzeul Județean Ialomița, Facultatea de Istorie și Științe
Politice, Universitatea „Ovidius”, Constanța.
În anul 1997 cercetarea sistematică se desfășoară cu arheologii de la MNIR și de la
Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”.
În anul 1998, se alătură cercetărilor și arheologi de la Muzeul Județean Ialomița.
În anul 1999, grupul de cercetători ai sitului se compune din: Silvia Marinescu-Bîlcu,
Popovici Dragomir Nicolae, Bem Cătălin, Vlad Florin, Moise Dragoș 106.
Săpăturile sistematice s-au desfășurat începând din anul 1994 (exceptând anul 2013)
până în 2018. În acest timp, la cercetarea de la Bordușani-Popina Mare au mai participat și
arheologi de la mai multe instituții: Muzeul Dunării de Jos- Călărași (2018, 2012, 2011);
Universitatea „Valahia”- Târgoviște (2017, 2016, 2014, 2012); Universitatea de Vest,
Timișoara (2015); Institutul de Arheologie Erevan, Armenia (2014) 107.
În campania a săpăturilor din anul 2021, condusă de Cătălin Bem, principalul obiectiv a
fost de a identifica șanțul respectiv care înconjoară incinta a tell-lui 108.
Locuirea principală este cea eneolitică (Gumelnița), urmându-i unei prezențe neolitice
(Boian) și fiind suprapusă de o așezare getică (sec. I BC – I AD).
Facem precizarea că pe martorul de eroziune – mult mai mare ca suprafață decât s-a
crezut până acum – nu există două tell-uri. Ar fi fost anormal din toate punctele de vedere și
nu insistăm. Excavarea și amenajarea ghețăriei din secolul XIX și infrastructura drumului de
acces spre zona dominantă altimetric au putut crea o impresie în acest sens.
105
D. Popovici, Borduşani - Popina Mare, 2001 (sursa fişei de sit; http://ran.cimec.ro/?codran=92998.01
( 01.08.2023))
106
Idem.
107
D. Popovici, Borduşani - Popina Mare, 2001 (sursa fişei de sit; http://ran.cimec.ro/?codran=92998.01
(01.08.2023))
108
Bem et alii 2021, p. 160.
85
5.2.2 Situri arheologice reperate sau reținute cartografic.
O analiză oricât de sumară a hărților istorice 109 relevă cel puțin două aspecte.
În primul rând, lipsa oricărei alte înălțimi care să rețină atenția topografilor are o singură
posibilă explicație. Se consideră pe bună dreptate că intervențiile majore în zona de baltă, care
au presupus desecări și îndiguiri ample, se petrec în ultima sută de ani, având apogeul în anii
1970 și putând afecta drastic, fără îndoială, eventualele grinduri sau martori de eroziune din
zonă. În această logică, existența unor formațiuni geomorfologice, suficient de înalte într-un
spațiu eminamente plat, ar fi trebuit marcată pe hărțile anterioare momentelor distructive.
Așadar, lipsa 110 cartografică are un corespondent implicit și explicit în realitate 111.
În al doilea rând, pe Planul Director de Tragere, care, deși republicat în 1956, conservă
situația din 1894-1899 112, Popina Bordușani este individualizată prin două elemente – un șanț
circumscris martorului de eroziune și un punct topografic (Fig. 23/1; Fig. 24) care marchează
diferența de altitudine de 17 m dintre baza popinei și zona înaltă. Dacă avem în vedere această
circumscriere și faptul că amintitul șanț este intersectat de curba de nivel de 10 m putem
presupune că înainte de momentul realizării măsurătorilor topografice partea nordică a
martorului de eroziune fusese distrusă într-o destul de mare măsură (Bem et alii 2021).
În urma periplului său arheologic și topografic nu numai de-a lungul malurilor Dunării
și Borcei, la sfârșitul sec. XIX, Pamfil Polonic – inginer geometru, cartograf, ilustrator și
arheolog amator al (1892-1902) Muzeului Național de Antichități – descrie sugestiv aceeași
stare de fapt: ”în jurul Popinei se vede un șanț de 200 m lat (...)” (Polonic f.a., p. 77). Schița
realizată cu acea ocazie redă conturul, cel mai probabil, al marginii exterioare a șanțului (Fig.
24 – linia punctată).
Lăsând la o parte unele inadvertențe sau lipsuri ale documentelor cartografice, reținem
vizibilitatea acestui șanț la sfârșitul secolului XIX.
109
Ne referim la cele trei ridicări topografice austriece (mapire.eu), precum și la Harta Szathmári
(http://charta1864.gis-it.ro/charta.html) sau Planul Director de Tragere (geo-spatial.org/harti; http://maps
.mapywig.org) 01.08.2023.
110
Trebuie menționată, totuși prezența unui grind și a unui martor de eroziune (precizări geomorfologice
la Haită 2013, p. 243) – insulele Bentului Mic (Bentul Gârlei) (Fig. 23/3) și, respectiv, a Bentului Mare (Bentul
Lătenilor) (Fig. 23/2). Sunt reținute cartografic – cea dintâi cu ocazia măsurătorilor primei ridicări topografice,
ambele de Planul Director de Tragere (geo-spatial.org/harti; http://maps.mapywig.org) (Fig. 23/1).
111
Bem et alii 2021, passim.
112
geo-spatial.org/harti; maps.mapywig.org (01.08.2023).
86
Fig. 23
Amplasamentul Popinei Bordușani pe Planul Director de Tragere (detaliu foaia 5245,
Făcăeni) – 1; 2. Insula Bentului Mare; 3. Insula Bentului Mic (după Bem et alii 2021).
87
Fig. 24
Popina Bordușani – delimitată net printr-un șanț – pe Planul Director de Tragere
(după Bem et alii 2021).
Fig. 25
Schița realizată de către Pamfil Polonic, înainte de 18 mai 1899 – Mov. Popina de la
Bordușani (BAR, mss Pamfil Polonic, Ms nr. XV, plic XV, fila 175/19)
88
În cadrul cercetărilor periodice, multianuale, sistematice efectuate în localitate, la Situl
arheologic de la Bordușani-Popina Mare s-au efectuat și o serie de vizite și observații în zonele
limitrofe obiectivului arheologic, de către membrii colectivului de cercetare. În timpul acestor
vizite periodice au fost observați un număr de movile, presupus a fi tumuli funerari preistorici.
Unul dintre principalele obiective ale campaniei de teren din 2021 a fost inițierea de
cercetări noi pentru identificarea eventualelor elemente de delimitare ale tell-ului eneolitic
Bordușani-Popină. Au fost identificate și cercetate parțial șase șanțuri de delimitare (Fig. 26),
de dimensiuni diferite. Toate sunt abandonate la scurt timp după excavare și, exceptându-le pe
cele din exteriorul actual al martorului de eroziune pe care s-a dezvoltat tell-ul, sunt suprapuse
de complexe de locuire Gumelnița – locuințe neincendiate, zone menajere sau de pasaj.
Traseele unora dintre șanțuri au fost precizate și magnetic și prin ERT.
În primul rând, trebuie repusă problema continuității de locuire a Popinei Bordușani
pentru că, așa cum se afirma cu alte prilejuri, fiecare nouă comunitate își săpa propriul șanț de
delimitare.
În al doilea rând, mai vechile interpretări ale stratigrafiei unor sondaje punctuale din zona
sudică a tell-ului – care au interceptat exclusiv umpluturile unor șanțuri de delimitare – trebuie
revizuite, episoadele de inundație menționate atunci nefiind decât etape de umplere naturală
sau conștient antropică. De altfel, chiar umpluturile șanțurilor excentrice, din exteriorul movilei
actuale, nu includ sedimente care să confirme inundații de amploare contemporane locuirii
eneolitice.
Fig. 26
Popina Bordușani – unul din primele șanțuri de delimitare (Cx17)
89
O serie de alte mențiuni edite precizează existența unor situri arheologice pe teritoriul
UAT Bordușani.
În urma unor repetate cercetări de suprafață, în momente de scădere a nivelului apelor,

