Atributiva constituie, în frază, o realizare propozițională a atributului.

Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?.

Regentul unei propoziții subordonate atributive poate fi:
 un substantiv comun sau propriu: Scriitorii1/pe care iam citit2/ mau
impresionat.1/; Lucian Blaga,1/care este un poet modern,2/ a scris despre
frumusețea umană1./;
 un pronume: Acela1/care vorbește2/ a câștigat un premiu de poezie.1/;
 un numeral cu valoare pronominală: Dintre acele fete, a treia,1/care nu
participă la discuție,2/ scrie compuneri frumoase.1/
Contragerea constă în transformarea unei propoziții în partea de propoziție
corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului.
Expansiunea constă în transformarea unei părți de propoziție în propoziția
subordonată corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului. Se opune
contragerii.
Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția atributivă sunt:
 pronume relative în nominativ, acuzativ, dativ, genitiv (Poezia1/pe care ai
citito2/ este frumoasă.1/);
 adjective pronominale relative (Hotărârea1/ce cărți să citim2/ ne
aparține.1/);
  pronume și adjective pronominale nehotărâte (Plăcerea1/ oricui scrie
poezie2/ este de a avea cititori.1/);
 adverbe relative (Momentul1/când ne vom întâlni2/ l-am stabilit deja.1/);
 conjuncții subordonatoare (Nu ascundea dorința1/ să meargă la un
spectacol.2/).
Atributiva este introdusă prin adverbe relative numai când determină
substantive care exprimă ideea de loc, de timp sau de mod. Când introduce o
atributivă, conjuncția compusă subordonatoare ca ... să se folosește numai
disociată de alte părți de propoziție (Dorința profesorului1/ ca toți elevii să ia
note mari2/ este puternică.1/)
În limbaj popular, atributiva poate fi introdusă prin pronumele relativ
invariabil de: Omul1/ de-l vezi2/ e tatăl meu.1/

Atributiva stă totdeauna după termenul determinat, de obicei, imediat după

acesta. Adesea, este intercalată în regentă. De cele mai multe ori, atributiva nu se
desparte prin virgulă de regentă. Există și atributive izolate, despărțite prin
virgulă de regente, având ca regent un nume propriu, substantiv comun sau
pronume puternic individualizat.