O inimă mare şi înţelegătoare, un suflet blând şi receptiv, dar şi o exigenţă dozată, atentă,

cu măsură îl reprezintă întru totul pe un pedagog talentat şi cu mult har, care este, şi
trebuie să fie, aproape cu inima şi sufletul de discipolii săi. Aprecierea calităţilor o facem
nu atât noi, maturii, cât copiii noştri, care, la 1 septembrie, cu 4 ani în urmă, au ajuns pe
„mâinile dascălului”.
Viorica Cucer
Viorica Cucer, IP LT „Mihai Eminescu”, anul acesta trimite în „şcoala mare” a VI-a promoţie de
copii-absolvenţi, pe care 4 ani i-a dăscălit, i-a îndrumat şi i-a învăţat să muncească, dar şi să
gândească logic, să scrie fără greşeli, să relateze interesant, să se descurce în diverse situaţii.
Un plan eficient de lecţii, ca materie primă, îl reprezintă pe un pedagog bine pregătit. Însă
căldura sufletului, aprecierea obiectivă a contribuţiei fiecărui elev la desfăşurarea orelor şi
însuşirea materiei îl caracterizează ca profesionist.
Elevii începători din fiecare promoţie au lăsat urme de neşters în sufletul Vioricăi, prin ceva
propriu s-au evidenţiat, s-au manifestat, s-au distins. Aceştea de la urmă, în ascensiune, au
demonstrat cunoştinţe profunde şi trainice, un ataşament ferm faţă de carte.
A început să-și șlefuiască talentul de învăţătoare a copiilor din clasele mici când Denis, fiul ei
mai mare, a fost înscris tot în clasa I, doar că în clasă paralelă. Acest fapt a motivat-o să
conceapă mai bine rostul ei ca învăţătoare, să-şi aprofundeze cunoştinţele şi abilităţile, să
dăscălească picii din clasele mici cu şi mai mult suflet şi generozitate profesională.
La început au existat momente, când se furişa dubiul, nesiguranţa, uneori se gândea dacă şi-a
ales corect domeniul de activitate. Dar aceste îndoieli erau spulberate de îndată ce intra în sala
de clasă şi vedea ochişorii copiilor îndreptaţi spre ea în aşteptarea noilor cunoştinţe, noilor
pagini interesante din viaţa de elev.
Odată cu perfecţionarea în domeniul pedagogiei, dânsa, an de an, şi-a cultivat abilităţi în
domeniul omeniei. Și acum, cu aleasă măiestrie, conduce elevii pe potecile cunoştinţelor.
Pentru a profita de rezultate scontate Viorica Cucer, pe lângă prevederile regulamentare,
introduce elemente din practica şi experienţa personală, îşi formează un stil propriu de
comunicare cu elevii, ce întotdeauna a dat rod bogat. Acum e la a VI-a promoţie, una deosebită
– aproape toate testele de preevaluare şi evaluare generală scrise de elevi nu au fost mai
prejos de 7 şi 8, notele bune şi foarte bune predominând.
Deci, clase tot mai bune şi mai bune. Harul şi talentul pedagogului, vocaţia şi munca asiduă, în
ambianţă armonioasă, aduc cu anii şi perfecţionare, şi calitate, şi maturizare etc. Dar, evident, şi
rezultate.
A fi profesor înseamnă mai mult ca orice artă. Pregătirea pentru a-i învăţa pe alţii cum să înveţe
ei singuri este o operă şi o artă niciodată încheiată, ea implică multă răbdare, multe momente
de incertitudine, de descurajare şi multe ore de studiere. Însă, la capătul acestui drum te
aşteaptă multe bucurii şi deosebite satisfacţii. Viorica Cucer le adună şi le depozitează la activul
său, în palmaresul său, în portofoliul propriu, cum se mai spune acum.
Învăţătoarea este nu doar un educator, un evaluator al elevilor, dar şi partenerul părinţilor în
sarcina educativă, membră în colectivul şcolii, însă, mai ales, o bună colegă pentru cei din
preajmă. Ea are obligaţia de a observa şi a evalua, disponibilitatea de a primi sugestii,
aptitudinea de a organiza şi a regiza cu măiestrie procesul de instruire. Din acest aspect copiii
apreciază profesionalismul Vioricăi Cucer şi sunt foarte mândri, că au fost discipolii ei.
Uneori exigenţele faţă de elevi păreau a fi exagerate, dar, deprinşi cu munca permanentă, cu
cerinţele şi condiţiile doamnei învăţătoare, copiii noștri au însușit două lucruri prioritare pentru
viaţă: deprinderea de a munci şi cea de a munci mult şi permanent. În clasă la Viorica Cucer se
învaţă mai mult decât o materie, aici se însuşeşte o lecţie de viaţă.
Într-o astfel de atmosferă de muncă elevii ating performanţe mult mai rapid, devin mult mai
motivaţi să înveţe bine. Metoda Vioricăi Cucer, verificată de ani de zile, dă roade
îmbucurătoare, dovadă este şi promoţia 2018.
Să fii profesor este o artă. O artă dificilă, dar nobilă.
Jump to Page
You are on page 1of 3
Search inside document

Fericirea de a fi pedagog
,,Un bun profesor are această grijă statornică : îi învaţă pe
discipoli să selipsească fără el’’ Andre Gide

Educatorii, învăţătorii, profesorii sunt cei de care ne amintim

întotdeauna cu
drag. Sunt
desigur şi mici excepţii, însă pe care prefer să nu le i
-
au în consideraţie.Ei sunt oamenii cu care ne vedem 5 zile din 7
pe săptămână, deci sunt a douanoastră familie, sunt mijlocul prin
intermediul căruia ne sunt aduse la cunoştinţătoate informaţiile
despre ceea ce ne înconjoară, informaţii care ne
-ar fi foarte greu
să le căutăm singuri.

Aceşti oameni, care ne călăuzesc primii paşi în formarea

uneiculturi vaste bazată pe informaţii solide ce multora le
rămâne
în memorie pentru
toată viaţa, merită tot respectul din partea noastră, a elevilor, a
studenţilor şi amaturilor care oricum păstrează în suflet multe
amintiri plăcute despre anii frumoşide şcoală.

Ce reprezintă un cadru didactic? La începututl studiilor mulţi

dintre noi nuconştientizăm importanţa lor în viaţa noastră. Dar,
pe măsură ce creştem şi nematurizăm, înţelegem cât de mult
valorează ei în educaţia noastră. Am simţitaceastă importanţă pe
propria persoană, manifestându
-
mă ca profesor în clasa VI .

Dorinţa şi vocaţia de a fi profesor se zugrăveşte cu timpul

, acest lucru ni l-au
spus profesorii din şcoală, dar şi m
-
am convins singură pe perioada
practicii pedagogice de stat realizată nu demult. Dacă în fiecare
din noi o oarecare dorinţăde a deveni profesori există, de altfel
de ce am venit la această facultate,
pe perioada practicii dorinţa fie a evoluat, fie s
-
a ascuns şi mai adînc în abisurile
sufletului.
Eu personal, am fost plăcut

uimită, că dorinţa mea de a deveni un profesor competent şi

demn de a purta eticheta de profesor, a crescut datorită
munciienorme depuse şi, nu în ultimul rînd, datorită respectului
pe care îl observam înochişorii elevilor ce mă aşteptau cu
nerăbdare în fiecare zi la orele de limbă şiliteratură română.

Abilitatea de a fi profesor este încununată de competenţă,

dăruire şi umanismesenţe pe care nici o altă profesie nu le
presupune în măsura atribuită acestei
profesiuni. Stabilit în limitele prezen
tului, întrezărind viitorul şi tatonânddimensiunile posibile ale
personalităţii, ale omului în devenire –
profesorul este
principalul exeget care educă, dirijează, mobilizează şi evalueaz
ă neîncetat procesul formării şi desăvârşirii personalităţii umane.
Eseu „Meseria mea de cadru didactic. Eseu, profesia
mea este de profesor
Eseu „Eu și profesia de profesor”

Profesia de cadru didactic este una dintre cele mai vechi și mai importante din lume. Este nevoie
de eforturi colosale, cunoștințe, abilități, experiență pentru a pregăti un copil pentru vârsta
adultă. Principala diferență dintre un profesor și alte profesii este dragostea pentru copii. În ciuda
tuturor dificultăților, poate neînțelegeri, neînțelegeri, profesorul va fi în continuare fidel muncii
sale, va ajuta copiii, îi va învăța, îi va educa, pentru că copiii sunt viitorul nostru, viitorul țării
noastre. Un părinte, care trimite un copil la o grădiniță sau la școală, trebuie să fie sută la sută
sigur că își dă copilul în mâinile de încredere ale unui personal didactic profesionist.

Nu sunt doar profesor, ci și părinte în același timp. Pot să evaluez situația din ambele părți. În
calitate de părinte, fac cerințe față de personalul didactic, dar, făcând asta, îmi fac aceste cerințe
față de mine însumi ca profesor. Văd și știu clar granițele pe care nici un părinte, nici un profesor
nu ar trebui să le depășească. Până la urmă, din păcate, într-o școală modernă (și în grădiniță)
aceste limite sunt încălcate.

Munca unui profesor este grea, pentru că misiunea încredințată profesorului este mare. Poți vorbi
mult despre problemele stringente ale unui profesor modern, dar toate lucrurile rele sunt imediat
uitate când vii la o lecție cu elevii tăi dragi, le vezi ochii curioși și nu foarte curioși, conduci o
lecție, oferind copiilor. dragostea și grija voastră pentru ei, împărtășindu-vă cunoștințele și
experiența cu ei, punând în capul și inimile lor frumosul, bunul, eternul.

Este deosebit de plăcut pentru un profesor să vadă roadele muncii sale la elevii săi. Când un
copil care a avut dificultăți cu ceva începe să înțeleagă și să rezolve sarcinile fără dificultate. Este
deosebit de plăcut când fetele și băieții tăi trec bine OGE și examenul de stat unificat. Și cu cât
scorul lor este mai mare, cu atât profesorul are mai multă bucurie pentru elevi.

Și cât de aproape sunt profesorul și elevii în timpul activităților extracurriculare, orelor de curs,
excursii, excursii, excursii! Aici profesorul devine mai mult ca un prieten mai vechi, tovarăș, un
bun mentor. Astfel de evenimente întăresc relația personală dintre profesor și elev: pregătirea
comună pentru vacanță, decorarea clasei, alegerea costumului, repetiții etc.

