Temperamentul

- este latura dinamico-energetică a personalității, are în vedere activitatea noastră nervoasă

(vizibilă comportamental, în cel mai important aspect, ca rezistență la stres);
- este înnăscut – rezultat al moștenirii genetice;
- se modifică în timp ca rezultat al intervenției sociale (mediu de viață, educație) ca pregnanță
în comportament (cum este construit caracterul și rolul său în a echilibra/dezechilibra
personalitatea): în prima parte a vieții, sîntem 70-80% temperament, la maturitate caracterul
reprezintă aprox. 70% din ce înseamnă comportamentul nostru, temperamentul doar 30%.

Primele teorii despre temperament au apărut în antichitatea greacă, unde medicul Hipocrat a
analizat patru tipuri de comportament specifice aceluiași număr de temperamente, gîndite în
acord cu modul în care s-ar regăsi în corp în formă predominantă o anumită umoare:
sangvinic (sânge), flegmatic (flegma ), melancolic (fierea neagră) şi coleric (fiere galbenă).

În modernitatea psihologică, primul cercetător care a studiat dinamica activității nervoase

superioare a fost fiziologul rus Ivan Pavlov, care a urmărit trei factori definitorii pentru
aceasta – forța, echilibrul și mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitația și
inhibiția.

Forța se exprimă prin rezistența la oboseala nervoasă, rezistența la solicitări intense, la factori
majori de stres. In raport cu forța, Pavlov stabilește doua tipuri: puternic si slab.
Mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, excitația și inhibiția, exprimă dinamica
raporturilor dintre acestea, ușurința cu care se trece dintr-o stare in alta, rapiditatea cu care
se instalează unul sau altul dintre cele două procese. Mobilitatea se manifesta mai ales în
viteza trecerii de la o activitate la alta, rapiditatea si flexibilitatea adaptarii la situații noi. În
raport cu acest criteriu, sunt stabilite tipurile: mobil si inert.
Echilibrul exprimă raporturile de forță între excitație si inhibație. Daca domină forta excitatorie,
atunci vorbim despre impulsivitate, daca domina forta inhibatorie atunci vorbim despre
inhibiție, iar daca forta celor două procese este aproximativ egală, vorbim despre echilibru.
Pornind de la acest criteriu s-au stabilit doua tipuri: echilibrat si neechilibrat.

Caracteristicile excitatiei si inhibatiei

tipuri de ANS Temperamente
forta echilibrul mobilitatea
echilibrat mobil sangvinic
echilibrat inert flegmatic
Puternic –
neechilibrat-excitabil coleric
– –
slab melancolic
Carl Gustav Jung
Tipuri functionale
Tipuri majore
Gandire Sentiment Senzatie Intuitie
E – ganditor E – sentimental E – senzitiv E – intuitiv
EXTRAVERT Adaptabil prietenos abil inovator
bun organizator depinde de ceilalti descurcaret explorator
I – ganditor I – sentimental I – senzitiv I – intuitiv
INTROVERT Speculativ pasiuni violente centrat pe sine vizionar
Metodic aparenta linistita ezitant idealist

Psihoticii – dominați de nevroză – labilitate psihică (deranj în ceea ce înseamnă organizarea,

concentrarea, munca, acțiunea, gîndirea, orientarea personală/socială) – zona tulburărilor –
anxietate, depresie, isterie...

Psihologul englez H.J. Eysenck – pornind de la teoria lui Jung, face relaţia cu teoria
fiziologică, a stabilităţii şi instabilităţii neuropsihice şi, căutând să păstreze şi noţiunile
temperamentale preluate din teoriile antichității despre temperamente, a redat printr-o hartă
temperamentală o viziune mult mai completă a acestora.

Colericul:
Reacții emoționale puternice și reactivitate motorie accentuată;
Impulsiv și uneori chiar violent, agresiv;
Face risipă de energie, reușind însă să-și dovedească rapid capacitățile;
Inconstant în relațiile cu ceilalți;
Vorbire inegală, înclinații spre exagerare.

Sangvinicul:
Vioi, vesel, bine dispus, trece totuși prea ușor de la o trăire afectivă la alta;
Se adapteaza relativ ușor, ceea ce îi permite stabilirea rapidă de relații sociale;
Abundența a expresiei verbale și o fire comunicativă;
Ia ușor decizii, simțind nevoia variației situațiilor.

Flegmaticul:
Calm, imperturbabil, chiar lent;
Echilibru emoțional, fiind puțin reactiv din acest punct de vedere, dar cu sentimente durabile;
Caracterizat de răbdare și toleranță;
Se adapteaza mai greu și trece cu o oarecare dificultate de la o activitate la alta;
Meticulos, înclinat spre rutină.

Melancolicul:
Emotiv și sensibil, are dificultăți de adaptare;
Capacitate de lucru redusă, dar obține un randament progresiv;
Înclinat spre reverie și interiorizare;
Puternic afectat de insuccese, compenseaza insuccesele prin închiderea în sine;
Capabil de activități de migală.

Temperamentul – dat existențial – are drept corespondent psihic în latura capacităților de

muncă/activitate aptitudinile! Care sînt predispoziții la a face un „ceva” mai bine decît altceva
(talent).
Caracterul – este rezultatul procesului de educație prin care asimilăm valori sociale. Este un
proiect cultural și este vizibil comportamental în atitudinile pe care le avem.

Atitudinile – rezultatul valorilor pe care ni le însușim din mediul/mediile sociale în care ne formăm
- familie (părinți)
- familia extinsă (părinți+rude)
- societatea – mediul de socializare al părinților
Socializare primară – prima etapă în formarea caracterului

Sistemul educațional – cu etapele sale – grădiniță, școală primară – liceu

- grup de prieteni
- profesori (S.E.)
Internet + rețele de socializare (parte din Mass Media, dar cu un rol mai important în socializare)
Mass-media în general.
Socializare secundară

Loc de muncă – student – loc de muncă propriu-zis.

- integrarea socială prin loc de muncă (oferă poziția socială, descrie locul social pe care îl ocupi)
- propria familie, ca element a integrării sociale.