MANA TRAUMATIZATA –

ATITUDINE CHIRURGICALA SI
RECUPERATORIE
EXAMINAREA PRIMARA
INERVATIA
VASCULARIZATIA
TENDOANE FLEXOARE
TENDOANE EXTENSOARE
STRUCTURI OSOASE
ANESTEZIA
SINDROMUL DE COMPARTIMENT
INCIZII FASCIOTOMIE
FRACTURI
LEZIUNI ALE TENDOANELOR
TIPURI DE TENORAFIE
 RECUPERAREA POSTOPERATIE
TENDOANE FLEXOARE

Metoda Nantong
 Este o metoda combinata intre vechiul protocol de recuperare Duran-Houser si
protocolul de miscare activa precoce controlata.
 Dupa operatie, mana este protejata de o atela dorsala, cu ARC in flexie 20-30
grade, AMF in flexie minima si AIF in extensie in primele 2.5 saptamani(3 saptamani
sau putin mai mult daca trauma este severa sau edemul digital este marcat).
Degetul nu este miscat in primele zile postoperator. Exercitiile incep la 3-5 zile
postoperator.
 Pacientul este instruit sa parcurga cel putin 4-6 sesiuni de exercitii pasiv-active pe zi,
dimineata, la pranz, seara si inainte de culcare. La inceputul fiecarei sesiuni, degetul
este flexat pasiv de 10-30 ori pt a scadea rezistenta articulatiilor si tesuturilor moi.
Miscarile passive sunt urmate de miscari active de flexie a degetului cu grija de 20-30
ori pana la nivelul la care pacientul se simte confortabil (de obicei din extensie pana
la 1/3 – 1/2 din flexia maxima, mergand pana la 2/3).
 Flexie active maxima nu este incurajata, doar daca este obtinuta cu usurinta.
In aceasta perioada de 2.5 saptamani, extensia active maxima este incurajata
si
indicata.
 Dupa 2.5 saptamani(3 sau mai multe in
caz de nevoie), se ataseaza o noua atela,
cu ARC in elextensie 30 grade.
 Miscariile de flexie, atat active cat si
passive sunt recomandate in aceasta
perioada.
 Este necesara obtinerea unei flexie
active pana la 1/2 din flexia totala,
mergand pana la 2/3 sau chiar flexie
complete
 . Cu toate acestea, flexia degetului de la 1/2 pa la flexie complete, in
particular ultima 1/3 este de obicei obtinuta pasiv
 In aceasta perioada, trebuie asigurata flexie pasiva
complete, pentru a preveni contracture articulara, dar flexia
activa fortata peste 1/2, respective 1/3 finala este descurajata,
acolo unde tendonul necesita incarcare cu forta crescuta si
este mai vulnerabil si predispus rupturii
 Miscari diferentiate pt TFS si TFP sunt incurajate in timpul
primelor 5 saptamani
 Din saptamana 6, flexia active maxima este incurajata
 Intre 6 si 8 saptamani, atela este indepartata sau folosita
doar pe timpul noptii
 TENDOANE EXTENSOARE
 Vindecarea tendonului extensor nu difera foarte mult fata de
vindecarea tendonului flexor
 Insa, trebuie tinut cont in cadrul protocolului de recuperare, de forta
antagonista superioara a tendonului flexor de pe partea opusa a
degetului
 Initial se considera ca un protocol de imobilizare pasiva este
 suficient, deoarece, in teorie, aderentele tendinoase sunt limitate,
datorita naturii aproape exclusive extrasinoviala a tendoanelor
extensoare
 In realitate, chiar daca o imobilizare prelungita favorizeaza o
vindecare “curata” a tendonului, apare deficitul de miscare datorat
favorizarii formarii de aderente
 Cu toate acestea, imobilizarea stricta este tratamentul correct in anumite situatii

 Degetul in ciocan trebuie imobilizat static pentru 6-8 saptamani

 La fel si pentru rupturile inchise de bandeleta centrala(zona III)

 Imobilizarea postoperator a leziunilor tendinoase in zonele III-V va duce

inevitabil la aderenta severe, tendonul fiind foarte larg si aproape de osv

 Imobilizarea postoperator a leziunilor tendinoase in zonele III-V va duce

inevitabil la aderenta severe, tendonul fiind foarte larg si aproape de os

 Duran et al. a concluzionat ca 3-5mm de alunecare pasiva a tendonului este

suficienta pentru a preveni aderentele. Evans a estimate ca 60 grade de flexie
AIFP echivaleaza cu 5mm de alunecare a tendonului extensor.
 Pt protocol sunt necesare 3 atele digitale
 Degetul afectat este imobilizat intre sesiunile de exercitii la cu AIFP si AIFD la
0 grade extensie
 La fiecare ora, atela este indepartata si protocolul de miscare active
controlata este urmat
 Prima data este atasata o atela sa blocheze flexia AIFP la 30grade si flexia
AIFD la 25-30 grade
 Dupa repetarea a 20 de miscari de flexie-extensie active, o a treia atela
este pusa care sa stabilizeze AIFP la 0 grade cu AIFD libera
 Apoi pacientul face 20 miscare de flexie-extensie active
 In timpul saptamanii 2 si 3 a protocolului, flexia AIFP
este crescuta la 40-50 grade.
 Mobilizarea dinamica pt leziunile in zonele V-VII poate
fi obtinuta prin extensia pasiva cu un sistem de banda de
cauciuc, combinat cu miscari active de flexie
CAZURI CLINICE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.