Chemările Tuberozei

Chemările tuberozei
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

……………….
În toate gările de nord iubirea / Mirela Ianuş Dinga. -

Baia Mare: Ecreator, 2021
ISBN ……………………
821.135.1
Tehnoredactare: Adalbert Solticzki

Coperta: Florin Dochia
Ilustrații: Carmen Mihaela Coca
Editura ECREATOR - sediu

Maramureş, Baia Mare
Str. Transilvaniei bl. 14 ap. 20
Cod poştal 430251
Str. Gh. Şincai, bl 31, sc B, ap 15
- punct de lucru
Editura ECREATOR este înscrisă în

Registrul Internaţional al Editorilor
(The Global Register of Publishers)
rosiianu@yahoo.com
tel./fax +40 262 225 251
0723 245 297
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
MARIA BACĂU
CHEMĂRILE
TUBEROZEI
Baia Mare, 2021

În colecţia DEBUT au mai apărut:

1 - Georgeta Şuta – Cuvinte nerostite
2 - Viorica Toacã Osipova – Eu sunt femeie
3 - Valentina Cristina Vadana – La grad de Stea
4 - Daniel Toma - Un mãnunchi de şoapte
5 - Huidici Alexandru Nelu – Poezie pe contrasens
6 - Adela Conciu – Destin de poezie
7 - Mady Ivãnescu - Pe aripile gândului
8 - Ion Duduveicã – Pace vouã!
9 - Katherine D Mag – Mi-ai dezgolit iubirea
10 - Teodora Cosmina Coloja – Portret de autor
11 - Clara Protea – Sunt inimã şi suflet
12 - George Bãnãteanu – Frumusetea iubirii
13 - Petronela Apopei-Ignat – Iubitã în albastru
14 - Loreta Toader – Povestea unui gând
15 - Alina Narcisa Cristian – Te iubesc, dar nu rãmân cu
tine
16 - Mihaela Hutanu – Viata cu un singur brat
17 - Daniela Guzu – O altã duminicã
18 - Nina Lavric – Cãutai iubirea
19 - Maria Nagy – Incertitudinea iubirii
20 - Doina Panã Chira – Furt de iubire
21 - Gabriel Dinu – Câinele cu ochii albaştri
22 - Florin Matei – Valea inorogilor albaştri
23 – Daniela Micu – Cuvinte pentru eternitate
24 – Claudia Talpoş – Dulce amãrui regret
25 – Iuliana Paşca – Reflectãrile unei molecule
26 – Moniqa Pan – Polaritate şi viatã
27 - Ionescu Cioatã – Strigãtul sperantei
28 – Nicolae Dumitru – Stihuri vechi şi versuri noi
29 – Cornelia Vaida – Liturghia Primãverii
30 – Francisc Edmund Balogh – Recurs la umbre
31 – Florin Dragomir – (Is)Pãşiri usoare peste sat
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Flori de gâ nduri parfumate
„Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri

în viață. Unul pentru a studia și a descoperi lumea. Al
doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a
reflecta. Și, în sfârșit, al patrulea, în care, eliberat de
inhibiții și de obsesii, devii un fel de călător fără bagaje”,
spunea Octavian Paler, iar Maria Bacău încearcă să se
strecoare în primul anotimp al studiului și al descoperirii
lumii scriiturii, prin volumul de debut „Chemările
tuberozei”, apărut în 2021 la Editura „eCreator” din Baia
Mare.
„Pentru a înțelege iubirea, trebuie în primul rând să
fiți plini de iubire” (Osho), să înveți a cultiva florile ce cresc
în suflet, să le iei parfumul, să plivești buruienile ce apar
iminent, să creezi din culori o paletă pe care să ți-o
însușești, să amprentezi locul tău, bucurându-i pe cei din
jur.
Titlul volumului nu este ales întâmplător, Maria
Bacău a așezat o „tuberoză” să stea la butoniera Cuvântului,
ceea ce obligă foarte mult: „M-ai învățat să fiu a soarelui
mireasă, / Că fericirea vine doar atunci / Când strălucirea e-
n adânc de suflet și iubirea n-o arunci / Din viața clipelor
venite la trăire, / Că ele ți-aduc taine și-ți mărturisesc / Că
tuberoza este și în cer/ și pe pământ ... mister” (Tuberoza).
A fi slujitor al Cuvântului este cel mai nobil lucru,
dacă harul cu care ești înzestrat este șlefuit precum
diamantul.
A crea, a da viață înseamnă chin, lacrimi, studiu,
trudă, muncă sisifică... Lumea creației este vastă și
anevoioasă, deloc facilă, poezia fiind acea stare de vibrație
și consimțământ cu sufletul celui care i-a dat naștere.
Tuberoza are mai multe simboluri, în diferite culturi

și este bivalentă (benefică și malefică), în India fiind numită
„domnița sau iubita nopții”, iar în medicina ayurvedică, este
prețuită pentru parfum, proprietățile sale vindecătoare, dar
și pentru capacitatea ei de a intensifica profunzimea
emotivității,
Prin deschiderea chakrei frunții poate ameliora
puterile psihice ale unei persoane. Se spune că tuberoza
amplifică inspirația artistică și stimulează creativitatea,
aducând liniște, seninătate a minții și inimii.
La chinezi e cunoscută drept „prețioasă ca jadul,
înmiresmată sub lumina lunii”. În ciuda reputației senzuale
(simbol al unor voluptăți sau plăceri interzise sau
periculoase), în Anglia Victoriană, ea era asociată morții și
nenorocirii, pentru că tăria parfumului său era ucigătoare în
spații nearesite.
Cu atâtea simboluri în atenția cititorilor săi
„Chemările tuberozei” nu pot fi decât gânduri pozitive și
luminoase, aducătoare de stări de bine, optimism și iubire,
așa cum mărturisește și autoarea: „Invit cu încredere în
viață să iubească TOTUL! Fiecare cuvânt așezat reprezintă
o emoție personală nouă, stângace uneori, curajoasă ce m-a
condus spre astfel de încrucișări de cuvinte. Sunt fericită că
mărturisirile mele așezate în versuri devin scântei însuflețite
de alte emoții, trăiri ce se vor naște.”
Gândurile sale, așezate în rânduri de trăiri și emoții
personale, de confesiuni epico-lirice, invocă parcă iubirea,
prezența unui bărbat, a celui mai iubit dintre bărbații lumii
universului său, care este capabil de reîntregirea acelui yin
și yang (domnule ... / universurile ni s-au întâlnit, / căile
pașilor s-au simțit, / oglinzile ochilor s-au descoperit, / vezi,
domnule? / trenul iubire în gara noastră a sosit”).
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Folosirea cuvântului „domn” înnobilează iubitul

care nu este un oarecare, este acel „eon” eminescian, aflat în
sfere înalte și lumi nebănuite.
Tot lui i se atribuie valențe extraordinare, fiind
ridicat chiar la rangul de „nor” care aduce ploaia, prin
urmare fiind nu doar centrul Universului, ci însuși
Universul cu puterile și capacitățile sale binefăcătoare
sufletului femeii îndrăgostite („când te-am zărit printre
umbre de nori de toamnă, / n-aș fi crezut cât de frumoasă-ai
să mă faci, / când din deșert, cu picuri curajoși, tu ai făcut o
oază verde, / un paradis ai așezat în calea mea, / acum, te
rog, rămâi! / din nor, devino ploaia mea!”), raiul unui
cântec având „Forma unei iubiri de catifea” („Nicicând
călduță, / fiorii îi strecoară în nopțile pline de-amor / Are
magnitudine, / la suprafață poți vedea / Doar taina unei
negre catifea”).
Contopirea într-o unică sferă de iubire presupune
transformarea majoră și decisivă a „eu-lui” de până atunci
(„eu ... / căutările, / mângâierile, / eșarfele, / rujurile, /
ideile, / îndrăznelile, / deschiderile, / sertarele, / tainele, /
culorile, / luminile ... / Începând de azi, sunt flori din
buchetul EU”) în „tu” (interogația amplă „cum să fiu tu?”).
Dacă la început se află într-o descoperire a propriei
identități („când sensul îmi lipsea ... am învățat să fiu parte
din Soare, / am învățat să pot simți ca Luna, / am învățat să
fiu parte din vânt, / am învățat să fiu parte din ploaie”), pe
parcursul scrierii devine o îndrăzneață („se dau la o parte
normele, / îngrădirile și legile, / se creează forme de noi
îndrăznețe gânduri / Sentimentele se exprimă singure / fără
să mai pară ciudate sau urâte / devin geniale și trăiesc
emoții / în brațele timpilor îndrăgostiți de câmpuri de vise /
fără să mai pară învechite” – îndrăznețe).
Într-o pornire de „Parfum de tuberoză” („pe buze-ți
poartă chiar destinul – e o floare!”), Maria Bacău își
devoalează sufletul cu o nonșalanță care pune cititorul pe

gânduri.
Invocațiile (parcă sunt descântece) celui numit
„domnule”, „grădinarule”, „vrăjitorule” sunt vocative care
exprimă o intensă familiaritate a iubirii, precum și
imperativele („inundă-mă! „învârte-mă!”, „mă iubește!”)
care cheamă, doresc și se regăsesc într-un „Hai să ne iubim
în iubire!” („amândoi ne abandonăm / în clipa străină a
nopții, / în amândoi ego-ul dispare, / mângâierile-s vii,
cutremurătoare, / inocente săruturi ne cheamă, / emoții
dansează cu noi, / conștiința răsună abstract / când sfera
iubirii ne strânge, / în sine eu simt cum respiri”) sunt
regăsite într-un mare risc, „risc să iubesc”.
Cheamă, respiră, trăiește prin el, prin dorința ei
către el, autoarea se află într-un ideal de iubire, ea găsindu-
se într-o „magie”, descoperindu-și calități de „vrăjitoare”,
desigur un „parfum de tuberoză” benefic, generator de
senzații puternice, considerând că chemările și dăruirile sale
repetate o vor împlini prin iubire („îmi place că îți place să
fii tu / și de-asta tot ce facem nu e desfrânare, / îmi place că
îmi răvășești ființa / și mulți fiori mă pregătesc, / îmi place
c-ai curaj să îmi spui că mă iubești, / cu tine e frumos tot ce
trăiesc”).
Cu iubire în suflet, cu gânduri împrăștiate prin
universul sufletelor sferei luminoase a celor doi iubiți unici,
Maria Bacău oferă un exercițiu de căutare a jumătății
fiecăruia.
Cu stângăcii inerente începutului confesiunii
poetice, volumul stârnește dorința de iubire, a unui dans al
sferelor.
Dans și lectură plăcute!
Prof. drd. Petronela Apopei
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Parfum de tuberoză
Am închis ochii și deodată
Mi-am văzut mama încă fată,
Eu n-am știut c-a vrut și ea
O fericire chiar aici, nu-n chip de stea
Miroase-a tuberoze-n august!
A gust de tânără femeie parfumată,
Mireasma se împrăștie în aer
Voinici bărbați cred că-i un înger,
Fiindcă emoțiile nu le sunt fugare,
S-ajungă lâng-o tânără domniță cu pasiuni amețitoare,
Parfum de tuberoză înflorită
pe buze-și poartă chiar destinul - e o floare!
Tuberoza
Mireasma ta m-a fermecat odată,
Eram pe-atunci o tânără la mama încă fată,
Eu, jună și tu, ca jadul prețioasă,
M-ai învățat să fiu a soarelui mireasă
Că fericirea vine doar atunci
Când strălucirea e-n adânc de suflet și iubirea n-o arunci
Din viața clipelor venite la trăire,
Că ele ți-aduc taine și-ți mărturisesc
Că tuberoza este și în cer
și pe pământ… mister
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Câ nd sensul îmi lipsea…

Am învățat să fiu parte din Soare,
am învățat să pot simți ca Luna,
am învățat să fiu parte din vânt,
am învățat să fiu parte din ploaie ...
Deja
Adevăruri proiectate
au intrat pe porțile cerurilor înstelate !
viziuni contactate cuantic de soare și de lună sărutate
au ajuns iară să fie intersectate de vieți fine și căutate
Planuri perfect abandonate
se află deja făclii - în modele – la curți de viitoare palate
Când cineva m-a-ntrebat cu ce s-a înlocuit rostul și
credințele vechi
am așezat și-n palmă lui cicloane de furtuni ce se
alchimizează
precum florile la urechi
Tablouri de gânduri muritoare
au ieșit când ziua, când noaptea la plimbare
și fiecare întâlnește un Iosif, Mesia sau David
renunțând să rămână doar Goliat
infinite prezente se regăsesc
minutele își îmbracă straiele de cuceritori cerești
echilibrul devenit invizibil
se așază sub grație!
Deja tulburatele stări au viitor previzibil
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Îndră znețe
Se dau la o parte normele,
îngrădirile și legile,
se creează forme de noi îndrăznețe gânduri
Sentimentele se exprimă singure
fără să mai pară ciudate sau urâte
devin geniale și trăiesc emoții
în brațele timpilor îndrăgostiți de câmpuri de vise
fără să mai pară... învechite
Rare arhitecturi de ritmuri de viață fidele
construiesc pentru noi… universuri paralele
Folosindu-se de energii de pisică neagră
să înlăture plictisitoare și neînsemnate vorbe spuse… așa,
într-o doară
Marte se așază în Vărsător
Și începe o poveste de iubire cu Venus…
ce-i șoptește cu nepricepute stări... taine de-amor
În noaptea asta
Am să las magia lunii să rescrie
un nou capitol de dorințe
și am să simt sărutu-ți îndrăzneț

pe buze, fără prea multe preferințe
și-am să mai las o mângâiere să nu mai suspine

dorind atingere pe coapse,
fiindcă mă las chiar noaptea asta
să fiu eu Isis cea cu șoaptele
ce-s vii și-i duc chiar zeului Osiris fidele gânduri
și dacă nopții nu-i ajunge timpul,