Un profesor nu este doar un profesor, ci și un educator. El trebuie să fie nu numai deștept, ci și

înțelept, să fie capabil să rezolve corect toate neînțelegerile, situațiile conflictuale care pot
apărea între elevi. Profesorul nu trebuie să uite că în fața lui se află un copil, ceea ce a fost și el
cândva.

Munca unui profesor cu părinții este foarte importantă. Este necesar să stabilim contactul cu
fiecare părinte, deoarece fără interacțiunea pozitivă a ambelor părți, este extrem de dificil să se
realizeze ceva bun.

Predau limba și literatura rusă. Acestea sunt materiile mele preferate de pe vremea școlii. Acum
insuflez elevilor mei dragostea pentru aceste materii. Nu m-am hotărât să devin profesor
imediat. Profesia în sine m-a „găsit”. Și nu regret. Pentru că principala forță motrice în profesia
mea este dragostea pentru copii, dorința de a lucra cu ei, de a comunica în fiecare zi, pentru că
nu numai mie, ci și ei îmi oferă dragostea și atenția lor. Copiii pot învăța sinceritatea, bunătatea,
 deschiderea către lume, capacitatea de a fi surprinși de lucruri simple, creativitatea și gândirea
non-standard.

Fiica mea, privindu-mă, spune că și ea vrea să fie profesoară ca mama ei. Desigur, în timp ce ea
devine adultă, dorințele ei se pot schimba de multe ori. Dar dacă ea alege profesia de profesor, o
să evaluez pozitiv alegerea ei.

Unul dintre scopurile principale ale vieții noastre este să trăim în numele altor oameni, să
ajutăm, să îngrijim, să facem fericiți. Iar pentru zâmbetul și fericirea copiilor veți dărui multe.
Așa că profesorul lucrează zi și noapte, ca să fie mai multe zâmbete și fericire, profesorul
lucrează pentru binele țării sale.

despre frumusețe și modă

Revista pentru femei despre frumusete si moda
Alăturați-vă comunităților noastre
în rețelele sociale

 Manichiura si pedichiura
 coafuri
 Machiaj
 Îngrijirea părului
Acasă > Manichiura si pedichiura

Sunt profesor și asta înseamnă Ce înseamnă pentru mine

să fii profesor? Ce este un profesor pentru mine

Data scrierii:22.12.2021
Timp de citit:32 de minute
Ridică-te și înflori, trebuie să-l aducem la viață

Încredere în succesele viitoare, libertatea jocurilor și

distracție,

Fericit să am o familie și o grădiniță unde sunt prieteni.

Trebuie să muncim din greu:

Lasă Copilăria să aibă loc în Copilărie!”

Gândind cu voce tare …

Educator - profesie sau destin?

Din generație în generație, familia și societatea se

confruntă cu sarcina de a crește din copilărie o persoană
demnă. Mulți dintre prietenii mei sunt surprinși: de ce am
ales specialitatea de educator. Acum pot spune cu
mândrie: „Am ales să văd un rezultat pozitiv al activităților
mele. Și, de asemenea, ca mamă, pot oricând să-i explic
bebelușului meu: de unde vine curcubeul de pe cer, să-l
învețe să numere, să vină cu jocuri interesante, să-l
dezvolt și să-l educ ca persoană.

Pentru a fi educator, este necesar nu numai să ai multe

virtuți și virtuți, dar nici mai mult, nici mai puțin - să rămâi
un copil la suflet. Altfel, copiii nu vor accepta, nu te vor
lăsa să intri în lumea lor. Micii profesori înțelepți vă
testează atât puterea, cât și, în același timp, vă iubesc cu
o iubire atotconsumătoare în care vă puteți dizolva fără
urmă. Într-un mod special, îți dai seama de semnificația
acestei profesii atunci când vezi ochii bebelușilor larg
deschiși pentru a-i întâlni, ochi gata să cuprindă lumea
întreagă, ochi care îți surprind cu lăcomie fiecare cuvânt,
privirea, gestul tău.

Pentru mine, a fi educator are multe avantaje. În timp ce

lucrezi cu copiii, nu-ți observi vârsta, vezi rezultatele
muncii tale, o atitudine bună și bună din partea părinților
tăi. Și cea mai bună parte este că copiii își amintesc de
tine, își împărtășesc secretele, cer sfaturi și au încredere
în tine. Și merită. Lucrând ca educatoare, încerc să ofer o
bucată de bunătate fiecărui copil, arătându-mi atitudinea
față de natură și de oameni prin propriul meu exemplu.

Mă confrunt cu o sarcină dificilă - să fiu un adult care

dezvoltă și educă un copil, să înțeleg și să simt lumea
copiilor, să îmbine rigoarea și bunătatea, respectul pentru
omul mic și exigența. Dar copiii sunt atât de diferiți! Unora
le place să trăiască după reguli, cu ajutorul cărora se simt
familiarizați cu lumea adulților, în timp ce altora,
dimpotrivă, vor să facă ceea ce este imposibil - așa își
apără personalitatea. Prin urmare, am nevoie de răbdare
și flexibilitate de gândire pentru a aplica individual și cu
acuratețe cunoștințele de pedagogie și psihologie.

Profesorul este o persoană extraordinară, în care două

calități opuse trebuie să fie prezente deodată: moliciunea
și severitatea. În combinația lor rezonabilă se află
înțelepciunea mea.

Consider că principala metodă în predarea, dezvoltarea și

creșterea copiilor este jocul. Educatorii înțelepți interzic
puțin și joacă mult. La urma urmei, copiii trăiesc în joc,
văzând din propria experiență cât de neplăcut este când îi
jignesc pe cei slabi și cât de bucuros este să obții ajutor
atunci când ai nevoie de el.

Este ușor să fii profesor? Dacă mă întrebați despre asta,

vă voi răspunde: „Este dificil, dar nebunește de
interesant!” Cum poate fi neinteresant să lucrezi cu copiii?
Fiecare omuleț are propriul său caracter unic. Toți cei care
cresc deja cel puțin un copil știu despre asta. Ajut copiii să
se dezvăluie, să-și realizeze potențialul - îi învăț pe copii
să distingă sunetele, să citească, să vorbească clar și
frumos, să-și iubească limba rusă maternă. Toate acestea
direcționează energia copilului în direcția corectă. Multe
dintre înclinațiile și abilitățile copilului, pe baza cărora își
alege apoi profesia, sunt rezultatul muncii competente a
unui bun educator.

În literatura pedagogică a ultimilor ani, educatorul este

înțeles ca „o persoană care realizează interacțiune
pedagogică și este responsabilă de condițiile de viață și
de dezvoltare a personalității copilului”. În funcție de
circumstanțe, educatorul acționează sub diferite forme: un
profesor care știe totul și va preda totul, și un tovarăș de
joacă și o persoană dragă care va înțelege totul și va ajuta
în momentele dificile. Educatorul este un mare psiholog.
Ajută copilul să stabilească contactul cu lumea exterioară,
învață să comunice cu semenii, să nu jignească pe cei
slabi. Situația din grădiniță depinde în mare măsură de
profesori. Și dacă îți pui suflet în munca ta, copiii vor
răspunde.

Fără îndoială, succesul în muncă depinde de cunoștințe

profesionale profunde, de activitate creativă și inițiativă.

Personalitatea educatorului este multifațetă. Conține

competență profesională, etichetă de vorbire, o cultură a
relațiilor interpersonale, rezistență și răbdare, bunăvoință
și inventivitate, iar educatorul are și un zâmbet la
dispoziție. Și dacă adaugi un zâmbet un cuvânt bun,
inteligent și frumos rostit?

De ce îmi iubesc profesia? Pentru faptul că îmi oferă în

fiecare zi posibilitatea de a intra în contact cu lumea
copilăriei, pentru unicitatea și imprevizibilitatea fiecărei
zile, pentru faptul că profesia mea a fost și va fi mereu. Zi
de zi, oferindu-le copiilor o bucată din inima mea, căldura
sufletului meu, mărturisesc cu un sentiment de profundă
satisfacție: „În tot acest timp, nu am regretat niciodată că
am ales profesia de profesor!”

MOU „Gimnaziul”

câștigător al competiției între OU (euloc)

Chemarea mea este „Profesor”!

Coridoare mari luminoase, trei rânduri de birouri, cărți,

diagrame, formule... Au trecut patru ani, m-am schimbat,
lumea din jurul meu s-a schimbat, dar școala a rămas
mereu în memorie și în viața mea. Nu cunosc o singură
persoană care să nu-și amintească anii de școală cu
dragoste și căldură. Și, desigur, gândurile despre școală
sunt indisolubil legate pentru noi toți de gândurile despre
profesorul nostru. Și acum, lucrând în primul an la școală,
crescându-mi copiii de clasa întâi, îmi pun adesea
întrebarea: „Cine este profesor?” Probabil, în primul rând,
aceasta este o persoană care oferă cunoștințe, dar, pe de
altă parte, acesta este un mentor și un prieten care ajută
la depășirea dificultăților, la găsirea unei ieșiri dintr-o
situație dificilă.

Rolul profesorului în dezvoltarea societății a fost

întotdeauna extrem de important: la urma urmei, profesorii
au fost în orice moment purtătorii cunoștințelor pe care le-
au transmis generațiilor următoare. Sarcina profesorului în
societate nu s-a schimbat nici acum. El, la fel ca acum un
mileniu, trebuie să transmită studenților săi o gamă
completă de cunoștințe și abilități, să-i educe pentru a fi
membri conștienți și prosperi ai societății. Primii profesori
sunt părinții noștri. Ele ne dau principalele, cele mai
importante lecții de viață: lecții de bunătate, decență,
onestitate, curaj, dragoste pentru pământul nostru, Patria
noastră. Cred că ceea ce primim de la ei este dorința de a
învăța mai departe, deoarece cunoștințele în sine (în
sensul cel mai larg al cuvântului) vor fi un sprijin în viață,
baza succesului profesional, a fericirii personale.

Profesia de profesor este una dintre cele mai dificile din

zilele noastre și, în același timp, nu este întotdeauna
apreciată. Dar, din fericire, sunt cei cărora nu le este frică
de condițiile de muncă. A fi profesor este o sarcină foarte
responsabilă. La urma urmei, de la profesor primim
cunoștințele pe care le folosim în viitor. Și această
cunoaștere trebuie să fie adevărată, profundă și utilă.

