Baltagul

de Mihail Sadoveanu
roman social, realist, obiectiv, tradițonal, mitic, interbelic
I.Contextul apariției
„Baltagul” este una dintre cunoscutele creaţii sadoveniene care a apărut în 1930, fiind romanul cel mai
redus ca dimensiune dintre operele scriitorului A fost scrisă în doar17 zile și a fost frecvent considerată o
versiune epică a „Mioriţei”, datorită motto-ului semnificativ cu care începe textul: „Stăpâne, stăpâne ,/ Mai
cheamă ş-un câne.”Din cunoscuta baladă, scriitorul preia motivul complotului și al transhumanței, din balada
Salga, chipul femeii justițiare, iar din balada Dolca, imaginea câinelui credincios.
II. Curent litrerar-realismul
Realismul este curentul literar aparut în context european la mijlocul sec. al XIX-lea a cărui estetică se
bazeză pe reflectarea veridică a realității în artă. În conținutul operei întâlnim lumea satului cu obiceiuri,
credințe, superstiții, ocupații, evenimente semnificative din viața omului, dar și aspecte economice.
Toponimele din roman au corespondent în realitate : Ceahlău, Bicaz, Călugăreni Fărcașa, Vatra Dornei,
Neamț, Pasul Stânișoara etc.
Tradiționalismul este atitudinea culturală care exprimă un atasament excesiv pentru valorile trecutului,
ale tradiției, văzute într-o poziție de superioritate față de cele noi. Vitoria nu acceptă schimbările din societate.
Pentru ea tradiția e mai importantă În tren ești olog, mut și choir.
Polimorfismul structurii este o formulă inedita în evoluția romanului românesc interbelic. Baltagul este
considerat un roman monografic, dar și polițist, datorită anchetei Vitoriei, inițiatic prin trimiterile mitologice
( mitul lui Osiris, al soarelui, al Mareii Treceri al crengii de aur) și drumul maturizării lui Gheorghiță sau de
dragoste, datorită legăturii strânse dintre Vitoria și Nechifor Lipan.
III. Viziunea despre lume
Scriitor fidel principiilor tradiționaliste, Sadoveanu prezintă în opera sa viața satului românesc ca temă
epică fundamentală, întrucât țăranul a fost principalul meu erou, după cum mărturisește scriitorul într-un
discurs ținut la Academia Română.
Lumea lui Sadoveanu are ca singur sprijin credința în tradiție, în Dumnezeu și de la ambele convingerea
că nicio fapta rea nu rămâne nedescoperită și nepedepsită. Aceasta lume se caracterizează prin unitate, prin
legatura dintre viață și moarte și prin credinta în puterea adevărului.
IV Tehnica narativă
Perspectiva narativă este obiectivă, viziunea fiind dindărăt, iar gradul de focalizare zero. Naratiunea se
face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent și omniscient reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica
detaliului și a observației, lumea satului de munteni și acțiunile Vitoriei.
Deși naratorul omniscient este unic în cea mai mare parte a textului, la parastasul soțului, Vitoria preia
rolul naratorului, făcând cunoscute cititorului detaliile care au dus la moartea lui Nechifor Lipan.
Procedeele compoziţionale fundamentale pe baza cărora se organizează substanţa romanului sunt
paralelismul si gradarea. Astfel, sunt puse faţă în faţă două lumi: una arhaică a păstorilor din Munţii Moldovei si
cea a capitalismului incipient din Tara Dornelor, ale cărui semne pot fi detectate în realităţile sociale cu care
eroina intră în contact. (raporturile stabilite cu autorităţile şi cu negustorii, actele întocmite )Tensiunea se
accentuează treptat. Pe măsură ce Vitoria se apropie de finalul anchetei sale, încordarea sporeşte.
V.Tema operei
Tema textului este monografia satului moldovenesc de la munte de la începutul secolului al -XX-lea,
lumea arhaica a pastorilor, avand în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici: viata păstorească, iubirea,
familia, inițierea, moartea.
VI.Titlul este semnificativ, deoarece în mitologia românească baltagul simbolizează unealta magică a
dreptăţii. Ea va răzbuna în cadrul operei moartea prematură a lui Nechifor Lipan, soţul Vitoriei. Fiul,
Gheorghiță, îl va lovi pe Calistrat Bogza cu baltagul în frunte finalizîndu-și inițierea. Va prelua rolul de bărbat
în familie, după ce experiența călătoriei îl va maturiza.
Baltagul lui Calistrat Bogza, e vechi ”știe multe” și pe el ”e scris sânge”. Cel nou, făurit pentru
Gheorghiță, a rămas nepătat. Îl așteaptă datoriile viitorului.
 Ca reprezentare, baltagul este o secure cu două tăişuri şi poate fi pusă în legătură cu mitul labirintului.
Acesta apare în roman sub două forme: cel al labirintului interior, susţinut de frământările sufleteşti ale Vitoriei
şi cel al labirintului exterior care vizează drumul întortocheat pe care aceasta îl parcurge. Ea coboară odată cu
soțul în Infern de unde se întoarce vindecată de ură și jale.