să împlinească tot ce îi cer
am să vorbesc din nou cu Cronos

și îi spun lui cum e iubirea când o ai
cum simți și o trăiești,
cum ești mai viu și strălucești
și cum și mai ales…
în noaptea cum e asta
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
M-ai atins…
Amintiri neștiute, desculțe și reci
se-ntorseseră noaptea trecută
să mă vadă dormind lângă brațele tale
crezând că e loc pentru ele.
De niciunde știut, parcă-n vis te-am văzut
când m-ai atins cu o blândă privire
și pe loc sfărâmate-au dispărut în neant
toate revenitele umbre.
Să mai vii și să-mi stai
că și-n vis te doresc, chiar de vie îți este prezența
dăruiește-te mie, adu-mi pofte pierdute
și năvală să dai când umblu desculță
Să m-alergi și să râd cu un glas ce-l cunoști
până ce cuvintele șterse,
rup zăvorul dorului mut
ce deschide calea lepădării de lume
Mă -ntrebai…
Mă-ntrebai… „-Iubirea mea doare?”
îți spuneam: „doar când se-mbolnăvește și nu mai are
culoare”
Mă-ntrebai… „-cum de-ai apărut dintr-odat’?”
îți spuneam: „dorul tău m-a tot căutat”
Mă-ntrebai… „-scrisorile gândurilor sunt la tine?”
îți spuneam: „da,cuvintele tale s-au ascuns în adâncuri, în
mine”
Mă-ntrebai… „-câte corăbii de șoapte m-au purtat?”
îți spuneam: „au fost acelea care n-au teamă de valuri și-n
brațe te-au luat
Mă-ntrebai… „-iubito, cum de-ți sunt ochii atât de vii?”
îți spuneam: „îi bucură oglindirea-n iubirea inimii”
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Inundă -mă !
Cu gustul
și mirosul tău!
cu gura
și tăcerea ta!
cu liniștea
din ochii tăi,
cu mângâiere
și alint,
cu glasul blând,
atingeri vii,
surâsul ce se naște des,
inundă-mă
izvor să-mi fii!
povestea ce n-are cortină
născând în taină
gânduri de cristal,
poiana unde cresc bujorii
ce trec apoi pe chipul meu ca un portal,
fi-mi joaca-n care
părul meu e răvășit de suflul tău,
inundă-mă și cheamă-mă,
dorințele-mi învață-le fiorii!
inundă-mă…
Pe tine
La fiecare ceas un dor ce mă-nfioară
te-aduce-n mintea mea
în fiecare seară,
s-adorm când mă privești și-mi vezi fragilitatea,
te-ador și te iubesc mai mult
și dac-ai ști,
n-ai sta nici o secundă pe gânduri și-ai veni
să mă cuprinzi în brațe,
ca în povești să ne iubim,
să mă răsfeți și să mă mângâi,
din ochi să ne sorbim
razele Lunii le-ai trimite când nu ești lângă mine
să simt căldura ta,
iar tu să știi că-s bine.
Dimensiuni sublime le scriem în prezent,
eternitatea noastră ne-nalță insistent,
amorul absolut respiră cu noi doi….
ochii cu focul - dor
pe tine te alintă
când genele-mi te cheamă
cu fiecare început de zori
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Iubind
Mă simt frumoasă!
și mâinile pe umăr ți se-așază
lăsând cu dor o mângâiere-n păr.
desfac o portocală,
și gustul ei ți-atinge buza moale
mirosul răspândit te-ndeamnă la visare,
iubind, respir o strălucire
în mine se ridică soarele și mă simt vie,
picioarele se joacă,
și gândul îndrăznește să strecoare
o întrebare: cu pasiunea, ce faci oare?
adu sărutul și lasă-l în secret în orice floare din grădină
fii blând când buzele le-apeși, iar rochia galbenă s-o lași
să dezvelească umerii dintr-o privire
am să te las să-mi vezi iubirea
și colțul sufletului iar să-l simți,
n-am fost virgină când ne-am cunoscut
virgină-a fost iubirea când nou dor și l-a început
iubind, mă simt frumoasă!
Mă prinde…
Mă prinde și mă strânge de mijloc,
Învârte-mă, fă-o cu foc!
Mă prinde-n brațe, mă iubește,
Descalță-mă de gânduri nebunește!
Mă prinde și-mi dă un sărut,
Oh, mai știi cum dorul nostru s-a născut?
Mă prinde, îmi zâmbește, mă privește,
De-ai ști ce mult te strigă inima-mi și te dorește!
Mă prinde și-n camera ce are-al tău miros, lângă un roșu
trandafir
Ce-mi mângâie acele nopți în care nu ajungi, când port
cămașă albă, de zefir
Mă prinde-n toate zilele cu dimineți cu ploi
Și lasă-ne în ploaie, cu trupurile, goi...
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Ș optește-mi
S-aud șoptit că mă dorești,
Genunchii tremurând
Spre tine mă aduc, orbește ei crezând
În tot ce-mi dăruiești!
S-aud șoptit că mă iubești,
Inima-mi se-nfioară
De dorul tău trimis neobosit, în fiecare seară
Și-n fața tuturor să-mi spui... cât îndrăznești!
Ascultă! Îți șoptesc și vreau
Să simți o mângâiere
Când degetele mele prin părul tău trecând, alungă bariere
Din calea fericirii ce apare, trezind dorințele ce încă mai
dormeau
Aud cum îmi șoptești... te vreau!
Rugă
Te admir!
mă provoci
te-arăți blând
și răsare
noua dragoste!
și tu spui,
mă alinti
și mă mângâi
mă-nțelegi
din priviri,
curajos, îndârjit
te arăți când apari,
rămâi și-azi
cel ce știe
credincios
ca să fie!
când respiri
te aud și te simt
cum tresari,
să rămâi
astă-seară lângă-un iceberg
ce tu l-ai topit,
cu un foc ce intens
își dorea o magie să facă.
sunt a ta!
ești al meu!
ne-am găsit,
nu mai plec
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
eu rămân și îți spun

că doar ție, iubite,
îți dau mâna
și-al tău braț mă va ține
într-o lume a noastră,
loială…
Risc să iubesc
Eu te iubesc și-ți spun
și risc
să par sentimentală…
eu te ador și-ți spun
chiar dacă risc
să par și visătoare,
eu plâng de dor
și ce? e risc?
eu mă arăt pe mine cea reală
și chiar de-ar fi greșeală
sau cum or zice alții,
lumină-n întuneric te-ai arătat venind
și risc și vreau să te iubesc.
Trăiesc iubind
Carmen Mihaela Coca – “Clocot (II)”
încă o zi,
Zâmbesc iubind încă o clipă,
Învăț iubind încă o dată,
Iubesc gândind „e-ntâia dată!”
iubind, trăiesc iubirea cea demult visată
și risc…
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Să te iubesc simplu
Lumii complicate de azi nu mă supun și
vreau să mă lași să-ți amintesc, te iubesc… simplu
zâmbetelor multe și false le spun
că vreau să-mi fii unicul pe care-l iubesc,
parcugând atâtea și-atâtea spirale,
gândurile adusu-m-au la tine
și, uite! vreau să simt clipele toate cu taine și
să te iubesc… simplu
că-mi e inima plină de dor înfometat,
se gândește la mâna ce-o încălzește când toate la culcare-
au plecat…
mi-ești drag! știu ce-am să fac… eu știu să te iubesc …
doar simplu
Iubește-mă ca ieri!
Când buzele își ancorau dorința
și brațele îmi căutau ființa
ca ieri iubește-mi coapsele!
și strigă-mi numele ce doar din gura ta
iese cu strălucire și cu miros de catifea!
și du-mi șuvița lângă parfumul de pe gât
când vântului îi place să-și alerge gândurile
prin părul meu,
amurgului adu-i noi pasiuni
și-mbracă-mă doar în culori de maci, să fie cu fiori
iubește-mă ca ieri!
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Li a fost ploaie de mai

Și ochii cei vii încă sunt
și a fost ploaie în mai și vocea există
și eu și tu suntem aici pe pământ,
și gura mai vrea un sărut
și mâinile să se-atingă mai vor
și eu și tu mai suntem, n-am dispărut,
și trupul mai are fiori
și tălpile încă se plimbă
și eu și tu ne dorim îmbrățișare în zori,
și gândurile încă nasc genii
și sărbătoarea ne este a noastră
și eu și tu ne cunoaștem de mult, de milenii
și zei încă sunt printre noi
stau ascunși în depărtări să traducă
și eu și tu, nemuritorii în doi,
de-aceea în mai a venit
o ploaie cu vineri în brațe
și eu și tu ținuți de ea ne-am trezit
Hai să ne iubim din iubire!

Amândoi ne abandonăm
în clipa străină a nopții,
în amândoi ego-ul dispare
mângâierile-s vii, cutremurătoare
inocente săruturi ne cheamă,
emoții dansează cu noi,
conștiința răsună abstract
când sfera iubirii ne strânge
în sine eu simt cum respiri,
atingerile ne înfioară,
soarele, luna și stelele
coboară lumina spre noi,
iubite, oceanul nemărginit
un sunet din valuri trimite
și-n ritmul uniunii eterne
ne-arată cum să ne iubim din iubire...
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Simțim că -i iubire cu dor

Destupi sticle de cuvinte - iubire amețitoare
ridici mereu semne de întrebare, care mai de care
și ziua și noaptea sufletul și trupul meu te cheamă cu dor,
răspunsurile tale mă fac să înțeleg taina întâlnirii și să te
ador,
atingeri ce ne înfioară și ne învie, ne dăruim,
modificăm aerul cu-a noastră iubire și magic devine
sublim
ne chemăm prin gânduri pe-ale vânturilor adieri trimise,
ne-ntâlnim și privirile nu au nevoie de cuvinte scrise
Să -mi spui câ nd ți-e dor!

Știu, șoaptele mele te cheamă în noapte
Stelelor le spui să mă păzească toate
Ți-e dor să mă vezi...
Vântului îi spui încet să adie,
Ploii să m-atingă, rece să nu fie
Știu, îți este dor...
Fruntea-mi de se-ncruntă, când nu te-nțeleg
M-atingi cu-a ta mână caldă și-atunci toate trec
Te ador, tu știi…
Mă privești tăcut când aproape-ți sunt

Știi? Clipele se duc, iubire-ți aduc
Să-mi spui când ți-e dor...
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Oare?
Mă seduci
să mă ai?
mă iubești
că mă vrei
mă inviți
să m-atingi?
mă veghezi
ca să știu?
mă ridici
ca să zbor?
mă atragi
când ți-e dor?
îndrăznești
cu un gest?
mă aștepți
să-ți șoptesc?
mă pictezi
să te-apropii?
mă-ntâlnești
să-mi indici?
dintr-o sută
sau mie de dorinți?
ce-ți sunt EU
ție... oare?
De-ai ști...
Las ușa camerei deschisă, să poți intra când te întorci
și buzele să le săruți strivindu-le cu gustul tău ce
neîmblânzit
cămașa din dantela neagră o atinge și
când brațele și pielea le-oi atinge
și-ai să mă strângi la pieptu-ți cald cu ochii vii,
s-or bucură de dragostea ce ne-a-ncălzit
toți aștrii ce pe noi ne-au urmărit
în seara asta și întunericul tăcerea își descalță și doar
vântu’ va-ndrăzni
să murmure un dans neauzit...
iar dacă ploaia va cădea
din picurii-ndrăzneți mărgăritare ne vor dărui
de-ai ști...
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Amurg misterios
Părul purta sărutul vântului,
Sânii erau îmbrățișati de surâsul amurgului,
Cerul invada cu razele jucăușe ale lunii,
Colțul primelor sărutări cu gust de mirodenii,
Mâinile tale odihneau umerii mei sfioși,
Privirile noastre se doreau alungând taina zorilor
somnoroși
Acum, hai, mai spune-mi...
Nu-i așa că-s frumoase nopțile?
Te-am cunoscut în trecut

Femeie, strain – cunoscută,
Te-am criticat prea aspru-n trecut,
Copila din mine pe-atunci, n-a crezut
Căci boboci-de-femeie prea crudă, nu simțiseră Iubirea
matură
Ai fost un mesaj prea-măreț,
Înțelesu-l-am după mulți ani
Că destinului doar îi dăruiam bucuria prin muncă și bani
Iar vieții crescute sfios îi udam portativul iubirii… prea-
plângăreț
Mă iartă, femeie,
Anii s-au dus iar tu ești departe, strângându-ți, poate,
visele-ți toate
Bătrână erai și-mi cântai romanțele Iubirii-ți deșarte
Ne-nțelese-ți de-alesul inimii tale
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Ș i de atunci…
În palma mea timpul a așezat
cuvinte - viață și-o dragoste de dor ne-mpărtășit
și de atunci noi linii-n calendar
se arată!
am învățat să conjug timpii toți!
și la trecut și la perfect și viitor
ating noi gânduri ce mă fac să zbor
intersectez neîntâlnirea
cu viața și frumosul, tu spune-i nemurirea!
am vârsta florilor de mai
ce îți șoptesc dorit… mai stai!
și dacă vreau să-ți fiu miros
să uiți de unde mă cunoști și să devii gelos
îți amintesc!
din anonim ai devenit demult
un A de început Amor
gânduri de mâine azi și de prezent,
tu mă iubești la timpul imperfect
și de atunci… nou anotimp am devenit
Mă știi? Sunt un roman încă nescris total și netrăit