de pe insula Bentului Lătenilor (în nomenclatura cartografică) sau a Bentului Mare (în
conștiința localnicilor) și de pe fâșia de legătură a acesteia cu malul sud-estic, au fost recuperate
fragmente ceramice neolitice (Boian), din secolele IV-III a.Chr. și secolele X-XI 113.
În zona Bacului Vechi, în estul satului Bordușani, pe malul drept al Borcei, au fost
descoperite întâmplător fragmente ceramice din secolele IV-III a.Chr.; secolele X-XI și XV-
XVI 114.
În centrul satului Bordușani, în zona fostului Oficiu Poștal și în curțile din jur, au fost
descoperite fragmente ceramice din sec. III-IV AD, probabil, aparținând unei necropole (Vlad,
Matei 2003-2004, p. 201). Se impune delimitarea printr-o nouă cercetare de teren.
O serie de morminte din secolele IV-III a.Chr. a fost cercetată printr-o săpătură de salvare
în 1974 (N. Conovici) în curtea fostului SMA Bordușani 115. Se impune delimitarea printr-o
nouă cercetare de teren.
O informație inedită 116 plasează o așezare getică (secolele IV-III BC?) în extremitatea
vestică a satului Bordușani. Și pentru aceasta se impune o nouă cercetare de teren.
La cca 200 m nord-est de satul Cegani, pe terasa Borcei, a fost identificată o așezare
getică, din sec. IV-III BC. Depunerile antropice, aparent dezvoltate în două momente de
locuire, au o grosime maximă de 0,60 m. Primului îi aparține o groapă tronconică, celui de-al
doilea o locuință de suprafață. Stațiunea a fost descoperită periegetic și nu a fost cercetată117.
Este necesară o nouă cercetare de teren pentru reidentificarea sa și precizarea perimetrului
exact, precum și a zonei de protecție.
O periegeză realizată pe raza aceluiași sat (la cca 1,5 km) a permis identificarea unei
așezări din sec. X-XI. Singura informație suplimentară indică prezența și a unor fragmente
ceramice din caolin 118. Ca și în cazul stațiunii anterioare, se impune o nouă cercetare de teren.
Mult mai multe informații obținem dintr-o simplă evaluare cartografică (Fig. 22-27).
Mai cu seamă în spațiul terasei stânga a Borcei sunt reținuți numeroși tumuli, începând
cu cea de-a doua ridicare topografică austriacă (Fig. 23-24).
113
Vlad, Matei 2003-2004, p. 201.
114
Ibidem.
115
Vlad, Matei 2003-2004, p. 201
116
Mulțumim și aici colegului Ioan Cernău (Muzeul Județean Ialomița) pentru semnalare și amabilitate.
117
Vlad, Matei 2003-2004, p. 199.
118
Idem.
90
Cei mai mulți sunt figurați, însă, pe Planul Director de Tragere (Fig. 8-9), unii păstrându-
și componenta topografică și pe harta militară. Nu mai puțin de 38 de movile funerare sunt
marcate pe Planul Director de Tragere, 10 dintre acestea fiind prezente și pe harta topografică
militară (Fig. 27/1). Movilele cartografiate sunt posibili tumuli...S-A FACUT VREUN
SONDAJ?
Fig. 27
UAT Bordușani – tumuli
91
Concluzii
Comuna Bordușani se află în Câmpia Bărăganului, în partea estică a județului Ialomița,