Mi se pare că fiecare profesor își dorește ca elevul să

obțină un mare succes în studierea materiei sale, la
maturitate și chiar să-și depășească profesorul. Aceasta
va însemna că profesorul a fost capabil să predea tot ce
poate el însuși și va fi cea mai bună răsplată.

Dar de multe ori elevii sar peste cursuri, nu fac teme, sunt
nepoliticoși cu profesorii și fac lucruri absolut
insuportabile, fără să-și dea seama ce pierd și cât de
multă durere îi provoacă uneori profesorului. Și la urma
urmei, ei, la rândul lor, trebuie să îndure, să înțeleagă și
să încerce să repare ceva cu ajutorul unuia dintre
mijloacele lor - cuvântul. Acest lucru nu funcționează
pentru toată lumea și nu întotdeauna. E atât de greu să
rezist uneori! Este greu să nu cedezi emoțiilor, să realizezi
că nu copilul însuși este rău, ci fapta lui. Profesorul trebuie
să aibă simțul tactului și să înțeleagă cum să se comporte
cu un anumit copil, amintindu-și că copiii sunt creaturi
foarte perspicace, nu tolerează oamenii necinstiți și înțeleg
imediat că sunt înșelați.
Au fost și vor fi mult mai mulți profesori în viața noastră.
Ne confruntăm atât cu bine, cât și cu răul. Dar fiecare
dintre ele are propriile sale avantaje. Doar prin comparație
înțelegem că mulți pot lucra ca profesor, dar nu toți sunt
unul. Această muncă se numește vocație pentru că este
foarte dificilă. De asemenea, profesorul ar trebui să-și
aprecieze și să-și iubească toți elevii.

În opinia mea, este nepedagogic să arăți dragoste și

simpatie doar animalelor de companie.
Consider că un profesor adevărat este acela care caută
punctele forte la un copil și nu suprimă personalitatea din
cauza eșecurilor sau a dificultăților temporare. Profesorul
este cel care trebuie să vadă și să dezvăluie potențialul
copilului și să sublinieze individualitatea și particularitatea
acestuia. Profesor - acest cuvânt înseamnă „cunoașterea
vieții”. Viața este o călătorie foarte lungă prin râuri de
iubire, munți de frică, abisuri de durere. Nu se poate
depăși singur un astfel de drum. Trebuie să fii în preajma
cuiva care arată ca tine. A trăit aceleași sentimente,
experiențe (bine, deși similare) și vă poate da sfaturi. Și
profesorul este cel care ar trebui să devină o astfel de
persoană pentru fiecare elev, dar acest lucru se poate
întâmpla doar atunci când munca ta nu este doar o
profesie pentru tine, ci o vocație, când simți și înțelegi
problemele elevilor tăi dintr-o privire, când munca pentru
tine devine nu doar o slujbă, ci și viață!

Pentru mine personal, a fi profesor înseamnă a fi, în

primul rând, o persoană care nu este indiferentă la soarta
fiecărui copil. La urma urmei, un profesor este același
medic care poate vindeca și poate schilodi, doar nu
sănătatea, ci viața umană. Depinde de profesor într-o
măsură mai mare, depinde de cât de reușit și de
încrezător în sine va fi un elev sau altul.
Și ce trăsături de personalitate ar trebui să combine un
profesor adevărat?

Consider că dragostea pentru copii, atenția, bunăvoința,

sociabilitatea, deschiderea, creativitatea sunt principalele
criterii după care putem identifica un adevărat profesor! În
opinia mea, un profesor adevărat ar trebui să respecte
câteva porunci simple:

· Iubește copiii!

Învață să vezi o personalitate în fiecare copil!

· Nu face rău!

profesor MDOU

„Grădinița nr. 4 „Clopot”

Volsk, Regiunea Saratov"

IIloc)

„Educatorul însuși trebuie să fie ceea ce vrea să facă elev”

A fi profesor înseamnă că norocul mi-a zâmbit!

Un profesor-educator este bun, dar un educator bun este

și mai bun! De ce îmi iubesc profesia? Și pentru faptul că
nu există niciodată un moment plictisitor la grădiniță:
fiecare zi este o știre, o nouă descoperire. Nicio zi fără
aventură. Pot să văd copiii crescând, să simt atașamentul
lor față de mine, să le ofer sufletul meu.
Profesorul - educatorul este un mod de viață. Pentru a fi
una, este necesar nu numai să posezi multe virtuți și
virtuți, dar nici mai mult, nici mai puțin, să rămâi copil în
suflet.

Munca mea oferă posibilitatea de a plonja în copilărie, de

a vedea lumea prin ochii copiilor, de a fi surprins de
mediul înconjurător și de a învăța secretele lui cu ei, de a
fi invizibil atunci când copilul este ocupat cu propria lui
afacere și indispensabil atunci când el are nevoie de
sprijin și ajutor. Într-un mod special, îți dai seama de
semnificația acestei profesii atunci când vezi ochii copiilor
larg deschiși pentru a întâlni lumea întreagă, ochii
prinzând cu nerăbdare fiecare cuvânt, privire, gest.

Și aceste nesfârșite „Unde? Când? De ce?"! Energia

debordantă te face să uiți totul, îți dă senzația de tinerețe
veșnică.

Nu mă pot imagina în afara acestei profesii și iubesc

foarte mult copiii și grădinița mea nr. 4 „Clopot”. Aici mi-am
început cariera de „educator junior”, iar acum o iau de
mână pe fiica mea Dasha. Acum lucrez ca profesor în
grădinița mea natală. Fiicei mele îi place să petreacă
timpul la Bell, care a devenit o a doua casă pentru noi.

Acum fii atent!

Vă voi spune totul despre profesor - educator, folosind

substantive, verbe și adjective:

Profesorul este un prieten

Pentru prieteni și prietene.

Ei bine, în primul rând -

Pentru copiii dragi.

El este un bun comandant pentru băieți,

Cu un cuvânt afectuos, își va construi un detașament.

Îi întreabă pe copii

Va raspunde cu siguranta

La urma urmei, el este un profesor inteligent,

Și asta este valoros astăzi.

Și copiii întregului pământ știu

Și fiecare adult știe

Că educatorul este o persoană cinstită,

Nu devine mai sincer!

Profesor - educator, actor bun,

Un artist de la Dumnezeu și un regizor.

Scrieți un scenariu, desenați un peisaj,

La matineeul cu copiii, va cânta și dansa.

O caracteristică foarte importantă

El este întotdeauna corect

Grijuliu și curajos

Și este un mare ajutor!

I-am întrebat pe copiii din grădină: profesor, cum este el?

Copiii au răspuns în cor: profesorul este cel mai bun,

Cel mai necesar și nativ!

Profesorul-educator învață 365 de zile pe an.

Mai întâi - la institut, apoi la grădiniță.

Profesorul știe să iubească și să se joace,

Îi va învăța pe băieți să fie prieteni,

Și prețuiește această prietenie.

Și în concluzie, oricine ar spune:

Ce educator este aproape un ideal!

Așa că povestea mea despre profesor s-a încheiat,

Dar există încă multe substantive, verbe și adjective care

nu sunt incluse în această poveste. Voi vorbi despre ele
data viitoare.

Dar cel mai important lucru pentru mine este, desigur,

ochii veseli și sănătoși ai copiilor mei strălucind de
încântare. Voi încerca să le păstrez la fel pentru tot restul
vieții.

Pentru mine, a fi profesor este o binecuvântare!

,

profesor MDOU

„Grădinița nr. 29 „Berry”

Așezare Sennoy, districtul Volsky

Regiunea Saratov"

câștigător al competiției dintre instituțiile de învățământ

preșcolar (IIloc)

A fi profesor înseamnă a iubi copiii. Ce este dragostea

pentru copii, cum se manifestă ea?

„Toți venim din copilărie”. Dar sensul acestor cuvinte nu

mi-a devenit imediat clar. M-am născut într-o familie de
profesori - mama mea este profesoară de școală primară,
tatăl meu este director de școală. Îmi amintesc cum, de
mică, stăteam la lecțiile mamei mele la ultimul birou și
ascultam cu interes când comunica cu elevii, le spunea
povești interesante. În acel moment, și chiar și acum, mă
simt mândru de mama mea, că ea lucrează la școală și și-
a dedicat toată viața predării. Prin urmare, după absolvirea
școlii, am intrat la Colegiul Pedagogic ca profesor de
școală primară. În acel moment, nici nu îmi puteam
imagina că voi lucra cu copii mici. Dar se pare că soarta a
vrut să merg la grădiniță. Aici m-am găsit și m-am realizat
- alături de copii - perspicace, deschisă, încrezătoare, gata
să-și ofere la nesfârșit dragostea și să răspund cu
bunătate celorlalți pentru bunătate.

Lucrând deja într-o grădiniță, îmi amintesc involuntar de

grupul meu, de jucării și de cum au lucrat cu noi. Una
dintre cele mai vii amintiri care ies din amintirea șubredă a
copilăriei este chipurile primelor mele educatoare, cum mă
întâmpinau în fiecare dimineață cu dragoste și căldură în
ochi. Atenția, bunătatea și grija lor au rămas în sufletul
meu pentru totdeauna. Abia acum pot să apreciez munca
lor, câtă putere, răbdare și efort au depus în educarea și
dezvoltarea noastră. Într-un cuvânt, ne-au dat toată
dragostea - nouă, copiii mici. Chiar și M. Gorki spunea că
„copiii ar trebui să fie crescuți de oameni care, prin natura
lor, gravitează către această afacere, care necesită mare
dragoste pentru copii și mare răbdare”.

Și acum, la fel ca profesorii mei, încerc să întâlnesc copii

cu bucurie în suflet, cu zâmbetul pe buze. Acum pot spune
cu acuratețe că dragostea pentru copii este determinată
de calitățile personale ale educatorului: caracteristicile
creșterii sale, copilăria, modul în care profesorii l-au tratat
la grădiniță și la școală, simțul datoriei și al
responsabilității. Odată a spus: „... Dacă o persoană a
trecut prin copilărie fără a comunica cu o persoană
amabilă, afectuoasă, înțeleaptă, pasională iubitoare, asta
înseamnă că a pierdut o mie de basme fermecătoare,
plimbări fascinante, bucurii, instrucțiuni înțelepte, s-a
dovedit că să fie neprotejat de o mie de ori și o mie s-au
împiedicat de stânci”.