Nemaiauzite…
Așa au început ei…
prin cele nemaiauzite șoapte,
prin cele nemaitrăite clipe,
prin grădinile cele mai zâmbite
și-au plimbat pașii,
prin ferestrele timpului cele mai negrăbite
și-au cunoscut dorințele,
prin anotimpurile cele mai îndrăgite
și-au exprimat gândurile
în nopțile nemaiauzite...
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Diez
Așezat pe genunchiul drept,
într-o trecere negrăbită
scoate distorsiuni de la piept
când știe că venirea-i sortită
Simbolul dăruit de pisică într-o zi,
ca o așteptare de astre,
scoate acum de-oriunde va ști
prea blocatele stări umane...
îi recunosc venirea spre mine
așezarea „cum și unde-a crezut”
este și vrea să confirme
îi e timpul! pentru asta-i făcut!
Gră dinarule!
Cu începuturi
începi roua să o așezi
peste buzele mele
nedezmierdate,
nectarul și soarele
vrei să-mi răsfeți
când Luna îți tace
și-ți devine poveste
ne jucăm în amintiri necreate
Noi, un Tu și Eu sau
doar cu mine și tine
dintotdeauna
fiind palma-Timpului - zâmbet aprins
Univers din universuri
cu zile destin prețuindu-ne
cunoscându-ne,
cuvintele-aduc dorul aproape
și-l fac o minune, dincolo de vis!
Oooo… n-ai fi știut grădinarule,
că-n păduri de aramă stau frunzele vii
și furnici scorbură-n sufletul tău,
îți ating dureros INIMA cu dansul mirării
și cand mâinile iscodesc pe-nserat…
Grădinarule, te-mbeți cu fericire câteodată,
te uită! șoptite dorințe se beau
și catifele devin dantele,
apoi se-ating precum șiraguri mărgele
până când...
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
locuri rușinate de-atâta tăcere

se descoperă ciupindu-se,
devenind giuvaere
și stau
găsindu-se iară,
flori de nu-mă-uita
au început să răsară
în grădina din viața ta
rădăcinile
sunt frumoase
și-au numărat anotimpurile
sunt verzi nefugare,
aici, în grădina la timpul nemaiauzit
se conjuga „nu-mă uita” la timpul infinit
Carmen Mihaela Coca – “Reţea”
Vorbiseră …
Să se recunoască repede,
îndeletnicirea să le fie asemănătoare,
să-și dea crezare,
da, demult poate în alte vieți sau poate acum
privirea lui și-a ei s-au întâlnit,
nici n-avea altfel cum
Atunci vorbiseră
iară,
toate clipele de până atunci au amuțit,
veneau dintr-un viitor neîntâlnit și nemaitrăit,
de demult își vorbiseră
să își recunoască strălucirea,
mâinile să își atingă împletirea
așa își vorbiseră…
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Legă mâ nt
Credințele vii
au sculptat în pereții iubirii,
forme ne-ntrecute vreodat’
Simțirile
au ascuns cum nu s-a mai întâmplat
toate tainele cunoscute firii
Trăirile
niciodată nu s-au mai răsculat,
fiindcă de curând bucurie simplă au îmbrăcat
Lacătele
au rupt zidurile gândurilor rigide
și au lăsat o seducție nouă să culeagă priviri netimide
Furișate
sărutările au gustat buzele și când se-mpotriveau
și furau răsăriturile și apusurile
Apropierile
ne-au deschis vulcanii pasiunii ce încuiau în anotimpuri
toate culorile
Strânsorile
au trimis dorului cereri să cunoască gusturile palmelor
calde
și atingerilor când părul se duce să-și închine nopților
tainuirile
Târziurile
se trezesc devreme și cunosc împletituri de cuvinte
ce udă mugurii zâmbetului înverzind până și pădurile
Tăcerile
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
nu-și mai închipuie că n-ar fi dorite aici pe pământ,

trăiesc logodne în vara dimineților legământ
De-acum
promisiunile își spală în izvoare tălpile,
sâmburii lor nu-și mai mint începuturile
Eu... Carmen Mihaela Coca – “Falduri”
Căutările,
mângâierile,
eșarfele,
rujurile,
ideile,
îndrăznelile
deschiderile,
sertarele,
tainele,
culorile,
luminile…
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Începând de azi
sunt flori din buchetul „Eu”
Iubirea la timpul continuu

În flacăra vie rescrisă,
la timpul continuu venind,
îndrăznește de cu zori să rămână aprinsă
iubirea e dorită trăind!
și stele adunate cu mâna
și ceruri atinse mereu
cum să nu vrei o „Fortuna"
trimisă cu calești și jocheu?
curtezanele lui Balzac sunt mirate
trandafiri de la Eliade primesc,
era seceta de iubire și vremile erau sfâșiate,
chiar și gheișele ne-ntâmplate momente trăiesc
ceremonia e nouă, regală
pentru o simplă iubire cu dor
acum desăvârșirea se-arată-n spirală
la timpul continuu îmi este iubirea izvor!
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Sunete
De undeva, de peste tot
se tot aud noi gânduri…
de dincolo de starea mea
sau dinlăuntrul meu
se simte noua energie… stare
E noapte sau… dacă privesc atentă-i zi
și chiar acum, îngânduratul cer se va trezi.
Dorințe multe eu i-am scris,
le strânge lângă piept,
Una intensă i-a strigat
că vrea să o cunune
cu întâlnirea de amurg,
să-i pună diademă…
vreo zece flori de păpădii
și două de liliac.
Apoi, c-un ritual adevărat
șamanii fum să pună
cu rânduieli ce doar în vis
mai vezi că se întâmplă.
Apare-acum un „nou firesc”
sunt sunete răspuns...
Sufletu' are sex feminin

Sufletu' are sex feminin și cunoaște femeia matură
bărbatu' îndrăznind să iubească discret
este atras de-adevărul suprem
...cunosc limitele și le ador, mă lasă să explorez cu sfială
învingând întrebări nechemate, se deschide curat un nou
templu
fiindcă neiubirile-au fost ferecate, scripturi ne-ndrăznite-
au știut
că femeia, bărbatu-au venit… să se iubească deplin unul
pe altul
vremile se îmbracă din nou, fără temeri și tehnici banale
prețuirea trinității din OM, eliberează mistere carnale
sufletu'are sex feminin
și-și trăiește menirea... când e-mbrățișat masculin
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Oglinzile zeilor
Își caută armuri
printre frunze de vară
sau este darul o liniște,
o tăcere nelăsată să moară
puternice zboruri întâlnesc noi priviri
și seara se oglindesc
în lacuri - oglinzi
și doar zeii cunosc
dimensiunile'nalte,
necăutarea găsește locuri,
sunt sacre
lumina și ziua,
căutat și găsit
văzutul ușor auzit
și murire să fie,
viețuind iar și iar,
veșnicia e vie,
iubirea e schit
într-un suflet ce cunoaște și gustul amar
și rouă și ceață
ofranda ce e adusă-n dar dimineața,
eterne-mpliniri
și timpi infiniți
ajunge! oprește-te!
trăiește făr'să te minți!
Credeam
Mai cândva, demult
că sunt banale, credeam gândurile mele,
că nu-și au rost aici pe pământ...
când, ce să vezi?!
nici mai potrivit loc n-ar fi avut
puterea gândurilor mele
trimise dincolo de stele,
simțite o dată cu zorii
cu inima ce o au și Sorii,
ce-și găsesc rostul la întâlnirile cu zeii.
Credeam că sunt o trecătoare prin lume,
ce nechibzuit își mai spune și pe nume…
deblocând zone mai gri
și își face loc printre demoni să se întâlnească cu îngerii,
Ascultând sunetul frunzelor seară,
reușesc să mă întâlnesc ușor cu conștientizarea
și asta, am auzit, pentru unii e greu,
pentru mine a fost ușor, mai mereu
acum, din puterea mea de a fi… împărțesc chiar cu timpii
credeam... că e ușor pentru mulți starea „a fi"
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Vrei să vii?
Din clipele necunoscute să renaștem
cu rădăcini de magică sfială
și-n cea mai noapte dintre nopți,
imaginea cu mine să nu mai întârzie
să stea oglindă lângă patul tău
și să-ți adoarmă gândul
să îți arate cum # răsare
și nu cum îți apune #visul
hai, vrei să vii?
Necunoscută
Emoția mea te aștepta tăcută,
era învățată să se ascundă, cândva
să coboare pe scările nopții, necunoscută,
semințele ei căutau vrednicia iubirii ce-i știau slava
și-a reușit mereu să-și păstreze onoarea,
într-un sine atins de fanatici
a-ntrebat și-a trimis încrezătoare scrisoarea,
unui univers ce răspunde fără să dea replici,
doctrine, credințe și lucruri,
noi sensuri și forțe-n cuvânt…
m-au întrebat cum de-am vrut să vin în atâtea feluri,
să las femeii ce sunt bucurii pe pământ?
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Spune tu...
Tu, care-mi cunoști privirea
și contopirea mâinilor,
tu, ce-ți vine să-mi strigi numele
și să-mi cunoști uimirea,
spune, lași să se-adâncească taina când îți cântă dorul?
dacă din lacătele cerului unuia-i știi cifrul
și iei scânteia licărindă și-mi împletești
emoțiile toate, spune-le tu și nopților ce-și lasă
porțile din nou deschise
de ieri, rescriem amintirile,
noi pergamente au rezerve de safire cu penițe
Dorurile ce nu mai vor să doară

Astăzi am întâlnit dorurile iară,
stăteau pe o lacrimă ce-și schimbase culoarea,
întâlniseră două cuvinte ce nu se-nțelegeau
care să fie ziua și care să fie noaptea,
până la urmă s-au hotărât să întrebe soarele
De astăzi soarele le atinge până când durerile se închid

și se deschid ploi de surâsuri
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Reinventată
Aseară, înainte să adorm, ne-am întâlnit
exact când stelele se treziseră
una mi-a spus că sunt extravangată,
cum de îmbrac o cămășă de voal transparentă?
cred că nu era din universul nostru,
fiindcă noi desenăm semințele altfel
m-am dat, atunci, c-un nou parfum
m-am gândit să mă reinventez,
să miros a surâs și pasiune,
să avem mereu a ne spune
râzând,
despre îndrăzneli descurajate de alții,
despre începuturi neprețuite de ei,
despre comorile, pentru ei, prea mărunte,
nestematele recunoscute de ochii tăi
căror clipe să le scriem și azi?
crezi că timpul se uită la ceas?
Curtată …
Am să mă las iar curtată…
de brațe de dor înconjurată
da, am să mă las…
până când toate amăgirile vor pleca,
și bucuria mea va scrie o poveste și va fi toată…
numai dorințele dorului le mai țin aproape,
fiindcă de când îndrăznesc, privirea mi-e mângâiată
îmi place să fiu și-azi curtată...
și tainele toate să țeasă,
iar eu să fiu sfioasă
și-am să mă îmbrac în rochia de-un roz purpuriu
ce-ai să te faci de-i vedea că mi-e bine?
că dorul tău ține și el cu mine, fără să mai bea rachiu?
vino să vezi!
și-ai să iubești să mă simți cu pasiune când... chiar acasă
sunt de tine curtată
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
M-am lă udat lunii

Că dacă mă atinge soarele,
M-am lăudat lunii,
Îi îmblînzesc pe lupii codrilor…
Că dacă le vorbesc în șoaptă cu taina mâinilor,
Își vor vedea de drumul lor...
M-am lăudat că singură eu pot să stau în vârfurile cu dor
Și deodată-am primit printre zâmbete, îmbrățișare de nori
chiar de la flori
Am vrut să pudrez cu iubire dansul în doi când ...
misterul gândurilor
A recreat din înghețate șezători desene cu noi dansatori
Din impulsuri de stare am trimis faguri cu noi mirosuri
Chiar printre culegători
Și cugetarea s-a semănat fără sfială la răscrucea de
ceasuri
M-a îmbrățișat, atunci, Luna
M-a încoronat cu emoții și taine, să fie dorului sfântă
călăuză
Acum ea mă știe, îi sunt inconfundabilă
Și se bucură de mine chiar și vulnerabilă
Amorul nebănuit,
Doar stelelor împărtășit
Prin epoci noi pictate la timpul potrivit
Este de-acum înainte „dor desăvârșit”
Mai lasă -mă să dansez!

