Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată

Cu cheia ruginie a raiului oprit,

Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, şi răcoarea, şi umbra lor uitată.

Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,

Prin care cresc pe poliţi şi rafturi, ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar, şi-albaştri struguri
Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum.

Şovăitor ca robul, ce calcă o comoară

Din basmul cu o mie şi una de nopţi, mă-nchin:
Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin –
Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară.

Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui:

Trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.
(Cămara de fructe, Ion Pillat)

1. Tema, motive literare

2. Marcile eului liric
3. Titlul
4. Sentimente, idei, imagini artistice, figuri de stil
5. Incadrarea in specia literara
6. Modul de expunere
7. Structura si semnificaţiile textului liric
8. Prozodie
9. Elemente ale tradiţionalismului

Citeşte următorul text:

Lică, un om de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv și supt la față, cu mustața lungă, cu ochii mici și
verzi și cu sprâncenele dese și împreunate la mijloc. Lică era porcar, însă dintre cei ce poartă cămașă
subțire și albă ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint și bici de carmajin, cu codoriștea de os
împodobit cu flori tăiate și cu ghintulețe de aur.(...) Atunci mă știi de nume. Eu sunt Lică, sămădăul...
Multe se zic despre mine, și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe scornite. Tu vezi un lucru:
că umblu ziua-n amiază mare pe drumul de țară și nimeni nu mă oprește în cale, că mă duc în oraș și
stau de vorbă cu domnii. Voi fi făcut ce voi fi făcut, nu-i vorbă, dar am făcut așa, că orișicine poate
să creadă ce-i place, însă nimeni nu știe nimic. De aceea am să dau seama despre douăzeci și trei de
turme de porci. M-ai înțeles? Nu doară c-aș putea plăti tot ce se poate pierde într-un an, ci pentru că
de la mine nimeni nu cutează să fure, ba să-l ferească Dumnezeu pe acela pe care aș crede că-l pot
bănui. M-ai înțeles?! Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice
și cine ce face, și voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe. Cred că ne-am înțeles!?(...) (Ioan
Slavici, Moara cu noroc)

1. Explică sensul din context al expresiei: ,,mă știi de nume”. 4p

2. Menționează responsabilitatea lui Lică, așa cum reiese din textul dat. 4p
3. Indică scopul pentru care Lică ține discursul de mai sus, așa cum reiese din text. 4p
4. Precizează care este atitudinea lui Lică față de interlocutorul său, utilizând informațiile din text.4p
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură de caracter a lui Lică, rezultată din textul dat. 4p