Există calități ale sufletului, fără de care o persoană nu

poate deveni un adevărat educator, iar printre aceste
calități, în primul rând se află capacitatea de a pătrunde în
lumea spirituală a unui copil, capacitatea de a-l iubi.

De asemenea, aș dori să remarc că profesorul este figura

centrală în grădiniță. El este în fața tuturor - copii, părinți.
Munca lui este una dintre cele mai importante și
complexe, deoarece educatorul trebuie să cunoască
natura copilului, cum trăiește, ce-i face plăcere, cum îl
tratează colegii. Ar trebui să vorbească frumos și corect,
să fie un interlocutor interesant, atent. Având o viziune
destul de largă, fiind ghidat în subcultura copiilor,
împărtășind părerile copilului, interesele lui, este ușor să fii
o autoritate în ochii lui. Când se găsește cheia inimii
copilului, profesorul devine prietenul lui.

O calitate la fel de valoroasă a unui educator este

umanitatea, iar dragostea pentru copii ar trebui combinată
cu afecțiunea cordială, înțelepciunea și exigența.

Prin urmare, atunci când mă aflu în diverse situații, încerc

să-mi amintesc că educatorul trebuie să fie capabil să-și
înfrâneze temperamentul, să-și controleze caracterul și
starea de spirit. Copiii mă învață să fiu răbdător, reținut. La
urma urmei, consecințele unui impact negativ asupra
copiilor sunt exprimate în boli ale sistemului lor nervos,
metabolism și se pot manifesta nu numai în copilărie, ci și
mai târziu la adulți.

În acest sens, prima condiție în lucrul cu copiii pentru mine

este un zâmbet, bucurie, laudă, interes sincer pentru
problemele unei persoane mici. Îmi doresc ca fiecare copil
cu care trebuie să lucrez să fie confortabil și confortabil cu
mine. Consider că este important pentru mine să fiu atent
și sensibil la toată lumea, să înveselesc, să mângâi, să
creez un astfel de mediu în care copiii să se simtă ca
acasă. Copiii trebuie să le explice întotdeauna că îi iubești,
că ești mereu acolo pentru ei.

Luați de exemplu atitudinea copilului față de cunoaștere,

față de învățare. Depinde și de iubire, de modul în care
copilul se raportează la profesor și invers. Dacă un copil
simte nedreptate, este șocat, iar copiii mici combină
întotdeauna o evaluare nesatisfăcătoare cu nedreptate și
o experimentează profund, pentru că niciodată nu se
întâmplă ca un copil să nu vrea să învețe, pur și simplu nu
știe cum, încă nu are capacitatea de a se concentra, a
forța să lucreze.

Prin urmare, cred că principala trăsătură a unui profesor ar

trebui să fie simțul lumii spirituale a fiecărui copil,
capacitatea de a acorda fiecăruia câtă atenție, dragoste și
putere spirituală este necesar, astfel încât copilul să simtă
că nu uită de el. , durerea, resentimentele și suferința lui
sunt împărtășite, ei îl iubesc. Este necesar să încurajăm
constant eforturile copiilor și însăși dorința de a învăța
ceva nou, de a învăța ceva.

Pentru creșterea personalității unui copil este necesară o

organizare specială a vieții copiilor într-un grup, ceea ce
presupune, în primul rând, o atitudine atentă psihologic
față de individ, respect în el pentru o persoană care are
dreptul la intimitate. Viața copiilor ar trebui organizată în
așa fel încât să le întrerupă cât mai puțin activitățile și să
interfereze cu aceasta. Este indicat să se țină cont de
nevoi și posibilități. Educatorul nu este un traducător, ci un
asistent și un lider priceput. Dacă știe să prezinte cel mai
obișnuit fapt ca pe o descoperire și să realizeze surpriza și
încântarea copiilor, atunci putem presupune că a făcut
deja jumătate din treabă. Este important să spunem aici
că activitatea pedagogică este în mod inerent creativă.
Creativitatea este întotdeauna interes, pasiune și chiar
pasiune. Un educator interesat, entuziast este fericirea
pentru un copil. Este interesant, distractiv, confortabil cu
el. Inventează ceva, inventează, privește copiii altfel și
vede în ei, deși o personalitate mică, deși imatură, dar.
Cea mai înaltă manifestare a succesului pedagogic este
zâmbetul pe fețele copiilor. Nu costă nimic, dar dă mult, îi
îmbogățește pe cei care îl primesc fără să-i sărăciască pe
cei care îl dăruiesc.

Cu toții ne dorim să ne vedem copiii fericiți – acum și în

viitor, când vor crește, ne dorim ca zâmbetul să nu
părăsească niciodată fața copilului. De aceea, ne amintim
mereu cuvintele: „... pentru a deveni un adevărat educator
al copiilor, trebuie să le oferi inima ta”.

Pentru un educator - nu o profesie, nu o poziție socială, nu

un hobby, nu un job... Pentru mine - asta este viața! Eu
cred că ceea ce este insuflat unui copil în copilărie rămâne
pe viață. Prin urmare, educația în copilăria preșcolară este
cel mai responsabil proces din perioada formării
personalității. Exemplul celorlalți lasă o amprentă de
neșters în memoria copiilor.

Și acum mă uit la copiii mei și înțeleg: „Îmi place foarte

mult profesia mea dificilă, dar interesantă, pentru că cel
mai important lucru în munca mea este dragostea pentru
copii, dorința de a crește și de a mă dezvolta alături de ei.”
Până acum, rămân un copil în suflet, iar asta mă ajută să
văd lumea așa cum o văd copiii mei și mă întorc mereu
involuntar în copilăria mea, amintindu-mi cu recunoștință
de toți cei care ne-au oferit timpul, puterea, sănătatea lor.
Sunt din copilărie!

MOU „Școala Gimnazială Nr.11

Volsk, Regiunea Saratov"

IIloc)

„A fi profesor înseamnă a învăța toată viața...”

Alena Zagrebina

Fiecare este talentat în felul său, dar găsirea acestui talent

nu este ușoară. Cine să fie? Această întrebare apare mai
devreme sau mai târziu în fața fiecărei persoane. Unul
devine poet sau muzician, altul fizician, al treilea geolog, al
patrulea chirurg, iar eu am devenit profesor. Profesor,
educator, mentor – aceasta nu este o profesie, ci mai
degrabă o vocație. La urma urmei, nu toată lumea poate
deveni un profesor genial și adevărat.

Meseria de profesor mă atrage, în primul rând, prin

umanitatea și noblețea ei. Înainte de a deveni profesor,
am muncit din greu pentru mine, m-am îmbunătățit. O
persoană crudă, dominatoare, egoistă nu poate fi
profesor. Dar nici nu poate fi o persoană uscată, pasivă,
închisă doar pe sine, pe propriile interese. A fi profesor
pentru mine înseamnă a fi o persoană creativă,
individuală, luptă constant pentru un contact cu adevărat
uman cu elevii, cu o lume interioară bogată și o vitalitate
inepuizabilă.

Profesore, când pronunți acest cuvânt, există întotdeauna

un fel de entuziasm. Se pare că nu este nimic special în
acest cuvânt. Cel mai comun nume pentru profesia unei
persoane. Dar acum, când pronunți acest cuvânt, nu este
doar numele profesiei care vine în fața ochilor tăi, ci
persoana specifică a acestei profesii cu care viața te-a
adus. Amabil sau nu foarte amabil, sensibil sau indiferent,
iubindu-și meseria, copiii sau nu.... De aceea emoția
acoperă atunci când pronunți acest cuvânt. Profesorul nu
numai că oferă cunoștințe despre un anumit subiect, ci și
lasă o amprentă în sufletul fiecărei persoane: la urma
urmei, el este cel care ajută la formarea acestui suflet. Și
de aceea, a fi profesor înseamnă a fi o persoană cu un
nucleu spiritual, extrem de moral, o persoană care crede
în posibilitatea atingerii unor scopuri mai înalte de viață.

Imaginea unui profesor modern este demnă de respect și

imitație. Încerc să le ofer studenților mei o bucată din
mine, căldura mea, inima mea. În opinia mea, mă descurc
cu munca mea, evaluez corect și înțeleg scopul meu,
pentru că fără aceasta nu poate exista profesor.

Ce înseamnă să fii profesor? - Comunicați cu copiii în

fiecare zi, găsiți bucurie și satisfacție în ea, gândiți-vă la ei,
empatizați cu succesele și eșecurile, asumați
responsabilitatea. Școala este elementul meu. În ea, mă
simt ca un pește în apă - ușor și liber. Și amuzant! Spuneți
ceva unui copil - și vedeți imediat o reacție vie, imediată.
Îmi dă bucurie bucuria altcuiva, succesul altcuiva! Bucuria
comunicării umane, bucuria întâlnirii.

A fi profesor înseamnă a fi unul dintre cei mai respectați,

onorabili și responsabili oameni. Se poate spune că
profesorul creează viitorul țării, deoarece versatilitatea
dezvoltării cunoștințelor tinerei generații, convingerile,
viziunea asupra lumii și calitățile morale depind în mare
măsură de munca sa. Activitatea didactică necesită o
vocație specială. Educația și formarea pot fi făcute de
oameni cu înclinație și dragoste pentru această afacere.
Profesorul trebuie să iubească și să transmită altora
cunoștințele sale, să se lase purtat de însuși procesul de
predare și educare a unei persoane. Succesul activității
pedagogice depinde în mare măsură de abilitățile de
comunicare ale profesorului, de capacitatea acestuia de a
stabili relația potrivită cu copiii. Munca unui profesor
solicită mare atenție. Profesorul lucrează cu toată clasa și
trebuie să țină mulți elevi în câmpul său vizual. El trebuie
să poată observa toate schimbările în comportamentul lor.
Reproducerea spirituală a unei persoane, crearea unei
personalități este cea mai importantă funcție socială și
numirea unui profesor în societate. La urma urmei,
profesorii sunt cei care influențează direct dezvoltarea
forțelor productive ale societății, introduc generația mai
tânără la toate realizările culturii mondiale și, prin urmare,
creează premisele pentru progresul în continuare al
omenirii. A fi profesor înseamnă a ajuta elevii să se
adapteze la situația socio-culturală în schimbare a
societății moderne.

