1

C: Chirica; A: Ana; N: Nichita; V: Varlam

***V: Se vede ca ai dat lovita
C: Te pomenesti ! (ia un pachetel legat cu sfoarasi coboara
invartindu-l) Ana, ia ghici ce-i aici!
N: (din ascunzatoare) Busuioc!
C: Glasul asta il cunosc, nu l-am mai auzit demult, dar il cunosc
e glasul lui Nichita!
N: (se iveste din ascunzatoare) Ai ghicit! (se saruta)
C: Ia te uita! Hotarat lucru, ziua de azi e o zi rara. Sezi. Nene imi
pare bine! Anisoara draga, azi o sa petrecem.
N: E adorabil!
A: Stie papagaliceste genealogia tuturor gloabelor.
N: In scoala, in privinta asta, era neintrecut!
A: E adevarat ca dumneata ii turnai cerneala in cap?
N: Ii picam de sus cu sticluta, dar el era asa de afundat in ganduri
ca de cele mai multe ori, nici nu baga de seama. (schimba o
privire cu Varlam) Cam intindeam cu totii coarda.
V: Tu erai cel mai barbar!
N: De aceea ma si iubea mai mult ca pe altii. In schimb, eram si
marele lui aparator.
C: Nu e!
N: Stii cel putin numarul birjei?
C: Nu ma uit niciodata la numere.
A: Atata grija puteai sa ai.
C: Nu-ti face inima rea pentru o nimica toata. Am sa-ti dau indata
o veste mare.
V: E curios cum de te ghicesc pe tine toti.
C: (senin Ana se duce in vestibul) Asta ma mir si eu.
N: Bata-te sa te bata Chirica! Viata nu te-a invatat mare lucru.
C: Asta nu se stie. Tu arati bine, se vede ca ti-a priit Dar de unde
ai picat, ce vant te-a adus?

N: Uite vantul care m-a adus!

V: L-am intalnit din intamplare pe strada si l-am tras dupa mine.
Mie sa-mi multumesti ca ti l-am adus.
N: Mai degraba intamplarii.
C: Atunci intamplarii, fiindca omul lipsit de noroc nu trage dupa
sine binele cu sfoara.
N: Zau asa de pustiu esti?
V: (isi da un bobarnac pe nas si Ana zambeste) Nu se vede? Port
pecetea nenorocului drept in mijlocului obrazului.
N: Mai scrii versuri?
V: Uneori cand sunt la ananghie, ca sa impusc o suta de lei.
N: Cunosc si papara asta. Am batut de multe ori pe la usile
redactiilor straine. Numai ca mie mi se platea ca sa nu mai scriu.
C: Ai dus-o asa de greu?
V: Dar examene, ai trecut vreunul?
N: A, unul singur din greseala. Am avut insa mustrari de cuget si
m-am angajat numaidecat pe un vapor. 6 luni de zile stiu si eu ca
am trait!
V: Ce zici de animalul asta?
A: Fiecare cu firea lui!
N: Chirica trebuie sa fie toba de carte. Cate patalamale ai Chirica?
C: Una singura.
A: Si aia de florile marului
N: Ma prind ca esti profesor de latina
A: Mai rau
V: El a urmat dreptul
N: Atunci e portarel!
A: As!
N: Nici atat?
C: Sunt slujbas la minister.
A: Arhivar!

C: Da arhivar. E vreo rusine?