o zonă cu un relief predominant de câmpie și luncă, format de-a lungul timpului prin
sedimentarea cursurilor de apă care au tranzitat zona.
Pe raza U.A.T. Bordușani se află incluse in Lista Monumentelor Istorice (2015) patru
monumente: Moara (IL-II-m-B-14094); Școala (IL-II-m-B-14095); Biserica Sf. Ierarh Nicolae
(IL-II-m-B-14096) și Situl arheologic de la Bordușani – Popina Mare (IL-I-s-A-14029).
În Registrul Arheologic Național este indexat un singur sit arheologic: Situl arheologic de la
Bordușani – Popina Mare (cod RAN: 92998.01).
După cum s-a menționat, sunt considerate drept elemente valoroase toate monumentele
istorice clasate în Lista Monumentelor Istorice 2015 și în Repertoriul Arheologic Național. Fie
că acestea sunt de importanță locală sau națională, ele au o prezență importantă în teritoriu și
în cadrul localităților din care fac parte, reprezentând obiective de interes deosebit în zonă, mai
ales că aici întâlnim destul de puține elemente de patrimoniu construit valoros. Pentru protecția
acestora este nevoie de trasarea unor zone de protecție clare, unde se pot implementa
prevederile regulamentului de urbanism și a legislației în vigoare.
Pe suprafața comunei Bordușani se află trei monumente istorice clasate în Lista
Monumentelor Istorice din 2015 și un sit arheologic cu trei faze culturale, prezent în Registrul
Arheologic Național. Un mare accent în ceea ce privește delimitarea zonelor de protecție,
trebuie pus pe delimitarea și protejarea sitului arheologic identificat și clasat în Registrul
Arheologic Național.
Regulamentul local de Urbanism aferent Planului Urbanistic General poate defini un
set de restricții și permisiuni în ceea ce privește intervențiile sau modificările asupra peisajului
și implicit fiecărui sit sau monument istoric în parte.
Din punct de vedere arheologic, pe baza informațiilor bibliografice edite și, mai cu
seamă, a celor cartografice este necesară etapa evaluării de teren pentru identificarea si
delimitarea spatială a așezărilor menționate și a tumulilor reținuți cartografic, precum și
pentru instituirea zonelor de protecție a monumentelor istorice.
Semnează
arhg. dr. Cătălin Bem
arhg. dr. Cătălin Borangic
arhg. dr. Adrian Gligor
arhg. Anabella Gotsman
dr. ist. Cosmina Borangic
Data: 17.08.2023
92
VI. Bibliografie
Bem et alii 2021 – C. Bem, F. Vlad, R. Coman, A. Asăndulesei, S. Munteanu, I. Cernău, T.