Cu fluturii verii să zbor
lângă tine să fiu adiere pe un braț de nor,
să-ți umbresc stropii de pe frunte
și dorințele să mă îmbrățișeze, să mă alinte
mai lasă-mă să dansez înc-o vară
să surprind timpul de iubire cu nou
ce pentru noi a venit, ne face zâmbete cadou
și-apoi să cânt o dată cu vântul,
să te las să-mi atingi în fiece seară până și gândul
să ne întâlnim ghidați de cristalul aventurin,
până ce onixul ne-aduce frumusețea din noi, aproape
unde ne știm
mai lasă-mă să dansez și cu seara,
să bem întâlniri din carafe cu doruri spumoase ca marea,
să ne-mbătăm cu râsete sfioase, minuni,
să ne privim pe furiș, cu ochii divini
să îndrăznești să-mi prinzi în păr cuvinte de dor ca agrafe
din ram de măslini
și-n strânsoarea ce cu sete ne găsește în noapte s-alungăm
ușor, ochii străini
eu să devin vestită fiind o femeie atât de iubită,
și primăverile când m-or privi, să știe deja, dorințele lor
m-au făcut cunoscută
mai lasă-mă încă… să dansez și-n brațe de toamne
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
împlinirile fac declarații de amor mugurilor - fructe ce

stau în gândurile tale și cunosc duios a ne spune
când eu îndrăznesc și dansez …
te-ndrăgostești și-mi faci un șerbet de roze pentru o seară
în care eu, onorată, serbez
Cum să fiu „tu"?
Carmen Mihaela Coca – “Meduză”

Când pașii
mei
cu talpă mică și sfioasă
au învățat
să iasă din a karmei casă,
doar în iubire
merg și vor.
când gură mea
în taina vorbei a pășit,
niciun cuvânt la întâmplare
nu i-a mai ieșit,
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
când ochii mei

atinși de lacrimi ne-nțelese câte-odat'
să-și șteargă dorurile s-au încumetat
spre alte lumi s-au îndreptat,
când mâna mea
era îndepărtată de a ta
și degetele nu-ți plăceau fiind prea calde
și cu dăruire atingeau ce neprivirii locuri i se arătau
ea alt drum a început a desena
cum să fiu „tu"?
când eu descopăr clipe tainice, frumoase
ce nu-mi ajung nici mie timpii
a le descoase de trucurile prea misterioase
cum să fiu „tu"?
De azi mă îmbrac mai tâ rziu

De azi mă îmbrac mai târziu
și vorbesc cu noaptea să stea pe-ntuneric,
să lase doar stelele, eu lumina să-ți fiu
și coapsele mele să-ți fie-analgezic,
de azi mă îmbrac doar cu dantele,
să mă sune soarele fiindcă i-am furat admiratoarele
și dacă ai să vrei să vii târziu, să potrivim ceasurile,
îți sugerez să invoci mantre ce-mi cunosc puterile
de azi cu parfum de liliac înflorit am să-ți scriu,
dorul ce mistuie pasiunea altora la noi devine mai viu
ne îmbracă magia, știi că cerul și-a schimbat culoarea, e
mai străluciu?
prezentu'-e-al nostru chiar și filosofii știu
îți dorești să mă îmbrac mai târziu?
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Lumea se complică în…

mistere efemere
OM-ul ființa ce este
Și-a ales experiență femeie sau experiență bărbat
și e... minunat!
în trup, respirație... simțire
când energia ieșită, spre alții-i urnită… construiește
castelele lor de nisip...
revenirea la simplă ființă, simțirea că ești...
constituie puterea, să nu te-ndoiești!
este în noi creația
și „răul" își are și el contribuția
este scara ce intrigă să urci,
finalul n-are scuze atunci
ai forță OM,
negreșit, îndrăznești!
și… „a fi, a nu fi"… „este - nu este"
frumoasă poveste!
viață e-n ține... trăiește!
când click-ul se-ntâmpla,
revelația minunii că ești,
se destăinuie și crești,
istorii în veacuri își caută tații,
adevărul e unul și e fără donații
pământul e casă,
focu-i căldură,
Apa - izvorul,
metalul puterea
și aerul mierea
este ACUM un timp în care tăcerea…
se-așază pe tronul ce sacru e scris: MÂNGÂIEREA!
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Infinită
Diamantele ochilor mei te trimit spre-a zeilor chei,
aurul din inima mea strălucește ca un Soare, nu l-ai putea
uita
starea și glasul femeii ce sunt, recunosc c-au fost cu
mine de când am venit pe pământ
Și sunt ...
o infinită scufundare,
palatul rugăciunii se îmbracă cu taină mereu!
E ca o sărbătoare!
Fiindcă vorbește cu viața,
de cu
Carmen Mihaela Coca – “Pâclă”
dimineața
Și noaptea s-ar grăbi în brațe s-o țină
că uită așa... câteodat', că-n jur mai sunt stele
care nu s-au culcat
Ba Soarele se simte vinovat când din ale sale palme sau
buze,
Sărutul nu i-a cutezat... cu mângâiere s-o vrea
până spre-nserat, fiindcă apoi i-o fură
Cu șoaptele sale Noaptea și Sorii de peste tot
se-ncumeta s-o vrea… daaa, nu-i altă ca ea
E infinită, deoarece vorbește când tace,
Și starea ei, aduce lumina în ochii tăi și ți-e bine, ți-e
pace
Vră jitorule!
Ți-am lăsat de ieri cât spațiu ai vrut,
credeam că mă lași în pace!
ți-am răspuns la toate întrebările - suspin
doar ca să pleci, să pot trăi ce-mi place…
vrăjitorule, ai adulmecat toate cuvintele,
să țeasă noi dorinți și îmi arăți acum
atât de calde mâini, că... aproape cred că minți
tăcerea mea e mută, atât de mare-i bucuria!
în brațele divine mă las și-o dragoste cum e a ta n-am
cunoscut,
tu, vrajitorule! de ce-ai întârziat atât?
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
O întâ lnire tâ rzie în noapte

Când mareele încalcă granițele,
când stelele privesc furioase valurile
atunci noi ne reîntâlnim, ce zici?
este datoria mării să facă valuri
și a mea să mă gândesc la tine
Hai să luă m micul dejun oricâ nd !

Și să-i amintim soarelui răsăritul,
să îmbrățișăm clipele și să savurăm atingerile!
hai!
să ne privim cu încredere ochii și să știm că aparținem
netimpului,
să cântăm o dată cu ciocârlia și să râdem pe insula
negândurilor, trăind nemurirea,
hai să luăm micul dejun în castelul iubirii unde trăirea
contează,
crezi că ne întreabă zorii dacă i-am salutat mai întâi pe
ei?
hai, iubirea e nudă, doar dorul o știe și atunci el ne
îmbracă văzându-ne goi
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Ră mâ i!
Chiar dacă vântul vrea să-ndrăznească hoinar,
să ne îmbrățișeze cu taina timpului,
chiar dacă frunzele trăiesc doar un anotimp
și-apoi fac tratate de pace cu cerul,
nimicul este împărăția măreției

și ne primește să dansăm pe-nserat,
ne lasă să devenim prietenii ce se alintă cu dezmierdări
ca iubiții ce redevin protagoniștii pasiunii…
Rămâi!
Hai să vorbim iar despre noi!

Despre cum buzelor mele
li-s dragi atingerile alor tale,
să vorbim despre negânduri exprimate
în dorințe alese pe malurile mării,
hai să lăsăm hainele rușinoaselor și prefăcutelor
neîmpăcări, să cadă în brațele valurilor
și apoi, dezgoliți de bizare credințe
să ne atingem suspicioasele priviri,
cratere născute din ale focului
adâncuri, vii și pline de pătimașă iubire
Hai!
să ne vorbim când nevorbind atingem toate clipele
și-orice cărare este taină sacră
din doru-nserării clipesc două stele ce reaprinse se vor

și se-ntind să ajungă pe-ale vântului aripi,
doar, doar frunzelor din grădini le-or fi dragi
sărutările.
Să vorbim iar limbile veacurilor adormite
și tăcerilor să le dăm vacanțe în Alpi,
să alerge jucăușe către toate simplitățile lumii
Hai!
vino să vorbim iar despre noi!
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Din tainele fericirii

Mă aleg în fiecare zi,
Mă iubesc în fiecare azi,
Mă arăt cu tot ce întruchipă,
Mă ascult în fiecare clipă,
Te aleg în orice înserare,
Te privesc în orice întrebare,
Te ascult ca muzică și mirare,
Te eliberez de orice-ncuietoare,
Dăruiesc în orice pot atinge,
Dăruiesc și cerului când ninge,
Dăruiesc în orice dimineață,
Dăruiesc și-n zilele cu ceață,
Din credințe am făcut pavaje,
Din sălbatice cuvinte o nouă vraje,
Din pustie casă, bucurii și zâmbet,
Dintr-o taină sacră, fericiri ca tabiet
Ș i dac-ajung devreme
Eu am s-ajung devreme-n visul nopții tale
și am să-ți mângâi ochii cu un sărut viteaz
și-am să-mpletesc din visele ce te pătrund ușor,
nezdruncinate doruri ce vor să ne dorim
cuprinde-mă de mână cu blânda ta privire
atinge-mă mai des cu gânduri arămii
și să ciocnim o cupă din vinul jucăuș
să fim doar noi iubiții ce clipele de toamnă le vor vii
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Lumea mea e plină de muguri,

Trupul a îmbrăcat o haină de dor,
Zâmbetul tău mă răsfață firesc!
Dansează miresme,
Dorințe ne strigă
În grădina inimii
Noi muguri te cuceresc!
De-aseară
Timpul s-a prefăcut,
credea ca pleacă
dintr-odată
și-a alergat singur la joacă
muzici din petale - sărut îndrăznețe
au adus ritmuri curajos îmbrăcate
au creat rădăcini cu seminte - frumusețe
hai, dansează cu mine, secundele nu-s culcate
de-aseară timpul petrece cu noi,
râde, umple golurile,
să-i spunem și lui că amândoi
recreăm timpurile
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Izvoarele cuminți
Mergeam prin văile de munți
Și auzeam izvoarele de dor cuminți,
Tăceri noi mă-mbrățișează
Hai, ia-mă de mână și cu mine dansează!
Privirea ta îmi ține de vorba gândurile,
Copaci de dorințe-mi surâd,
Lângă mine se-alint-o furtună,
mă fac că n-o aud, o las vântului s-o fluture, să devină
nudă
De fiecare dată te ascunzi în mine și mă ții trează,
Mă-mbracă sărutul tău și mă împrospătează,
Pân'-om redeveni pas de iubire de seară de vară,
Lăsa-ne-vom în taina ce ne-ndeamnă,
Să cerem clipelor cu noi să stea,
Cuvintele timide să le ia,
Trecutul din iluzii să-l ascundă,
Să facem să ne-apară peste tot curcubeul ce visele le udă
Întâ lnire
Pentru că o iau pe drumuri pe care mi se spunea să n-o
iau,
sunt lucruri ce mi se spunea să nu le fac și eu le fac,
sunt oameni pe care vreau să-i văd, când mi-am promis
să nu-i mai văd
aici este viața și dorința, întâlnirea este cu tine
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Ră zboiul singură tă ților

Conștiente, singurătățile au început să se războiască.
Bunuri materiale nefolositoare… nedorite dorințe
crescute nefericit ca flori la fereastră
Bucuriile strigă de prin închisorile sufletelor
gândurile încorsetate, înfricoșate de legi absurde,
TOATE SE ZDRUNCINĂ de teama devenirii rupând
Lanțurile dezrobirilor,
Se prăvălesc deja forțele nefolosințelor construite din
inutilități …
Războaiele purtate cu viclenii și manipulări scot oamenii
din frecvențele înjosirii.
De undeva, din abisuri existențiale, înfloresc adevărurile
sacre,
Nimic nu le mai poate opri!
Puterea iubirii crește din fulgere, din curcubeie, din
furtuni și învăluie, îmbracă, dezmiardă trupuri și minți
obosite de surghiuniri…
Liniștea a înviat!
Atunci războaiele vor fi devenit inutile acțiuni…
Ț i-am spus?
Că îmi vorbesc greierii seara
că marea își trimite spre mine îmbrățișarea?
că lunii îi este dor de noi,
că misterul este pășirea simplă, în doi?
ți-am spus că-mi rătăcesc amintirile,
că strigă zâmbetul tău și-mi inundă gândurile?
că se înghesuie cuvintele s-aprindă felinarele
până ce, din nou, tăcerile-nveselesc culorile?
ți-am spus că se zbate „te iubesc"-ul lângă poartă
Timpului,
că se-așază liniști peste anotimpurile cerului,
că obrajii îți adoră mângâierea când știu că-i privești
că blândețea ta este întrebarea de care îmi amintești?
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Primă vara amurgului

Aduse din gânduri neculese,
Strigările dinspre amurg,
Clădesc noi dorințe si jocul le iese
Peste zboruri de doruri ce muguri curg
Cunoscă toarea
De doruri,
De gânduri,
De simțuri
Dorinți…
Cunoscătoarea rămâne
Și-ascultă taina
Preferințelor pentru care-ți dorești să revii
La trăire,
Iubire
Prin menire
Și fire
Cunoscătoarea reînvie focul pasiunii
orice-ar fi...
De întrebi
Sau răspunzi
Presupui
Sau prevezi
Cunoscătoarea-n tăcere-și arată prezența,
N-ai cum să nu vezi
Tăvălugi și torenți
De dorințe pătrund
Mângâiere, sărut
Atât de profund! cunoscătoarea, prin mantre nocture
aduce aproape totul,
poruncind împlinirea a tot ce ai vrut
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Parfum de mosc
A portocal și trandafir,
Azi am ales cuvintele să îmi miroasă
Și gândului-i doresc să își aleagă
Focul și orele când va fi viu
A dorului mireasă de vrei să-ți fiu,
Lasă pe masă un sărut și un parfum de mosc …
Pașii-ți de vrei să-mi fie alături,
Nu-ncetini și nu fă mofturi!
Și dacă eu, ea care știe
Să te atingă, să nu-ți mai fie noaptea-așa pustie
Îți las petalele de mosc nemirosite,
Tu, fă din zilele Furtună, povești de șoapte nesfârșite
Și nu pleca pe înserat,
Rămâi să-mi vezi îmbujorați obrajii, să-ți fiu sărutul
preferat!
Ruga dorului
Cu credințe-volburate,
Strângi în brațele-nserării
Răsăritul cu mine și tine
Până la urmă, atingem tăcerea din noi
Oaza nemărginitului dor,
Aprinde făclii de sfială
Ne seducem pe rând
Foamea de gând invitând
Și oricât ne strigă privirea
Nu lăsăm mâinile să suspine,
Buzele nu se-opresc, caută urme în templul - sărut
Deschizând porți nedeschise de suspinele fericirii
Mă dori ca dorință și veghe
Te-așezi ca pictură colorându-mă-n taină,
Nici popasul în ploi, nici surâsul în vis
Nu-ți pot șterge izvorul iubirii ce se-așterne cu sete
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Gust de doi, amâ ndoi

