A: Cioace? Ce mi-ar plă cea să facem cioace!

C: Ce-i aia o cioacă ?

A: Nu, ziceam că –

C: Auzi aici banc!

A: Ai tu un banc?

C: Banc nou nouț, inventat de mine.

A: De unde l-ai scos?

C: N-auzi că eu l-am inventat?

A: Hai mo!

C: eu l-am inventat.

A: Ai inventat tu un banc?

C: E un banc nou nouț, în țiplă , și vreau să i-l zic doamnelor în premieră acum. Cred
că o să le placă !

A: E nou nouț?

C: Poate îl folosesc în spectacol.

A: Oau! Ce idee!
(fetele îi încurajează din public)
C: Singura fază e că … ă … pe ă sta tre să -l zic singur. N-am nevoie de tine!

A: A, nu face nimic. Stai liniștit. Dar zici că -i unul nou, da?

C: Da!

A: Ș i nu l-a mai auzit nimeni niciodată ?

C: Nu! Ș i eu o să zic bancul și tu ciocul mic! (către public) Este despre o balenă , o
corabie și despre Aurica!

A: Ș i e nou nouț?

C: Foarte nou nouț, da! Cică a fost odată ca niciodată o balenă .

A: Poftim? Ce fel de balenă ?

C: Ș i balena asta...

A: Ce fel de balenă ?

C: O balenă normală , ca toate balenele!

A: Bun... Eu...

C: De unde să știu eu ce fel de balenă ? Ce crezi că fac? Crezi că ies să înot cu balenele
pe dambovita ca hobby, sau cum?

A: Ș șș șșș, te rog!

C: Te rog frumos să nu mă faci de râ s aici în fața oamenilor!

A: Bine, hai, dă -i înainte!

C: E o balenă ca orice balenă , și cu asta basta!

A: Da, dar sunt multe fe –

C: Ce știu eu ce balenă ?!

A: Bine, gata!

C: Deci așa, și balena era în ocean și...

A: Ce ocean?

C: Era... mm...

A: Pă i ca să fie un context, știi?

C: Te poftesc, hai... alege tu un ocean, hai!

A: oceanul din dorohoi.

C: Perfect, oceanul din dorohoi.ce? stai asa? Exista ocean in dorohoi?

A-Da

C: Hai fii serios!

A- ...
C-si cum se cheama?

A-oceanul pacific din Dorohoi!

C-ce tare! N-am stiut!

C: Boon, deci balena era într-o zi în Oceanul pacific din Dorohoi, și-și vedea de treaba
ei, și urmă rea o corabie!

A: Ce fel de corabie?

C: Ș i corabia asta...

A: Ce fel de corabie?

C: O corabie care înoată prin apă !

A: o corabie care inota prin apa! IN Ce stil innota! ?

C-Ce?

A—In Ce stil innota barca? Normal, smuls, bras, fluture, pe spate, caineste!

C—conteaza? caineste, e bine?

A-Boon! Deci avem o barca care inoata caineste in oceanul pacific din dorohoi!

C: Exact.

A: Mă i să fie!

C: Așa, și balenă se ținea scai de corabia asta, pentru că ... (își dă seama) CINE A MAI
POMENIT O CORABIE care inoata caineste?!! Te-am rugat să ciocumic, da sau ba?

A: Bancul tă u, povestea ta!

C: Mă înnebunești!

A: Stai puțin, trebuia să râ dem deja ?

C: Pă i uite că râ d înainte de poantă . (fetelor) Nu mai râ deți, vă rog! Că nu v-am zis

încă nimic!

A: Continuă , continuă !
C: Așa... și balena, în ocean. Îi era foarte foame și Aurica era că pitanul coră biei

A-stai sa recapitlam-Il avem pe Aurica, capianul corabiei care innoata caineste prin
oceanul pacific din Dorohoi

C—Da, e vreo problema?

A-Nu,vroiam doar sa ma asigur

C--și Aurica normal că nu avea chef să -i îmburdeze balena corabia.

A: Să -i ce?

C: Să -i îmburdeze corabia!

A: Să îmburdeze?

C: Da! Capitanul... că pit...

A: Stii ce inseamna a imburda?

C: Normal că știu! Că doar... Doar nu pun eu de capul meu cuvinte în bancuri dacă nu
știu ce înseamnă ! Nu voia ca balena să -i îmburdeze corabia.

A: Ce? Care-i? Ce înseamnă aia de zici tu?

C: A îmburda.

A: A îmburda.

C: E... Da, e un cuvâ nt !

A: ce înseamnă ?

C: (pare stânjenit)

A: Ș tii ce înseamnă sau nu știi?

C: Normal ca stiu...

A: Bun, atunci zi-ne ce înseamnă ? Ce înseamnă a îmburda?

C: E un cuvâ nt foarte frumos!