Hila, A New World, The Same Beginning. Bordușani Popină 2021, Ialomița, SN, 5,
2021, p. 159-177.
Bunescu 1967 – A. Bunescu, Biogeografia Bălţii Ialomiţei, raport ştiinţific, Institutul de
geografie al Academiei R.S.R., 1967.
Buzu, Vlad 2007 – V. Buzu, F. Vlad, Bordușani, coordonate istorice, Helis, V, 5 (49), p. 9-11.
Călinescu, Bunescu 1972 – R. Călinescu, A. Bunescu, Biogeografia, 1972.
Cristache, Bogdan – S. Cristache, O. Bogdan, Judeţul Ialomiţa, 1971.
Dicţionar 1999 – Dicţionar enciclopedic, vol. III, Bucureşti, 1999.
Dumitescu 2002 – C. C. Dumitrescu, Zbor printre gratii. Comedia păcii, 2002.
Ermălai 2003 – G. Ermălai, în Paideia, revista şcolară editată de grupul şcolar C.C.F. Feteşti,
nr. V-VI, anul III, 2003.
Evseev 1998 – I. Evseev (coord.), Cultura ruşilor ortodocşi de rit vechi în context naţional şi
internaţional. Culegere de referate şi comunicări ştiinţifice, Bucureşti, 1998.
Fenoghen 1998 – S. Fenoghen, Sarichioi. Pagini de istorie, Bucureşti, 1998.
Ionescu-Gură 2009 – N. Ionescu-Gură, Serviciul Dislocări și Domicilii Obligatorii (S.D.D.O.)
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (1954-1956), Caietele CNSAS 2, 1 (3), p.
87-102.
Iorga, Mărculeț 2018 – M. Iorga, I. Mărculeț, Balta Ialomiței și Brațul Borcea. Pagini de
monografie, București, 2018.
Ipatiov 2001 – F. Ipatiov, Ruşii-lipoveni din România, Cluj-Napoca, 2001.
Marin 1979 – A. Marin, Lucrare de gradul I, Arhiva şcolii Borduşani, 1979.
Marinescu-Bîlcu et alii 1997 – S. Marinescu-Bîlcu, G. Trohani, A. Bălăşescu, D. Popovici, C.
Bem, F. Vlad, V. Radu, R. Andreescu, V. Voinea, C-tin Haită, A.-C. Bâlteanu, M.
Venczel, E. Kessler, E. Gal, D. Moise, M. Tomescu, Archaeological researches at
Borduşani-Popină (Ialomiţa county). Preliminary report 1993-1994, Cercetări
Arheologice, X, 1997, p. 35-143.
Munteanu 1987 – I. Munteanu, Bărăgan. Câmpia soarelui, Bucureşti, 1987.
Pacală 2007 – E. Pacală (coord.), Ghidul monumentelor istorice din județul Ialomița,
Târgoviște, 2007.
Polonic f.a. – P. Polonic, Biblioteca Academiei Române, Manuscrise Pamfil Polonic, Mapa nr.
3, Ms nr. VIII (I Ms7), plic VIII, D, Cetățile și locurile istorice de pe malul stâng al
Dunării de la Vîrciorova până la Brăila. Popina de la Burdușani (filele 77-78).
Popovici et alii 2003 – D. N. Popovici, C-tin Haită, A. Bălășescu, V. Radu, F. Vlad, I. Tomescu,
Archaeological pluridisciplinary researches at Borduşani-Popină, Târgoviște, 2003.
Provianu 1897 – I. Provianu, Dicționar geografic al județului Ialomița, Târgoviște, 1897.
Rența 2008 – E. Rența, Prima epocă a Fierului pe cursul râului Ialomița, Târgoviște, 2008.
Samarian 1931 – P. Gh. Samarian, Istoria oraşului Călăraşi de la origini până la 1852,
Bucureşti, 1931.
Soare 1990 – R. Soare (coord.), Judeţele Patriei, Monografie Ialomiţa, Bucureşti, 1980.
Trohani 2005 – G. Trohani, Locuirea getică din partea de nord a Popinei Bordușani (com.
Bordușani, jud. Ialomița). Vol. I. Locuințele și gropile, Târgoviște, 2005.
93
Ursulescu 1906 – A. V. Ursulescu, Anuarul judeţului Ialomiţa pe 1906, Călăraşi, 1906.
Vlad, Matei 2003-2004 – F. Vlad, Ghe. Matei, Contribuții la repertoriul arheologic al județului
Ialomița (I), Ialomița, 4, 2003-2004, p. 197-220.
Strategia de Dezvoltare locală Comunei Bordușani 2021-2027;

