Noptile cu Luna Plina...

De Neculita danut

Singuratatea...Acest cuvant simplu...Asemanat deseori cu NOAPTEA,cu

LUNA...Numai ele doua impreuna formeaza acest cuplu ideal de veci.Insa fara a se
atinge,fara a se imbratisa,fara a se saruta....Doar se privesc,in Noptile cu Luna
plina. Noaptea si Luna...Luna si Noaptea...Traiesc de-o eternitate bucurandu-se
una de cealalta ,in aceasta claustrofobie a intunericului...

Si totusi...Cum se face ca Luna plina fara Noapte...nu straluceste...Noaptea

invaluita in mister fara Luna plina nu are farmec?

Cum se face ca una fara cealalta nu-si pot pune in evidenta “comorile” cele
mai de pret? Si insasi Luceafarul este umbrit de stralucitoarea Luna plina! Si parca
ele doua se contopesc atat de armonios...Blestemate sa nu se atinga pe vecie,ele
totusi ating pe cineva:

Noptile cu Luna plina ne ating noua oamenilor,sufletele,inimile,gandurile...In

Nopti cu Luna plina ne indragostim,ne declaram dragostea adevarata,pana atunci
doar o poveste....In Noptile cu Luna plina,cineva,undeva,se simte cu un rost pe
Pamant.Este mangaiat,alinat...Chiar si insasi Noaptea este alinata cu patima de
Focul Lunii pline...Se mangaie usor...Una pe cealalta...Noaptea cu Luna plina...

Dar acum...Acum e Noapte pustnica...Trista si intunecata,tanjeste si ea,ca si

mine,dupa o atingere calda,dupa o lumina in suflet,dupa o alinare care pare sa nu
mai vina...

Unde esti “Luna Plina “ a vietii mele? Unde te ascunzi de mine? De ce nu mi te

arati o data? Am atata nevoie de tine...De ce nu vii? De ce acest Intuneric imi
rapune sufletul contopit cu tristete si singuratate? Daca as sti unde sa te
caut,daca as sti ce iti place,daca as sti cum sa te aduc in viata mea,cum sa fac ca
bulbul radacinii iubirii mele sa infloreasca,nu as ezita nici o clipa!

Timpul trece...Parca tot mai greu,mai apasat peste sufletul meu..Lasand in

urma parca o urma de gust amar al dezamagirii,al sperantei destramate,al viselor
spulberate! Ce poate fi mai cumplit decat sa ai o imensitate de sentimente,cu care
sa poti impodobi toata zarea si tot cerul cat cuprinzi cu ochii,si nimanui careia sa-i
pese? Ce poate fi mai umilitor decat sa ai puterea de a striga cat poti de tare
“Viata e frumoasa...Vreau Sa Iubeeeeeesc”...si singurul ecou sa apartina imensului
desert si nemarginitului ocean al singuratatii?

Pacat,nu as fi vrut mult de la viata....Doar o mangaiere,o alinare, o privire

calda,lumina in suflet si mai presus de toate : IUBIRE!

Iubirea e cea mai de pret comoara! Nici cele mai inlantuite cufere nu o pot
tine incuiata...E peste tot : in mine ,in tine,in tot si-n toate ce ne inconjoara. De
aceea,acum merg ingandurat pe strazi,privind in jurul meu,si fredonand cuvinte
care,poate pentru unii ar fi lipsite de sens: “ As avea atatea sa-ti arat..atatea sa te
invat...atatea sa descoperim impreuna...Ti-as sopti atatea cuvinte de dragoste in
Noptile cu Luna plina...”

The end...?

01:57 20.Octombrie.2007