A: Bine, bine, dar ce semnifică ?

C: A îmburda.
A: A îmburda.

C: E ca și cum... ai zice... vrei sa ne imburdam impreuna,adica

A—dar ce inseamna?

C—(usor plangand de nervi)Asta e ma, ca io nu stiu ce inseamna a imburda

A: Am înțeles, dă -i înainte! Dă -i dă -i!

C: Deci n-avea chef ca balena să -i ...imburdeze...corabia...

A: Gata, gata, termină bancul.

C: Ai vă zut? Așa, și că pitanului Aurica ii era frică de balena ca i mananca corabia si

ce s=a gandit el

A—ce?

C—S -a gandit el...să -i arunce balenei un butoi cu mere...

A: Ce fel de mere?

C: ... și...

A: Ce fel de mere?

C: Mere care cresc în copac.

A: Pă i stai așa, că -s tot felul de mere. Sunt ionatane, sunt...

C: Pă durețe!

A: Pă i zi-le oamenilor, ca să știe și ei o treabă !

C: (ridică tonul) Aruncă peste bord un butoi cu mere pă durețe!

A: Hei, ușurel, ușurel, cu calm!

C: Nu, că mă enervează pe voi acuma!

A: Te rog să te liniștești!
C: Bun, și balena a mâ ncat toate merele, dar tot îi era foame, și că pitanul Aurica s-a
gâ ndit că singura soluție e să arunce peste bord la balenă un scaun... (pe fază) Ce fel
de scaun?

A: Cine întreabă ?

C: Eu, eu întreb! Că știam c-o să mă întrebi tu!

A: O!

C: Aurica aruncă peste bord un scaun din plastic. Aașaa, și acu balena a mâ ncat
merele și mă nâ ncă și scaunul, dar tot îi era foame. Nu i s-a curmat apetitul. Ș i nu mă
întreba ce înseamnă , că habar n-am.

A: Nu te întreb, dă -i înainte!

C: Așa, și a mâ ncat merele și a mâ ncat și scaunul, balena tot cu foame, și că pitanul

Aurica s-a gâ ndit că singura soluție ca să salveze corabia era să se sacrifice pe el
însuși.

A: Da.

C: Ș i așa a și fă cut. Deci balena l-a mâ ncat pe că pitanul Aurica, a mâ ncat merele și
scaunul și a înotat în treaba ei.

A: Da. (încearcă să întrerupă)

C: Trec trei ani de zile, și au prins balena, aceeași balenă ...

A: Da,

C: I-au tă iat burta...

A: Stai o secundă ...

C: Ș i ce crezi că au gă sit acolo?

A: stai puțin...

C: Nu acum! Nu acum!

A: Stai numai puțin.

C: Acum ține el musai să zică ceva, și dup-aia termin și eu bancul!

A: Stai o secund. Numai puțin! Să nu-mi zici că ai venit azi aici, în fața oamenilor și ai
încercat să le vinzi un banc ră suflat despre cum au gă sit balena și i-au tă iat burta și
înă untru l-au gă sit pe Aurica care stă tea pe un scaun din plastic și vindea mere
pă durețe la doi bani bucata.

C: (înlemnit)

A: numai puțin, atenție! (lui C) Nu cred așa ceva... Vai de mine, nu, nu, nu. (politicos)
Îmi cer scuze. Nu, nu cred că e posibil așa ceva pentru că domnul ne-a promis un
banc nou nouț. Inventat de dumnealui. E peste poate, pentru că orice copil de
gră diniță știe bancul ă sta. (lui C) Nu, sincer, scuze. Te rog, continuă . Spune-
leoamenilor ce au gă sit câ nd au despicat burta balenei.

C: (amuțit, pare aproape bolnav)

(Pauză)
A: vă rog. Un pic de încredere, mai dați-i o șansă . La urma urmei, el a inventat
bancul. Mă rog, poftim! Continuă ! Dă -i bă tă i!

(tăcere)

A: , vă rog să nu mai râ deți. O să dea vina pe mine. Nu, eu am crezut că o să zică

bancul ă la vechi de câ nd lumea, de-l știm cu toții. Dar nu are cum, n-ar îndră zni să
facă una ca asta. Poftim, continuă !
(tăcere)

A: Asta era poanta?

C: (dă din cap subtil)

A: N-am auzit.

C: (pare bolnav, discret dă să iasă)

A: Dar ce s-a întâ mplat, nu te simți bine?

C: (dă ușor din cap)

A: Dar n-ai terminat bancul... Te rugă m, spune-ne bancul

C: (încă se fofilează spre ieșire)

A: Haide. Nu, aici! Zi-ne bancul aici!

C: (se apropie de C, îi pune o mână pe umăr) Ce-ai pă țit?

A: Chiar ă sta era bancul pe care voiai să -l spui?

C sprijinit cu capul de perete, aprobă discret.