Raportul Anual al Primarului Privind starea economică socială și mediului; U.A.T. Comuna
Bordușani, 2017.
Raportul Anual al Primarului Privind starea economică socială și mediului; U.A.T. Comuna
Bordușani, 2021.
Memoriu de sinteză, P.U.G. Bordușani, 2001.
DIR XVI, B, Documente privind istoria României, veacul XVI, B. Țara Românească, Ed.
Academiei, București.
DIR XVII, B, Documente privind istoria României, veacul XVII, B. Țara Românească, Ed.
Academiei, București.
DRH B, Documenta Romaniae Historica, B. Țara Românească, Ed. Academiei, București.
Enciclopedia geografică a României, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
Resurse online:
• http://www.primariabordusani.ro/
• https://maps.arcanum.com/ro/map/europe-19century
• http://ran.cimec.ro/?codran=92998.01
• http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=875&judet_id=1059&localitate
• https://djcialomita.ro/scoala-sat-bordusani-comuna-bordusani-1128.html
• https://patrimoniu.ro/images/lmi-2015/LMI-IL.pdf
• http://digitool.bibnat.ro/
94
VII. Anexe
7.1 Piese fotografiate, piese desenate
Fig. 28
Localizarea comunei Bordușani
95
Fig. 29
Hărți ale căilor de comunicații din județul Ialomița din anul 1903 și 1915
96
Fig. 30
97
Fig. 31
Situl arheologic Popină-Bordușani;
Imagini de ansamblu
98
Fig. 32
Imagini de la cercetarea arheologică, campaniile: 2010 și 2018
99

Studiu - Istoric - Fundamentare - Bordușani - 18.08. 2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu - Istoric - Fundamentare - Bordușani - 18.08. 2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Actualizare Plan Urbanistic General