Din tainele tăcerii neculese
Și din lăsate vise ne-nțelese,
S-au adunat în coșuri un'se țese
Iubiri cu gust de vișine-cireșe.
În fiecare an tânjim să țină,
Să stea mai mult cu noi, vara să fie plină
Și florile ni se strecoară-n palmă,
Crește ușor un dor ce copt va fi toamnă de toamnă
Mai știi? nestânjenit un mugur de surâs se joacă,
Îmbrățișarea-i ca o șoaptă, se-așază lângă nopți și ne
împacă
Așezată
Undeva, neascunsă, e-o dorinț-așezată
Ce așteaptă să guste sărutul printre picuri de ploi,
Tu vrei să mă strigi și vrei să-ți fiu dor într-o noapte
curată
Crescând mângâieri în toate dansurile tăcerilor ce se-
ndreaptă la noi
Și-ai să știi
Și-am să vreau
Și-ai să vii
Și-am să-ți dau
Așezată pe un colț de îmbrătișare nestemată
Să îți fiu timp,
Culegând secunde, să-mpletesc ceasuri, de tine chemată
Iubită mă simt.
Și-am să cânt
Și-ai să vrei
Să-mi fii vânt
Să mă iei…
Așezată, împletind lângă-un colț de o tainică noapte
Rămânere-ți sunt, scut având, rugăciunile toate
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Tă cerea oceanului
Și forța lui
mi-au arătat întotdeauna lecția retragerii lăuntrice,
în locul inimii cel mai adânc și plin de iubire
și devin din nou IUBIRE și fericire,
pentru că amândoi îndrăznim diferit
Lasă -te-atins!
Te las-atins de mângâierea mea,
De răsărirea ce se naște și de iubirea ce ne-așteaptă,
Te las-atins de timpurile nouă destinate,
De tresărirea curajoasă, de buzele ce ne șoptesc
Că strigă dincolo de noi dorința,
Noi, amândoi atinși de un izvor ardent
Cu brațele-n tăceri învolburate,
Ce merg pe drumuri răzvrătite
Te simt născut în mine, în taină te doresc,
Iar galaxiile mărețe ne plouă zi de zi cu nopți ce
înfloresc,
Te las-atins, mă lasă să-ți șoptesc !
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Să rută -mi buzele!…

Simte-mi tainele,
atinge-mi coapsele,
ține-mă strâns!
atinge-mi sânii,
le lasă goluri timpii,
cuprinde-mi sărutările,
alintă-le!
fiorii le-mpresoară
când prea departe ești
atinge-mi tălpile
în noapte, plăpânde se arată
îndepărtează spinii,
adună-le păcatele,
adu-mi din infinituri poftele,
lărgește-mi lumile!
respiră-mi dorul,
spune-le ploilor
că cerul ne iubește jurămîntul,
că boltă lui tăcută
din nori ne face sori
amurgul îmi ascultă rugile,
apropie-te, hai sărută-mi buzele!
Ș oaptele,
Neadormitele,
Te cheamă!
Iar brațele,
Aleg tainele ...
Dorințele ard,
Pasiunea te strigă,
Vino!
Iubirea-i grădină
De-amor înflorit.
Vocea-mi te simte,
Așterne gânduri
Ce nopții-i surâde
E vinul-sărut ...
Atinge buzele
Cunoaște-le forțele
Apropie-ți mâinile,
Adu-le
În locuri ce nu le-a cunoscut
Șal de mătase,
Genunchi dezgolit,
Un boboc în păr,
Privirea-i mister,
Refuz jucăuș,
Cuvinte timide,
Cercuri de foc,
Intră, destinde-ți
Armurile din toate timpurile,
Ferestrele schimbă aerul
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Abia așteptăm jocul,

Surâsuri stinghere
Făr' să ne grăbim,
Gustăm o stare în care
Focul arde mocnit
Să Carmen Mihaela Coca – “Punct (II)” fim

iubire-anotimp
E focul viu în trupurile noastre
Și dorul ce și-l poartă a crescut,
Să ne lăsăm îmbrățișați de primăvară,
Să fim un răsărit
înmugurit!
Hai să ne ude iar albastre ploi cerești
Și vântul să ne spună ușor trecând,
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
povești
Sărutul tău să-mi fie un scut neauzit,
Și pasiunea mea grădină s-o găsești,
cu gust nemaigăsit…
Acum, ca început
Să lași noi zboruri să se-avânte
Și ramuri vii de vise,
Să crezi că orice încercare
Ferestrele-ți lasă deschise.
Și cete de curaj să vrei,
Să te iubească-n taină
Și dorul tău spre dorul ei
Să fie-acel răspuns - lumină
Să lași noi ploi să-ți ude calea
Și tu mereu să mergi
Să lași să curgă întrebarea
Spre orizonturi largi,
Să-ți bată inima pe-ascuns
Și razele de Lună
Spre noi comori să-ți ducă pașii,
Că viața-ți încunună!
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Forma unei iubiri de catifea

E neobișnuită forma iubirii mele!
Ai zice că-i vrăjitorie,
Uneori, cuprins de un mister,
te-ntrebi de nu-i cumva magie neagră
Emoțiile-s pregătite zilnic în cuptor,
Încât, de oriunde le chemi, și-aduc un foc al pasiunii
mângâiat de dor,
Nicicând călduță,
fiorii îi strecoară în nopțile pline de-amor
Are magnitudine,
la suprafață poți vedea
Doar taina unei negre catifea
În taină
Mi-ai arătat că iubirea după care tânjeam,
se vedea la răsăritul ce-n fiece zi îl zăream
mi-ai spus că-mbrațișarea după care strigam

de decenii mi-e scrisă,
are gust de caisă
mi-ai adus pasiunea ce te inundă,

simți cum ți-e cald
o dorești ne-ncetat,
se deschid coridoare de verde - smarald
mi-ai șoptit că astrelele ticluiesc

s-aducă nopțile aromate ce de mult ne urmăresc
ai vegheat de departe și-ai stropit cu picuri aleși
zorii
ce-mi atingeau tălpile cu muguri de zi proaspăt culeși
sânii mi-i căutai cu privirea, miroseam a ciocolată,

dintr-odată
gura
se-avântă la joacă și se lasă gustată
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Aici cresc, înflorind

Răsărit de lună
Amurgul de soare
Mirosul de floare
Frunze jucăușe
Zbor înalt de vultur
Flori-de-colț pe stânci
Pește în oceane.
Nori fugari zâmbind
Dans de pinguini
Forță-n rădăcini
Gust de mare-albastră
Floare la fereastră
Început de nou
Creionat tablou
Culori vii de toamnă.
Poveste de septembrie
Zâmbete sădite
Sărut neobosit
Ochi pătrunzători
Buze cercetând
Mângâiere-n taină.
Iubire, sămânță-n pământ, udată de apă, pasiune din foc,
aerul împrăștie noroc
Din nor, devino ploaia mea!

Când te-am zărit printre umbre de nori de toamna,
n-aș fi crezut cât de frumoas-ai să mă faci
când, din deșert, cu picuri curajoși, tu ai făcut o oază
verde
un paradis ai așezat în calea mea
acum, te rog, rămâi!
din nor, devino ploaia mea!
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Surprinși în noapte
Ce să-ți transmit?
ce să îți spun?
pașii stângaci sunt pregătiți,
s-ajungă pe culorile noului drum
m-ai ridicat,
m-ai mângâiat
în taina nopții blând m-ai ascultat
cu lucruri mărunte
ne surprind
locurile,
secolele
ce aproape ne stau.
planuri stinghere
se conturează
lăsăm lumina virgină a Lunii
să se împrăștie
când pe lacrima ochiului stâng
dansează
suav îți șoptesc,

urechea o-ating
și dimineața de nerăbdare
se-mpiedică în poalele zorilor
și se-arată goală,
clocotitoare
stele pleacă,
au adormit
Luna-și scutură pletele
lăsându-i pasionalului soare mai mult loc
de iubit.
Carmen Mihaela Coca – “Raze”
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Mă rturisiri că tre stele

Vino,
atinge-mă,
simte-mă!
o noapte
vrei
iubirea stângace
s-ajungă
așa friguroasă
să ne alinte!
sărutul catifelat
ni se dezvăluie
treptat
oceanul dăruirii
cuminte
ți-amintești?
atâtea nopți cu luna plină
l-am așteptat
barierele lumii le-nlătur
când brațele tale mă țin,
mărturiseam
neatinselor stele-n tăcere,
că doream paradisul iubirii
și fremătând,
reușește în taină să prindă contur
Trup de amor dezgolit

Amorul scrijelit
în cupole de rime
strălucește ca un soare
roșiatic
la răsărit.
Sărutul,
căutând
raze blânde și calde pe buze,
zburdă
ca o primăvară
în care semințele-abia-au încolțit
Șoaptele,
adiind
pe aripi de vânt răgușit
se încumetă să adulmece
tresăriri ce
bucuroase
se scaldă ca grâul în lanuri de vară, neobosit
E timp de iubit!
Hai, într-o seară de iarnă,
privește, iubite,
mi-e trupul de amor dezgolit
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Am ajuns...
Așezată pe-o băncuță
ce mereu mă chema,
mă întrebam,
de ce n-am avut niciodat'timp pentru ea
...grădina viselor mele,
aproape era
și-acum
îmi simt picioarele atinse
de-acea mângâiere,
ce de-atâția ani își dorea să mi-o dea
sunt aici,
mă răsfață toate,
îmi aduc băuturile miros de flori parfumate,
mă îndeamnă să le gust,
femeie,
îmi spune...
inima ta nicicând nu te minte,

ascult-o de vrei să ajungi să mai bei,
din cupa de șampanie - fericire cuminte
Domnule...
Universurile ni s-au întâlnit,
căile pașilor s-au simțit,
oglinzile ochilor s-au descoperit
vezi, domnule?
trenul iubire în gara noastră a sosit
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Ajungi?
Mă mângâie-n taină
pe părul șaten
Atinge-mă-n șoaptă
pe pleoape,
te chem!
Găsește sărutul
ce-n ușă te-așteaptă
Când de dor se grăbește
ce să-i spun?
îndrăznește!
M-a rugat să m-așez
pe un scaun
Și mi-a spus că de vreau,
pălăria ce-o port,
Ne ascunde de ochi curioși
Pe la opt,
pe la nouă
Cerul se umple de stele
luminate cărări de iubire
se-arată, acum vino și-mi spune,
ajungi?
Dimineața e rouă
De ți-aș fi!
Mura rugului
de-aș fi,
buzele ți-aș îndulci
floarea teiului de mai,
linul cânt în seară
ți-aș șopti:
răsai!
o dată cu luna,
cu Carul cel Mare
și să-mi fii tu steaua
ce-mi iese în cale,
luciul de pe lac
ce stelele-l plac
eu de ți-aș fi roua
din firul de iarbă
te-aș alinta cu vorba
când nori-s curajoși...
inima-i moneda
schimbul în iubire
tânjind după tine
des uitam de mine,
de ți-aș fi pârâul
ce munții-i străbate
te-aș răci vremelnic
să nu simți greu în spate...
broderii de triluri,
adieri de vânt
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
te-aș iubi ca toate,

numai de ți-aș fi!
Să rut desculț
Labirintul vieții
m-a adus și azi
pe oceanul dor
unde corabia gând
avea 8 vele cu zâmbet ...
știute pe unde
cândva, lâng-un vis,
luna cea măiastră
făcuse să crească
mai multe dorințe
când
buchete de stele
luminând și ele
ajutau licuricii
să țeasă-un covor
voiau auriu
până dimineața,
crezând că-i
târziu Carmen Mihaela Coca – “Speranţă”
și iarăși iubirea
ajungând la mine
se-mbrăcă-n galbenul
grâului văratec
atingându-mi trupul
până lângă pântec
cuibărită-n noapte
m-ai trezit din somn
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
și-am gustat aroma

sărutului-râu
ce-n vara dimineții - glas
desculț se plimba
în fiecare ceas
Carmen Mihaela Coca – “Vârtej”

Din pică turi de rouă

Ce bine că plouă!
fereastra-mi deschisă mă face să văd
cireșul ce mi-atinge privirea.
Liliacul din stânga se uită în sus
spre etajul de unde-i surâd pe ascuns.
Văd rouă!
…ce bine-i când plouă!
amorul se simte în aer și noaptea la două.
Iubirea ce ne ține în viață
unește cercurile... ca de rouă...
Mi-e bine când plouă!
sub dușul ce mă-ncălzește în grabă

te simt și privirea-ți mi-e dragă...
picuri de căldură sau poate de rouă
se-așază pe sâni
se adună în gând, te aduc mai aproape... și m-alint!
Să plouă!
mă bucură picătura de rouă!
s-o scuture vântul când lacrimi eu n-am
să-i simt gustul... de rouă!
Pe ram
stau lângă geam
o mierla și două picături... sunt de ploaie sau poate de
rouă
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Nedesfrâ nare
Îmi place să te întâlnesc nevirtual
și-ador mirosul pielii tale,
îmi place să te simt complet, total,
să-ți simt și gustul buzelor printr-un sărut necugetat.
îmi place când îmi atingi părul
și-mi ții și mâna strâns peste mijloc
îmi place că mă vrei, că-mi scrii, că-mi cânți
și tot ce facem nu e desfrânare
îmi place că genetic nu ne-am deformat
spunând cuvinte-goale, doar că să fim la modă,
îmi place că îți place să fii tu
și de-asta tot ce facem nu e desfrânare,
îmi place că îmi răvășești ființa
și mulți fiori mă pregătesc,
îmi place c-ai curaj să îmi spui că mă iubești!
cu tine e frumos tot ce trăiesc
Dedic aceste versuri părinților mei (post

mortem), copilului meu, fraților mei, tuturor femeilor,
bărbaților ce vor și pot a fi fericiți.