Una dintre cele mai importante calități ale unui profesor

este cunoașterea, și nu numai a materiei predate, ci și în
mod specific pedagogic. Talentele educaționale naturale
care își croiesc drumul lor sunt rare, „cunoștințele și
capacitatea de a preda și acționa prin predare asupra
dezvoltării mentale și morale a copiilor pot fi comunicate
tinerilor care nu au abilități speciale”. A fi profesor
înseamnă a avea cunoștințe diverse, clare, precise și
certe în științele pe care le va preda.

Profesorul ne conduce prin anii copilăriei, adolescenței,

tinereții, realizează o ispravă cotidiană, uneori
imperceptibilă - ne oferă cunoștințele sale, pune o
părticică din inima lui în noi. El ne ajută să ne găsim
drumul în viață. Munca unui profesor este nobilă și
frumoasă. Mare fericire, să cunosc un profesor care învață
bunătate și dreptate, învață să fii bărbat.

Un profesor bun, de regulă, nu este uitat. Elevul își va

aminti toată viața de un astfel de profesor, le va povesti
prietenilor și nepoților despre el, își va compara viața cu
el, considerându-l idealul bunătății.
Pe bună dreptate se spune că un scriitor trăiește în
operele sale, un artist bun trăiește în picturile sale, un
sculptor trăiește în sculpturile sale. Un profesor bun
trăiește în gândurile și acțiunile oamenilor. De aceea
fiecare persoană cu un sentiment de profundă
recunoștință își amintește de școala natală, de mentorii săi
spirituali - profesorii. A fi profesor înseamnă a fi
profesionist.

Ce înseamnă pentru mine să fiu profesor? În primul rând,

îmi place foarte mult subiectul. Sunt amabila, dar in
acelasi timp stricta, in orice situatie incerc sa gasesc un
compromis, incerc sa ies din fiecare situatie dificila cu
zambetul si numai buna dispozitie. În al doilea rând, a fi
profesor pentru mine înseamnă a-i ajuta pe elevi să-și
găsească ceva propriu în viață, să găsesc calea care să-i
ajute să-și descopere cele mai bune calități. Încerc să le
ofer elevilor mei ceva ce nu orice profesor poate să le
ofere: căldura sufletului meu, bucuria întâlnirii, bunătatea,
un zâmbet strălucitor și luminos și, cel mai important,
cunoașterea.

Sper ca elevii mei să nu mă uite niciodată și să mă

considere un ideal de urmat.

profesor MDOU

„Grădinița nr. 25 „Teremok”

Volsk, Regiunea Saratov"

câștigător al competiției dintre instituțiile de învățământ

preșcolar (IIIloc)
« A fi profesor înseamnă... Când m-am gândit la aceste
cuvinte, mi-au fulgerat momente din viața mea, mi-am dat
seama cât de mult înseamnă un profesor în viața unui
copil. La urma urmei, lumea copiilor este o lume specială.
Copiii trăiesc după ideile lor despre bine și rău, onoare și
dezonoare, demnitatea umană. Și mi-am dat seama cât
de important este că în această lume există o persoană
lângă copil care să-l introducă în lumea cunoașterii
realității înconjurătoare, să-l ajute să învețe, să trezească
sentimente și experiențe nobile în sufletul său, să-l educe
în om. demnitate, credință într-un început bun într-o
persoană, dragoste nemărginită pentru țara natală.

Un profesor nu este doar o profesie, ci o muncă, o muncă

responsabilă și creativă a unui educator. Sunt sigur că
dragostea de copii nu poate fi câștigată, câștigată sau
câștigată, înarmată cu metode moderne și tehnologii noi.
Avem nevoie și de o „muncă a sufletului” grea. Principalul
lucru este să învățăm să vedem și să apreciem la un copil
acea individualitate unică, o trăsătură care ne deosebește
pe toți unul de celălalt, pentru a putea asigura libertatea
de exprimare a personalității sale și pentru a înțelege că
un copil este o persoană. care are propria sa idee despre
lume.

Grădinița este a mea. Mă face să mă simt ușor și liber. Îmi

face plăcere să-mi cunosc elevii. Profesorul, după părerea
mea, este un mare romantic, ferm convins că în lume
există mai mult bine decât rău și încearcă să transmită
acest lucru copiilor.

Cred că la baza oricărei pedagogii se află dragostea,

dragostea pentru copii, dragostea pentru grădiniță,
dragostea pentru această muncă grea, dar interesantă și
incitantă, dragostea pentru Patria Mamă. Dragostea este
adevărată, incoruptibilă, profundă. Sunt convins că tocmai
pe iubire, ca pe trei balene, se bazează templul
Pedagogiei. La urma urmei, doar ceea ce este construit cu
dragoste va dura pentru totdeauna.

Munca unui educator sau profesor de educație preșcolară

este una dintre cele mai importante și dificile. În același
timp, este esențial nu numai în procesul de creștere a unei
persoane mici, ci și în formarea unei personalități. Mulți
oameni celebri, celebri și de succes au devenit astfel
datorită primului lor pas în viață, cu care le-a apărut o
lume uriașă, interesantă și minunată. În aceasta au fost
ajutați, în primul rând, de acei oameni care le-au fost
alături chiar la începutul drumului lor de viață: părinți,
educatori, profesori.

Am ales profesia de „educator” pentru că este cea mai

amabilă meserie. Îmi place foarte mult să lucrez cu copiii.
Iubesc copiii și ei mă iubesc. În copilărie, am avut o
profesoară bună și iubită - Zinaida Ivanovna. Și,
amintindu-mi de ea, încerc să fiu ca ea.

Profesorul este aceeași mamă, ea este prima profesoară

pentru copii. Îmi place că copiii învață de la mine ceva
nou, interesant, informativ și interesant. Văd cum copiii
cresc, devin mai puternici și se dezvoltă. Îmi face o mare
plăcere. Sunt multumit de alegerea mea.

Îmi voi aminti pentru tot restul vieții o carte despre fapta
eroică a lui Janusz Korczak, care a fost profesorul unui
orfelinat din ghetoul din Varșovia.Când naziștii i-au oferit
lui Janos să aleagă viața fără copii sau moartea cu copii,
el a ales moartea fără ezitare sau îndoială. Viața lui
Janusz Korczak, isprava sa de putere morală uimitoare și
puritate a fost o inspirație pentru mine. Mi-am dat seama
că pentru a deveni un adevărat educator al copiilor,
trebuie să le oferi inima ta.

Profesia de profesor este o muncă complexă, minuțioasă,

care necesită dedicare deplină. Este imposibil să fii
educator fără dragoste sinceră pentru copii și dorință de a
face bine, pentru că este atât de important să găsești
„cheia” inimii copiilor, este imposibil să lucrezi cu jumătate
de inimă și să ai grijă de tine, pentru că copiii sunt un
astfel de popor care nu acceptă falsitatea și
nesinceritatea.

profesor - organizator

MOU „Școala Gimnazială Nr.6

Volsk, Regiunea Saratov"

câștigător al competiției între OU (III loc)

Un profesor s-a pregătit toată viața pentru o lecție bună...

Și pentru a le oferi elevilor o scânteie de cunoaștere, un
profesor trebuie să absoarbă o întreagă mare de lumină.

Un pic înfricoșător. E înfricoșător din toate: de la un număr

mare de copii, de la o echipă nouă, de la faptul că sunt
deja adult, gata să iau decizii independente, să influențez
soarta copiilor. Ce îmi rămâne înainte? Care este cota
profesorului? Care este fericirea unui profesor? Cum ar
trebui să fie un profesor? Nu vei răspunde imediat.

Mulți în copilărie, privindu-și profesorii preferați, visează să

devină profesori. Mulți intră în universitățile pedagogice și
vin să lucreze în școală. Dar obținerea unei studii de
profesor nu garantează că ești deja profesor. O diplomă
de la o universitate pedagogică este doar un document
pentru dreptul de a participa la o lucrare mare și
neobișnuit de complexă. Iar complexitatea muncii
profesorului este de a găsi o cale către fiecare elev, de a
crea condiții pentru dezvoltarea abilităților inerente
fiecăruia. O persoană devine profesor doar ca urmare a
multor ani de muncă fructuoasă care dă rezultate în
comunicarea cu elevii.

Profesorii vin la școală în moduri diferite, iar destinele lor

se dezvoltă diferit. Nu este un secret pentru nimeni că
puțini dintre cei care au absolvit universitățile pedagogice
merg la muncă la școală, preferând munca mai ușoară,
care nu necesită suprasolicitare mentală și nervoasă. Și
poate că asta e mai bine. Să vină la școală doar cei care
iubesc cu adevărat copiii, cărora nu le este frică de
dificultăți, care vor și știu să transmită copiilor ceea ce știu
ei - cunoștințele.

Și ce altă profesie are atât de multe oportunități de auto-

dezvoltare?

În primul rând, profesor - nu carierist, chiar dacă ocupă o

anumită funcție. Vine la școală ca profesor și pleacă ca
profesor.

În al doilea rând, profesorul este un artist. Rolul lui nu

durează o oră sau două, ci mulți ani lungi. El își joacă rolul
cufundându-se complet în ea, trăind în ea, sacrificându-se
de dragul celorlalți.

În al treilea rând, profesorul este medic. Un doctor care

vindecă nu trupul, ci sufletul. Îi tratează pe mulți dintre
„pacienții” săi ani de zile, mulți nu vor și nu caută să fie
tratați. Poate dura zece ani până când fostul tău pacient
își dă seama ce i-a dat profesorul și îi mulțumește.

Și, în sfârșit profesor constructor. El construiește destinele

umane. Dar în timpul construcției, nu trebuie uitat că
acestea nu sunt din beton, ci din cristal. Un cuvânt greșit,
mișcare neglijentă și poți sparge toată clădirea, tot ceea
ce ai construit de atâta timp.

În același timp, profesorul este o persoană simplă, cu

bucuriile și necazurile, problemele și hobby-urile sale. Este
polivalent și interesant, amabil și strict, corect și
incoruptibil.

