Scrisoarea Sfântului Andrei către poporul român

care te va pune pe gânduri… Iată asupra căror

lucruri a atras atenția!
Razvan 19 sept. 2018
Share this...

Scrisoarea Sfântului Andrei către Români impresionează cu adevărat orice credincios și orice
român cu iubire de Dumnezeu. Sfântul Andrei atrăgea atenția asupra faptului că vin zile grele
pentru noi, ca neam creștin și că trebuie să avem mare grijă la alegerile pe care le facem.

CITEȘTE ȘI

Vânzarea de canapele pentru mai nimic în Curtea de Arges (vezi prețul)

More...
 280

70

93

Curtea de Arges : Vând canapele nevândute la jumătate de preț (Vezi

lista)
More...
691

173

230

Curtea de Arges: Frigidere de vânzare, aproape gratuit! Vezi pretul

More...
392

98

131

Iată ce a scris!
„Vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident și Orient. La
mijloc, între materialismul occidental și mistica orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu
cumva să procedați ca acel măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de
foame la mijloc.

Aveți o comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi despărțite! Amintiți-vă că
numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea
de Dumnezeu este Măicuța Sfântă! Păstrați această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și
părinții voștri. Țineți-vă copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!

Popor român,
Îţi scriu cu drag. Scriu pentru fiii mei, pe care i-am născut prin Evanghelie. Scriu ca un tată fiilor
săi, cărora le-am lăsat toată moștenirea! Cu ochii umezi, îmi amintesc cum am pășit în pământul
vostru. Da, la Tomis m-a lăsat corabia, parcă era ieri…

În port, învălmășeală, iar eu nu cunoșteam pe nimeni. Eram doar un bătrân străin și zdrențuit.
„Doamne, de ce m-ai adus aici? Eu nu cunosc pe nimeni în aceste ținuturi! De unde să încep, cui
să vestesc că Tu ai înviat? Mă simt în mijlocul lupilor, Doamne! Tu știi sunt bătrân și bolnav…”.
În momentul descumpănirii, pe malul mării… am plâns…!

Cu toiagul în mână și desaga în spate am început să cutreier

țara necunoscută.
Atunci am descoperit frumusețile pământului dintre Dunăre și mare: păduri nesfârșite, munți și
râuri, câmpii mănoase și lunci roditoare. Am găsit pârâiașul și peștera în care, după cum știți, am
locuit la voi! Rugăciune după rugăciune, lacrimă după lacrimă, am început să zidesc Biserica
Neamului Românesc! Să știți că nu mi-a fost ușor!

A trebuit mai întâi să învăț limba și obiceiurile. Atunci, am văzut că acest popor are o inimă bună
și un suflet mare. Niciodată, nimeni nu mi-a închis ușa – în realitate, nu mie, ci lui Hristos pe
care L-am vestit în pământul vostru! De la zi la zi, poporul lui Dumnezeu a început să crească.
Peștera devenea neîncăpătoare, iar eu nu mai făceam față noilor frați! Atunci am hirotonit primii
episcopi și preoți, bărbați din neamul vostru. Atunci am știut că aici o să se nască un popor de
sfinți.

Am plâns din nou, când a trebuit să mă despart cu trupul de

voi!
Hristos avea nevoie de mine în alte locuri. „Doamne, sunt bătrân, de acum mă pregătesc să vin la
Tine! Lăsă-mă să îmi trăiesc ultimele clipe cu poporul acesta pe care îl iubesc și care mă
iubește…”, am insistat, dar Domnul avea alte planuri cu mine.

Din nou, la Tomis mă aștepta corabia. Frații au umplut portul. „Doamne, minunat ești Tu! Când
am venit eram singur, iar acum suntem o adevărată Biserică!”. Am pășit în corabie dar, de fapt,
nu m-am despărțit niciodată de voi. Gândul și rugăciunea la voi mi-au fost. Mă simt tată și
apostol al neamului vostru! Orice tată are bucurii și tristeți de la fiii săi.

Bucurii au fost multe, de fapt, cele mai multe!