Invit cu încredere în viață să iubească TOTUL!
Fiecare cuvânt așezat reprezintă o emoție
personală nouă, stângace uneori, curajoasă ce m-a
condus spre astfel de încrucișări de cuvinte.
Sunt fericită că mărturisirile mele așezate în
versuri devin scântei însuflețite de alte emoții și trăiri ce
se vor naște.
Autoarea
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Tuberoza – floarea iubirii pasionale
Cu toată dragostea pentru cei din familia sa, dar și

pentru semenii săi, femei și bărbați deopotrivă, MARIA
BACĂU le dedică un volum de versuri pus sub semnul
tuberozei, ca simbol al profunzimii emotivității și al iubirii
pasionale, Chemările tuberozei, cu care debutează la
Editura eCreator din Baia Mare (2021), invitându-i ca „în
viață să iubească TOTUL”, convinsă că emoțiile, gândurile
și trăirile sale afective „devin scântei însuflețite de alte
emoții, trăiri, ce se vor naște” în sufletul dornic de fericire
al cititorului.
Mărturisind că versurile sale „reprezintă o emoție
personală nouă”, poeta subliniază simbolistica tuberozei
(numită de români „chiparoasă”), aceasta fiind floarea care

nu numai că amplifică inspirația poetică și stimulează
creativitatea („M-ai învățat să fiu a soarelui mireasă”), dar
aduce și liniștea, seninătatea interioară, însoțite de fericire
„când strălucirea e-n adânc de suflet și iubirea n-o arunci /
din viața clipelor venite la trăire”, devenind astfel taina mult
căutată când știi „că tuberoza este și în cer / și pe pământ,
mister” (Tuberoza). Mireasma senzuală a tuberozei, „a gust
de tânără femeie parfumată”, atunci când „se împrăștie în
aer”, îi atrage pe „voinici bărbați” care „cred că-i un înger”
și doresc cu ardoare „s-ajungă lâng-o tânără domniță cu
pasiuni amețitoare”, făcându-i să trăiască voluptăți și plăceri
în momentele când simțurile lor sunt potențate numai de
„parfum de tuberoză înflorită”, cunoscând sentimentul
plenar, „fiindcă emoțiile nu le sunt fugare” (Parfum de
tuberoză).
Întregul volum este închinat dragostei, ca sentiment
uman primordial, dătător de viață și de fericire și trăit în
ciuda trecerii implacabile a timpului, când zeului Cronos,
„îi spun lui cum e iubirea când o ai / cum simți și o trăiești, /
cum ești mai viu și strălucești”, fiindcă ea a fost și a rămas
aceeași în toate vremurile, pornind de la „Iris cea cu
șoaptele / ce-s vii și-i duc chiar zeului Osiris fidele gânduri”
(în noaptea asta).
„Dorul mut”, motiv literar ce se repetă în poeziile
acestui volum, îi trezește iubitei „amintiri neștiute, desculțe
și reci” ale clipelor când, în vis, rememorează clipele dulci
petrecute împreună dorind, măcar virtual, repetarea
voluptăților oferite de iubire: „Să mai vii și să-mi stai / că
și-n vis doresc, chiar de vie îți este prezența / dăruiește-te
mie, adu-mi pofte pierdute / și năvală să dai când umblu
desculță / să m-alergi și să râd cu un glas ce-l cunoști” (m-ai
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
atins…), căci numai iubitul, „cu mângâiere / și alint, / cu

glasul blând, / atingeri”, îi poate aduce plăcerile și
voluptățile dorite: „inundă-mă / izvor să-mi fii! / […] / fi-mi
joaca-n care / părul meu e răvășit de suflul tău / inundă-mă
și cheamă-mă / dorințele-mi învață-le fiorii!” (inundă-mă!).
Tânăra nu se sfiește să dea glas dragostei sale („te-
ador și te iubesc mai mult”), dorindu-și din tot sufletul „ca
în povești să ne iubim / să mă răsfeți și să mă mângâi, / din
ochi să ne sorbim” și invitându-și iubitul să răspundă cu
același sentiment („adu sărutul și lasă-l, în secret, în orice
floare din grădină / fii blând când buzele le-apeși…”), căci
„amorul absolut respiră cu noi doi… / ochii cu focul-dor /
pe tine te alintă” (Pe tine) și cerându-i să trăiască împreună
focul dragostei pasionale: „Mă prinde și mă strânge de
mijloc / Învârte-mă, fă-o cu foc! / Mă prinde-n brațe, mă
iubește / Descalță-mă de gânduri, nebunește! / Mă prinde și-
mi dă un sărut / […] / De-ai ști ce mult te strigă inima-mi și
te dorește!” (Mă prinde), verbele la modul imperativ
exprimând dorința arzătoare de dragoste. Pasiunea este atât
de puternică, încât tânăra îndrăgostită îi cere iubitului s-o
trăiască împreună, cu voluptate: „atinge-mi coapsele, / ține-
mă strâns! / atinge-mi sânii / le lasă goluri timpii / cuprinde-
mi sărutările / alintă-le! / […] / adu-mi din infinituri
poftele / lărgește-mi lumile! / […] / Apropie-te, hai sărută-
mi buzele…!” (Sărută-mi buzele…).
Având natura terestră sau cosmică drept spațiu
ocrotitor („soarele, luna, stelele / coboară lumina spre noi, /
iubite, oceanul nemărginit / […] / ne-arată cum să ne iubim
din iubire…”), cei doi îndrăgostiți trăiesc, împreună, fiecare
clipă fericită, simțind cum „amândoi ne abandonăm / în
clipa străină a nopții, / în amândoi ego-ul dispare”, deoarece
toate „mângâierile-s vii, cutremurătoare / inocente săruturi
ne cheamă, / emoții dansează cu noi” (Hai să ne iubim din

iubire), simțind cum „atingeri ce ne înfioară și ne învie, ne
dăruim / modificăm aerul cu-a noastră iubire și magic
devine sublim”, când „și ziua, și noaptea sufletul și trupul
meu te cheamă cu dor” (simțim că-i iubire cu dor).
Pentru femeia devenită „o infinită scufundare” în
trăirile afective, fiecare moment al zilei „e ca o sărbătoare”
în care își trăiește viața și iubește „de cu dimineața / și
noaptea s-ar grăbi în brațe s-o țină”, căci chiar „cu șoaptele
sale Noaptea și Sorii de peste tot / se-ncumetă s-o vrea”, dar
infinitudinea ei în istoria umanității „aduce lumina în ochii
tăi și ți-e bine, ți-e pace” (Infinită) și, de aceea, trebuie trăită
în toată plenitudinea frumuseții ei când „din credințe am
făcut pavaje / din sălbatice cuvinte o nouă vraje / din pustie
casă, bucurii și zâmbet / dintr-o taină sacră, fericirea ca
tabiet” (Din tainele fericirii).
Toate trăirile, toate gesturile din jocul erotic în care
sunt absorbiți cei doi iubiți nu conduc la ideea de
desfrânare, nu sunt plăceri interzise sau periculoase,
imorale, fiindcă e firesc ca ei să se întâlnească „nevirtual”,
iubita având dorința „să te simt complet, total” și să-i
absoarbă „gustul buzelor printr-un sărut necugetat”, dar,
mai ales, trăiește profund plăcerea „când îmi atingi părul /
și-mi ții și mâna strâns peste mijloc”, iar versurile și
cântecele pe care i le dedică („îmi place că mă vrei, că-mi
scrii, că-mi cânți”) îi umplu sufletul de iubire, mai cu seamă
atunci când „ai curaj să-mi spui că «mă iubești»”, simțind
astfel că „e frumos tot ce trăiesc” (nedesfrânare).
Așadar, și pentru Maria Bacău „iubirea este o formă
de comunicare și intimitate”, cum afirma cândva filosoful
Emil Cioran, având în vedere faptul că în toate versurile
sale, adresate ființei iubite, pronumele și verbele folosite,
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
aproape exclusiv, la persoana a doua singular, evidențiază

legătura de suflet și unicitatea sentimentului din ambele
inimi pline de dor și arzând în focul dorinței.
Mai mult decât atât, numeroasele interogații și
exclamații retorice subliniază importanța dragostei în viața
omului, necesitatea ca acesta să-l trăiască profund, deoarece
este sentimentul care îi dă naștere și îi asigură existența, iar
Maria Bacău o definește, cu sensibilitate și cu sinceritate, în
toate ipostazele în care apare și se manifestă, mai ales că
este hotărâtă de destin „ca un foc al pasiunii mângâiat de
dor”, chiar dacă „ai zice că-i vrăjitorie” sau chiar dacă „te-
ntrebi de nu-i cumva magie neagră” (Forma unei iubiri de
catifea).
Nicolae Dina
Alexandria - Teleorman
O poetă îndră gostită de viață
Volumul de debut al tinerei poete Maria Bacău

numit ”Chemările tuberozei”, Editura ”eCreator”, Baia
Mare, Colecția ”Debut” s-a născut în aceste luni de vară
africană, sub zodia fericită a Poeziei.
Culoarea, sunetul iubirea și cuvântul sunt pentru
poetă ceva de care nu se poate despărți, așa cum o fac
siamezii sau ziua și noaptea.
Faptul că tuberozele, aceste plante decorative, cu
flori mari, albe, mirositoare, dispuse în mănunchiuri sunt
prezente în mai multe poezii ale Domniei sale, îmi amintesc
de celebrul vers lui George Topârceanu: ”luna toarnă pe
parchet blonde tuberoze”.
Pentru Maria Bacău poezia nu înseamnă doar o
anumită stare afectivă, mai ales când se referă la cei doi
părinți care nu mai există, o descriere de sentimente, ci un
mod de a trăi altfel viața, la superlative, cu diversele situații
și ipostaze trăite de autoare.
Pentru poeta debutantă, dragostea te subjugă,
fiindcă dragostea este unicul mod de renaștere spiritual.
Versurile ei stau sub semnul interogației, descifrării
și înțelegerii condiției omului pe pământ, a rostului lui.
Iubirea reprezintă totul pentru poetă, pentru dragostea ideală
este pregătită să-și dea viața.
Cu o sinceritate adolescentină, poeta Maria Bacău
spune la începutul volumului: ”Dedic aceste versuri
părinților mei (post mortem), copilului meu, fraților mei,
tuturor femeilor, bărbaților ce vor și pot a fi fericiți. Invit cu
încredere în viață să iubească TOTUL!”.
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Așadar, citind printre rânduri, observăm că

motivația poetei este majoră. Recunoaște că unele versuri
sunt stângace dar: ”fiecare cuvânt așezat, reprezintă o
emoție personal nouă”.
Volumul debutează cu poezia ”Parfum de
tuberoză”, citez: „…Miroase-a tuberoze-n august!/A gust de
femeie parfumată,/Mireasma se împrăștie în aer/Voinici
bărbați cred că-I un înger”; continua cu poezia ”Tuberoza”,
un adevărat imn adus acestei minunate flori.
În poezia ”când sensul îmi lipsea…” aflăm alte
fațete ale poetei, care se identifică cu Soarele și Luna, cu
stelele, citez: ”am învățat să fiu parte din Soare,/am învățat
să pot simți ca Luna/am învățat să fiu parte din vânt/am
învîțat să fiu parte din ploaie…”.
Poezia erotică, pentru persoana iubită, este prezentă
în majoritatea poemele sale: ”În noaptea asta”, ”M-ai atins”,
”Mă-ntrebai…”, ”Pe tine”, ”Iubește-mă ca ieri”, ”Simțim
că-i iubire cu dor”, Oare?”, ”De azi mă îmbrac mai târziu”,
”Inundă-mă” din care citez versurile: ”inundă-mă/cu
gustul/și mirosul tău!/cu gura/și tăcerea ta!/cu liniștea/ din
ochii tăi,/cu mângâiere/și alint/cu glasul bland”.
Ca o concluzie, aș vrea să spun că poeta Maria
Bacău, pe lângă inerentele stângăcii ale debutului, scrie o
poezie sinceră, cu patos, preocupată de condiția efemeră a
omului, care poate atinge clipe de neuitat, nemuritoare doar
printr-o iubire dumnezeiască, totală, fără bariere și
prejudecăți: ”…fii bland când buzele le-apeși, iar rochia
galbenă s-o lași/ să dezvelească umerii dintr-o privire/ am
să te las să-mi vezi iubirea/ și colțul sufletului iar să-l
simți”.
Așteptăm un parcurs liric ascendant Maria Bacău
fiindcă ai atuuri în acest sens: sensibilitate, sinceritate,
generiozitate, trăiri personale intense și un dor imens de

viață.
Gelu Dragoș
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Prezent! Spus tuberozei

Motto:
“Iar
florile de chiparoasă ṣi trandafirii-i vom presa
Ḯn cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,/Citera,/Lesbos/Și Corint”
Ion
Minulescu
Femeile romȃnilor au făcut mereu invitaţie la trăiri

speciale de dragoste, cu atac direct la simţuri, în special cel
olfactiv. Ca să miroasă “a flori de primăvară”, cum zice
versul popular, romȃnca s-a spălat frecȃndu-ṣi pielea cu
izmă, busuioc, levănţică, iasomie, trandafir ṣi uneori cu
chiparoase amplificȃndu-ṣi astfel forţa de atracţie ṣi
seducţie.
Tuberozele sau chiparoasele (cum le-a zis Ion
Minulescu) o obsedează ṣi pe Maria Bacău, care nu
greṣeṣte cȃnd le consideră afrodiziace totale, pentru care
“voinici bărbaţi” n-au instrumentul refuzului! (misterul
parfumului ameţitor este universal valabil “că tuberoza este
ṣi în cer / ṣi pe pămȃnt, mister”) pentru clipele “venite la
trăire”.
Chemările “la trăire” ṣi acceptarea provocărilor
pentru potolirea simţurilor, îi dă poetei sensul care-i lipsea,
acela al integrării în universul imediat (“am învăţat să fiu
parte din Soare, / am învăţat să pot simţi ca Luna / am
învăţat să fiu parte din vȃnt, / am învăţat să fiu parte din
ploaie…”) pentru a înţelege că un “Deja*” a pus bazele
unui “viitor previzibil” al fiecăruia (potrivit percepţiei
personale) atunci cȃnd “infinite prezente se regăsesc”, “ṣi
fiecare întȃlneṣte un Iosif, Mesia sau David / renunţȃnd să
rămȃnă doar Goliat” ṣi alegȃnd “tulburatele stări ale unui