De unde un profesor să fie în același timp educator și

profesor, artist și sculptor, tată și mamă? Cât de
inepuizabilă trebuie să fie inspirația unui profesor chemat
la tablă pe viață?! Înțeleg că școala este dificilă astăzi. Ea
reflectă și poartă toate problemele societății noastre. Dar
îmi iubesc meseria. Acum a fi profesor la școală nu este
deosebit de prestigios (vai!). Pentru mine, profesia mea
preferată, iar asta, după părerea mea, este important!

După ce am lucrat o săptămână la școală, am ajuns la

concluzia că cunoștințe, experiență, înțelepciune
lumească - acestea sunt calitățile unui profesor adevărat
care este îndrăgostit de munca lui. Poate fi numit într-o
oarecare măsură grădinar. Amintiți-vă cât de izbitoare este
dorința încăpățânată și persistentă a unui fir de iarbă
subțire și fragil de a străpunge solul aspru, uneori prin
asfalt. În același mod, spiritualitatea umană se străduiește
să spargă crusta aspră a timpului comercial, priorități
sociale inumane rigide. Așa cum toate ființele vii se
hrănesc cu soare, tot așa și sufletul trăiește din iubire, milă
și compasiune. Este greu să crești un intelectual cu o
lume interioară bogată și cu un suflet frumos, dar datorită
cunoștințelor, experienței, înțelepciunii lumești, profesorul
reușește. Uneori, obosit până la epuizare, îmi pun
întrebarea: „Ce mă ține aici?

„Un profesor este și un scriitor care nu scrie cărți, ci

oameni vii.” Yevgeny Yevtushenko Cine să fie? Această
întrebare apare mai devreme sau mai târziu în fața fiecărei
persoane. Din copilărie, cu toții visăm să devenim cineva:
cineva este actriță, cineva este avocat, cineva este
jurnalist. Toate acestea sunt visele noastre. Și devenim:
unul - contabil, celălalt - manager, al treilea - chirurg. De
ce o persoană alege cutare sau cutare profesie în viață?
Ce contribuie la asta? Comanda de sus? Oameni pe care
îi întâlnești pe parcurs? Evenimente frumoase și tragice
care s-au întâmplat în viață? Sau poate toți împreună?
Alegerea unei profesii este unul dintre cele mai importante
momente din viață. Trebuie reținut: alegând o profesie, ne
planificăm întreaga viață ulterioară. Desigur, vă puteți
schimba profesia, dar acest lucru este adesea asociat cu
pierderea de timp, stres și probleme de zi cu zi. Este mult
mai bine când profesia ta preferată este aleasă și
stăpânită o dată pentru totdeauna. O persoană care se
dăruiește complet ei poate conta atât pe stabilitatea
materială, cât și pe succesul în viață. Mi-am făcut
alegerea cu mult timp în urmă. Mereu am fost atras de
profesia de cadru didactic. Mi-a plăcut să portretizez
profesori încă de când eram copil. Toate jocurile mele erau legate de școală. A fost atât
de interesant să-mi așez „elevii” (păpuși, jucării) și să le spun ceva, pentru prima dată încercând să le
explic tot ce m-au învățat părinții mei, apoi să pun note în jurnal, să verific caiete... părea că era atât de
simplu... Și apoi apare El. Această persoană - Învățătorul nostru, care ne întâlnește ca niște copii mici în
pragul școlii, ne deschide lumea cunoașterii și conduce toți acești ani lungi de școală. Apoi, cu timpul,
vom înțelege cât de hotărâtoare a fost această persoană pentru noi, care am venit în copilărie. În viața
fiecărei persoane, Învățătorul ocupă un loc important. De pe banca școlii începem călătoria către vârsta
adultă, simțind constant sprijinul și atenția profesorilor noștri - oameni care împărtășesc cu generozitate
experiența, cunoștințele, căldura lor elevilor. Sunt sigură că fiecare dintre noi, oricât de vârstă ar avea,
măcar își amintește numele primului său profesor sau numele profesorului preferat din materia care i-a
plăcut cel mai mult la școală. Îmi amintesc de școala uneori cu un zâmbet, alteori cu un fior. Erau
profesori interesanți, talentați în ea și erau cei care țipau la noi și încercau să ne lovească cu un arătator.
Dar le sunt recunoscător amândurora, pentru că m-au învățat viața, nu prețuind, ci prezentând întreaga
realitate dură. Din copii neinteligenti, au facut oameni adevarati care stiu sa traiasca, sa lupte si sa-si
atinga scopurile! Te-ai putea întreba de ce această profesie este cea mai importantă? Cum altfel? La
urma urmei, profesorii se ocupă de materia cea mai delicată și fragilă - cu sufletul copiilor. Și nu au loc de
eroare. Un profesor, profesor, mentor - aceasta nu este nici măcar o profesie, ci o vocație. La urma
urmei, nu toată lumea poate deveni un artist genial, un mare muzician sau actor. Nu toată lumea poate
deveni un adevărat profesor. Sarcina profesorului este să vadă individualitatea chiar și la cea mai
obișnuită persoană, să-și găsească propria abordare specială față de fiecare elev. Prima mea cerință
pentru profesor este sufletul și inima lui, și abia apoi profesionalismul, cunoașterea materiei, prezența
unei diplome universitare etc. La urma urmei, ce să ascunzi, poți avea două-trei studii superioare, tot felul
de grade înalte, dar să fii insuficient educat în sens moral. Și trebuie menționat imediat că fără dragoste
pentru copii este imposibil să lucrezi la școală! Ce este iubirea de profesor? Care este particularitatea
„iubirii” profesorului pentru copil? Faptul este că dragostea unui adult pentru un copil este un sentiment
care este în general normal și natural. Cu greu îmi pot imagina o persoană care poate spune că nu-i plac
copiii. Dacă este așa, înseamnă că o astfel de persoană are ceva în neregulă cu sănătatea mentală sau
chiar fizică. Dar dacă o persoană este sănătoasă fizic și spiritual, atunci pentru el să iubească copiii este
o stare complet normală. Și, prin urmare, când spun că un profesor trebuie să iubească un copil, acest
lucru este ridicol, fiecare persoană trebuie să iubească un copil, nu numai mama și tata, orice persoană
ar trebui să trateze copilul cu tandrețe. Și ce fel de sentiment ar trebui să aibă un profesor pentru un
copil? Cred că da: un sentiment de interes. Nu pentru orice om obișnuit, nu orice copil poate fi interesant.
Dar pentru profesor, fiecare copil care se află în sfera lui de influență, lângă el ar trebui să fie interesant.
Pentru profesorul clasei, aceștia sunt copiii clasei sale, pentru profesorul de zi prelungită, copiii grupului
său, pentru director, elevii școlii sale. Fiecare dintre acești copii ar trebui să fie interesanți. Și cred că
aceasta este „dragostea profesorului”, care trebuie manifestată dacă ai ales deja această profesie.
Meseria de profesor mă atrage, în primul rând, prin umanitatea și noblețea ei. Cred că pentru a deveni
profesor, trebuie să muncești din greu pe tine, să te perfecționezi. O persoană crudă, dominatoare,
egoistă nu poate fi profesor. Dar nu poate fi sec, pasiv, închis doar pe sine, pe propriile interese. A fi
profesor pentru mine înseamnă a fi o persoană creativă, individuală, luptă constant pentru un contact cu
adevărat uman cu elevii, cu o lume interioară bogată și o vitalitate inepuizabilă. „Predatul este o profesie
foarte ciudată”. Odată, un publicist, profesor și filozof rus Simon Lvovich Soloveichik a vorbit despre asta.
Și avea perfectă dreptate. „Lucru ciudat este că pentru orice student pe care îl crești, trebuie să arăți ca o
„persoană perfectă”. Este foarte greu, trebuie să joci acest rol. Apoi, în viitor, va deveni esența ta, dar la
un moment dat acesta este rolul pe care trebuie să-l asumi, „îndrăgostindu-te” de un copil.” Trebuie să
trăim așa cum predăm, deschis și sincer, pentru că toată lumea se uită la noi. Prin exemplul nostru, prin
principiile noastre, prin viața noastră arătăm cum să trăim. Și nu trebuie să uităm: suntem mereu în
vizorul lor, așa că trebuie să fim sinceri și sinceri. La urma urmei, copiii sunt mult mai sensibili la
minciună, reacționează mult mai brusc la influențele exterioare și mai ales în sfera relațiilor dintre oameni.
Da, relația dintre un profesor și un elev nu este niciodată egală - atât diferențele de vârstă, cât și diferența
de experiență de viață afectează. Dar, într-o privință, egalitatea între ei este obligatorie - în gradul de
sinceritate. Copilul caută un prieten mai mare și un mentor în cadrul profesorului. Când voi deveni
profesor, voi încerca să construiesc relații cu elevii mei pe înțelegere reciprocă, deoarece prin
deschiderea față de copil și accesul la lumea lui interioară, profesorul împinge astfel granițele și
îmbogățește conținutul propriului „eu” . Arta contactului cu sufletul nu poate fi învățată dintr-un manual
sau redusă la un set de reguli. Cea mai importantă condiție prealabilă a acesteia este sensibilitatea și
deschiderea spirituală a educatorului însuși, disponibilitatea lui de a înțelege și accepta ceva nou și
neobișnuit, de a vedea pe celălalt ca pe sine și pe sine ca altul. Așadar, profesia în sine ne obligă să fim
stricti, în primul rând, în raport cu noi înșine și, în același timp, să fim, este să fim, și să nu păream
„propria noastră persoană” în rândul copiilor, să înțelegem și să respectăm lor. Aici este potrivit să cităm
cuvintele lui Grigore de Nazianz: „A forma o persoană, cea mai inconstantă și mai complexă creatură
dintre toate, este o artă a artei”. Într-adevăr, chiar și pentru a planifica un mâner de topor convenabil și
astfel productiv, este necesar, pe lângă muncă, să punem în aplicare o îndemânare și răbdare
considerabilă, iar noi nu șlefuim un mâner de topor, ci formăm, formăm un OM. Nimeni nu s-a apropiat
mai mult de a înțelege copilul decât remarcabilul profesor polonez Janusz Korczak, un bărbat care și-a
dat viața copiilor și a murit împreună cu ei. El a spus asta: „Nu există copii, sunt oameni, dar cu o scară
diferită de concepte, un alt depozit de experiență, diferite impulsuri, un alt joc de sentimente. Amintiți-vă
că nu îi cunoaștem.” Dar îi putem ajuta să se regăsească și să-și aleagă propriul drum în această viață.
Repet, suntem NOI: părinți și profesori. Fiecare părinte își dorește ca copilul să fie mai bun decât ei, mai
bun decât oricine. . Visează la viitorul unei persoane perfecte. Ei cer un standard de virtute și
comportament și, în plus, la propria discreție și model. Și, prin urmare, uită principalul lucru: fiecare copil
are dreptul de a fi cine este. Prin urmare, în munca mea, voi încerca mereu să inspir optimism și
încredere pe copii pe copii „Întotdeauna și oriunde repetă neobosit băieților, părinților lor că sunt cei mai
buni, cei mai deștepți, cei mai cinstiți și mai corecti. Vreau ca ei să simtă că totul este în mâinile lor și
depinde doar de ei care va fi „eu” lor Lăsați-i să creadă în ei înșiși. În timpul practicii didactice, mi-am dat
seama că nicăieri nu simți o energie atât de specială ca la școală, lângă copiii care cresc și se dezvoltă
înaintea ta. ochii, și ești încărcat cu cele mai pozitive emoții de la ei. Nu știu dacă este posibil să-l
înlocuiesc cu ceva. Mă uit la ei și îmi amintesc de mine. Crescând, devenim mai posomorâți, mai serioși,
iar copiii aduc atât de multă spontaneitate și căldură pozitivă, copilărească. Inima îți bate o bătaie când
intri în clasă, iar băieții se uită la tine - toți sunt atât de diferiți, dar similari prin faptul că trăiesc pe planeta
copilăriei lor, conform propriilor legi. Se pot citi multe în ochii lor, dar principalul lucru este încrederea care
nu poate fi pierdută. În caz contrar, firul înțelegerii va fi întrerupt și toate eforturile vor fi zadarnice. Și
încerci să te îmbunătățești. Această profesie dă impuls auto-dezvoltării, mișcare constantă înainte. ma
dezvolt. Orice profesor știe că, pentru a obține roadele bune ale muncii sale, este necesar, cel mai
important, să le spui copiilor ce este cu adevărat familiar și în ce crezi tu sincer. Voi reaminti mereu
viitorilor mei studenți: „Fiecare persoană este un individ. Fiecare persoană este unică. Fiecare persoană
este în mod inerent talentată.” Fiecare este talentat în felul său, dar găsirea acestui talent nu este ușoară.
În fiecare dintre noi se ascunde un abis de talente și abilități, a căror realizare este împiedicată nici măcar
de societate și de lipsa fondurilor, ci tocmai de neîncrederea în propriile forțe. Necredința a crescut în noi.
Prin urmare, toată lumea, nu numai profesorul, ar trebui să se străduiască să ajute copilul să se
deschidă, să se realizeze în această viață. La urma urmei, doar autodezvăluirea și autorealizarea pot
dezvălui sensul vieții unei persoane și îi pot oferi fericire. Și nu contează când își găsește singura cale, se
poate întâmpla la cinci, zece sau cincizeci de ani. Cel mai important lucru este că dezvăluirea talentului
are loc. Prin urmare, predarea este mai mult decât o simplă profesie. Acesta este cel care este mereu
acolo, care ajută să se uite mai adânc în sine, să descopere în sine talente necunoscute anterior, să
arate abilități creative, să dezvăluie adevăratul „eu” uman în sine, să devină o personalitate dezvoltată
cuprinzător. Profesia devine apoi un fel de mod de viață, absorbind complet pe cei care i s-au dedicat.
Profesorul este mereu acolo. El este ca un al doilea părinte. La urma urmei, el, de fapt, este persoana cu
care copilul petrece chiar mai mult timp decât cu părinții săi. Profesorul, împreună cu părinții, formează în
omuleț o personalitate. Noi, părinții, avem încredere în dascăl cu cel mai prețios lucru pe care îl avem,
sperând sincer că el nu va învăța doar copiii noștri, ci îi va și educa în lipsa noastră. Da exact. Procesele
educaționale și educaționale sunt inseparabile unul de celălalt. Și când ducem un copil la o grădiniță sau
la școală, suntem oarecum de acord că educatoarea și profesorul se vor înlocui pe noi înșine pentru
copiii noștri. Cel puțin pentru o vreme. Toți profesorii sunt foarte diferiți. Dar, în cea mai mare parte, sunt
fanatici talentați, excentrici care pot încă „călca pe gâtul” cântecului lor creator și pot completa aproape la
timp toate jurnalele și formularele necesare, pot verifica toate agendele și caietele. Oameni cu un simț al
datoriei nefiresc de mare. Femei cu instinct matern, care este distribuit unui număr mare de copii. Scoala
cu bolnavi cronici. Cei care știu că cel mai bun remediu pentru toate bolile, necazurile și nenorocirile este
comunicarea cu copiii. Și trebuie doar să-ți iubești munca și să crezi în utilitatea și necesitatea ei! La
urma urmei, „Munca este cel mai bun mod de a te bucura de viață”, a spus Immanuel Kant. Așa că mă
voi bucura, având marea putere a fiecărui profesor - de a deține inimile elevilor mei. Și în încheiere, nu
pot decât să adaug: Maeștrii deschid ușa. Intri tu insuti.