Studiu istoric și arheologic de fundamentare

Beneficiar: Comuna Bordușani,

Proiectant General: S.C. Total Business Land

Obiectivul studiului este identificarea elementelor valoroase și specifice ale fondului și

1.1 Descrierea obiectivelor și a limitelor studiului

Studiul de față reprezintă fundamentarea istorică pentru documentația de urbanism

• identificarea valorilor de fond construit relaționate cu parcelarul și cu țesutul

• reevaluarea patrimoniului cultural al siturilor, cu ajutorul criteriilor și a metodelor

Metodele de abordare a analizei istorice a genezei așezărilor urbane pe teritoriul

• studiul informațiilor bibliografice și de arhivă (studii, planuri istorice, documente

• cercetarea directă, în teren, a structurii urbane de factură istorică și analiza situației

• studiul documentelor administrative și juridice, documente ale autorităților

1.3 Echipa de cercetare

Arheolog dr. Cătălin Bem, expert atestat Ministerul Culturii

Comuna Bordușani se află în zona estică a teritoriului județului Ialomița 1. Județul

Prima atestare documentară a Bordușaniului datează din 15 ianuarie 1467 – domnitorul

Pe teritoriul județului se întâlnesc diferite medii de viață, în raport cu formele de relief,

Fauna acvatică propriu-zisă.

Cursul inferior al Ialomiței și Dunării, ca și numeroasele lor limanuri și iazuri create de

Fauna de interes vânătoresc.

3.1. Istoria comunei Bordușani

Actualul teritoriu al județului Ialomița a cunoscut, o dată cu scurgerea veacurilor, toate

1 Populația totală stabilită 5664

În 1986 erau: unități comerciale cu amănuntul cu un număr total de 20, magazine

POPULAȚIA PE GRUPE DE VÂRSTĂ LA RECENSĂMÂNTUL DIN

NUMAR MEDIU DE SALARIAȚI 644

- 1 persoană condamnată pentru complot de răzvrătire împotriva societății;

Ei au primit următoarele condamnări:

Dumitrescu Cunctator Constantin, licențiat în drept și științe politice-economice la

Pescuitul este o activitate veche favorizată de existența suprafețelor acvatice ce se găsesc

În 1991, odată cu retrocedarea pământului în conformitate cu Legea 18/1991, persoanele

În cele 358 de cereri s-au solicitat:

Persoane care și-au cerut

Familii tinere care nu au

Cooperativizarea s-a încheiat în anul 1956. Cooperativa a avut următorii președinți:

- Jaluba Ion, primul președinte, de origine basarabean, el a stat 1 an.

3.6.4 Moara – obiectiv economic al comunei

Întreprinderea agricolă de stat Fetești a reușit să se impună în agricultură, datorită

4.6.1 „Boieri” – realitatea socială a comunei

- Doctorul Niculescu în 1952.

DOMENII CATEGORIA DE INTERES DIMENSIUNI

NAȚIONAL JUDEȚEAN LOCAL TEREN ha L (M)

În 1976 actuala clădire s-a renovat (Fig. 13-14).

În anul 1899 a fost primar Ghiță Marin.

1 Copii în grădiniță – număr 224

Evoluția raportului numărului de copii pre-primar / nr. posturi educatoare

Evoluția raportului numărului de copii pre-primar / nr. posturi educatoare

Evoluția raportului nr. de elevi clasele V-VII / nr. cadre didactice

Evoluția raportului nr. de elevi SAM / nr. de cadre didactice

Evoluția ratei promovabilității pe cicluri de învățământ:

Nive 1999 2000 2001 2002 2003-

Încă de la început funcția inițială a clădirii a fost biserică.

4.4.1 Cimitirul lipovenesc

Analizând Repertoriul Arheologic Național, Lista Monumentelor istorice și alte surse

5.1 . Lista Monumentelor Istorice (LMI 2015)

• Patru (4) monumente clasate LMI;

5.1.5 Situl arheologic de la Bordușani – Popina Mare (IL-I-s-A-14029)

Componente în cadrul sitului

Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Cod LMI

Tell Eneolitic Gumelnița / IL-I-m-A-

Necropolă Eneolitic Cernavodă

Așezare Latene (sec.I a.Ch. - I neprecizată IL-I-m-A-