(au) viitor previzibil”, preferȃnd nonconformismul în dauna
unor norme ṣi reguli perimate care interziceau explicarea
misterului din amor (“taine de-amor”) fiindcă lipsea
descȃntătoarea care ṣoptind dezvăluia taina.
Face promisiuni de preoteasă a iubirii “Ḯn noaptea
asta” cȃnd asemenea lui Isis (etalon de iubire conjugală) e-n
stare să-ṣi învieze iubitul (Osiris) spre a-ṣi completa altarul
iubirii (care-i trupul femeiesc) cu tehnici de împerechere
fără limită, asigurȃndu-l că-i va fi cetate capitulată,
promiţȃnd: “am să simt sărutu-ţi îndrăzneţ / pe buze, fără
prea multe preferinţe // ṣi-am să mai las o mȃngȃiere să nu
mai suspine / dorind atingere pe coapse”.
Atingerile aṣteptate o duc pȃnă la starea de părăsire
de sine, cȃnd se abandonează total atȃt în vis dar mai ales în
real ṣi se explică în versuri de o neegalată sinceritate: “De
niciunde ṣtiut, parcă-n vis te-am văzut / cȃnd m-ai atins cu
o blȃndă privire / ṣi pe loc sfărȃmate-au dispărut în neant /
toate revenitele umbre. / Să mai vii ṣi să-mi stai / că ṣi-n vis
te doresc, chiar de vie îţi este prezenţa / dăruieṣte-te mie,
adu-mi pofte pierdute / ṣi năvală să dai cȃnd umblu
desculţă. / Să m-alergi ṣi să rȃd cu un glas ce-l cunoṣti /
pȃnă ce cuvintele ṣterse, / rup zăvorul dorului mut / ce
deschide calea lepădării de lume”.
Ḯntrebările iubitului capătă răspunsuri ţintite, de
parcă ar fi fost pregătite, de dinaintea formulării întrebării,
ṣi-s prilej de-a confirma disponibilitatea erotică de care-i
capabilă Maria.
Ḯn poezia “Inundă-mă!”, care de altfel e o super
poezie de dragoste, eu zic că nu are ce să caute cuvȃntul
portal sau suflu (fiindcă atunci am fi atinṣi de tentaţia
tehnicizării explicaţiei) cȃnd versurile “cu gustul / ṣi
mirosul tău! / cu gura / ṣi tăcerea ta! / cu liniṣtea / din ochii
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
tăi, / cu mȃngȃiere / ṣi alint, / cu glasul blȃnd, / atingeri

vii , / surȃsul ce se naṣte des. / inundă-mă / izvor să-mi fii!”
pot intra în orice antologie a poeziei de dragoste, fiindcă
iubită pasional ṣi fără prejudecăţi Maria Bacău se simte
frumoasă (“iubind, mă simt frumoasă!”).
Ḯn poezia “Mă prinde…” îṣi ia în serios rolul de
femeie experimentată ṣi cu răbdare pedagogică făcȃnd
îndemnuri demne de a fi primite de orice bărbat sensibil ṣi
viril.
Comite ṣi stȃngăcia întrebării naive ”Oh, mai ṣtii
cum dorul nostru s-a născut” (de parcă ar mai avea
importanţă cȃnd prezentul este animat de ardoarea pe care
n-o pot avea debutanţii) restul poeziei este remarcabil, mai
ales că oferă explicaţii pentru o ipostază în care sunt
convins că s-ar comporta ca o premiantă. Ḯṣi umple secunda
de dragoste trăind, zȃmbind, învăţȃnd ṣi iubind “gȃndind e-
ntȃia data” sau “încă o data”, “încă o clipă” ṣi “încă o zi”
riscȃnd.
Cred că minte cȃnd pretinde că iubeṣte simplu,
fiindcă refuz să cred că ṣtie să iubească simplu (este o fire
prea complicată ṣi complexă) o poetă (care n-are nicio
treabă cu simplitatea) de sensibilitatea ṣi ardoarea Mariei
(care n-are stofă de mironosiţă dar de vestală – da) ṣi
martore îmi sunt versurile din “Iubeṣte-mă ca ieri!” pe care
le citez în întregime: “cȃnd buzele îṣi ancorau dorinţa / ṣi
braţele îmi căutau fiinţa / ca ieri iubeṣte-mi coapsele! / ṣi
strigă-mi numele ce doar din gura ta / iese cu strălucire ṣi
cu miros de catifea! / ṣi du-mi ṣuviţa lȃngă parfumul de pe
gȃt / cȃnd vȃntului îi place să-ṣi alerge gȃndurile / prin
părul meu, / amurgului adu-i noi pasiuni / ṣi-mbracă-mă
doar în culori de maci, să fie cu fiori / iubeṣte-mă ca ieri!”.
Are disponibilitatea (de-a spune prezent) de-a repeta
momentul de dragoste dacă alesului i se face dor (“Să-mi
spui cȃnd ţi-e dor,”) ṣi aṣteaptă explicaţii la toate gesturile
iubitului (“mă seduci”, “mă iubeṣti”, “mă inviţi”, “mă

veghezi”, “mă atragi”, “mă aṣtepţi”, “mă-ntȃlneṣti / să-mi
indici? / dintr-o sută / sau mie de dorinţi? / ce-ţi sunt EU, /
ţie……oare?”) drept pentru care lasă mereu uṣa camerei
deschisă (“las uṣa camerei deschisă, să poţi intra cȃnd te
întorci”).
Recunoaṣte c-a greṣit cȃnd a judecat eronat simţirile
unei vȃrste (pe care ea n-o avea) la o altă femeie ṣi-ṣi cere
iertare magistral: “Mă iartă femeie, / Anii s-au dus iar tu,
eṣti departe, strȃngȃndu-ţi, poate, visele-ţi toate / Bătrȃnă
erai ṣi-mi cȃntai romanţele Iubirii-ţi deṣarte / Ne-nţelese-ţi
de-alesul inimii tale”.
Asemenea unei grădini în care un peisagist
competent poate face orice aranjament floral, Maria Bacău
îṣi doreṣte apropierea de-un “grădinar” care să-i descopere
“locuri ruṣinate de-atȃta tăcere” pȃnă cȃnd “flori de -nu-
mă-uita” vor începea să răsară, pentru un timp
“nemaiauzit”, cȃnd verbul “nu-măuita” se conjugă “la
timpul infinit”.
O face convinsă că “Furiṣate, / sărutările au gustat
buzele ṣi cȃnd se-mpotriveau / ṣi furau răsăriturile ṣi
apusurile” lămurindu-se încă o dată că dragostea are nevoie
de continuitate pentru a fi validată (“Iubirea la timpul
continuu”).
Interesant punctul de vedere potrivit căruia “Sufletu’
are sex feminin” fiindcă îl leagă de trinitate fără să
blasfemieze (“preţuirea trinităţii din OM, eliberează
mistere carnale / sufletu’ are sex feminine / ṣi-ṣi trăieṣte
menirea…cȃnd e-mbrăţiṣat masculin”) anunţȃnd adevărul
(pe care numai nebunii care nu-nţeleg legea firii îl pun la-
ndoială) “că…femeia, bărbatu-au venit….să se iubească
deplin unul pe altul”.
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Hotărȃtă să-ṣi trăiască clipele fără minciună

(“trăieṣte făr’ să te minţi”) ṣi pregătită pentru “cea mai
noapte dintre nopţi” îṣi propune să se arate iubitului în
permanenţă (creȃndu-i dependenţă de ea) spunȃnd:
“imaginea cu mine să nu mai întȃrzie / să stea oglindă
lȃngă patul tău / ṣi să-ţi adoarmă gȃndul / să îţi arate cum
răsare / ṣi nu cum îţi apune visul”) convinsă că arătȃndu-se
“în atȃtea feluri” poate “să lase (las) femeii care este (ce
sunt) bucurii pe pămȃnt”, propunȃndu-ṣi să se reinventeze
ieṣind dintr-un tipar în care fusese fixată de “îndrăzneli
descurajate de alţii” (“m-am gȃndit să mă reinventez / să
miros a surȃs ṣi pasiune / să avem mereu a ne spune /
rȃzȃnd, / despre îndrăzneli descurajate de alţii, / despre
începuturi nepreţuite de ei”) ṣi să se lase din nou curtată,
pentru a deveni vestită fiind iubită (“eu să devin vestită fiind
o femeie atȃt de iubită”) cȃnd încearcă să descopere prin
empatie cum este să fii partenerul iubit (“cum să fiu “tu”? /
cȃnd eu descopăr clipe tainice, frumoase / ce nu-mi ajung
nici mie timpii / a le descoase de trucurile prea
misterioase / cum să fiu “tu”?”) pe care-l întreabă: “îţi
doreṣti să mă îmbrac mai tȃrziu?”.
Oricum întrebarea în subsidiar conţine ṣi răspunsul
fiindcă micul dejun trece în plan secund (“în castelul-iubirii
unde trăirea contează, / crezi că ne întreabă zorii dacă i-am
salutat mai întȃi pe ei? / hai, iubirea e nudă, doar dorul o
ṣtie ṣi atunci el ne îmbracă văzȃndu-ne goi”) lăsȃnd loc
dragostei.
Vorbelor rostite le este preferat sărutul (“Buzele nu
se-opresc, caută urme în templul-sărut / Deschizȃnd porţi
nedeschise de suspinele fericirii”, fiindcă tăcerile conţin ṣi
gȃndurile neexprimate) împlinit în dorinţe amplificate de
nuditate (“noi lăsăm hainele ruṣinoaselor ṣi prefăcutelor”)
ṣi de mugurii din grădina inimii iar secundelor le este
interzis somnul (“secundele nu-s culcate / de-aseară timpul
petrece cu noi”) iar el sărutul devine veṣmȃntul cel mai

potrivit să îmbrace trupul nud (“Mă-mbracă sărutul tău ṣi
mă împrospătează”).
Nevoia nuntirii la poeta Maria Bacău se lasă
stimulată olfactiv (“A dorului mireasă de vrei să-ţi fiu, /
Lasă pe masă un sărut ṣi un parfum de mosc….”) ṣi atunci
se promite ca sărut preferat (“Rămȃi… să-ţi fiu sărutul
preferat!”) ṣi o face deoarece cei doi parteneri au îndrăzneli
ṣi iniţiative diferite (“pentru că amȃndoi îndrăznim
diferit”).
Ḯn “Sărută-mi buzele….”, aproape că montează
semne de circulaţie pentru sărutul iubitului (“ Sărută-mi
buzele… / simte-mi tainele, / atinge-mi coapsele, / ţine-mă
strȃns! / atinge-mi sȃnii / … / adună-le păcatele, / adu-mi
din infinituri poftele / lărgeṣte-mi luminile!”) dovedind că a
înţeles perfect Kama Sutra (chiar are veleităţi de instructor
pentru toate învăţăturile din Kama Sutra): “Atinge buzele /
Cunoaṣte-le forţele / Apropie-ţi mȃinile, / Adu-le / Ḯn locuri
ce nu le-a cunoscut” sau “Sărutul tău să-mi fie un scut
neauzit / Și pasiunea mea, grădină s-o găseṣti”.
La Maria Bacău iubirea nu este blȃndă, calmă, de
catifea, ea recunoaṣte: “E neobiṣnuită, forma iubirii mele! /
Ai zice că-i vrăjitorie, / Uneori, cuprins de un mister, / te-
ntrebi de nu-i cumva magie neagră” mai ales cȃnd ne
spune: “sȃnii mi-i căutai cu privirea, miroseam a
ciocolată / dintr-o data, / gura, / se-avȃntă la joacă ṣi se
lasă gustată”.
Ḯn “Aici cresc, înflorind” pare că descȃntă: “Răsărit
de lună / Amurgul de soare / Mirosul de floare / Frunze
jucăuṣe / Zbor înalt de vultur / Flori de colţ pe stȃnci /
Peṣte în oceane. / Nori fugari zȃmbind / Dans de pinguini /
Forţă-n rădăcini / Gust de mare-albastră / Floare la
fereastră / Ḯnceput de nou / Creionat tablou / Culori vii de
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
toamnă. / Poveste de septembrie / Zȃmbete sădite / Sărut