VII.Structura
Structura romanului evidenţiează două planuri care se întrepătrund în derularea acţiunii: unul realist şi
altul mitic, iar cele 16 capitole ale cărţii pot fi împărţite în trei părţi.
Secvențele narative sunt legate prin înlănțuire și alternanța între planul real și cel mitic.
Timpul evenimentelor este vag precizat. Reperele temporale întâlnite au legătură cu sărbătorile creștine sau cele
din calendarul pastoral - Sfântul Dumitru Sf Andrei, Postul Mare, Sfântul Gheorghe.
Cadrul acțiunii este satul Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței, dar si cel de câmpie din
Cristești și Balta Jijiei.
O secvență reprezentativă pentru tema romanului este cea din incipit. Romanul începe cu legenda lui
Nechifor Lipan, soţul Vitoriei, despre diferitele neamuri ale pământului şi înzestrarea lor de către Dumnezeu, pe
care acesta obişnuia sa o spună la cunetrii si botezuri.
Încă de la începutul vermurilor muntenii au avut o soartă aspră. Au ajuns prea târziu la masa destinului,
după ce toate darurile au fost împărțite de Dumnezeu altor neamuri. Li se dă în stăpânire tărâmul înalt al
muntelui, dar primesc o fire veselă în schimb să vie la voi cel cu cetera, și cu băutura, și s-aveți femei
frumoase și iubețe.
Femeia aprigă de la munte se raportează la cele două instanțe spirituale existente în satul românesc-
preotul satului, Daniil Milieș și vrăjitoarea așezării, baba Maranda
Preotul este omul în care întregul satul are încredere și apelează la cunoștințele sale. E singura autoritate
din Măgura Tarcăului. Toate știrile trec pe la el. Prin el Vitoria îi scrie lui Gheorghiță, primește știri de la fiul ei
și baciul Alexa și descifrează scrisoarea lui Ghiță Topor, fiul dascălului către fiica ei Minodora. Îți arăt eu coc,
valț și bluză .
Vitoria cunoaște foarte bine calendarul pastoral și înțelege că întârzierea soțului este nefirească. Ea îi
cere sfatul preotului, merge la baba Maranda, vrăjitoarea satului, se roagă și ține post negru pentru a se liniștii.
Semnele rău-prevestitoare o vor determina să pornească în căutarea lui. Vremea se tulbură, iarna pare să vină
mai repede, iar brazii sunt mai negri ca de obicei Il visează pe Nechifor cu spatele întors către ea, trecând spre
asfințit o revărsare de ape
O altă secvență semnificativă pentru tema creației este cea a praznicului din finalul romanul Vitoria
pregătește cu abilitate demascarea ucigașilor stăpânind arta disimulării Captează atenția celorlalți asupra lui
Calistrat Bogza. Țese aluzii, îl provoacă în repetate rânduri. Îi cere baltagul și-l analizează cu
minuțiozitate.Povestește în detaliu cum s-au întâmplat lucrurile de parcă mortul ar fi comunicat mereu cu ea.
Stârnește un fior printre cei prezenți. ÎI întreabă, apoi, pe Gheorghiţă dacă nu poate citi ceva pe baltagul
gospodarului, deoarece ei i se pare "că pe baltag e scris sânge şi acesta-i omul care a lovit pe tatu-tău".
Pierzându-şi cumpătul, Calistrat se repede la băiat să-i smulgă baltagul, îl loveşte cu pumnul în frunte pe Cuţui,
care voia să-1 împiedice, dar Vitoria strigă să dea drumul câinelui, care era legat. Cu "un urlet fioros", Lupu
rupe lanţul, iar Bogza se năpusteşte asupra lui Gheorghiţă, ca să-i smulgă baltagul. Atunci, " feciorul mortului
simţi în el crescând o putere mai mare şi mai dreaptă", apoi îl loveşte scurt cu muchea baltagului, în frunte pe
asasin, în timp ce câinele se năpustește la beregata lui. Calistrat Bogza îşi va recunoaşte vina înainte de a muri,
iar Ilie Cuţui va fi arestat.
Vitoria Lipan devine un personaj justițiar. Ucigașii trebuie să plătească pentru că au încălcat legile
nescrise al e colectivității. Echilibrul se restabilește în final.
Vitoria este un personaj complex construit prin tehnica basoreliefului. Surprinde cititorul prin puterea,
inteligența și înțelepciunea ei. Este o femeie puternică care reușește să iasă în evidență într-o societate
patriarhală.
VIIIConcluzie
Mesajul operei este profund şi relevă triumful binelui asupra răului în complicatul ciclu al vieţii ce nu
poate fi întrerupt.
Particularități de construcție a unui personaj sadovenian: Vitoria Lipan din
romanul ,,Baltagul’’,2020
Romanul Baltagul a fost scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930, când
Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu „un ropot de recenzii entuziaste”
de către exegeţii vremii.
„Baltagul” este un roman complex, de observaţie socială şi de problematic ă moral ă,
este un roman iniţiatic, simbolic şi filosofic, roman al familiei şi roman de dragoste.