A: El a fost ursit din leagan sa fie arhivar. E o slujba ridicola si
umilitoare!
C: E credinta ta, eu nu gandesc chiar asa. Eu parca nu stiu ca trec
in ochii tuturor drept o fiinta ridicola? Insa nu-mi pasa! Sunt
multumit daca gasesc la mie unul care sa ma inteleaga. In curand
insa am sa scap de slujba cea umilitoare. (aproape cu
solemnitate) Dragii mei, pentru prima oara in viata mea, am
izbutit sa fac si eu ceea ce se cheama o afacere.
V: Tu?
C: Eu, si-am facut-o! De luni de zile ma poarta cineva cu vorba
pentru niste bani. Azi mi i-a dat in sfarsit. In curand voi scapa de
gogorita zilei de maine.
N: Ce suma ai capatat?
C: 30 de mii de lei.
N: Si asta inseamna
C: N-am ispravit. Cu banii astia nu puteam sa-mi astup nici
jumatate din datorii. Va sa zica, cu ei sau fara ei totuna. Si-atunci
mi-am zis si eu: nene, ori-ori!
A: ai jucat banii!
C: Prostii dastea las pe altii sa faca! I-am pus la pastrare.
Deocamdata, i-am inchis intr-o mina de aur. Ia ghiciti ce-am
cumparat cu cei 30 de mii de lei?
V: Actiuni
C: As!
V: Covoare vechi!
C: Nu. Astea sunt lucruri moarte. Am inchis banii intr-o mina vie.
A: Atunci, am inteles!
V: (repede si mirat) Ai cumparat o gloaba!
C: Ai ghicit! Dar nu e gloaba! Am pus mana pe cel mai de soi cal
pe care l-am vazut in viata mea!(miscat) Mi-am cumparat un cal.
Era visul meu de ani de zile. Un cal! Sa ai o fiinta a ta, pe care s-o
mangai si care sa te priveasca cu ochii ei blajini Doamne sa ai
un cal!
A: (stapanindu-se) Vasazica, de azi inainte suntem scapati de
griji!

N: Iti cumperi o biciusca, incaleci

V: Si esti calare pe situatie!
C: Acuma puteti voi sa radeti, dar intr-o zi aveti sa-mi dati
dreptate.
A: Si as putea sa stiu cum se cheama salvatorul vostru?
C: Faraon al cincilea!
V: Nenorocitule, ai fost tras pe sfoara!
A: Ai dat 30 de mii de lei pe martoaga aia?
V: Dar bine draga Chirica, ce fel de cunoscator esti? Eu nu ma
pricep la cai, dar stiu si copiii ca Faraon este regele gloabelor
imi pare ca asa e si poreclit. Se poate sa zvarli banii pe fereastra?
C: Intr-o zi au sa-mi intre pe fereastra.
A: Cand iti spun eu ca n-ai simtul realitatii, ca traiesti in vant!
(iese trantind usa)
V: (lui Nichita) Am fost si eu de cateva ori la camp. L-am vazut pe
Faraon al cincilea cu ochii mei. Un cal slabanog de ti-e mai mare
mila de el Un animal ridicol, care soseste cu sute de lungimi in
coada si care starneste rasul tuturor! (lui Chirica) Sa stii ca te-ai
facut de basm. Cand s-o afla ca s-a gasit cineva care sa-l cumpere
pe Faraon al cincilea, o sa ti se duca buhu.
N: (lui Chirica) Asa stralucita afacere ai facut?
C: Am facut o afacere stralucita!
V: Eu zic sa te duci la fostul stapan al calului, sa-i dai cateva mii
de lei castig numai sa nu se afle ca i-ai cumparat martoaga.
Roaga-l sa-si ia calul inapoi!
C: Nu te pricepi. Dar sa sedem. (toti trei) Nene, Dumenzeu nu mia dat multe daruri, insa unul tot mi-a dat: vad.
V: Aiureaza.
C: Nu aiuresc, vad! Animalul asta oropsit care soseste departe, in
coada, in mijlocul batjocorei si al fluieraturilor, intr-o zi
V: Las-o incurcata! Ziua aceea n-are s-o apuce niciodata.
C: Nu te pricepi!
V: Daca mai alearga de 3 ori, a 3-a oara se opreste in fata
baracilor, se lungeste pe spate si scapa de truda, pentru
totdeauna Crezi ca numai tu ai viziuni? Haidem in oras, draga
Nichita, aici a inceput sa miroasa a hoit.

