Sef. lucr. dr.

SEBASTIAN EUGEN GRADINARU

Medic primar chirurgie generala
Managementul de reabilitare al
sindromului de decondiționare
la pacienții post chirurgicali
Sebastian Gradinaru, Catalin Alius
Chirurgie IV - SUUB
• Cele mai dăunătoare efecte ale inactivității pot fi grupate sub termenul
general de “decondiționare”, acesta fiind definit ca reducerea capacității
funcționale musculoscheletale și a altor sisteme.

• Decondiționarea poate fi de asemena definită ca, multiplele modificări

fiziologice și anatomice induse de către inactivitatea fizicală, acestea
fiind reversibile prin efectuare activității fizicale.
Nivelele de decondiționare
• Ușor – dificultate în cadrul activităților maximale (alergat, înot)
• Moderat – dificultate în cadrul activităților normale (mers, urcatul
scărilor)
• Sever – dificultate în cadrul activităților minime și de îngrijire
personală (îmbrăcat, folosirea toaletei, spălatul etc)
Complicațiile sindromului de decondiționare Musculoscheletal –
osteoporoza, scăderea
forței musculare,
retracturi, degenerarea
cartilajului articular, Cardio-pulmonar
creșterea presiunii
Neuropsihologic – intraarticulare creșterea AV, reducerea
depresie, tulburări perfuziei miocardice,
cognitive minore, intolerantă în
neuropatii de entrapment ortostatism,atelectazia
pulmonară

Decondiționare
Gastrointestinal
incontinența fecală,
constipație, reducerea
motilității
gastrointestinale, RGE, Tegumentar – escare
risc de aspirație
pulmonară, risc de HDS Metabolic și endocrin
hipercalciurie, scăderea
rezistenței la insulină,
hiperlipidemie, absorbtia
redusă a vitaminelor și
mineralelor
Sindromul de decondiționare al pacientului
postchirurgical
• Pacientul postchirurgical care asociază insuficiență hepatică poate
prezenta fatigabilitate, cașexie, icter, ascită, edeme.

• Insuficiența hepatică interferă atît cu funcția de sinteză hepatică dar și

cu metabolismul amioacizilor, glucozei, grăsimii, pacientul devenind
malnutrit, edemațiat, imunodeprimat, putând dezvolta o tulburare de
coagulare.
Sindromul de decondiționare al pacientului
postchirurgical
• Asocierea dintre pierderea proteică (de la nivel muscular) și creștere
greutății corporale (datorată ascitei și edemelor) este dăunătoare
nivelului de independeță al pacientului.

• Pacienții care de asemena sunt malnutriți, asociază de obicei și

comorbidități precum ateroscleroza cardiovasculară și vindecare lentă
a plăgilor, cele două îngreunând reabilitarea postchirurgicală.
Aportul N – 12-20g/zi; Sol AA cu >40%AAE
Sindromul de decondiționare al pacientului
postchirurgical
Sindromul de decondiționare al pacientului
postchirurgical
• Starea de catabolism în care se află toți pacienții postchirurgicali ,
duce împreună cu malnutriția și hipoproteinemia, la o scădere a
capacității funcționale a pacientului.

• Pacienții malnutriți, asociază de obicei și comorbidități precum

ateroscleroza cardiovasculară și vindecare lentă, cele două
îngreunând reabilitarea postchirurgicală.
Tratament suportiv
Terapiea de reabilitare - obiective majore
Terapie fizicală

• Menținerea mobilității articulare generale

• Menținerea mobilității de transfer a pacientului (pat-fotoliu-mers)
• Antrenamentul echilibrului și mersului
• Antrenamentul de rezistență și anduranță musculară
• Exerciții de anduranța la mers cu/fără dispositive assistive (cadru, cîrje)
Terapia ocupațională

• Antrenamentul menținerii activităților vieții zilnice (activity of daily livings)

• Antrenamentul menținerii intrusmentelor activităților vieții zilnice (
instrumental activity of daily livings)
• Menținerea flexibilității grupelor musculare majore
• Principii de conservare a energiei și protejare a zonelor operate
• Exerciții de anduranță și rezistență musculară
Scara către independență

Exerciții de abilitate în urcatul

scărilor

Exerciții de abilitate la mers

Exerciții de transfer
clinostatsim-ortostatism

Exerciții de transfer
pat-fotoliu-cadru
 HANS SELYE (1907-1982)

Fiziopatolog canadian
Laureat al premiului Nobel

În 1937, Selye H introduce termenul de sindrom de adaptare în patologia generală, definindu-l ca

un ansamblu de reacţii prin care organismul răspunde la o acţiune agresivă – stres.
• Pornind de la acest concept, organismul uman se află într-o relaţie simultană şi reciprocă cu
mediul exterior.
• Adaptarea, rezultanta acestei relaţii, depinde de fiecare dintre cei doi factori participanţi, fiecare
devenind un determinant şi un produs al relaţiei. Comportamentul uman este un proces de
adaptare dezvoltat, menţinut şi schimbat de aceste relaţii simultane şi reciproce (Marsella, 1984).

18
Răspunsuri la stres
Schimbări fiziologice
• Puls
• Hipertensiune
• Modificări biochimice
> adrenalina > cortisol > serotonina > histamina liberă

Schimbări psihologice

Anxietate Depresie Tensiune Oboseală Frică

Apatie Aprehensiune Alienare Resentimente

Incertitudine Agresiune Izolare Nelinişte

Indecizie Probleme de somn Concentrare dificilă

19
STRATEGII PENTRU A AVEA UN EFECT POZITIV ASUPRA CELORLALTI :

1. Tineti palmele la vedere

2. Tineti-va degetele lipite si mainile sub barbie pentru a capata atentia
3. Tineti-va coatele indepartate de corp sau sprijinite de bratele fotoliului- pozitie de om stapan
pe el
4. Respectati spatiul intim al persoanei in functie de gradul de familiaritate sau de varsta
5. Reproduceti limbajul corporal si tiparele verbale ale celuilalt
6. Reproduceti ritmul de exprimare al interlocutorului pentru a nu-l face sa se simta presat
7. Nu incrucisati bratele pe piept- sugereaza inchidere
8. Atingeti cotul celuilalt sau intoarceti atingerea pe care o primiti
9. Repetati numele interlocutorului
10. Evitati atingerea fetei proprii- sugereaza disimulare
Bibliografie
• 1. De Lisa’s Physical Medicine and Rehabilitation Principles and
Practice, ed V
• 2.https://www.researchgate.net/publication/23798549_Management
_of_immobilization_and_its_complication_for_elderly