Când am văzut că nu v-ați lepădat credința în fața popoarelor migratoare, care au fost cu sutele,
că nu v-ați pierdut în marea islamică, mare care v-a înconjurat timp 400 de ani, că ați păzit
întreaga Europă, că ați ținut credința așa cum eu v-am lăsat-o, curată și sinceră, deși au fost mulți
care au vrut să o fure, că ați avut domnitori sfinți: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Neagoe
Basarab, Mihai Viteazu, Miron Barnovschi și Constantin Brâncoveanu, m-am bucurat că eu am
fost ales să fiu apostolul vostru!
Când am văzut că sămânța semănată de mine, la bătrânețe și
cu multe lacrimi, rodește, a înflorit în mine nădejdea că neamul
meu românesc o să se mântuiască!
Sămânța udată de mine în pământul românesc a rodit și a umplut raiul cu sfinți, deloc puțini:
Sfântul Bretanion, Episcopul Tomisului, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, Sfinţii Mucenici
Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion din Halmyris,
Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor, Sfinții Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos
din Noviodunum, Sfinții Mucenici Nichita şi Sava şi alţi creştini martirizaţi de goţi, Sfânta
Muceniţă Filofteia, Sfântul Mucenic Montanus, preotul, şi soţia sa, Maxima, Sfântul Ierarh
Andrei Şaguna al Transilvaniei, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Sfântul Ierarh Calinic de
la Cernica, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Sfântul Ierarh Ilie Iorest, Sfântul Iosif
Mărturisitorul din Maramureş, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Sfântul Ierarh Pahomie
de la Gledin, Sfântul Ierarh Sava Brancovici, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Ierarh
Leontie de la Rădăuţi, preotul mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel, Sfântul Ierarh Nifon,
Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Sfântul Ierarh
Simion Ștefan al Transilvaniei, Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei, Cuviosul Antipa de la
Calapodeşti, Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica,
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Cuviosul Daniil Sihastrul, Cuviosul Dimitrie cel Nou din
Basarabi, Cuviosul Dionisie cel Smerit, Sfântul Ierarh Dosoftei, Sfântul Cuvios Grigorie
Decapolitul, Cuviosul Gherman din Dobrogea, Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, Cuviosul
Ioan Casian Romanul, Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici,
Cuviosul Nicodim de la Tismana, Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona, Sfânta Cuvioasă
Parascheva de la Iaşi, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la
Cioara, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului,
Cuviosul Visarion Mărturisitorul, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel
Nou de la Suceava, Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfinții martiri năsăudeni, Sfinții
nemțeni…

Cimitirele voastre sunt pline de sfinții lui Dumnezeu, neștiuți de

nimeni.
Gropile comune de pe lângă marile lagăre și închisori comuniste sunt pline de sfinți mărturisitori.
Pădurile voastre ascund cruci pusnicești încă necunoscute. Mănăstirile voastre, casele voastre
sunt înconjurate de sfințenie. De la Mitropolitul Iosif Naniescu „cel Sfânt al Moldovei”, la
părinții Vichentie Mălău și Ioanichie Moroi, la părinții Paisie de la Sihla și Cleopa, la părintele
Arsenie Boca, la mamele și bunicile voastre sfinte… Din plămada voastră s-au născut Eminescu,
Enescu, Brâncuşi, Vulcănescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Eliade, Iorga, Grigorescu și Tătărăscu…

Sunt nume la care sufletul vostru tresaltă!

Și al meu tresaltă! Pentru că au răsărit din osteneală, din muncă și prin lacrimi! După cum bine
știți, au fost și întristări… dar, nu vi le mai amintesc, că să nu stric inima voastră!
De fapt… de ce v-am scris… e să vă previn că vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți
la întâlnirea dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica
orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel măgar care, nehotărât
din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la mijloc. Aveți o comoară, credința și limba
română la un loc, căci nu pot fi despărțite! Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română,
Dumnezeu este numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu este Măicuța Sfântă!

Păstrați această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și

părinții voștri.
Țineți-vă copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!”
Al vostru, Părinte întru Evanghelie, Andrei Apostolul!