neobosit / Ochi pătrunzători / Buze cercetȃnd / Mȃngȃiere-
n taină. / Iubire, sămȃnţă-n pămȃnt, udată de apă, pasiune
de foc, / aerul împrăṣtie noroc” determinȃnd-o să ne
mărturisească în “Din nor, devino ploaia mea!”: “cȃnd te-
am zărit printre umbre de nori de toamnă, / n-aṣ fi crezut
cȃt de frumoas-ai să mă faci / cȃnd din deṣert, cu picuri
curajoṣi, tu ai făcut o oază verde / un paradis ai aṣezat în
calea mea / acum, te rog, rămȃi! / din nor, devino ploaia
mea!” ca mai apoi în “Surprinṣi în noapte” să ne spună:
“lăsăm lumina virgină a Lunii / să se împrăṣtie / cȃnd pe
lacrima ochiului stȃng / dansează / suav îţi ṣoptesc, /
urechea o-ating / ṣi dimineaţa de nerăbdare / se-mpiedică
în poalele zorilor / ṣi se-arată goală, / clocotitoare / stele
pleacă, / au adormit / Luna-ṣi scutură pletele / lăsȃndu-i
pasionalului soare mai mult loc / de iubit”.
Cȃnd trupul îi este “dezgolit” de amor ṣi-ascultă
iubitul care îi spune: “femeie, / …/ inima ta nicicȃnd nu te
minte / ascult-o de vrei să ajungi să mai bei, / din cupa de
ṣampanie-fericire cuminte”.
Ḯn “De ţi-aṣ fi!” promite ṣi descȃntă: “mura
rugului / de-aṣ fi, / buzele ţi-aṣ îndulci / floarea teiului de
mai, / linul cȃnt în seară / ţi-aṣ ṣopti: / răsai! / o data cu
luna, / cu Carul cel Mare / ṣi să-mi fii tu steaua / ce-mi iese
în cale, / luciul de pe lac / ce stelele-l plac / eu de ţi-aṣ fi
roua / din firul de iarbă / te-aṣ alinta cu vorba / cȃnd nori-s
curajoṣi… / inima-i moneda / schimbul în iubire / tȃnjind
după tine / des uitam de mine, / de ţi-aṣ fi pȃrȃul / ce
munţii-i străbate / te-aṣ răci vremelnic / să nu simţi greu în
spate…/ broderii de triluri, / adieri de vȃnt / te-aṣ iubii ca
toate, / numai de ţi-aṣ fi!” ca apoi în “Sărut desculţ”
(“atingȃndu-mi trupul / pȃnă lȃngă pȃntec / cuibărită-n
noapte / m-ai trezit din somn / ṣi-am gustat aroma /
sărutului-rău”) să ne sugereze că n-are prejudecăţi , nici
bariere (cȃnd este vorba de dragoste), nici “nedesfrȃnare”,

exprimȃnd întreaga dimensiune a felului de a iubi în versuri
de dragoste de-o frumuseţe rară.
După lecturarea cu atenţie a versurilor Mariei
Bacău, nu ne putem imagina viitorul nostru erotic
(indiferent de vȃrsta pe care o avem) decȃt îmbogăţit cu
lipsa prejudecăţii ṣi ideii de dăruire fără limită. Asemenea
Penelopei, poeta Maria Bacău (adevărată preoteasă a
dragostei) n-ar duce lipsă de peţitori, dacă ṣi-ar dori, fiindcă
atunci lista înscriṣilor (care s-ar aṣeza la coadă) s-ar
completa alarmant de repede ṣi ultimul aṣezat la rȃnd ar fi
undeva la ieṣirea din Ploieṣti, ca să nu zic Bacău (lista s-ar
face la Bucureṣti).
Ică Sălişteanu
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Iubirea vă zută prin ochii unei femei

care prețuiește viața
O nouă carte la Editura eCreator din Baia Mare,

colecția Debut, ne arată că directorul editurii, Ioan Romeo
Roșiianu continuă publicarea liricii feminine și astfel se
alătură conceputului „Desantul de femei” și Maria Bacău,
cu o carte de poeme, întitulată sugestiv „Chemările
tuberozei”.
Pornind de la tuberoză, „ o plantă decorativă cu
tulpina înaltă, terminată cu un mănunchi de flori albe,
mirositoare” (DEX) cred că mesajul este unul înălțător și se
referă la bucuria de a trăi și de a fi fericit în orice moment
din viață.
Cum am dedus acest mesaj? Simplu. Însăși autoarea
mărturisește în câteva cuvinte la începutul cărții, motivația
publicării acestor poezii, pe care le consideră mărturisiri și
în acest context am o obiecție, în poezie există confesiuni,
mărturisirea se dă la organele statului, dar citez „Dedic
aceste versuri părinților mei (post mortem), copilului meu,
fraților mei, tuturor femeilor, bărbaților ce vor și pot a fi
fericiți. Invit cu încredere în viață să iubească TOTUL!
Fiecare cuvânt așezat, reprezintă o emoție personală nouă,
stângace uneori, curajoasă, ce m-a condus spre astfel de
încrucișări de cuvinte. Sunt fericită că mărturisirile mele
așezate în versuri, devin scântei însuflețite de alte emoții
trăiri, ce se vor naște” (Maria Bacău).
Motivul tuberozei, generat de descoperirea că era
floarea preferată a mamei autoarei, poate deschide căi
dincolo de imaginație, chiar și o proiecție ascentrală a unei
călătorii în timp („Am închis ochii și de-o dată, / Mi-am

văzut mama încă fată” - Parfum de tuberoză). În același
context tuberoza devine un lait motiv pentru descoperirea
unei magii („Că tuberoza este și în cer / și pe pământ,
mister” - Tuberoza).
Din fiecare poem răsare o energie pozitivă și modul
cum prezintă legătura dintre viața umană și tot ce ne
înconjoară, ne transmite ideea că această comuniune
reprezintă un miracol al descoperirii, ca ființe inteligente, că
facem parte dintr-un univers, care fără noi nu există, fiindcă
nu ar fi nimeni care să-i susțină existența („am învățat să
fiu parte din Soare, / am învățat să pot simți ca Luna / am
învățat să fiu parte din vânt, / am învățat să fiu parte din
ploaie …” - când sensul îmi lipsea …).
O să mă opresc la un poem, care m-a atras prin
dialogul cu ființa iubită. În aceste versuri, la prima vedere
simple, există atâta iubire cât numai o femeie o poate
cuprinde cu ochii și cu inima. Sensibilitatea iese la iveală și
transmite emoții puternice, ce parcă erup ca un vulcan și nu
pot fi stăpânite „Mă-ntrebai … „- Iubirea mea doare?” / îți
spuneam:”doar când se-mbolnăvește și nu mai are
culoare” // Mă-ntrebai …”- cum de-ai apărut dintr-o
dat’?” /îți spuneam : „dorul tău m-a tot căutat” // Mă-
ntrebai …”- scrisorile gândurilor sunt la tine?” / îți
spuneam: ”da,cuvintele tale s-au ascuns în adâncuri, în
mine” // Mă-ntrebai …”-câte corăbii de șoapte m-au
purtat?” / îți spuneam:”au fost acelea care n-au teamă de
valuri și-n brațe te-au luat // Mă-ntrebai ...”- iubito,cum de-
ți sunt ochii atât de vii?” / îți spuneam:” îi bucură
oglindirea-n iubirea inimii” - Mă-ntrebai …).
Pentru Maria Bacău cuvântul „inundă” devine o
metaforă pentru o iubire puternică care cuprinde toată ființa
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
și tot ce este legat de ea și acest sentiment profund face

parte și din mine, desi în această poveste eu sunt doar un
cititor, poate mai avizat, dar pentru că poezia a reușit să
rezoneze cu mine e măreția și puterea autoarei („cu gustul /
și mirosul tău! / cu gura / și tăcerea ta! / cu liniștea / din
ochii tăi, / cu mângâiere / și alint, / cu glasul blând, /
atingeri vii, / surâsul ce se naște des, / inundă-mă / izvor
să-mi fii!” - inundă-mă!). Pentru acest poem și pentru alte
câteva poezii: Jos pălăria!
În unele poezii de dragoste autoarea dă culoare și
transmite emoții puternice prin acțiune. Poți vedea cu ochii
tăi cum patima țâșnește și o mișcare simplă și lascivă de
dans se transformă într-un ritual de iubire dus până la limita
nebuniei („Mă prinde și mă strânge de mijloc / Învârte-mă,
fă-o cu foc! / Mă prinde-n brațe, mă iubește / Descalță-mă
de gânduri, nebunește! / Mă prinde și-mi dă un sărut / Ohh,
mai știi cum dorul nostru s-a născut? / Mă prinde, îmi
zâmbește, mă privește, / De-ai ști ce mult te strigă inima-mi
și te dorește)!” - Mă prinde …).
Poeziile, prin versuri gingașe ne arată frumusețea
vieții, iar timpul nu mai contează și împletirea realității cu
amintirile creează un tablou liniștitor („Amintiri neștiute,
desculțe și reci / se-ntorseseră noaptea trecută / să mă vadă
dormind lângă brațele tale / crezând că e loc pentru ele” -
m-ai atins …).
Cartea de poeme scrisă de Maria Bacău m-a

impresionat prin puritatea gândurilor, iar iubirea văzută prin
ochii unei femei care prețuiește viața mi-a dezvăluit că
dincolo de viața cotidiană există frumusețe spirituală, care

fără iubire nu ar exista.
Nicolae TOMA
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Cuprins
Flori de gânduri parfumate 5
Parfum de tuberoză 9
Tuberoza 10
Când sensul îmi lipsea… 11
Deja 12
Îndrăznețe 13
În noaptea asta 14
M-ai atins… 15
Mă-ntrebai… 16
Inundă-mă! 17
Pe tine 18
Iubind 19
Mă prinde… 20
Șoptește-mi 21
Rugă 22
Risc să iubesc 24
Să te iubesc simplu 25
Iubește-mă ca ieri! 26
Li a fost ploaie de mai 27
Hai să ne iubim din iubire! 28
Simțim că-i iubire cu dor 29
Să-mi spui când ți-e dor! 30
Oare? 31
De-ai ști... 32
Amurg misterios 33
Te-am cunoscut în trecut 34
Și de atunci… 35
Nemaiauzite… 36
Diez 37
Grădinarule! 38
Vorbiseră… 40
Legământ 41
Eu... 43
Iubirea la timpul continuu 44
Sunete 45
Sufletu' are sex feminin 46
Oglinzile zeilor 47
Credeam 48
Vrei să vii? 49
Necunoscută 50
Spune tu... 51
Dorurile ce nu mai vor să doară 52
Reinventată 53
Curtată… 54
M-am lăudat lunii 55
Mai lasă-mă să dansez! 56
Cum să fiu „tu"? 58
De azi mă îmbrac mai târziu 59
Lumea se complică în… mistere efemere 60
Infinită 62
Vrăjitorule! 63
O întâlnire târzie în noapte 64
Hai să luăm micul dejun oricând ! 65
Rămâi! 66
Hai să vorbim iar despre noi! 67
Din tainele fericirii 68
Și dac-ajung devreme 69
Lumea mea e plină de muguri, 70
De-aseară 71
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR
Maria Bacău
Izvoarele cuminți 72
Întâlnire 73
Războiul singurătăților 74
Ți-am spus? 75
Primăvara amurgului 76
Cunoscătoarea 77
Parfum de mosc 78
Ruga dorului 79
Gust de doi, amândoi 80
Așezată 81
Tăcerea oceanului 82
Lasă-te-atins! 83
Sărută-mi buzele!… 84
Șoaptele, 85
Să fim iubire-anotimp 87
Acum, ca început 88
Forma unei iubiri de catifea 89
În taină 90
Aici cresc, înflorind 91
Din nor, devino ploaia mea! 92
Surprinși în noapte 93
Mărturisiri către stele 95
Trup de amor dezgolit 96
Am ajuns... 97
Domnule... 98
Ajungi? 99
De ți-aș fi! 100
Sărut desculț 102
Din picături de rouă 104
Nedesfrânare 105
Tuberoza – floarea iubirii pasionale 106

O poetă îndrăgostită de viață 112

Prezent! Spus tuberozei 115
Iubirea văzută prin ochii unei femei care
prețuiește viața 123
Cuprins 127
Colecţia Editura
DEBUT ECREATOR

Chemările Tuberozei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chemările Tuberozei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Chemările tuberozei

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

În toate gările de nord iubirea / Mirela Ianuş Dinga. -

Tehnoredactare: Adalbert Solticzki

Editura ECREATOR - sediu

Editura ECREATOR este înscrisă în

Baia Mare, 2021

În colecţia DEBUT au mai apărut:

Flori de gâ nduri parfumate

„Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri

Tuberoza are mai multe simboluri, în diferite culturi

Folosirea cuvântului „domn” înnobilează iubitul

devoalează sufletul cu o nonșalanță care pune cititorul pe

Prof. drd. Petronela Apopei

Câ nd sensul îmi lipsea…

Deja tulburatele stări au viitor previzibil

și am să simt sărutu-ți îndrăzneț

și-am să mai las o mângâiere să nu mai suspine

și dacă nopții nu-i ajunge timpul,

am să vorbesc din nou cu Cronos

eu rămân și îți spun

Li a fost ploaie de mai

Hai să ne iubim din iubire!

Simțim că -i iubire cu dor

Să -mi spui câ nd ți-e dor!

Mă privești tăcut când aproape-ți sunt

Te-am cunoscut în trecut

Mă știi? Sunt un roman încă nescris total și netrăit

locuri rușinate de-atâta tăcere

Carmen Mihaela Coca – “Reţea”

nu-și mai închipuie că n-ar fi dorite aici pe pământ,

Eu... Carmen Mihaela Coca – “Falduri”

Iubirea la timpul continuu

Sufletu' are sex feminin

Dorurile ce nu mai vor să doară

De astăzi soarele le atinge până când durerile se închid

M-am lă udat lunii

Mai lasă -mă să dansez!

împlinirile fac declarații de amor mugurilor - fructe ce

Cum să fiu „tu"?

Carmen Mihaela Coca – “Meduză”

când ochii mei

De azi mă îmbrac mai tâ rziu

Lumea se complică în…

O întâ lnire tâ rzie în noapte

Hai să luă m micul dejun oricâ nd !

nimicul este împărăția măreției

Hai să vorbim iar despre noi!

din doru-nserării clipesc două stele ce reaprinse se vor

Din tainele fericirii

Lumea mea e plină de muguri,

Ră zboiul singură tă ților

Primă vara amurgului

Gust de doi, amâ ndoi

Să rută -mi buzele!…

Abia așteptăm jocul,

Să Carmen Mihaela Coca – “Punct (II)” fim

Forma unei iubiri de catifea

mi-ai spus că-mbrațișarea după care strigam

mi-ai adus pasiunea ce te inundă,

mi-ai șoptit că astrelele ticluiesc

sânii mi-i căutai cu privirea, miroseam a ciocolată,

Aici cresc, înflorind