SUNT UN PROFESOR, SI ASTA INSEAMNA.

„Munca de a crește un copil este lucrarea celor mai mari
complexități și dificultăți.
„….” educă nu profesorul, ci întreaga societate ca întreg,
întreaga atmosferă și întreaga atmosferă a culturii și vieții noastre,
toate trăind viața de zi cu zi, în care nu există fleacuri.
Fiecare dintre acțiunile noastre pe care copiii le văd sau le aud
fiecare dintre cuvintele noastre este intonația cu care este pronunțat,
sunt picături care cad în acea faptă,
pe care o numim viata copilului, formarea personalitatii lui.
V.P. Kașcenko.
Un profesor este un nume comun pentru o serie de profesii precum profesor, lector, profesor de grădiniță
și altele. Astfel, aceasta este o persoană a cărei muncă vizează nu numai educarea oamenilor, începând
de la o vârstă fragedă, ci și creșterea lor, educația versatilă. Dar, în primul rând, un profesor este o
vocație, nu o specialitate sau profesie.
Așadar, profesorii buni devin oameni care sunt interesați de rezultatul muncii lor, care au cunoștințe
profunde despre subiect și care sunt capabili să o transmită cu competență în mintea elevilor lor. Pe
lângă cunoștințele și aptitudinile unui psiholog, este necesar să aveți un caracter echilibrat, răbdare și
capacitatea de a explica. De asemenea, este necesară și capacitatea de a stabili contactul cu copiii,
precum și cu adulții cu caractere diferite, i.e. cu parintii copiilor si cu colegii de serviciu.
Profesorul rus V.A. Sukhomlinsky a spus că un profesor este o persoană care nu numai că dă cunoștințe
copiilor sau educă o personalitate, aceasta este o persoană care, prin prezența sa lângă un elev, devine
parte din viața persoanei educate, îi înțelege sufletul. , se bucură și este supărat împreună cu el
succesele și eșecurile sale. Principalul lucru în profesia de profesor este dragostea lui pentru copii,
capacitatea de a înțelege mișcările sufletului copilului, capacitatea de a avea încredere și de a fi obiectiv
și corect. Capacitatea de a accepta și înțelege un copil se naște probabil cu această persoană, care
devine apoi profesor.
Unul dintre puținele rezultate pozitive ale schimbărilor care au loc în țara noastră este regândirea inițială
de către societate a atitudinii sale față de copiii preșcolari. De 15 ani lucrez cu această categorie de copii.
Acești copii mi-au devenit dragi, cei dragi. Și dacă mi s-ar propune să-mi schimb profesia, aș refuza ferm.
Da, munca unui educator este foarte grea, grea, dar importantă și necesară.
Mi-am ales profesia la grădiniță, aveam un exemplu în fața ochilor. Aceasta este mama mea, a lucrat la o
grădiniță timp de 38 de ani ca profesoară. Din copilărie am urmărit-o la muncă, din copilărie am vizitat-o
pe mama la serviciu, de multe ori trebuia să stau la cursurile ei și să desenez în liniște pentru a nu-mi
distra atenția mamei. Am văzut cum ardeau ochii copiilor, cum mama povestea ceva cu interes, atunci
mi-am dat seama că voi lucra la o grădiniță. Și așa a început cariera mea profesională. Am plecat la
muncă cu copiii cu mare bucurie, pentru că mă așteptau copiii care aveau nevoie de mine.
Și cu cât am lucrat mai mult la grădiniță, cu atât am intrat mai mult în problemele elevilor mei. Și cu ce
mândrie te uiți la absolvenții tăi, crezând că toată lumea are o viață viitoare. Și apoi trec anii, iar elevii tăi
vin alergând să te viziteze și să mulțumesc. Așa a lucrat ea, eliberând și recrutând noi copii. Încerc să-mi
pun tot sufletul în elevii mei, toate cunoștințele de care copiii au nevoie în viața ulterioară.
În vremurile moderne, oamenii înțeleg că fiecare dintre noi este individual, că fiecare dintre noi are
propriul destin, trebuie să-și găsească propriul drum și să-l urmeze ferm și încrezător. În timpul nostru, o
persoană poate și ar trebui să cunoască lumea. Desigur, nu este posibil să știm totul, așa că trebuie să
ne folosim timpul cât mai rațional și să ne realizăm abilitățile.
Profesorul ar trebui să dea un exemplu de optimism și individualitate, fără ele nicăieri. Doar participarea
la diverse competiții, interesul pentru multe metode, vizitarea diferitelor cercuri și secțiuni, comunicarea
cu oameni inteligenți pot oferi o latură profesională interesantă, bogată și plină de evenimente a vieții.
Și vreau să închei eseul meu cu cuvintele:
Fiind profesoară de grădiniță
Munca grea de zi cu zi
Trebuie să fii sensibil, amabil, atent,
Ca să doare fiecare inimă
Pentru ca copiii, ca o mamă, să iubească
Și au fugit ca găinile în urma,
Dansuri rotunde pentru a conduce împreună
Și a fugit la apel pentru prânz
Profesorul își va pune sufletul,
Fără urmă - va da la mila,
Cu toți el va fi cel mai bun prieten
Dimineața și la ora noastră târzie de seară.
Lăsați copiii să crească și să devină mai puternici
Zi de zi devenind mai deștepți
O profesoara de gradinita -
Munca mea bună este minunată!