Toate aceste linii de forţă ale romanului sunt utilizate de Sadoveanu pentru a-şi
construi personajele. Un loc privilegiat în ierarhia acestora îl ocup ă Vitoria Lipan.
Statutul social, psihologic si moral
Vitoria, ca şi soţul ei, Nechifor Lipan, reprezinta o ipostaz ă particular ă a personajului
colectiv, reprezentativă pentru profilul moral, pentru statutul psihologic şi social ale
comunităţii de ciobani din Măgura Tarcăului.
Social: Ca tipologie, Vitoria simbolizeaza femeia de la munte (puternica, hotarata,
inteleapta), devenind un personaj reprezentativ/exponent al muntenilor care exista de
la inceputurile lumii, dar si al femeilor care, deseori, duc tot greul gospodariei.
Portretul fizic este constituit din cateva elemente, scoase in evidenta. Mai ales ochii
sunt cei care reflecta frumusetea interioara: “ochi ageri si inca tineri” si “o frumusete
neobisnuita in privire”.
Accentul cade insa pe portretul ei moral, trasatura dominant ă fiind respectul pentru
tradiție.
Vitoria întreprinde călătoria în căutarea lui Nechifor din dragoste pentru acesta și din
spirit de dreptate. Eroina își pune energia și inteligența pentru prinderea și pedepsirea
ucigașilor nu din spirit de răzbunare, ci din dorința de a se face dreptate.
Psihologic: Naratorul dezvăluie indirect prin frământările si trairile eroinei, un labirint
interior, un traseu psihologic parcurs din întunericul neştiin ţei la lumina certitudinii,
de la îngrijorarea incertă la convingerea că ceva rău s-a întâmplat cu Nechifor şi, ca
urmare, scopul ei neclintit este acela de a afla adevărul.
relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrate prin dou ă scene / secven ţe
semnificative / citate comentate
O trăsătura dominantă a eroinei este înţelepciunea care o ajută să depăşească – cu
luciditate şi putere de stăpânire – situaţiile de criză în vârtejul cărora este prins ă.
Înţelepciunea care o caracterizează se manifestă plenar în rela ţiile dintre cei doi so ţi.
Chiar dacă Nechifor zăbovise uneori în preajma unor „ochi negri sau albaştri”, Vitoria
are înţelegerea adâncă a faptului esenţial că „Ea era deasupra tuturora…”. Lega ţi
printr-o dragoste mai presus de cuvinte, cei doi soţi se cunosc atât de profund, încât
Vitoria intuieşte toate acţiunile şi deciziile lui Nechifor, ref ăcând drumul acestuia f ăr ă
greş, comunicând cu el într-un alt plan.
Aceeaşi înţelepciune se manifestă şi în modul în care Vitoria regizeaz ă, magistral,
momentul dovedirii vinovăţiei celor doi ucigaşi. In faţa celor aduna ţi la praznicul
funerar, Vitoria reconstituie împrejurările morţii lui Lipan. Astfel, inteligen ţa ei nativ ă
bazată pe o logică riguroasă este dublată de abilitatea de a intui psihologia celor din
jur şi de capacitatea de disimulare care contribuie la aflarea adev ărului şi la
pedepsirea celor care au încălcat grav legea morală.
ilustrarea a doua elemente de structură şi compoziţie ale textului narativ,
semnificative pentru construcţia personajului ales (acţiune, conflict, rela ţii temporale
şi spaţiale, perspectivă narativă, tehnici specifice, limbaj, incipit, final etc.).
Relaţia incipit- final.
Incipitul romanului are rolul de a schiţa un portret personajului colectiv şi de a
introduce personajul absent al romanului, Nechifor Lipan, ca „voce” reprezentativ ă a
comunităţii. Incipitul este o legendă despre ocupaţiile şi modul de viaţă al păstorilor şi
al altor neamuri, pe care o spunea Nechifor la ,,cumătrii şi nunti’’. Dac ă incipitul
actualizează un timp primordial, finalul (epilogul) reprezint ă o proiec ţie în viitor,
sugerând ideea că, după înfăptuirea actului justiţiar şi restabilirea echilibrului cosmic,
viaţa merge mai departe.
Spaţiul geografic obiectiv în care se desfăşoară acţiunea (spaţiu real, de la M ăgura
Tarcăului până în ţinutul Dornelor, dincolo de muntele Stânişoara) este dublat de un
spaţiu simbolic (spaţiul labirintic, drumul ce urmează itinerariul simbolic al soarelui,
spaţiul interior al visului etc.). Reperele temporale sunt şi ele duale, timpul diegetic
obiectiv (mai puţin de un an, din toamnă până la sfârşitul lui martie) fiind integrat unei
durate mitice, punctat de timpul sacru al sărbătorilor creştine.
Vitoria Lipan, personajul principal din romanul sadovenian “Baltagul”, este un
personaj cu certă valoare arhetipală. Modul ei de viaţă, scara de valori şi principii,
trăsăturile morale, psihologia şi comportamentul eroinei sunt definitorii pentru
întreaga colectivitate pastorală a satului de munte din Moldova începutului de veac
XX.