Pupăza din tei

Pu, pu, pu, strici mereu, somnul meu, pupăză din tei.
Las' ca-m să te prind moţato şi te-oi intreba ce vrei,
Când ţi-oi smulge coada toată şi te-oi vinde pe cinci lei.

Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu, o să-ţi vin de hac!
Şi-ajungând la tei căciula peste cuib capcan-o fac.
Şi-apoi, scotocind cu mâna, prind de gât puiul de drac.

Ha, ha, ha, vezi aşa, mi te-am prins, că de mult ţi-o coc!
Şi la târg ajuns cu dânsa, printre lume îmi fac loc,
Strigând cât mă tine gura, să se-audă-n iarmaroc:

Negustor, pupăzi vând, marfa mea-i blândă ca un miel.

Dar un mos cu barba rara, de unde-o fi fost de fel,
Imi croi cateva bâte, luând pupăza cu el.

Ajutor, hai săriţi! Hoţii, măi, pradă-un negustor.

Moşul însă, rupând sfoara, zvârle pupăza spre nor,
Şi dihania, voioasă, o porni spre sat în zbor.

Astăzi iar, pu, pu, pu, tot mereu, sus în tei la noi!
Poţi să cânti acum spurcat-o până-n veacul de apoi!
Nu mai fac negustorie cu moţate de-alde voi.