Ne-am obișnuit să vedem

Este imposibil să nu observi asta
Ce au de obicei educatorii
Ochi obositi seara...
Știu ce este
Copii roiesc neliniştit!
Aici cu unul nu vei găsi liniște,
Și nu asta cu un fel de mulțime.

Acela este amuzant, iar acesta arată pe nerăbdare,

Acolo luptătorul începe deja o luptă...
Dar întrebările? Mii de intrebari...
Și toată lumea are nevoie de un răspuns.
De câtă afecțiune și grijă este nevoie,
Auzi pe toți, înțelegeți pe toți...
Muncă mulțumită și grea
Inlocuiesc constant mama...
Întrebarea cine este un adevărat profesor este foarte des ridicată de oamenii societății moderne și poate
fi numită mai mult filozofic decât subiectiv. De fapt, este foarte greu să dai cuvântului „profesor” o scurtă
definiție, deoarece oamenii din această profesie ocupă una dintre cele mai importante nișe din societate.

Compoziție-reflecție „Adevărat profesor”

„Definiția cuvântului „profesor” este cel mai adesea investită în următoarele - aceasta este o persoană
care învață altor oameni unele discipline sau abilități științifice. Dar, de fapt, sarcina unui profesor
adevărat nu este doar să transfere experiența acumulată de omenirea.Scopul principal al oricărui
profesor este de a educa în fiecare cursant dorința de a învăța, de a dezvolta talente în sine și de a se
strădui să obțină succesul nu numai în cadrul disciplinelor studiate, ci și în viață.

Nu orice profesor reușește să facă față unei astfel de sarcini globale, deoarece domeniul pedagogiei este
foarte dificil și necesită dăruire constantă, fizică și emoțională. Se întâmplă ca o persoană să nu aibă
suficientă energie vitală pentru a educa zeci sau chiar sute de oameni.

De aici putem concluziona că un adevărat profesor este o persoană care își dă în mod constant totul,
timpul și energia sa pentru a genera în ceilalți dorința de a dobândi cunoștințe și de a experimenta
această lume.

Profesor: definiția și sensul profesiei

„K. Ushinsky a scris că, în procesul de educație, absolut totul ar trebui să se bazeze pe personalitatea
profesorului, deoarece puterea educației poate curge numai dintr-o sursă umană vie, personală. Bazat pe
cuvintele fondatorului rus al științei pedagogic, putem concluziona că profesorul trebuie, prin natura sa, să
aibă o mare rezervă de energie internă, carismă și capacitatea de a-și captiva elevii pentru a-și debloca
potențialul. Se mai poate da o definiție alegorică: un profesor este un sculptor care trebuie să creeze o
capodopera din material neclintit.

Este extrem de dificil să educi oamenii, să-i înveți ceva nou, pentru că necesită perseverență și amploare
spirituală, ceea ce îți va permite să vezi individualitatea într-o persoană și să-i dezvălui talentele în ea, de
care persoana însuși poate nici măcar să nu fie conștientă. În general, această mare profesie
întruchipează noblețea și umanitatea. Și exact asta ar trebui să fie un profesor, deoarece o natură
egoistă, crudă și dominatoare nu poate deveni niciodată un profesor bun.

În definiția „profesorului”, fiecare pune ceva al său, pornind de la experiența sa, deoarece pentru cineva
este un educator, iar pentru cineva este un tiran și despot. Oamenii care s-au asumat pe ei înșiși trebuie
să îndeplinească cerințele acestei profesii, să fie filantropici, cinstiți, deschiși și să lucreze constant
asupra ei înșiși pentru auto-îmbunătățirea internă.

Importanța profesorilor în viața fiecărei persoane

„Profesorii sunt oameni fără de care este imposibil să ne imaginăm viața societății. Din timpuri
imemoriale, profesorii au transferat experiența de o mie de ani a omenirii către oameni noi, deschizând în
același timp o cortină înfricoșătoare a misterului. O persoană care nu are un un anumit set de cunoștințe
este o persoană pierdută care este cuprinsă de frică.Este profesorii scutesc mințile în curs de dezvoltare
de frica de lucruri noi.
Dar, pe lângă cunoștințele pe care profesorii le transmit, ei învață și lucruri importante personalităților
încă neformate - simțul responsabilității, datoriei, capacitatea de a pune interesele colective în prim plan.
Povara unui profesor este foarte grea și numai o persoană cu o inimă bună și sinceră poate face față
acesteia.

Rezumând, putem spune că în fiecare persoană bate o bucată din inima acelui profesor care a fost
capabil să-l învețe dragostea, răbdarea și sârguința. Prin urmare, profesorii sunt oameni de neînlocuit,
datorită cărora o persoană nu numai că devine mai inteligentă, dar o formează și ca persoană.

Oamenii chemați să fie profesori

„Fiecare își alege propriul drum, dar acei oameni care decid să devină profesori sunt deja niște indivizi
curajoși care și-au asumat povara responsabilității pe care vor trebui să o ducă de-a lungul vieții. Această
povară constă în capacitatea nu numai de a-și educa elevii, ci și să-i educe în ei oameni cinstiți și
cumsecade în folosul întregii societăți.

Se întâmplă adesea ca elevii să nu-și aprecieze profesorii la timp, să se opună instrucțiunilor lor, să
încerce să demonstreze că ei înșiși pot face totul. Dar după mulți ani, toată lumea își amintește de
profesori și se înclină mental în fața lor, pentru că contribuția pe care o aduc la educație pentru noi și
pentru noi este incomparabilă cu orice bogăție materială.

Profesorii adevărați care au ales calea de a fi o stea călăuzitoare pentru mințile fragile sunt adevărați eroi,
dintre care sunt mulți în societate. Datorită profesorilor, o societate civilizată încă există și se dezvoltă.”

Irina Gikaeva

Educator MBDOU„Grădinița nr. 14 r. p. Alexander Nevsky”

Districtul municipal Aleksandro-Nevsky din regiunea Ryazan

Gikaeva Irina Viktorovna.

Fi educator- Acesta este un lucru grozav și minunat. La urma urmelor profesorul este un
magician care deschide ușa către lumea adulților pentru copii. Vrăjitorii există doar în basme. Prin
urmare, este mai bine să spun că trăiesc într-o țară a basmelor, unde în fiecare zi sunt diferite. Și îmi face
mare plăcere din faptul că basmele se termină cu bine.

Când vin dimineața la serviciu, văd ochii copiilor mei. copii la eu diferit, la unii ochi văd vigilență, la alții -
interes, la al treilea - speranță, sprijin. Sunt foarte încântat când, intrând în grupă, copiii întreabă ce
urmează să facem astăzi. Și imediat la pe mine o scânteie se aprinde în suflet și înțeleg de la ce se
așteaptă eu ceva interesant, magic. Au nevoie de mine și trebuie să o înlocuiască pe cea mai dragă
persoană, mama mea, și mijloace caldă cu dragostea ta, dă căldura inimii tale.

Încerc să creez copiilor mei o atmosferă de dragoste și bucurie, să le fac viața mai interesantă și mai
semnificativă, pentru că cred că educator care se ocupa cu creşterea copiii ar trebui să aibă calități
morale înalte, cunoștințe profunde, cultură și bineînțeles respect și dragoste pentru copii.

Pentru eu profesia mea- aceasta este o oportunitate de a fi constant în lumea copilăriei, în lumea
basmelor și a fanteziei. Lucrând cu copiii, nu încetez să fiu uimit de cât de diferiți, imprevizibili, interesanți,
amuzanți, surprinzător de inteligenți sunt. Fiecare copil este unic. Și încerc să fiu prieten cu copiii, să-mi
găsesc propria abordare față de fiecare, să înțeleg individualitatea fiecăruia, dar și a menționa o atitudine
pozitivă față de lumea din jur, față de ei înșiși.

Sunt solicitat de copii, așa că încerc să țin pasul cu vremurile. Aceasta este mijloaceÎmi îmbunătățesc
abilitățile, folosind realizările științei pedagogice și cele mai bune practici. Merg înainte, stăpânesc
tehnologii inovatoare, metode netradiționale, dar nu uit nici vechiul bun, păstrat de oameni de secole, de
exemplu, arta populară orală. Este nevoie de o varietate de cunoștințe pentru a satisface curiozitatea
unui copil modern, pentru a ajuta să învețe despre lumea din jur.

Lucrez la o grădiniță de optsprezece ani și pentru o clipă nu mă îndoiesc de corectitudinea alegerii

mele. profesii. Grădinița este cel mai uimitor tărâm al basmelor, unde fiecare zi este diferită de cea
anterioară, unde fiecare clipă este o căutare a ceva nou, interesant, unde nu există timp să te plictisești,
să te ceartă și să pierzi timpul cu lucruri goale, unde fiecare copil este un constructor al viitorului!

Publicații conexe:

Eseu „Este nevoie de profesia mea. Profesia mea este importantă De multe ori mi s-a pus aceeași
întrebare, la care trebuia să răspund serios: „De ce lucrez într-o grădiniță și de ce mi-am ales o meserie.

În lumea modernă, au loc adesea acte de terorism, iar Rusia nu face excepție. Cele
mai vulnerabile ținte pentru teroriști.

Eseu „Meseria de profesor de grădiniță este vocația mea” Am visat să fiu profesoară
încă din copilărie, când eu însumi mergeam la grădiniță. Mi-a plăcut foarte mult să
mă joc cu copiii din grupa mai mică și să ajut.

S-a întâmplat ca profesia noastră de educator să fie o profesie publică. Am pus multe semnificații
conceptului de publicitate. De exemplu, unul.

Eseul educatorului „Eu și profesia mea” Sunt profesor și sunt mândru de asta, la urma urmei, îmi dedic
viața copiilor! Ce înseamnă să fii educator? - Comunicați cu copiii în fiecare zi.

Eseu „Profesia mea este educatoare, ceea ce înseamnă...”". Nu mi-am schimbat visul, mi-am schimbat
visul.” /din filmul „Regina benzinăriei”./ Am visat odată să-mi conectez viața cu o profesie.

Eseul educatorului „Meserie magică” pentru concursul „Profesorul Anului-2015” „Un profesor este un
magician care deschide ușa către lumea adulților pentru copii. Și din câte știe și poate.