N: Da, sa mergem.
C: Credeam ca ramaneti sa mancam impreuna.
N: As fi ramas bucuros, dar isprava ta a suparat rau pe nevastata.
V: Du-te si-o impaca! Fagaduieste-i ca ai sa dai inapoi martoaga si
are sa-i treaca.
N: E tot ce ai mai bun de facut. Povestea ta cu calul nazdravan e o
ramasita de pe vremea cand citeam basme cu haiduci.
C: Va rog sa ramaneti la masa.
V: Atunci du-te de imbuneaza pe Ana.
C: Da. (trece in odaia Anei)
A: (tacere grea) Cred ca ai sa-ti vii in fire si ai sa dai calul inapoi.
C: Nu se mai poate.
A: Trebuie sa se poata altfel ramanem in drum. Pricepi?Adineauri
a venit proprietarul.
C: Mi-au mai ramas cateva mii de lei am sa i le dau.
A: Vrea banii toti. Ne cere datoria intreaga si chiria pe un an
inainte. Ne aplica legea.
C: Dupa lege are dreptate.
A: Atunci?
C: Are sa ma mai ingaduie. Am sa-i explic
A: Sa nu-i explici nimic, Oh ce fiinta anapoda esti! Are sa-ti rada
in nas. In lipsa in care ne gasim, ce-ai facut tu e o mostruozitate.
C: (blajin) Sa nu intrebuintam cuvinte tari
A: Dar bine, omul lui Dumnezeu, unde ti-au fost mintile? Cai de
curse ne trebuiau noua? Cand iti spun ca traiesti in vant!
C: Ti se pare.
A: Adevarat. Chiria, scoala copiilor, intretinerea zilnica sunt
pareri. Realitatea sta in viziunile bolnave. N-ai un rand de haine
ca lumea pe tine, si
C: M-am plans vreodata? Sunt multumit ca poti fi tu gatita.
A: Gasesti?
C: (cu ochii in pamant) Dupa mijloacele noastre destul de gatita.

A: Fac lux mare, adevarat, cu rochii si palarii intoarse si

rasintoarse!...
C: (blajin) Sa lasam. E un capitol pe care e mai cuminte sa-l
inchidem.
A: Ce vrei sa zici?
C: (filozofic) Sa lasam lucrurile sa-si mearga mersul lor. Sa nu
scormonim.
A: Cunosc eu aerele astea misterioase.
C: Nu sunt aere.
A: Da, esti filozof mare.
C: (cu un suspin pe care si-l inabusa) Poate ca da! Sa ne gandim
ca suntem parintii copiilor nostri. Atat.
A: Trebuia sa te gandesti la copii cand ai zvarlit banii pe
fereastra.
C: La ei m-am gandit si la tine de asemenea.
A: Se si vede.
C: (raspicat) M-am gandit la tine mult, sa stii, mai mult decat iti
inchipui.
A: Bine, bine. Deocamdata mi-ar fi priit mai mult sa am cu ce sami scot pardesiul.
C: Mai ai vreo doua sunt ca si noi. Cel gri sa-l fi pus de patru ori.
A: Zau? Iei tu seama la asemenea lucruri?
C: Fara sa vreau. Mi s-a intiparit in minte culoarea fiecarei rochii.
Stiu cate ai, cand ai imbracat-o intai pe fiecare, cate palarii ai
schimbat iarna trecuta si as putea sa-ti spun intocmai numarul
pantofilor si al ciorapilor de matase.
A: Se vede ca-mi scotocesti prin garderoabe.
C: (trist) Nu scotocesc. Ma uit uneori cand lipsesti de acasa, ma
uit si parca tot nu-mi vine sa cred. E o avere inchisa acolo in
matasurile parfumate.
A: (muscandu-si coltul buzei) Esti ridicol.
C: Daca mi-o spui tu!
A: (dupa o mica tacere) Spune-mi lamurit, ce gandesti despre
mine?

C: (frangandu-se de mijloc) Nu vreau sa gandesc decat bine.

A: Nu ce vrei, ce crezi!
C: Imi place sa cred oamenii mai buni decat sunt. Si-i cred. Sa nu
scormonim. (filozofic) Sa lasam lucrurile sa-si mearga cursul lor.
(isi ia palaria)
A:Unde te duci?
C: Simt nevoia sa umblu. Buna seara! (iese)***